Pretenţii. Sentința nr. 4596/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4596/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 1601/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1601/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. împotriva sentinței civile nr. 4596/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât T. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen
- au fost comunicate motivele de apel
- nu s-a depus întâmpinare
- se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4596/2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, și respinsă acțiuna formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul T. C. ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.12.2014 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul T. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1 428,47 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în fapt, numitul T. C. a fost internat în Chirurgie BMF a Spitalului C. Județean de Urgență C. în perioada 07.04._11. iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1081,11 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de 998 și 999 C.civ. precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamantul a mai arătat că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către C.A.S. D..
Mai arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale .
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora., iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul/a a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
De asemenea, arată că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare: existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat .
În drept, au fost invocate prevederile art. 998 și 999 C.civ., art. 112 C.p.civ. și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În susținerea acțiunii a fost depus la dosar, în xerocopie, decont de cheltuieli.
Analizând cauza dedusă judecății, cu prioritate, potrivit art. 248 din N.codul de procedură civilă, prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată această excepție și a admis-o, din considerentele ce urmează.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, termen care în acțiunile personal patrimoniale este de 3 ani conform art. 3 din același decret.
Conform prevederilor art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 dacă dreptul este cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când a expirat termenul, iar potrivit art. 12 din același decret, „în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
Prin urmare, dreptul material la acțiunea având ca obiect plata contravalorii zilelor de spitalizare din perioada 07.04._11 a început la data de 07.04.2011
Rezultă că termenul de prescripție pentru cheltuielile de spitalizare s-a împlinit în luna aprilie 2014.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost comunicata Judecatoriei C. la data de 12.12.2014 si înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014, instanța de fond a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție pentru plata sumei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare din perioada 07.04._11 .
Instanța a avut in vedere si faptul ca in cauza nu este vorba de o creanța bugetara pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
Astfel, creanțele fiscale reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat precum și dreptul la perceperea majorărilor de întârziere denumite creanțe fiscale accesorii, în sensul art.21 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.209 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate, fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat și alte surse. Gestionarea fondului se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a Mun.București.
Este de necontestat că, în considerarea dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale și că acest fond este componentă a bugetului de stat nu e de natură a asimila cheltuielile de spitalizare unei creanțe bugetare pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
Nu trebuie să se facă o confuzie între contribuția datorată fondului de asigurări și cheltuielile de spitalizare, cu atat mai mult cu cat reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, prev. de art.998, 999 Cod civil..
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că suma de 2353,47 lei reprezintă o creanță fiscală al cărei termen de prescripție este de 5 ani potrivit Cpfisc.
În susținerea acestui motiv de reformare, apelantul a arătat că prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată la care face referire art. 313 legea 95/2006 face parte din categoria altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat definit de art. 21 Cpfisc
Potrivit art. 131 Cpcfic termenul general de prescripție privind o creanță bugetară este de 5 ani, iar potrivit alin. 1 termenul începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În drept au fost invocate dips. Art. 282-298 Cpciv, art. 262, 313 legea 95/2006 și art. 21 și urm Cpfisc.
Deși legal citat intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul rețin următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtlui ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că aceasta a fost victima unui accident și fără a formula plângere penală împotriva agresorului.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Potrivit art. 1 alin. 2 D167/1958, o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.
In speta reclamantul a solicitat cheltuieli de spitalizare de la pîrîtul T. C. care a fost internat in spital in perioada 07.04-12.04.2011
Dreptul apelantului reclamant de a solicita intimatului parat achitarea debitului a luat nastere la data cand obligatia de plata a devenit scadenta, respectiv 12.04.2011 astfel incat termenul de prescriptie s-a implinit la data de 12.04.2014.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze a fost depusă la oficiul poștal la data de 12.12.2014, după expirarea termenului de 3 ani prev de art. 3 Decretul 167/1997.
Disp. art. 131 Cpfisc invocate de apelantul reclamant prevăd că dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui
În prezenta cauza reclamantul nu a solicitat executarea silită a vreunei creanțe fiscale, ci a investit instanța cu o acțiune având ca obiect stabilirea existenței în sarcina pârâtului a unei creanțe constând în contravaloarea prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată.
Dreptul de a cerere stabilirea existenței acestei creanțe exercitat de apelantul reclamant în prezenta cauză nu cade sub incidența disp. art. 131 alin. 1 Cpfisc invocate care reglementează, astfel cum am arătat, exclusiv termenul în care se prescrie dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale.
În privința dreptului dedus judecății, incidente sunt disp. Decretului 167/1958 astfel cum temeinic a apreciat prima instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 NCpciv va păstra sentința contestată urmând a respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 4596/2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ în contradictoriu cu intimatul pârât T. C. CNP_ cu domiciliul în C., .. 23, ., ap42.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/4 EX/13.10.2015
E.C. 09 Octombrie 2015
J fond RM Troaca
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1591/2015. Tribunalul DOLJ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
