Pretenţii. Sentința nr. 578/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 578/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 578/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Civilă Nr. 578/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de d-na procuror C. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii M. E., C. E., R. V. în contradictoriu cu pârâtii C. LOCALA DE FOND FUNCIAR AFUMAȚI, C. J. D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PREFECTURA D., S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR DIRECȚIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. C. A., pentru reclamanți, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată.
Avocat D. C. A., pentru reclamanți, solicită instanței să-i permită să semneze răspunsul la întâmpinare depus la dosar.
După acordarea de către instanță a permisiunii de a semna răspunsul la întâmpinare, avocat D. C. A. semnează înscrisul.
Instanța, în temeiul art. 131 C., pune în discuție competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D..
Avocat D. C. A., pentru reclamanți, arată că Tribunalul D. este competent general, material și teritorial să judece cauza.
Instanța constată că este competentă să judece cauza conform art. 4 alin.1 din Legea nr. 221/2009.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei Afumați, județul D. invocată de această instituție prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Judetene D. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar Prefectura D., excepția tardivității introducerii acțiunii.
Avocat D. C. A., pentru reclamanți, solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei Afumați, județul D. având în vedere că acesteia i s-au solicitat despăgubirile pentru utilajele confiscate și folosite de această entitate și răspunsul acestei instituții negativ a fost contestat în instanță. Solicită respingerea excepțiilor tardivității și lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Judetene D. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar Prefectura D..
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepțiilor.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, retine următoarele:
La data de 25 iunie 2015, reclamantele M. E., C. E. și R. V. au chemat în judecată în judecată pârâții C. Locala De Fond Funciar Afumați, C. județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar .Prefectura D. și S. reprezentat prin Ministerul Finanțelor, Direcția regionala a Publice D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați la plata contravalorii unei mașinii de treierat, formata din vapor cu aburi si o treierătoare precum si sculele aparținătoare acestei mașinii de treierat, confiscate abuziv prin decretul 115/1959 de la familia reclamantelor conform dovezilor ce le va anexa prezentei, extras decret 115/1959 din data 26.04.1959 si proces verbal nr 510/21.04.1959 raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, cu modificările si completările ulterioare, care reglementează despăgubirile cuvenite pentru utilajele si instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație), in acest sens fiind prevederile art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Evaluam provizoriu la suma de 20.000 lei, utilajele confiscate; lipsa de folosință a terenurilor agricole confiscate in anul 1959 de către ul comunist, conform extrasului primit de la Serviciul județean D. al Arhivelor naționale C.. Suprafața confiscata a reintrat in posesia conform TDP 1649/_, unde s-a reconstituit dreptul reclamantelor de 3, 94 ha., evaluam provizoriu la suma de 30.000 lei.
Solicită efectuarea unui raport de expertiza bunuri mobile pentru a iii valoarea unor astfel de utilaje la prețul practicat pe piața la momentul al 2015, valoare actualizata la data efectiv a plații si lipsa de folosința pentru bunurile respective si terenurile confiscate in anul 1959.
Reclamantele arată că sunt întemeiate pe prevederile art.5 alin.(l) lit.b) din Legea nr.221/2009, care reglementează dreptul oricărei persoane ce a suferit in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 confiscări care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic de a solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate. Decretul de confiscare 115/1959 atesta expres ca au fost confiscate ca urmare a regimului comunist, bunurile respective nu ne-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent in condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare ".
Din condiția impusa de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, si anume aceea ca bunurile respective sa nu fi fost restituite sau sa nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent in condițiile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr.247/2005, rezulta ca numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intra in domeniul de reglementare al legii de reparație nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr.247/2005, poate fi solicitat in temeiul art.5 alin.(l) lit.b) din Legea nr.221/2009. Numai in acest fel se justifica trimiterea expresa făcuta de legiuitor, in cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr.247/2005.
Or, in domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr.247/2005, nu intra decât terenurile si construcțiile (imobile prin natura) dar si utilajele si instalațiile preluate odată cu
nobilul (imobilele prin destinație). In acest sens sunt dispozițiile art.6 alin.(l) si . din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora:
Prin imobile, in sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fara construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in aceste construcții.
Măsurile reparatorii privesc si utilajele si instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, in afara de cazul in care au fost înlocuite, casate sau distruse.
În baza art.5 alin.(l) lit.b) din Legea nr.221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se subsumează sferei ce aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv terenuri si construcții (imobile prin natura) si utilaje si instalații preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
Bunurile a căror contravaloare este solicitata de subsemnatele sunt B e bunuri mobile care, data fiind natura lor, nu intra in sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, fie bunuri imobile prin destinație care intra in sfera de reglementare a acestei legi (utilajele agricole).
Reclamantele solicită cu titlu de despăgubiri materiale si contravaloarea lipsei de folosința a imobilelor - teren 3,94 ha - de care subsemnatele si familia noastră am fost private de la data confiscării. Aceste pretenții intra, in sfera de aplicare a art.5 alin.(l) lit.b) din Legea nr.221/2009, care vizează numai echivalentul valorii bunurilor confiscate si nerestituite, si contravaloarea lipsei de folosința a bunurilor restituite.
Până la confiscare familia reclamantelor a fost considerata ca fiind chiaburi si exploatați prin impozitare excesiva si cote plătite in natura iar prin decretul 115/1959 au fost confiscate terenul si utilajele si nu s-a primit nici o despăgubire până in prezent, deși s-au făcut multiple demersuri la toate instituțiile implicate.
Utilajele au fost confiscate de la tatăl reclamantelor R. Venus, decedat iar reclamantele așa cum rezulta din certificatul de moștenitor 427/1994 suntem moștenitoarele sale.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri:acte de stare civila prin care dovedesc filiația și îndreptățirea la valoarea utilajelor agricole confiscate si lipsa de folosința suprafața de ha confiscata prin decretul 115/1959.
Prin adresa 3395/30.01.2015 Guvernul României ne indica sa solicitam instanței decata plata despăgubirilor datorate de stat numai acest demers putând fi t, administrativ nu se poate obține nimic deși a solicitat Primăriei Afumați, recturi D. negații atașate la dosarul cauzei.
Reclamatele arată că au fost victimele unor confiscări politice și solicită obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor cuvenite.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamantele M. E., C. E. si R. V. în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind prescrisa iar pe fond neîntemeiată, având în vedere următoarele motive:
În fapt, reclamantele M. E., C. E. si R. V. au solicitat instanței de judecată obligarea pârâților C. Locala de fond funciar Afumați, C. Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar, Prefectura D. si S. R. prin Ministerul Finanțelor la plata sumei reprezentând despăgubiri in cuantum de 50.000 lei :plata contravalorii unei mașini de treierat, formata din vapor cu aburi si o treierătoare precum si sculele aparținătoare acestei mașini de treierat confiscate abuziv de la autorul lor, bunuri evaluate la suma de 20.000 lei, contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor agricole in suprafața de 3,94 ha confiscate in anul 1959, evaluate la 30.000 lei
Ca temei de drept invocă dispozițiile prevăzute de art.5, alin 1 lit b din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune prin care reclamantele solicita acordarea de despăgubiri materiale raportat la dispozițiile prevăzute de art.5, lit b din Legea 221/2009.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 prevede că orice p care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 de 1989 sau care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, preț după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acestuia până la gradul inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite au obținut despăgubiri în echivalent în baza Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 24
Pe cale de consecință, termenul de prescripție nu începe să curgă potrivit dreptului comun [art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 și art. 1886], de la data de 01.01.1990, ci de la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009.
Invocă excepția inadmisibilității cererii prin care reclamantele au solicitat instanței acordarea de daune materiale în cuantum de 50.000 lei reprezentând plata contravalorii unei mașini de treierat, formată din vapor cu aburi; treierătoare precum si sculele aparținătoare acestei mașini de treierat co abuziv de las autorul lor, precum si a capătului de cerere prin care reclamantele solicita acord despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului in suprafață de 3,94 ha.
Cu privire la ambele capete de cerere învederează instanței împrejurarea ca nu fac obiectul legii speciale și nu se încadrează in dispozițiile prevăzute de a b din Legea nr.221/2009.
Dispozițiile art.5 alin.d) lit.b) din Legea nr 221/2009, la Legea nr.10/2001 și nr 247/2005 au fost făcute cu scopul de a excepta acordarea de despăgubiri bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative care au fost deja restituite sau pentru care s-au acordat despăgubiri in teme nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005, pentru a evita o dublă despăgubire
Rezultă că legiuitorul a înțeles să coreleze aceste prevederi cu o altă lege s: cu caracter reparator - și anume Legea nr. 10/2001, statuând că bunurile confiscam hotărârea de condamnare sau, după caz, ca efect al măsurii administrative abuzive se restituie în temeiul noii legi reparatorii dacă nu au fost deja retrocedate în natura echivalent, în cadrul procedurii speciale reglementate de cel dintâi act normativ.
Domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 vizează exclusiv imobilele „preluate ir abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în peri 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza nr. 139/1940 asupra rechizițiilor", rezultă că legiuitorul a vizat aceeași sferă de aplicare cu cea a actului normativ la care face trimitere.
In consecința, în identificarea bunurilor ce ar putea fi restituite în temeiul Legii nr.221/2009 - dacă nu s-au acordat deja măsuri reparatorii în temeiul legii speciale anterioare, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art.2, în corelație cu cele ale art.6 ale Legii nr.10/2001 și care circumscriu categoria imobilelor ce cad sub incidența acestui act normative.
Invocă în acest sens Decizia nr.2192 din 23 martie 2012 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție
Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, și anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparație nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, poate fi solicitat în temeiul art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009. Numai în acest fel se justifică trimiterea expresă făcută de legiuitor, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005.
Ori, în domeniul de reglementare al Legii nr.10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură) și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobilele prin destinație), în acest sens sunt dispozițiile art.6 alin.(1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora:
„(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții. (2)Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse."
În consecință, în baza art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se încadrează în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001, respectiv terenuri și construcții (imobile prin natură) și utilaje și instalații preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
De asemenea învederează instanței de recurs faptul ca prin Decizia nr.6 din data de 15 aprilie 2013 pronunțata in dosarul nr.2/2013, Înalta Curte de Casație si Justiție, examinând dispozițiile legale ce s-au solicitat a fi interpretate unitar, a admis recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.5, lit b, alin 1 din Legea nr.221/2009 in sensul ca a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ si in consecință
Curtea a stabilit ca în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.5 alin 1, lit b din Legea nr, 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.247/2005, cu moificarile si completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesata sa nu fi obținut deja o reparație.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut că: "Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate-anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare-, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al acestor două acte normative de reparație solicitat în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modifică completările ulterioare.
Regula de interpretare logică ubi lex non distinguit, nec non distinguere de nu este aplicabilă normei analizate, întrucât ea presupune, prin ipoteză, un text conceput în termeni generali.Or, deși în cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul reglementează acordarea de „despăgubiri reprezentând valoarea bunurilor confiscate", fără a distinge între bunuri și bunuri imobile, ulterior, prin trimiterea expresă, făcută în cadrul aceleiași nor dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, individualizează categoria bunuri pentru care pot fi acordate despăgubiri. Raportarea făcută de legiuitor la ce e acte normative determină o distincție în privința bunurilor ce intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art.5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, și înlătură aplicarea regulii de interpretare menționate anterior.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea 221/2009, orice persoana care a fost condamnată cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea inclus solicita instanței in termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea Statului R. la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative. bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent, în condițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății si justiției, pi si unele masuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.
Din economia textului legal evocat rezulta ca acordarea echivalentului valoric al bunurilor imobile confiscate ca urmare a masuri dispusa printr-o sentința de condamnare pentru o infracțiune cu caracter politic, este condiționata de efectuarea de solicitant a demersurilor prevăzute de legea speciala in materie, respectiv, 10/2001.
A considera că prin Legea 221/2009 s-a acordat posibilitatea solicitării acordării de despăgubiri in afara termenelor si procedurilor prevăzute de Legea 10/2001, ar echivala o repunere in termen numai in privința persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic, ceea ce ar determina o discriminare nepermisa in raport cu celelalte persoane a căror imobile au fost preluate abuziv si care nu au uzat de calea Legii nr. 10/2001. Un argument în sprijinul acestei concluzii îl constituie si prevederile alin.5 al aceluiași articol, care prevăd ca acordarea de despăgubiri in condițiile prevăzute la alin. (1) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit legii 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare, sau Legii 247/2005 modificările si completările ulterioare.
Sub acest aspect este de reținut faptul ca reclamantele au solicitat in temeiul Legii 001 despăgubiri, însă din adresa nr.963/19.03.2014 emisa de Primăria Comunei Afumați, jud. D. rezulta că acestea nu au fost acordate deoarece nu fac obiectul Legii nr.10/2001.
Pârâta C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei Afumați a formulat întâmpinare.
Invocă excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei Afumati, Judetul D. și lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei Afumați, Județul D..
Acțiunea promovata de reclamante se îndreaptă către o entitate publica căreia nu ii revine obligația de a acorda masuri compensatorii/reparatorii, cu atat mai puțin daune morale pentru o mașina de treierat, formata din vapor cu aburi si treieratoare precum si scule aparținătoare acestei mașini pe care acestea le-ar fi deținut si au fost confiscate abuziv de către statul comunist, lucru statuat de art.2 din Legea 2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,care identifica natura bunurilor imobile pentru care se pot acorda despăgubiri si cu atât mai mult cazul in care o entitate publica poate emite un astfel de act administrativ.
Mai mult la data de 19.03.2015 prin Adresa nr.963 a comunicat reclamantelor ca acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate abuziv nu a fost făcuta prin decizia, deoarece acestea nu au făcut obiectul Legii 10/2001 privind regimul ridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificată și completata, insa acest aspect nu a fost conștientizat si acceptat de către reclamante, punct de vedere, ce a fost reiterat anterior si de către Serviciul juridic al Instituției Prefectului, județul D. prin adresa nr.3395/30.01.2015.
Acțiunea reclamantelor se îndreaptă in mod nejustificat împotriva unei entități publice, care nu are competenta in a acordare de masuri reparatorii si nici nu se poate retine culpa de natura profesionala.
Prin prezenta acțiune reclamantele au solicitat obligarea plata către contravalorii unei mașini de treierat, formata din vapor cu aburi si o treierătoare precum si scule aparținătoare acestei mașini pe care acestea le-ar fi deținut si au fost confiscate abuziv de către statul comunist.
Contravaloarea acestor despăgubiri a fost estimata la suma de 20.000 lei la care se adaugă o alta suma de 30.000 lei reprezentând lipsa de folosința a unei suprafețe de 3,94 ha la randu-i au fost confiscate in cursul anului 1959.
Temeiul acordării acestor despăgubiri așa cum invoca reclamantele îl constituie Legea 1/2009 precum si Legea 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1980,nimic mai adevărat onorata instanța insa in cazul de față nu se poate retine o culpa a noastră in privarea de folosința a acestor bunuri si in același timp va rugam sa luați act de si prevederile legislative care ne exonerează de obligația a acorda acest tip de daune/despăgubiri,aspect statuat tocmai Art.2 din Legea 10/2001 având regimul juridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 39 care delimitează in mod clar,care sunt bunurile imobile pentru care se acorda despăgubiri,prin decizia entității publice,respectiv: a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, modificările si completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi, precum si i alte acte normative de naționalizare; imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penala, săvârșite I manifestare a opoziției fata de sistemul totalitar comunist;imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza Decretul nr. 410/1948.
La data de 19.03.2015 prin adresa nr.963 s-a comunicat reclamantelor ca acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate abuziv nu a fost făcuta prin decizia, deoarece acestea nu au făcut si nu fac obiectul Legii 10/2001 privind regimul clic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, insa acest act nu a fost conștientizat si acceptat de către reclamante, punct de vedere, ce a fost reiterat de către Serviciul juridic al Instituției Prefectului-Județul D. prin adresa 3395/30.01.2015.
In ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 3,94 ha,de a cărui folosința au fost private, prin confiscarea abuziva in anul 1959, menționează ca in anul 2000 a fost eliberat titlul de proprietate 1649-_ prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantelor pentru aceste suprafețe de teren,respectând in totalitate cadrul legislativ aplicabil in materie, orice daune morale ne intrând in competenta de acordare a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei Afumați, Județul D..
La termenul din data de 15.10.2015 instanța din oficiu a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală de aplicarea a legii fondului funciar și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar, precum și a excepției tardivității, față de care se rețin următoarele:
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății și cel care are calitatea de pârât în baza aceluiași raport.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat se constată că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art.4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri.
Din cele mai sus precitate se apreciază de instanță că în acțiunea dedusă judecății calitate procesuală pasivă justifică S. Român, reprezentat de Ministrul Finanțelor și nu pârâtele C. Locală de aplicarea a legii fondului funciar și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar, neavând nicio relevanță sub aspectul calității procesuale pasive, care au fost entitățile ce au confiscat bunurile sau cele care au folosit aceste bunuri, calitatea procesuală pasivă a Statului fiind reglementată prin lege.
În consecință instanța apreciază că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și urmează să o admită și să respingă acțiunea în contradictoriu cu C. LOCALA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR AFUMAȚI și a COMISIEI JUDEȚENE DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește acțiunea introdusă în contradictoriu cu S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, se rețin următoarele:
Din aceleași dispoziții legale mai sus precitate se constată că moștenitorii celor condamnați politic pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Potrivit art.185 alin.1 NCPC neexercitarea unui drept procesual într-un anumit termen atrage decăderea din exercițiul dreptului.
Termenul de 3 ani începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii 21/2009, respectiv 11.06.2009, termenul împlinindu-se în 11.06.2015.
Cum prezenta acțiune a fost promovată la data de 25.06._, instanța apreciază că reclamantele sunt decăzute din dreptul de a mai solicita acordarea de despăgubiri în temeiul legii 221/2009, privind condamnările cu politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, urmând să admită excepția tardivității și să respingă ca tardiv formulata acțiunea formulată de reclamantele M. E., C. E., R. V. și introdusă în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. LOCALA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR AFUMAȚI și a COMISIEI JUDEȚENE DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și respinge acțiunea formulată de reclamantele M. E., domiciliata în B., . C, județul Ilfov, CNP_, C. E., domiciliata in ., jud D., CNP_, R. V., domiciliată în Baia M., bulevardul T., nr 13, ., CNP_, toate reprezentate convențional de avocat D. C. A., cu domiciliul procesual ales in C., . M, ., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca tardiv formulata acțiunea formulată de reclamantele M. E., C. E., R. V. și introdusă în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE D. cu sediul în municipiul C., ..2, județul D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | ||
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehnored.F.M./6 ex.
19.11.2015.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 24-04-2015, Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1643/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
