Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1888/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1888/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1888/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1888/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Completul de judecata constituit din:
PREȘEDINTE I. C. D.
Judecător A. M. M.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât S. M. A. împotriva sentinței civile nr. 672/21.10.2015, pronunțată de judecătoria Filiași în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. D. C. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât S. M. A. și intimata reclamantă S. D. C., asistată de avocat G. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, nu a fost achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 de lei și nici cauțiunea de 1000 de lei, a fost depusă prin fax întâmpinare, iar apărătorul ales al apelantului, av. P. E., a formulat o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, cererea fiind însoțită de împuternicire avocațială.
Apelantul pârât S. M. A. depune la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru.
Instanta pune in discutie cererea aparatorului apelantului.
Av. G. E., nu se opune.
Instanța, în vederea respectarii dreptului la aparare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât S. M. A. asistat de avocat P. E. și intimata reclamantă S. D. C. asistată de avocat G. E..
Avocat G. E. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și întâmpinare.
Avocat E. P. arată că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării sentinței apelate.
La interpelarea instanței, apelantul pârât S. M. A. arată că renunță la cererea de suspendare.
Instanța ia act de renunțarea apelantului pârât S. M. A. la cererea de suspendar a executării sentinței apelate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul cu privire la probe.
Avocat E. P. pentru apelant solicită încuviințarea probelor indicate în cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei copia carnetului de note al minorei în dovedirea faptului că minora are o situație școlară bună și solicită reaudierea minorei.
Avocat G. E. pentru intimată arată că se opune reaudierii minorei, aceasta a fost ascultată la instanța de fond și-a exprimat opinia iar în prezent minora locuiește cu tatăl.
Deliberând, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C., instanța încuviințează pentru apelant proba cu înscrisuri ca fiind utilă soluționării cauzei și respinge proba privind reaudierea minorei ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 3 C. declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 392 C. constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Avocat P. E. solicită admiterea apelului și respingerea cererii de ordonanță președințială, nefiind îndeplinite condițiile ordonanței. Mai arată că atunci când mama a părăsit domiciliul conjugal a lăsat-o pe minoră în grija bunicii paterne. Minora are vârsta de 10 ani și are o situație școlară foarte bună. Se mai precizează că apelantul nu este o persoană violentă și că într-adevăr a existat o altercație între părți însă a avut loc cu doi ani în urmă. Minora a arătat că dorește să locuiască cu tatăl, când locuia cu mama era agresată de aceasta de aceea nu dorește să locuiască împreună cu mama. Minora este foarte bine îngrijită, fiind obișnuită cu domiciliul tatălui și nu cu condițiile din domiciliul bunicilor materni. Se mai învederează faptul că nu există probe din care să rezulte că mama a fost împiedicată de către tată să relaționeze cu fiica sa.
Avocat G. E., pentru intimată, arată că aceasta din urmă a plecat din domiciliul conjugal ca urmare a bătăilor suferite și a agresiunilor apelantului. Mai precizează că minora refuză să plece din domiciliul cu care este obișnuită, însă nu este adevărat că nu vrea să locuiască cu mama. Minora este supravegheată în permanență de tată, iar legăturile firește dintre mamă și fiică nu se pot desfășura în mod firesc, tatăl fiind mereu prezent.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, constata urmatoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 07.10.2015, sub numărul_, reclamanta S. D. – C. a chemat în judecată pe pârâtul S. M. – A., solicitând instanței ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să se stabilească locuința minorei S. A. – N., născută la data de 28 noiembrie 2005, la locuința mamei reclamante, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în raport de venitul minim pe economie, întrucât acesta nu este angajat cu contract de muncă individual activ, lucrând ocazional.
În fapt, reclamanta S. D. – C. a arătat că este căsătorită cu pârâtul de 11 ani, iar din relația de căsătorie a rezultat minora S. A. – N., elevă în clasa a IV – a la Școala Gimnazială din orașul Filiași, județul D., fetița fiind în centrul preocupărilor reclamantei și având nevoie de mama sa.
A mai arătat reclamanta că, în lipsa sa, nu are cine să se ocupe de minoră, întrucât în domiciliul conjugal pe care l-a părăsit, nu locuiau decât reclamanta, pârâtul și fetița părților.
Reclamanta a învederat că, minora are nevoie permanentă de mama sa care o supraveghează, o ajută la teme, o îngrijește, îi pregătește mesele zilnice, întrucât pârâtul este plecat de acasă, efectuând transporturi cu o camionetă, iar reclamanta, angajată în cadrul Spitalului din orașul Filiași, este cea care se ocupă de minoră și treburile gospodărești, exprimându-și dorința de a se ocupa, în continuare, de fetița sa.
A menționat reclamanta faptul că, certurile cu pârâtul sunt dese, din orice motive și că acesta nu suportă să fie contrazis, certurile finalizându-se cu agresiuni din partea pârâtului asupra reclamantei, întrucât are un temperament impulsiv și violent. A arătat că, ultima ceartă a părților a fost în data de 01.10.2015 când, din nou, pârâtul a lovit-o pe reclamantă, motiv pentru care aceasta a și depus o plângere la organele de poliție.
De asemenea, reclamanta a precizat că, la data de 01 octombrie 2015 a fost obligată să părăsească domiciliul conjugal fără minoră, iar pârâtul s-a dus după reclamantă la locuința părinților acesteia, unde, din nou, a făcut scandal, adresând amenințări și injurii, motiv pentru care au fost chemate organele de poliție. Ba mai mult, a învederat reclamanta că, pârâtul a mers și la locul de muncă al acesteia, motiv pentru reclamanta intenționează să solicite și un ordin de protecție întrucât îi este teamă de soțul său, pârâtul din prezenta cauză.
Cererea de ordonanță președințială a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 919 raportate la prevederile la art. 996, ambele din codul de procedură civilă republicat.
În susținerea cererii de ordonanță președințială reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului și a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalele, următoarele înscrisuri,: plângerea formulată de reclamantă la organele de poliție; certificatul care atestă căsătoria părților; certificatul de naștere al minorei S. A. – N. și actul de identitate al reclamantei.
Cererea de ordonanță președințială a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr._ din data de 07.10.2015 (fila nr. 7 din dosar).
La data de 19 octombrie 2015, prin C. Registratură al instanței, pârâtul S. M. – A., prin reprezentantul său convențional, avocat P. E., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta S. D. – C..
În motivarea, în fapt, a întâmpinării a arătat pârâtul că, infirmă starea de fapt descrisă de reclamantă, considerând acțiunea promovată ca nefondată și invocând dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă republicat, al căror conținut a fost redat.
A învederat că, din definiția prevăzută de dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă republicat rezultă condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, care sunt: aparența dreptului, urgența și caracterul provizoriu și a menționat că, în speța de față nu sunt îndeplinite primele două condiții: aparența dreptului și urgența.
În legătură cu prima condiție a apreciat că, aparența dreptului nu este de partea reclamantei, întrucât minora are vârsta de 9 ani și 11 luni și nu dorește să meargă la reclamantă, deși nu s-a opus voinței fetiței și nu a forțat-o în nici un fel. A arătat că, aceasta îi este dragă și apropiată și nu a dorit să o tulbure în nicio privință.
A mai arătat pârâtul că, reclamanta a plecat de acasă fără să ia și minora care nu a dorit să meargă cu ea. De asemenea, a arătat pârâtul că, fetița este elevă în clasa a IV –a la Școala Generală Filiași, județul D., iar reclamanta împreună cu tatăl său au mers la școală la fetiță și au ademenit-o cu bani să vină la ei, însă aceasta a refuzat. Cu toate acestea, a arătat pârâtul că, nu se opune voinței fetiței, solicitând ca această să fie audiată, dar gesturile reclamantei și ale tatălui acesteia constituie o traumă pentru fetiță.
Totodată, a precizat pârâtul că, fetița a locuit la adresa unde s-a aflat domiciliul comun până la plecarea reclamantei, iar schimbarea mediului în care a crescut ar constitui o tulburare pentru minoră. A precizat pârâtul că, nu este o persoană violentă, iar după ce reclamanta a părăsit domiciliul comun a mers după aceasta, rugând-o să se întoarcă, însă a fost primit cu ostilitate de socrul său, care l-a jignit și l-a înjurat. A menționat că, socrul său a vorbit cu fostul său patron, cu care se află în relații de prietenie, cerându-i desfacerea contractului său de muncă, situație în care a fost chemat la vechiul loc de muncă și chiar dacă nu avea nicio culpă privind raporturile de muncă, s-a procedat la desfacerea prin acord a contractului de muncă. A arătat că, în prezent este angajat la S.C. Filpit Exim S.R.L. Filiași și, având un nou loc de muncă, poate să-i ofere fetiței toate condițiile materiale de care are nevoie. A mai arătat că, în timp ce se află la serviciu de fetiță se ocupă mama sa.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, urgența, în opinia pârâtului, aceasta nu este îndeplinită, întrucât nu se pune problema unui caz grabnic, iar soluția trebuie să fie în concordanță cu interesul superior al copilului.
A arătat că, fetița se bucură de cele mai bune condiții și nu o forțează să stea cu el, dar nici nu poate să ceară copilului să plece de acasă. A mai arătat că, dorința fetiței de a locui cu el îi dă satisfacție și îl umple de speranță.
A precizat pârâtul că, ambii părinți au drepturi și îndatoriri egale cu privire la exercitarea drepturilor părintești, astfel încât nu intră în discuție păgubirea prin întârziere a vreunui drept al reclamantei sau prevenirea vreunei pagube în ceea ce o privește pe aceasta, iar soluția ce trebuie adoptată, chiar în mod provizoriu, trebuie să fie în concordanța cu interesul actual al fetiței.
A solicitat pârâtul S. M. – A. încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale cu martora C. E., anchetă psihosocială, precum și audierea fetiței.
La primul termen de judecată din data de 21 octombrie 2015, la solicitarea instanței, reprezentantul convențional al reclamantei S. D. – C., avocat G. E., a depus la dosar dovada înregistrării pe rolul Judecătoriei Filiași a procesului de divorț, respectiv certificatul de grefă emis la data de 20.10.2015 de C. Grefă al Judecătoriei Filiași, din care rezultă că, pe rolul Judecătoriei Filiași s-a înregistrat la data de 07.10.2015, dosarul nr._, având ca obiect "divorț cu minori", privind pe reclamanta S. D. – C. și pe pârâtul S. M. – A..
La același termen de judecată din data de 21 octombrie 2015, instanța, a încuviința pentru părți și a administrat următoarele probe: proba cu înscrisuri; proba cu interogatoriul pârâtului la solicitarea reclamantei (fila nr. 23 din dosar), proba cu interogatoriul reclamantei la solicitarea pârâtului (fila nr. 24 din dosar) și proba testimonială cu martora C. E., martoră propusă de pârât (depoziție filele: nr. 25 și nr. 26 din dosar).
Având în vedere prevederile art. 2 din Codul de procedură civilă republicat, raportate la dispozițiile: art. 264 din Codul civil republicat, art. 226 din Codul de procedură civilă republicat și art. 24 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța a dispus audierea minorei S. A. – N., născută la data de 28 noiembrie 2005, în Camera de Consiliu, procesul – verbal întocmit în acest sens fiind atașat la dosarul cauzei la fila numărul 27.
Prin sentința civilă nr.672/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Filiași a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. D. – C., în contradictoriu cu pârâtul S. M. – A..
S-a stabilit în mod provizoriu, locuința minorei S. A. – N., născută la data de 28 noiembrie 2005 în municipiul C., județul D., la locuința mamei – reclamante S. D. – C. din orașul Filiași, .. 14, județul D., până la soluționarea litigiului asupra fondului ce formează obiectul dosarului numărul_, având ca obiect "divorț cu minori", aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, județul D., în procedura de regularizare reglementată de dispozițiile art. 201 și următoarele din Codul de procedură civilă republicat.
A fost obligat pârâtul S. M. – A. la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 194 lei lunar în favoarea minorei S. A. – N., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, data de 21.10.2015 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul numărul_, având ca obiect "divorț cu minori", aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile reclamanta S. D. – C. și pârâtul S. M. – A. s-au căsătorit la data de 03 iulie 2004 (certificat de căsătorie: fila nr. 5 din dosar), iar din relația matrimonială a părților a rezultat minora S. A. – N., născută la data de 28 noiembrie 2005 în municipiul C., județul D., conform certificatului de naștere aflat la fila nr. 5 din dosar.
Din verificările efectuate în sistemul informatizat E.C.R.I.S. și din certificatul de grefă emis la data de 20.10.2015 de C. Grefă al Judecătoriei Filiași, aflat la fila nr. 17 din dosar, instanța a constatat faptul că, pe rolul Judecătoriei Filiași a fost înregistrat dosarul numărul_ privind aceleași părți, care figurează în aceeași calitate, obiectul fiind reprezentat de cererea de divorț formulată de reclamanta S. D. – C. împotriva pârâtului S. M. – A., cerere prin care reclamanta a solicitat și stabilirea locuinței minorei S. A. – N. la locuința sa din orașul Filiași, .. 14, județul D., precum și obligarea pârâtului S. M. – A. la plata în favoarea minorei S. A. – N. a unei pensii lunare de întreținere.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 07.10.2015 și înregistrată pe rol sub numărul_, reclamanta S. D. – C. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. M. – A., solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, în temeiul dispozițiilor art. 996 și următoarele din Codul de procedură civilă republicat, să dispună, în mod provizoriu, stabilirea locuinței minorei S. A. – N., născută la data de 28 noiembrie 2005 în municipiul C., județul D., la locuința sa din orașul Filiași, .. 14, județul D., până la soluționarea litigiului asupra fondului procesului de divorț.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 19 octombrie 2015, pârâtul S. M. – A. a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială.
Conform dispozițiilor art. 919 din Codul de procedură civilă republicat, "instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".
În art. 996 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat se arată că, "instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări", iar in conformitate cu prevederile alineatului 2 teza I al articolului 996 din Codul de procedură civilă republicat, "ordonanța este provizorie și executorie".
Prin urmare, ordonanța președințială este acea procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în situații urgente.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
Din analiza textului de lege menționat, a rezultat condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se poate lua pe această cale, precum și neprejudecarea fondului.
În speță, părinții minorei S. A. – N.: reclamanta S. D. – C. și pârâtul S. M. – A. nu mai locuiesc împreună, iar copilul se află în prezent la tatăl pârât S. M. – A..
Din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv interogatoriile luate părților, depoziția martorei C. E., mama pârâtului S. M. – A. și înscrisul reprezentat de procesul – verbal întocmit la data de 21.10.2015 cu ocazia audierii minorei în vârstă de 9 ani, S. A. – N., în Camera de Consiliu, instanța reține faptul că, pârâtul S. M. – A., în timpul conviețuirii cu soția sa, reclamanta S. D. – C., a manifestat un comportament agresiv fizic și verbal față de aceasta cu ocazia mai multor scandaluri pe care le-a provocat pe fondul geloziei de care suferea și care s-au desfășurat și în prezența fiicei minore a părților. Pârâtul a lovit-o pe reclamantă, aspect pe care l-a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu (fila nr. 23 din dosar); de asemenea a recunoscut că între părți au avut loc, frecvent, certuri, aspect confirmat de martora audiată în cauză, C. E., mama pârâtului S. M. – A., ieșirile violente ale acestuia, în contextul scandalurilor provocate chiar de el din cauza geloziei, petrecându-se în fața fetiței minore a celor doi soți, astfel cum rezultă din procesul – verbal întocmit la data de 21.10.2015 cu ocazia audierii minorei în vârstă de 9 ani, S. A. – N., în Camera de Consiliu. F. a relatat instanței faptul că, asista la certurile părinților săi și l-a auzit pe tatăl când îi reproșa mamei că îl minte.
Conform depoziției martorei C. E., mama pârâtului (depoziție filele: nr. 25 și nr. 26 din dosar), în perioada în care reclamanta S. D. – C. suferea foarte mult din cauza faptului că nu putuse, din motive obiective, să păstreze o sarcină, soțul acesteia, pârâtul S. M. – A., în loc să fie alături de soția sa și să o ajute să depășească, psihologic, acest moment urât din viața oricărei femei, a declanșat un scandal în cadrul căruia a exercitat acte de violență fizică și verbală asupra unei persoane traumatizate de pierderea copilului nenăscut.
În primul rând, în cauză, urgența este impusă de comportamentul inadecvat al pârâtului în familie. Scandalurile dintre soți, desfășurare în prezența fetiței acestora S. A. – N. și provocate de pârâtul S. M. – A. conform probelor administrate în cauză, pot avea repercursiuni negative asupra copilului, cu consecințe grave asupra dezvoltării sale armonioase.
Indiferent de problemele existente între părinți, indiferent că vina unuia dintre părinți este mai mare sau mai mică, copiii trebuie să crească într-un climat armonios, propice dezvoltării și securității psihice și morale. Părinții trebuie să se comporte între ei, față de copil, de o manieră civilizată și conciliantă, întrucât exemplul pe care îl dau, va fi preluat de copil și va fi perpetuat de acesta în propriile sale relații sociale.
În al doilea rând, având în vedere relația minorei cu reclamanta, urgența este impusă de nevoia fetiței, aflată în clasa a IV – a gimnazială, de a beneficia, în continuare, de sprijinul mamei sale, mai ales în desfășurarea procesului educațional. F. a arătat că, spre deosebire de tatăl său, mama era singura persoană care o ajuta la teme, și care o lua de urechi când greșea.
Din actele și lucrările dosarului nu a rezultat ca reclamanta nu s-ar fi îngrijit de minoră, nu ar fi manifestat afecțiune pentru acesta și astfel nu ar fi in interesul copilului să locuiască împreună cu mama sa. Chiar minora a arătat că mama ei se purta frumos cu ea, martora C. E. învederând instanței faptul că, reclamanta a avut un comportament exemplar față de fetița ei.
Neprejudecarea fondului decurge și din condiția vremelniciei și rezultă din împrejurarea că ordonanța președințială presupune "o pipăire" a fondului.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de stabilire a locuinței minorului pe calea ordonanței președințiale s-a stabilit ca, în principiu, măsura se poate dispune pe această cale numai în cazul în care pe rolul instanței se află în curs de soluționare acțiunea având ca obiect stabilire locuință minor, exercitată potrivit dreptului comun.
Verificând această condiție, instanța reține că pe rolul Judecătoriei Filiași, județul D. este înregistrat dosarul nr._, ce are ca obiect cererea de divorț formulată de reclamanta S. D. – C. împotriva pârâtului S. M. – A., cerere prin care reclamanta a solicitat și stabilirea locuinței minorei S. A. – N. la locuința mamei.
Situația copilului față de părinții săi va fi stabilită definitiv odată cu soluționarea fondului, iar prezenta hotărâre își va produce efectele doar până la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate cu privire la această cerere în dosarul nr._ .
Instanța a apreciat că, la acest moment, până la soluționarea definitivă a cererii de stabilire a locuinței minorului formulată pe dreptul comun în cadrul procesului de divorț care formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, este în interesul minorei S. A. – N. să locuiască împreună cu mama reclamantă, S. D. – C., aceasta fiind în măsură să asigure copilului sprijinul material, moral, educațional și echilibrul emoțional de care are nevoie și să se îngrijească de starea de sănătate a minorei.
Având în vedere interesul superior al copilului, în situații care presupun urgență pentru protecția minorului, instanța poate dispune, pe cale de ordonanță președințială și cu privire la stabilirea pensiei lunare de întreținere.
Potrivit art. 529 din Noul Cod Civil, "întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat".
Față de dispozițiile art. 529 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil și având în vedere că, minora S. A. – N. urmează să locuiască, provizoriu, cu mama –reclamantă, instanța îl va obliga pe tatăl – pârât la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea copilului.
Din adeverința de venit numărul 69/19.10.2015 eliberată de Societate Comercială Filpit Exim S.R.L. Filiași – D. (fila numărul 22 din dosar), instanța constată că, pârâtul S. M. – A. este angajatul societății respective din data de 12.10.2015, cu contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată, în funcția de "conducător auto", fiind încadrat cu un salariu brut de 1.050 lei.
Potrivit art. 529 alin. 2 teza a II – a din Noul Cod Civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, pârâtul din prezenta cauză având în întreținere doar un copil.
Cum salariul net lunar rezultat în urma impozitării salariului brut în cuantum de 1.050 lei este de 777 lei, iar ¼ din acest venit net reprezintă suma de 194,25 lei, va fi obligat pârâtul S. M. – A. la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 194 lei lunar în favoarea minorei S. A. – N., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, data de 21.10.2015, întrucât până în acest moment fetița s-a aflat în îngrijirea sa și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul numărul_, având ca obiect "divorț cu minori", aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, județul D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. M. A..
În motivarea apelului arată că instanța de fond a avut o poziție vădit părtinitoare în ceea ce îl privește, străină de materialul probator administrat.
Apelantul a depus înscrisuri, de care instanța nu a vrut să țină seama în ceea ce privește aparența dreptului. Imediat după ce reclamanta a plecat de acasă, tatăl său, care era prieten cu fostul său patron i-a cerut acestuia să-i desfacă contractul de muncă, astfel, fiind nevoit să ceară desfacerea amiabilă a contractului de muncă pentru a găsi imediat un alt loc de muncă.
Arată că fetița a fost crescută de mama apelantului, iar ruperea acesteia din mediul familial reprezintă o traumă pentru fetiță, întrucât se bucură de cele mai bune condiții în locuința în care a crescut.
Referitor la faptul că a fost violent, arată că intimata nu a prezentat un certificat medico-legal, făcând afirmații cu ar fi lovit-o în fața fetiței, afirmații negate de copil. Într-adevăr au existat certuri între părți, dar nu există nicio probă că apelantul ar fi provocat certuri sau că este violent.
Astfel, nu există urgența și nici aparența dreptului, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.996 C.proc.civ., iar fetița are 10 ani și nu poate fi ignorată
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii cererii.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, Tribunalul constata caracterul nefondat, urmand să îl respingă pentru cele ce succed:
Conform art.920 C.p.c instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Așadar, când obiectul ordonanței președințiale intră în categoria cererilor prevăzute de art. 920, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudicierea fondului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor. De altfel, și doctrina a reținut că aceste măsuri pot fi luat pe cale de ordonanță președințială pentru că așa prevede legea, deci fără a fi necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care le solicită.
Așa cum rezultă din textul de lege sus menționat, aceste măsuri pot fi luate, pe cale de ordonanță președințială și în condiții derogatorii de la dreptul comun în materie, numai în timpul procesului de divorț.
Acest aspect presupune că, spre deosebire de dreptul comun unde cererea de ordonanță președințială nu este condiționată de existența procesului asupra fondului, condiția vremelniciei putând fi dovedită și altfel, norma specială impune ca procesul de divorț să fie declanșat. Numai în aceste condiții nu este necesară dovedirea urgenței, ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a înțeles să investească instanța de judecată pe cale de ordonanță președințială se încadrează în categoria celor enumerate la art. 920 C.p.c., iar între părți se derulează procesul de divorț așa cum rezultă din certificatul de grefă aflat la fila 17 dosar fond, motiv pentru care condiția urgenței este presupusă chiar de legiuitor, prin urmare, critica apelantului cu privire la faptul că nu este justificată urgența cererii este nefondată.
În privința celorlalte două condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv vremelnicia și neprejudicierea fondului, instanța de control judiciar reține că, în mod just a apreciat prima instanță că și aceste două condiții sunt îndeplinite în cauză, hotărârea pronunțată în procedura ordonanței președințiale producându-și efectele până la soluționarea definitivă a cererii de divorț, iar fondul procesului va fi rezolvat în cadrul procesului de divorț.
În procedura ordonanței președințiale, instanța nu cercetează fondul dreptului discutat între părți, ci doar aparența acestui drept.
În speță, prima instanță de fond a făcut o sumară și corectă analiză a situației de fapt conform probelor administrate, din care rezultă că aparența de drept este de partea reclamantei, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului să fie rezolvată în cadrul judecății care vizează fondul cauzei.
Susținerile apelantului cu privire la comportamentul părților din timpul căsătoriei, la faptul că intimata reclamantă a părăsit domiciliul conjugal în mod nejustificat, refuzând să se întoarcă acasă și că minora nu dorește să locuiască cu mama sa, că apelantul nu este o persoană violentă și că nu a agresat-o pe soția sa, sunt chestiuni ce privesc fondul procesului de divorț și care nu pot fi analizate în procedura ordonanței președințiale, urmând a fi tranșate de instanța de fond odată cu soluționarea cererii de divorț.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează să respingă apelul formulat de apelantul pârât S. M. A. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât S. M.-A., C.N.P._, domiciliat în orașul Filiași, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.672/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. D.-C., CNP_, cu domiciliul la părinții săi P. I. și P. C., unde se află și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, situată în orașul Filiași, .. 14, județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2015.
Președinte, I. C. D. | Judecător, A. M. M. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.C.I. D.
Tehn.S.V.4 ex./20.11.2015
Jud.fond-E.D.S.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1806/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1889/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
