Obligaţie de a face. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 565/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 565/2015
Ședința publică de la data de 05 Octombrie 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Judecător - V. F.
Judecător - A. B.
Grefier - F. C. C.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă PRIMĂRIA C. PIELEȘTI PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 2862/28.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I., având ca obiect obligație de a face, trimis spre rejudecare ca urmare a casării deciziei civile nr. 939/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, conform deciziei nr. 211/23.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-reclamantă Primăria comunei Pielești prin primar, consilier juridic Brândașiu A., în baza împuternicirii nr. 9061/01.10.2015 și intimatul-pârât S. I., personal, fiind asistat de reprezentant convențional, avocat N. A., în baza delegației de substituire nr. 2.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- cauza a fost repusă pe rol și s-a dispus citarea recurentei-reclamante cu mențiunea de a achita o diferențătaxă judiciară de timbru în cuantum de 111,5 lei și timbru judiciar de 3 lei aferente cererii de recurs, sub sancțiunea anulării recursului, ca insuficient timbrat, dar și o taxă judiciară de timbru în cuantum de 239 lei și timbru judiciar de 3 lei aferente cererii de chemare în judecată din dosarul primei instanțe, sub sancțiunea dării în debit;
- recurenta-reclamantă a depus dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 112 lei, a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 239 lei, precum și timbre judiciare în valoare de 6 lei.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante Primăria comunei Pielești prin primar.
Consilier juridic Brândașiu A., pentru recurenta-reclamantă, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluțIoanare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante.
Avocat N. A., pentru intimatul-pârât, solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, apreciind că Primăria comunei Pielești nu are capacitate. Cu cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la aceasta instanța la data de 01.02.2013 reclamanta Primăria . a chemat in judecata pe pârâtul S. I. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la demolarea construcției edificate fără autorizație pe DC 88, iar, în caz contrar, să se dispună autorizarea reclamantei să execute demolarea construcției pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentința civilă nr. nr. 2862/28.02.2014 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Primăria . împotriva pârâtului S. I..
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.116 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârât.
Prin decizia civilă nr.939 din 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Primăria C. Pielesti prin Primar, cu sediul în com. Pielești, .. 188, județul D. împotriva sentinței civile nr. 2862/28.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I., cu domiciliul în ., ., jud. D., ca nefondat.
A fost obligată apelanta la plata sumei de 1000 lei către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/17.12.2009 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2008 rămasă definitiva si irevocabila s-a admis acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanții M. M. și S. I. în contradictoriu cu pârâții Primăria . și M. C. așa cum a fost precizată, a fost obligată pârâta Primăria comunei Pielești să redeschidă drumul comunal DC 88 și să desființeze construcțiile edificate fără autorizație pe acest drum de către pârâtul M. C..
Sentința a fost pusa in executare silita in dosarul 86/E/2011 al B. B. T., în cadrul căruia s-a efectuat un raport de expertiza extrajudiciara de către expert M. A. D. pentru stabilirea elementelor de reperaj necesare executării sentinței precum si o completare la acest raport in care s-au mai propus doua variante: varianta 3 - planul anexă 4 și varianta 4 - planul anexă 5.
Ulterior, în cadrul dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C.,creditorii S. I. și M. M. i-au chemat în judecată pe debitorii M. C. și Primăria C. Pielești formulând cerere de autorizare a desființării lucrărilor efectuate de către debitorul M. C. fără autorizație pe drumul comunal DC 88 si obligarea debitoarei Primăriei comunei Pielești prin primar la redeschiderea drumului comunal DC 88 si desființarea construcțiilor edificate fără autorizație pe acest drum de către debitorul M. C., individualizate în sentința civilă nr._ din 17.12.2009 a Judecătoriei C. si in raportul de expertiză si suplimentul la acesta precum si în anexele la raport care fac parte integrantă din acesta.
Prin încheierea din 01.03.2012, irevocabilă, pronunțată în dosarul de mai sus s-a respins cererea ca neîntemeiată, reținându-se în considerente că la dosar nu există nici o somație de ridicare construcții prin raportare la individualizarea DC 88 din suplimentul la raportul de expertiză și nu există nici un proces-verbal care să rețină neexecutarea obligației după 10 zile de la comunicarea somației și în consecință s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5802 C.p.civ.
Ca urmare a celor reținute în încheiere creditorii s-au adresat la 19.04.2012 cu o cerere către B.E.J.B. T. în vederea continuării executării silite astfel ca s-a emis la 19.04.2012 si s-a comunicat la 23.04.2012 o somație către Primăria Pielești în sensul de a se conforma titlului executoriu.
De asemenea prin adresa nr. 86/E/ 2011 din data de 11.05.2012 s-a comunicat debitorilor - conform dovezilor de comunicare din 15.05.2012 - să se prezinte la data de 16.05.2012, ora 11,00 la sediul amplasamentului din litigiu.
S-a încheiat procesul – verbal din 16.05.2012 în care s-a consemnat faptul că nu s-au îndeplinit obligațiile stabilite în titlul executoriu in sensul ca DC 88, identificat in raportul de expertiza si in suplimentul la acesta, în varianta 4 anexa 5, însușită de părți, nu a fost deblocat, iar construcțiile nu au fost desființate, caz in care executarea continuă conf. art. 5802 C.p.civ..
Fiind in continuare in imposibilitate de a aduce la îndeplinire dispozitivul titlului executoriu ,creditorii au procedat in temeiul art. 5802 C.pr.civ. la promovarea unei cereri de chemare în judecată prin care au solicitat autorizarea desființării lucrărilor efectuate de pârâtul M. C. fără autorizație pe drumul comunal 88 si obligarea pârâtei Primăria C. Pielești prin primar la redeschiderea drumului comunal 88 și desființarea construcțiilor edificate fără autorizație pe acest drum, individualizate prin sentința civilă nr._/17.12.2009 a Judecătoriei C. și raportul de expertiza precum si anexele la raport ce fac parte integranta din acesta precum si suplimentul efectuat la acesta.
De asemenea în același sens au solicitat, având în vedere că debitorii refuză să își îndeplinească si in prezent obligata de a face stabilită in titlul executoriu, să fie autorizați de o firmă specializată in acest sens să desființeze construcțiile edificate abuziv pe DC 88 pe cheltuiala debitorilor.
Prin încheierea din 26.10.2012 pronuntata de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, irevocabilă, s-a respins cererea formulată de creditori.
La data de 28.08.2012 a fost încheiat procesul – verbal nr. 5668/28.08.2012, cu ocazia punerii în aplicare a sentinței civile nr._, sentință ce face obiectul dosarului de executare nr. 86/E/2011, procedându-se la efectuarea bornării prin aplicare de țăruși de lemn în punctele reținute în anexa 4, varianta nr. 3, anexa ce a fost întocmită în dosarul de executare mai sus menționat ,conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de către expertul M. A. –D., punându-i-se în vedere pârâtului M. C. să ridice gardurile și construcțiile edificate fără autorizație până la data de 05.09.2012.
Ulterior, prin procesul-verbal nr. 5898/10.09.2012, s-a constatat de Comisia ce s-a deplasat la fața locului că numitul M. C-tin a procedat la respectarea obligațiilor reținute prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C. și a celor reținute prin procesul – verbal nr. 5668/28.08.2012 .
Totodată s-a constatat că drumul comunal 88 a fost deschis conform anexei 4, varianta nr.3 din suplimentul la raportul efectuat in dosarul de executare nr. 86/E/2011, numitul M. C. desființând cele două anexe gospodărești și gardurile aferente .
La 06.09.2012 s-a emis Dispoziția Primarului . prin care s-a dispus desființarea pe cale administrativa a construcției (gard de blana fixat pe stâlpi de țeavă) edificată de pârâtul S. I. fără autorizație de construcție pe domeniul public al comunei reprezentat de DC 88 situat in satul Câmpeni și i s-a pus in vedere acestuia sa ridice construcția conform variantei 3 anexa 4 din raportul de expertiza întocmit de expert M. A. D. in dosarul nr. 86/E/2011.
Pârâtul a fost notificat in scris sa respecte această Dispoziție, dar nu s-a conformat ,aspect constatat prin procesele-verbale nr. 6463/04.10.2012 si nr. 7523/15.11.2012, astfel ca reclamanta a recurs la formularea prezentei cereri de chemare in judecata.
Pârâtul invoca in cauza legalitatea existentei construcției sale, menționând ca gardul sau a fost montat in prezenta executorului judecătoresc in dosarul nr. b435/E/2002 al B. I. M. ,acest aspect rezultând din cuprinsul dosarului de executare respectiv si din declarațiile martorilor audiata în cauză
Dispozitivul sentinței nr._/17.12.2009 nu omologhează vreun raport de expertiză, iar cel ce conține variantele alese de părți, întocmit de expert M. A. D.,a fost efectuat în faza de executare silită ,pentru a determina elementele de reperaj, deci nu există vreo obligație instituită prin titlul executoriu pentru debitori de a se conforma uneia sau alteia dintre variante,singura obligație a acestora fiind aceea de a redeschide drumul si a desființa construcțiile.
Pe de alta parte, chiar daca reclamanta invoca faptul ca ar exista imposibilitatea executării sentinței datorită amplasării construcției pârâtului, din varianta 3 anexa 4 din suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expertul M. A. D. in dosarul nr. 86/E/2011, aleasa pentru executarea silita de către părți, nu rezultă acest aspect, nefiind menționat faptul ca este necesara demolarea gardului pârâtului S. I. pentru executarea dispozițiilor titlului executoriu.
De asemenea în procesul-verbal nr. 5898/10.09.2012 al Primăriei Pielești s-a consemnat ca DC 88 a fost redeschis si ca deși pe linia de demarcație dintre DC 88 și pârât există un zid în proces de demolare, acesta urmează a fi demolat de buldozerul Primăriei la 11.09.2012, iar în Dispoziția nr. 62 /2012 s-a menționat ca in cazul nerespectării obligației de a demola construcția de către pârât reclamanta prin compartimentele de specialitate va proceda la contractarea serviciilor unei societăți comerciale specializata în desființare construcții, aceasta nedemonstrând ca a recurs la aceasta modalitate, invocând însă ca nu are un titlu executoriu care să prevadă expres această obligație, motiv pentru care nici organele de Politie nu pot acționa in sprijinul intenției sale.
Insă, cum din cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr._/17.12.2009 prin care s-au dispus masuri in urma analizării întregii situații de la fata locului astfel incit sa fie posibila executarea lor, nu s-a dispus si demolarea unei alte construcții, iar din anexa 3 varianta 4 din suplimentul la raport întocmit in faza de executare silita nu rezulta de asemenea necesitatea acestei demolări a construcției pârâtului S. I., instanța de față nu va putea dispune astfel de măsuri suplimentare.
Față de considerentele expuse instanța a considerat acțiunea neîntemeiată și a fost respinsă.
In baza art. 274 C.p.civ. a obligat reclamanta la plata sumei de 1.116 lei reprezentând cheltuieli de judecata către pârât constând in onorariu de avocat 1000 lei conform chitanței nr. /02.05.2013 emisa de Cabinet de Avocat P. C. și a transportului la instanță conform biletelor de transport depuse de pârât(116 lei).
Împotriva sentinței civile nr. 2862/28.02.2014 a formulat recurs calificat apel reclamanta Primăria comunei Pielești, prin Primar, prin care a solicitat schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului S. I. la demolarea construcției edificate fără autorizație pe DC 88 iar în caz contrar autorizarea pentru executarea demolării construcției pe cheltuiala pârâtului.
În esență, apelanta a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără să țină cont de varianta nr.3, anexa 4 aleasă de către părți pentru executarea silită din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert M. A. M. în dosarul de executare nr.86/E/2011.
Apelanta a arătat că intimatul S. I. a edificat pe domeniul public al comunei Pielești, reprezentat de DC 88, un gard împrejmuitor fără autorizație, astfel încât Primăria se află în situația de a nu se putea conforma în totalitate sentinței civile nr._/2009 a Judecătoriei C., deciziei nr. 253/2010 a Tribunalului D. și deciziei nr. 209/2011 a Curții de Apel C. prin care s-a stabilit redeschiderea DC 88. Intimatul-pârât a refuzat sistematic să fie prezent la domiciliu iar în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții poliției s-a impus necesitatea obținerii unei hotărâri judecătorești care să permită accesul pe proprietatea sa.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 8 lei, achitată prin chitanța_-260-0107/17.09.2014.
Intimatul-pârât S. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului pentru nemotivarea în drept iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat să se constate că sentința atacată este temeinică și legală.
A arătat că în procedura de executare silită a sentinței civile nr._/2009 ce a format obiectul dosarului de executare nr. 86/E/2011 s-a întocmit un nou raport de expertiză conținând mai multe variante de delimitare a DC 88 pe tronsonul de sud cu ieșire la . a fost închis de M. C. prin extinderea laturii de sud a terenului potrivit concluziilor din raportul de expertiză din care a rezultat pentru M. C. un front stradal de 18,10 m, cu 5,20 m mai mult decât în schița parcelară de punere în posesie. Gardul a cărui demolare se solicită a fost executat ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr.2957/28.02.2001 a Judecătoriei C., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3358/2002 a Curții de Apel C., fiind edificat în prezența executorului judecătoresc I. M., care a trasat și bornat amplasamentul gardului în prezența organelor de poliție și a unui reprezentant al Primăriei comunei Pielești.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115, art. 302 și 312 C.proc.civ.
Apelanta a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă la dosar prin care a arătat în esență că numitul M. C. și-a respectat obligația de a desființa construcțiile edificate fără autorizație, însă obligația de a redeschide drumul comunal 88 nu a fost îndeplinită în totalitatea ei iar instanța de fond a considerat că din anexa 3 varianta 4 nu rezultă necesitatea demolării construcției pârâtului S. I.. În cauză, în condițiile în care prin sentința civilă nr._/17.12.2009 s-a dispus redeschiderea DC 88 fără a se identifica limitele acestuia, se impunea efectuarea unei expertize care să stabilească dacă gardul edificat de S. I. se află sau nu pe DC 88.
Deliberând asupra apelului, tribunalul a reținut următoarele:
În speță, apelanta-reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea intimatului-pârât S. I. la demolarea unui gard invocând edificarea sa fără autorizație de construcție pe domeniul public al comunei Pielești.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.1076-1077 C.civil.
Așadar, chiar dacă pretențiile reclamantei se află în conexiune cu atributul posesiei, Primăria comunei Pielești nu a înțeles să formuleze o acțiune în realizare, respectiv o acțiune în revendicare ci a promovat o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.1077 C.civil, având ca obiect "obligație de a face". În temeiul însă, a art.1077 C.civil instanța nu e abilitată să administreze probe în ceea ce privește actele de proprietate ale părților, stabilirea titlului de proprietate valabil sau preferabil, un astfel de demers fiind caracteristic acțiunii în revendicare, cu judecarea căreia nu a fost învestită prima instanță.
În condițiile în care pârâtul invocă un titlu justificativ pentru ocuparea gardului a cărui desființare se solicită, dezideratul apelantei-reclamante de înlăturare a atingerii păgubitoare a uneia dintre prerogativele dreptului real de proprietate adusă de pârât prin edificarea construcției litigioase, este condiția exclusiv de promovarea unei acțiuni în revendicare. Numai dacă pârâtul s-ar fi aflat în situația de a nu putea exhiba un titlu care să justifice încălcarea prerogativelor conferite reclamantei de atributele proprietății, era acceptat demersul juridic al acesteia, întemeiat pe dispozițiile art. 1077 cod civil în sensul desființării construcției deținute de pârât a cărei existență împiedică exercitarea posesiei și folosinței de către proprietarul terenului.
În speță, însă, intimatul-pârât a oferit un temei de natură a justifica existența gardului pe amplasamentul contestat, arătând faptul că a edificat gardul despărțitor pe linia bornată de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.435/E/2002, bornare făcută cu 4 țăruși în prezența reprezentanților Primăriei Pielești. În acest sens, a fost depus dosarul de executare iar procesul-verbal întocmit în cadrul acestei executări la data de 18.11.2002 confirmă susținerea intimatului-pârât privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și punerea efectivă în posesie pe suprafața de 368,88 mp situată în intravilanul localității în considerarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2957/28.02.2001 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2275/2000, a deciziei civile nr. 708/09.04.2002 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 7611/CIV/2002 și a deciziei civile nr. 3358/10.07.2002 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 3599/CIV/2002.
Așadar, față de împrejurarea invocată de intimatul-pârât prin exhibarea titlului ce a stat la baza efectuării procedurii de executare silită în dosarul de executare nr.435/E/2002, rezultă în mod evident că se aduce în discuție întinderea dreptului, impunându-se compararea titlurilor de proprietate, ceea ce însă este inadmisibil pe calea acțiunii având ca obiect "obligație de a face".
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a respins apelul, ca nefondat.
Față de dispozițiile art. 274 C.proc.civ, a fost obligată apelanta la plata sumei de 1000 lei către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Primăria C. Pielești prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că a formulat recurs împotriva deciziei nr. 939/2014, pronunțată la data de 10.11.2014, de către Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. I., solicitând pe această cale: să admiterea recursului, casarea în întregime decizia atacată și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtului la demolarea construcției edificate fără autorizație pe DC 88, iar în caz contrar să se dispună autorizarea noastră de a executa demolarea construcției, pe cheltuiala numitului S. I..
A mai arătat că prin soluția recurată nr. 939/2014, pronunțată la data de 10.11.2014, de către Tribunalul D., în dosarul antemențIoanat, a fost respins ca nefondat apelul formulat de Primăria C. Pielești, prin Primar, prin intermediul căruia am solicitat modificarea sentinței nr. 2862/28.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în sensul obligării pârâtului S. I. la demolarea construcției edificate (gard) fară autorizație pe drumul comunal 88, iar în caz contrar să dispuneți autorizarea noastră pentru executarea demolării construcției pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentința civilă nr._/2009 a Judecătoriei C., decizia nr. 253/2010 a Tribunalului D., și decizia nr. 209/2011 a Curții de Apel C., din dosarul nr._/215/2008, s-a stabilit obligația desființării construcțiilor efectuate fără autorizație pe drumul comunal 88 și redeschiderea acestuia, de către numitul M. C..
Ulterior, conform variantei nr. 3, anexa 4 (variantă aleasă pentru executarea silită de către părți) din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert M. A. M. în dosarul de executare nr. 86/E/2011 al B.E.J. B. T., dosar ce a avut ca obiect Sentința Civilă nr._/2009, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2008, s-a procedat la notificarea numitului S. I. în vederea ridicării construcției edificate (gard împrejmuitor latura de Vest pe o distanță de 41,73 m și în partea de Nord pe o distanță de 3,89 m) fără autorizație pe domeniul public al C. Pielești reprezentat de DC 88 și redeschiderea acestuia, acesta punând Primăria C. Pielești în situația de a nu se putea conforma în totalitate obligației de a face, în sensul redeschiderii DC 88.
A mai menționat că, deși au fost efectuate numeroase demersuri în vederea punerii în aplicare a prevederilor stabilite prin sentințele mai sus menționate, solicitând de asemenea și sprijinul Secției de Poliție Rurală nr. 5 Pielești, recurenta se află în imposibilitatea de a aplica prevederile stabilite, motivat de împrejurarea că numitul S. I. a refuzat sistematic să fie prezent la domiciliu, iar autoritatea locală nu poate asigura integritatea bunurilor aflate în gospodărie, în situația în care s-ar proceda la pătrunderea pe proprietatea acestuia și desființarea gardului construit abuziv pe DC 88. În urma discuțiilor purtate cu reprezentanții poliției, aceștia nu pot să asigure paza judiciară a bunurilor aflate în gospodărie, solicitându-i să prezinte o hotărâre judecătorească care să-i permită accesul pe proprietatea acestuia, în caz contrar fiind acuzați de eventuale prejudicii aduse asupra proprietății, eventuale sustrageri de bunuri, etc ce pot face obiectul unei plângeri penale.
Dispozitivul sentinței civile nr._/17.12.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2008 nu omologhează vreun raport de expertiză, iar cel ce conține variantele alese de părți(anexa 3, varianta 4), întocmit de expert M. A. D., a fost efectuat în faza de executare silită, pentru a determina elemente de reperaj, deci nu există vreo obligație instituită prin titlul executoriu pentru debitori de a se conforma uneia sau alteia dintre variante, singura obligație fiind aceea de a redeschide drumul comunal 88 și de a desființa construcțiile edificate de M. C..
La data de 10.09.2012 s-a constatat împrejurarea că numitul M. C. și-a respectat obligațiile ce îi reveneau, în sensul desființării construcțiilor edificate fără autorizație pe DC 88, întocmindu-se în acest sens procesul verbal nr. 5898/10.09.2012, însă obligația de a redeschide drumul comunal 88 nu a fost îndeplinită in totalitatea ei, iar instanța de fond a considerat că din anexa 3 varianta 4 nu rezultă necesitatea demolării construcției pârâtului S. I..
Dacă instanța nu a omologat vreun raport de expertiză și neexistând
vreo obligație instituită prin titlul executoriu pentru debitori de a se conforma uneia sau alteia dintre variante, deși instanța a considerat că din anexa 3 varianta 4, nu rezultă necesitatea demolării construcției (gard) a pârâtului S. I..
Ori, în situația în care prin sentința civilă antemenționată se dispune redeschiderea DC 88, fără a se identifica limitele acestuia, respectiv cât ocupă M. C. și cât ocupă S. I. instanța de judecată ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize care să stabilească dacă gardul edificat de S. I. se află sau nu pe DC 88.
Contrar celor prezentate, instanța nu a efectuat o asemenea expertiză respingând acțiunea subscrisei motivând faptul că pârâtul S. I. nu este obligat să demoleze gardul, mai mult instanța a considerat că pârâtul a oferii un temei de natură a justifica existența gardului pe amplasamentul contestat arătând faptul că a edificat gardul despărțitor pe linia bornată de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 435/E/2002, bornare făcută cu țăruși în prezența reprezentanților Primăriei Pielești.
A solicitat admiterea recursului declarat, casarea în întregime a deciziei atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtului la demolarea construcției edificate fără autorizație pe DC 88, iar, în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să demoleze construcția, pe cheltuiala numitului S. I..
În drept, se întemeiază pe dispozițiile art. 299-316 din V.C.P.Civ.
Prin decizia civilă nr. 211/23 Martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamantul Primăria comunei Pielești prin primar, împotriva deciziei civile nr. 939 din 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I., având ca obiect obligație de a face.
A fost casată decizia menționată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Astfel dispozițiile art. 312 alin. 5 C.p.civ, stipulează că „în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În cauză sunt aplicabile aceste dispozițiile legale care atrag admiterea recursului, declarat de reclamantă casarea deciziei Tribunalului D. și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care această instanță, nu a soluționat pe fond, calea de atac formulată de reclamantă, ci a respins, pe excepție, apelul declarat de Primăria comunei Pielești prin Primar.
În acest sens Tribunalul a reținut că este inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantă, având ca obiect” obligație de a face”, întemeiată pe dispozițiile art. 1077 cod civil, câtă vreme Primăria comunei Pielești nu a înțeles să formuleze o acțiune în realizare, respectiv o acțiune în revendicare, chiar dacă pretențiile reclamantei se află în conexiune cu atributul posesiei.
S-a mai arătat în considerentele acestei decizii, că în condițiile în care pârâtul invocă un titlu justificativ pentru ocuparea gardului a cărui desființare se solicită, dezideratul apelantei reclamante de înlăturare a atingerii păgubitoare a uneia dintre prerogativele dreptului real de proprietate adusă de pârât prin edificarea construcției litigioase, este condiționat exclusiv de promovarea unei acțiuni în revendicare.
Pe de altă parte reclamanta Primăria comunei Pielești prin cererea înregistrată pe data de 13.05.2014, a înțeles să promoveze, calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe, ca fiind aceea a recursului, Tribunalul D. a soluționat calea de atac, ca fiind aceea a apelului.
În acest sens în încheierea din 29.09.2014, când cauza s-a amânat pentru data de 10.11.2014, motivată de cererea de amânare formulată de intimatul pârât, s-a consemnat că pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantă, fără însă a se arăta în conținutul încheierii dacă a fost recalificată calea de atac și în baza căror considerente, în condițiile în care, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe.
Ulterior pe data de 10.11.2014 în practicaua primei instanțe, s-a consemnat recalificarea căii de atac ca fiind aceea a apelului, și nu aceea a recursului, motivându-se doar faptul că cererea a fost formulată și introdusă sub imperiul vechiului cod de procedură civilă.
Legat de acest aspect se constată faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, l-a constituit cererea formulată de reclamanta Primăria comunei Pielești, prin care a solicitat obligarea pârâtului S. I. la demolarea construcției edificate fără autorizație pe DC 88, respectiv un gard edificat fără autorizație pe domeniul public al comunei Pielești, acțiune care potrivit deciziei nr. 32/2008, pronunțată de Î.C.C.J. în urma admiterii unui recurs în interesul legii, este o acțiune patrimonială evaluabilă în bani.
Prin urmare calea de atac promovată, împotriva acestei hotărârii este dată de către valoarea obiectului pricinii dedusă judecății, respectiv de dispozițiile art. 2821 C.pr.civ,potrivit cărora - „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală a căror obiect are o valoare de până la 100 000 lei inclusiv”
În cauză hotărârea pronunțată de Judecătoria C. a fost dată cu apel, fără a se preciza în considerentele acesteia dacă valoarea gardului aflat în discuție are o valoare de până la 100 000 lei inclusiv sau mai mare.
În același timp, împotriva hotărârii primei instanțe reclamanta a declarat recurs, iar Tribunalul D. a soluționat calea de atac ca fiind apelul, recalificarea căii de atac fiind motivată de faptul că cererea este instrumentată sub imperiul legii vechi.
Însă și sub imperiul legii vechi, toate hotărârile pronunțate în primă instanță erau supuse numai căii de atac ordinare a apelului, ci în funcție de valoarea obiectului litigiului erau supuse apelului sau recursului în raport de dispozițiile art. 2821 Cod proc.civ.
În al doilea rând, Tribunalul D., în mod eronat a soluționat, pe excepție, calea de atac formulată de reclamantă întrucât acțiunea având ca obiect „obligația de a face”, reprezintă o acțiune în realizare, întemeiată pe dispozițiile art. 1077 cod civil, ci nu o acțiune în constatare care să aibă un caracter subsidiar față de acțiunea în revendicare.
În acest sens, Primăria comunei Pielești a solicitat obligarea pârâtului să ridice un gard edificat pe domeniul public (DC 88), deci instanța nu trebuia să administreze probe în ceea ce privește titlul de proprietate al reclamantei, astfel încât un astfel de demers să fie caracteristic acțiunii în revendicare.
Pentru aceste două considerente, s-a apreciat că se impune admiterea recursului declarat de reclamantă și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul D. pentru soluționarea căii de atac formulată de aceasta.
Cu ocazia rejudecării i se va pune în vedere reclamantului să precizeze valoarea obiectului acțiunii și în funcție de acest lucru calea de atac va fi calificată ca fiind apel sau recurs, în raport de dis part. 2821C.pr.civ.
Aceasta întrucât prezenta acțiune este reglementată din punct de vedere procesual pe legea veche, respectiv vechiul cod de procedură civilă, avându-se în vedere data introducerii acțiunii, respectiv 01.02.2013.
Sub acest aspect în practicaua deciziei recurate pronunțată de Tribunalul D. - Secția I civilă pe dat de 10.11.2014, a fost recalificată calea de atac formulată de către parte ca fiind apel și nu recurs, motivându-se că dosarul a fost instrumentat pe vechia procedură, cererea fiind depusă înainte de . noului cod de procedură civilă, însă și pe vechea procedură, calea de atac trebuia calificată în raport de valoarea obiectului acțiunii, coroborat cu disp. 2821 C.pr.civ.
Dosarul a fost reînregistrat sub nr._ la Tribunalul D. - Secția I Civilă.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.p.civ., excepția procesuală de fond, absolută și dirimantă, invocată din oficiu ca motiv de ordine publică, în raport de dispozițiile legale incidente, instanța de recurs reține următoarele considerente de fapt și de drept:
Capacitatea procesuală de folosință este aptitudinea generală de a dobândi și exercita drepturi și de a-și asuma obligații, în plan procesual, pentru a valorifica în justiție dreptul sau interesul în legătură cu care s-a născut litigiul.
Astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, "primăria comunei, orașului sau municipiului" este doar o structură funcțională, administrativă, a autorității publice locale executive, cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, deci nu are personalitate juridică și nu poate sta în judecată ca subiect de drepturi și obligații.
Deci, nefiind instituită ca persoană juridică prin lege și neexistând un act administrativ de înființare a acesteia, care să-i confere personalitate juridică, aceasta nu poate avea, în nicio situație, capacitate procesuală de folosință.
De asemenea, faptul că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată prin primarul comunei nu are nicio înrâurire asupra celor arătate anterior, primarul nefiind apt de a conferi primăriei capacitate procesuală de folosință, el fiind doar reprezentantul legal al unității administrativ-teritoriale în justiție și în relațiile cu terțe persoane, potrivit legii.
Din acest motiv, văzând și prevederile art. 41 alin. 1 C.p.civ., potrivit cărora "orice persoană are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", urmează a fi admisă excepția invocată din oficiu, în baza art. 137 alin. 1 C.p.civ.
În acest sens a decis chiar Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (a se vedea decizia nr. 1956/05.04.2012, pronunțată în recurs de Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ ).
Așadar, neavând capacitate procesuală de folosință pentru a formula cererea de chemare în judecată și nici cererea de recurs, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C.p.civ., va fi respins recursul reclamantei și va fi păstrată soluția primei instanțe, aceea de respingere a acțiunii și de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, însă pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei și nu pentru considerentele ce vizează fondul raportului litigios, reținute de către prima instanță și care astfel nu pot trece în autoritatea lucrului judecat.
O altă cerere cu un obiect identic celui al cererii deduse judecății în prezenta cauză poate fi formulată de către unitatea administrativ-teritorială, . persoană juridică de drept public, deci titular de drepturi și obligații, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, fiind reprezentată legal în justiție de către primar în temeiul art. 21 alin. 2, alin. 21 și art. 62 alin. 1 din acest act normativ, cu atât mai mult cu cât se solicită desființarea unui gard despre care se pretinde că este amplasat pe domeniul public al acestei localități rurale.
Estre evident că, în aceste condiții, este inutil a se mai cerceta motivele sau criticile formulate în prezenta cale de atac și care privesc exclusiv fondul raportului juridic litigios.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.civ., fiind în culpă procesuală, va fi obligată recurenta-reclamantă către intimatul-pârât la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, constând în contravaloarea onorariului de avocat, achitat potrivit chitanței de plată de la fila 22 din dosarul nr._ al Tribunalului D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante Primăria . ordine publică invocat din oficiu.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Primăria comunei Pielești prin primar împotriva sentinței civile nr. 2862/28.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I..
Obligă recurenta-reclamantă către intimatul-pârât la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs (c/val. onorariului de avocat, achitat potrivit chitanței de plată de la fila 22 din dosarul nr._ ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 05.10.2015.
Președinte, D. O. | Judecător, V. F. | Judecător, A. B. |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.D.O.
Tehnored.F.M./2 ex.
Data redactării: 07.10.2015
Jud.fond.C.C.M.
| ← Expropriere. Sentința nr. 563/2015. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
