Contestaţie la executare. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 839/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 839/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. P. A.
Judecător C. I. C.
Grefier N. A.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din data de 09.11.2015, când s-a dispus amânarea pronunțării la data de 19.11.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind soluționarea apelului formulat de apelanta contestatoare T. S. împotriva sentinței civile nr. 3656 din 18.03.2015 a Judecătoriei C., pronunțata de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 3656 din 18.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2014, a fost respinsă contestația la executare formulată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.03.2007, între contestatoare, în calitate de împrumutat și Raiffeisen Bank, în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit nr. RF_/05.03.2007, pentru un credit de 9.372,63 Euro, cu plata în rate.
A reținut instanța că petenta contestatoare a achitat ratele lunare până la data de 27.03.2012, iar de la această dată nu și-a mai îndeplinit obligația restituirii, așa cum recunoaște și contestatoarea în motivarea contestației.
A mai reținut instanța că la data de 04.10.2012 banca creditoare a cesionat în totalitate creanța ce o avea împotriva debitoarei contestatoare, către SECAPITAL SaRL, prin reprezentant S.C. K. ROMÂNIA S.R.L.
Cu privire la excepția de netimbrare a contestației, instanța a respins-o, având în vedere că petenta a timbrat corespunzător cererea introductivă cu taxa de timbru în cuantum de 980 lei.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, instanța, de a asemenea, a respins-o, având în vedere că a fost respectat termenul prevăzut de art. 714 N.C.P.C.
Contestatoarea a invocat faptul că S.C. K. ROMÂNIA S.R.L., pentru SECAPITAL SaRL, nu are calitatea de creditor și susține că nu îi este opozabil contractul de cesiune, nefiind notificată, nu a avut cunoștință că a fost cesionată creanța și cuantumul acesteia.
S-a reținut de către instanță că, în conformitate cu disp. art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reala sau personala, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, creanțele putând fi cesionate.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanță se încheie valabil prin simplul acord de voința al părților. Consimțământul debitorului cedat nu se cere, deoarece nu este parte în contractul de cesiune.
Cu toate ca cesiunea de creanța își produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcută în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoștința debitorului persoana noului creditor si clauzele esențiale ale contractului de cesiune.
Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicității cesiunii consta în acceptarea ei de către debitor printr-un înscris autentic. Acceptarea printr-un act sub semnătură privata face opozabila cesiunea creanței numai fata de debitorul cedat, nefiind opozabila celorlalți terți.
Între părți, cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garanțiile ei.
F. de terți, cesiunea de creanța produce efecte în sensul ca le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1578 C.civ., chiar dacă se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fata de debitorul cedat începe să-si producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, si anume de la data notificării făcute prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătura privata. Astfel, debitorul cedat poate plăți în mod valabil cedentului. Daca cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apară împotriva cesionarului invocând dovezile de plata obținute de la cedent, cu condiția ca acestea sa aibă o data anterioara notificării sau acceptării. Așadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a făcut cesiune, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a plătit cedentului după ce s-a făcut cesiunea, el va fi liberat de obligație daca plata a fost făcuta înainte de notificare ori de acceptare. Deși cesiunea de creanța intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat, etc.
Înainte de notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat va putea opune cesionarului si compensația pe care o putea opune cedentului. De asemenea, în situația în care cedentul l-a iertat de datorie înainte de îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 1578 C.civ., acest act va fi valabil chiar si atunci când s-a încheiat cu titlu gratuit. Din momentul în care au fost îndeplinite formalitățile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului si, prin urmare, nu mai poate plăți valabil cedentului. În situația în care cesiunea devine opozabila debitorului prin acceptare, indiferent de forma, compensația care a operat deja fata de cedent, nu mai poate fi invocata împotriva cesionarului. În literatura juridica s-a arătat ca legea presupune ca prin acceptarea cesiunii s-a renunțat implicit la invocarea beneficiului compensației legale si astfel, debitorul înțelege să facă plata către cesionar.
Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșată de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o fata de creditorul inițial.
În speță, instanța a constatat că petenta contestatoare a fost înștiințată de cedarea datoriei către intimată și de creanța cedată la data de 22.10.2012, așa cum rezultă din confirmarea de primire a recomandatei cu nr._.
În atare situație, contestatoarea avea obligația de a achita debitul către cesionar, așa cum prevede art. 1578 și 1582 C.civ., obligație pa care nu a îndeplinit-o, astfel că s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 981/E/2013 al B.E.J. I. Raol-F., actele de executare fiind valabil întocmite.
Contestatoarea a mai susținut că, potrivit art. 702 pct. 3 N.C.P.C., creditoarea a renunțat la executarea silită, susținere pe care instanța o va înlătura, nefiind dovedită în speță, iar procedura de comunicare a cesiunii a fost îndeplinită
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea T. S., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulata la instanța de fond cu cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea cererii de apel a arătat că așa cum a motivat în contestația la executare, nu a avut cunoștință de contractul de cesiune încheiat între Raiffeisen Bank SA și Secapital SA SRL așa cum susține ..
Astfel Secapital SA SRL a încheiat contractul de asigurare pentru riscurile la care se angaja banca la acordarea creditului(în caz de pierdere a locului de muncă, deces etc)și în nici un caz banca nu a încheiat o cesiune de creanță cu ..
A mai susținut apelanta ca a achitat suma de 7350 euro din care creditul în cuantum de 9372 Euro.
Potrivit art.1578 C civ, necomunicarea cesiunii de creanță nu produce efecte daca nu a fost comunicata în termen debitorului.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 NCPC.
Prin încheierea din data de 12 iunie 2015, pronunțata de Secția I Civila din cadrul Tribunalului D., în dosarul nr._/21/2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale specializate a Secției I Civile din cadrul Tribunalului D., invocată din oficiu și
declinată competența de soluționare a cererii de apel, în favoarea Secției a II-a Civilă din cadrul Tribunalului D.
Analizând din oficiu excepția de procedură, absolută și dilatorie, a necompetenței materiale specializate a Secției I Civile din cadrul Tribunalului D., s-a reținut următoarele:
Astfel, se constată că în cauză a fost formulată contestație la executarea silită propriu-zisă, dar și contestație împotriva încheierii nr._ din 08.11.2013, prin care s-a dispus încuviințarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RF_ din 05.03.2007, încheiat cu un profesionist - Raiffeisen Bank S.A., situație în care se apreciază că ne aflăm în prezența unui litigiu cu "profesioniști", astfel cum această noțiune este definită de dispozițiile art. 3 alin. 2 și alin. 3 din Noul Cod Civil, iar pentru judecarea unor astfel de cauze există în cadrul Tribunalului D. o secție specializată, respectiv Secția a II-a Civilă (fosta Secție comercială).
Așadar, este necesar să se respecte principiul specializării secțiilor existente în cadrul aceleiași instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din Regulamentul de ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005.
În consecință, având în vedere natura litigiului de față (litigiu cu profesioniști), dispozițiile art. 2 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, Hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului D. nr. 15 din 15 iulie 2011 și Hotărârea nr. 654 din 31.08.2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, care au stabilit reorganizarea, începând cu 01.10.2011, a Secției Comerciale din cadrul Tribunalului D. ca Secția a II-a Civilă, dar și Decizia nr. XV din data de 05.02.2007, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii de către Î.C.C.J., în considerentele căreia se arată "Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente", instanța, în baza art. 482 coroborat cu art. 200 alin. 11, art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1, art. 248 alin. 1, art. 136 alin. 1 și art. 132 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, a admis excepția necompetenței materiale specializate, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de apel în favoarea Secției a II-a Civile din cadrul Tribunalului D., care va regulariza cererea de apel conform dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013, inclusiv în privința taxei judiciare de timbru datorate pentru calea de atac.
La data de 22 iunie 2015, a fost înregistrat pe rolul Secției a II-a Civilă din cadrul Tribunalului D., dosarul_ .
La data de 06.07.2015, intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legala a sentinței pronunțate de instanța de fond, întrucât contestatoarea nu a invocat și nu a probat în nici un fel nelegalitatea actelor de executare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin contestația la executare formulata, T. S. invocând lipsa calității procesuale active a . și a faptului că cesiunea de creanță dintre . și . care contestatoarea era debitoare nu i-a fost notificata a solicitat anularea încheierii nr._/08.11.2013 prin care a fost încuviințata executarea silită a titlului executoriu, reprezentând contractul de credit.
Instanța de fond, analizând aspectele invocate a considerat contestația neîntemeiată și a respins-o.
În apel apelanta contestatoare critică soluția instanței de fond reiterând faptul că nu a avut cunoștință de cesiunea intervenită și ca atare necomunicarea cesiunii nu produce efecte, dar solicită instanței să încuviințeze efectuarea unei expertize contabile care sa stabilească suma rămasa de restituit la ..
Potrivit art.476 C., Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind readuse în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept ce au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanță.
Totodată art. 478 C. prevede ca prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fata primei instanțe, părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului.
Astfel, în speță, Tribunalul constată că la fond contestatoarea nu a invocat faptul că suma pentru care s-a cerut executarea este mai mare decât debitul datorat de aceasta, și nu a solicitat efectuarea unei expertize în acest sens.
Acest motiv a fost tangențial invocat în apel pentru prima data și în consecință proba solicitata în dovedirea lui a fost respinsă de instanța de apel.
În ceea ce privește greșita soluționarea contestației cu privire la lipsa notificării cesiunii de creanță, tribunalul constată ca instanța de fond a făcut o corectă aprecierea situației de fapt și de drept.
Astfel, cesiunea își produce efecte doar între cedent și cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune și până la notificarea cesiunii către debitor când devine opozabilă și acestuia.
Aceasta notificare a cesiunii poate să îmbrace mai multe forme.
În speță, cesiunea a fost publicată în AEGRM și a fost notificata debitoarei prin scrisoarea recomandată nr._ la 22.10.2012 (fila 91,95,96).
De la această dată debitoarea avea obligația să achite debitul restant către cesionar așa cum prevede art. 1578 și 1582 C Civ, fapt ce nu s-a realizat.
Ca atare, din acest punct de vedere, soluția instanței de fond este temeinică și legală și în temeiul art. 480 C. Tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de formulat de apelanta contestatoare T. S., CNP –_, cu sediul în Rovinari, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3656 din 18.03.2015 a Judecătoriei C., pronunțata de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, .. 51, ., sector 3.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Președinte, O. P. A. | Judecător, C. I. C. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.O.P.A.- 4 ex-
Jud.fond C. M. R.
Tehnored. N.A. 10.12. 2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 559/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 625/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
