Pretenţii. Hotărâre din 12-10-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 1615/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1615/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., împotriva sentinței civile nr. 2728/26.02.2014, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu intimatul-pârât M. C. G. – dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat"; instanța a fost sesizată cu referat pentru discutarea excepției perimării.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ , la data de 18.11.2013, reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pârâtul M. C. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 459,92 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 27.10.2009, pârâtul a fost internat la secția ortopedie, în perioada 27.10._09 iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 459,92 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și 999 C.civ. precum și condițiile prev. de art. 313 din L 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății. A mai învederat că în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D.. În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtei, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate reclamantul a concluzionat ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
A menționat în continuare că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora. Reclamantul a susținut că este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
S-a menționat că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 998 și art. 999 C. civ., art. 112 C.pr.civ., art. 313 din L 95/2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie decontul de cheltuieli(fila 8).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.
Pârâții, deși în conformitate cu dispozițiile art. 201 C.proc.civ. li s-a comunicat cererea, nu au depus întâmpinare în termenul prevăzut alin.1 al art.201, N.c.p.civ.
La acest termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr.2728/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., împotriva pârâtului M. C. G., ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtei ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acesteia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că aceasta a fost victima unui accident.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâta a fost externată, respectiv de la data de 28.10.2009, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 28.10.2012, potrivit art.181, alin.1, pct.3 și alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Cum acțiunea a fost depusă la oficiul poștal la data de 15.11.2013, așa cum rezultă din plicul aflat la dosar la fila 8, instanța a constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu și a respins acțiunea, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii
Prin încheierea de ședință de la 23.02.2015 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 C. alin.1 N.C.pr.civ., constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina apelantului, ca urmare a nedepunerii la dosar a demersurilor efectuate pentru indicarea domiciliului actual al intimatului-pârât.
Potrivit art. 416 alin. 1 N.C.proc.civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni și a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru constatarea perimării.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare (23.02.2015), cauza rămânând în nelucrare mai mult de 6 luni, din culpa părții interesate (în speță apelantul-reclamant) care nu a cerut, în cursul acestui termen, repunerea cauzei pe rol, aceasta fiind repusă pe rol la acest termen de judecată, cu referat înaintat de C. Arhivă, în vederea constatării perimării.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul disp. 480 alin. 1 teza finală raportat la art. 420 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul va admite excepția perimării apelului invocată, din oficiu, de către instanță și va constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul declarat în cauză de către apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., cont RO19TREZ2915005XXX000154, DESCHIS LA Trezoreria C., cod fiscal_, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. G., CNP_, domiciliat în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 2728/26.02.2014, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la sediul Tribunalului D. și se va judecat de către Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./4 ex., 22.10.2015
Jud.fond-R.S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1534/2015. Tribunalul DOLJ | Expropriere. Sentința nr. 563/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
