Anulare act. Decizia nr. 559/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 559/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 559/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. N., împotriva deciziei civile nr. 56/2015 din 02 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații: M. E. A., P. DE PE L. CURTEA DE APEL C. și P. A. D.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, intimata M. E. A. rep. de av.I. I., intimații P. DE PE L. CURTEA DE APEL C. prin procur M. C., lipsind contestatorul P. N. și intimatul M. P. A. D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,că s-a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe excepția tardivității depunerii întâmpinării invocata de contestator prin raspunsul la intampinare și pe cererea de revizuire.
Av. I. I. pentru intimată solicită respingerea excepției tardivității depunerii întâmpinării, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului cod de procedură, pe fond solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile ca temeinică și legală., potrivit motivelor invocate din întâmpinare, solicitand a se avea in vedere ca si concluzii scrise in situatia admiterii exceptiei tardivitatii invocate de contestator, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror C. M., lasă la aprecierea instanței privind soluționarea excepției invocate, iar pe fond solicită respingerea contestației în anulare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare:
La data de 05.05.2015, contestatorul P. N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 56/2015 din 02 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, solicitand anularea deciziei si admiterea recursului formulat impotriva sentintei civile nr. 9959/11.07.2014 a Judecatoriei C..
Un prim motiv al contestației în anulare se referă la faptul că in speta completul care soluționat acesta cauza a fost incompatibil în conformitate cu prevederile art. 27 pct7, c.p.c, deoarece acest complet de judecată și-a spus părerea în cauza în care s-a judecat.
Menționează că prin Decizia nr.276/24.02.2014 acest complet de judecata, a casat Sentința nr. 9100/11.06.2013, data de Judecătoria C., care era defavorabila paratei trimițând cauza spre judecare conform art.312, pct.5, motivând ca prima instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului in conformitate cu prevederile Art. 184, c.p.c, motivare care s-a dovedit a fi nejustificată.
De asemenea, precizează ca prin incheierea din 24.11.2014 redactata la 11.12.2014, completul de judecata al Camerei de Consiliu a respins cererea de abtinere, dupa care, printr-o încheiere tot din 24.11.2014 (redactată pe 25.11.2014) completul de judecata căruia i se respinsese cererea de recuzare (prin încheierea din 24.11.2014 redactată pe 11.12.2014) efectuează la prima de înfățișare o greșeală în sensul că se menționează ca recursul s-a făcut in termen motivat si ca pe data de 27.10.2014 s-a depus de către contestator o completare a motivelor de recurs, "completări care au fost luate în discuție si comunicate pârtilor (pârâți si procuror), amânând cauza pentru 27.01.2015.
Din cele de mai sus rezultă ca judecarea recursului din 24.11.2014, a fost la primul termen efectuat de un Complet de Judecata căruia i se respinsese abținerea printr-o încheiere redactată în data de 11.12.2014.
Un al doilea motiv pentru care consideră că decizia 56/02.02.2015 este nelegală și netemeinică este excepția tardivității depunerii completărilor la motivele de recurs pentru care fac următoarele precizări:
Așa cum a arătat mai sus, contestatorul nu înțelege de ce instanța a mai comunicat părților (pârâți și procuror)aceste completări de motive în ședința din 24.11.2014 daca exista tardivitatea acestora.
Arată că dorește să afle ce s-a întâmplat între 24.11.2014 si 19.01.2015 data când din oficiu instanța a ridicat excepția tardivității fără a fi solicitat de vreuna din părți, aceasta efectuându-se la al doilea si ultimul termen.
Pentru a justifica depunerea cu întârziere a completării motivelor de recurs arată că din data de 20.05.2014 avocata contestatorului T. M. D. l-a abandonat și a plecat in Canada, astfel incat contestatorul primind sentinta civila 9959/2014 a formulat in ciorna motivele de recurs, pe care le-a inaintat avocatei prin internet, dupa care avocata i-a trimis prin internet motivele de recurs pe care le-a depus la 15.09.2014, spunandu-i sa depuna motivele detaliate, scris initial pe ciorna, separat direct la Tribunal, dupa primirea citatiei.
Contestatorul a precizat ca la 24.11.2014, avocata a participat la sedinta de judecata de la Tribunal, cand au fost comunicate partilor completarile cu motivele de recurs astfel incat nu intelege de ce in sedinta din 19.01.2015 avocata nu a aratat care este situatia de fapt si a lasat la aprecierea instantei exceptia tardivitatii completarilor aduse recursului.
In fapt, in completarile motivelor de recurs nu s-a facut decat un istoric al actiunii, unde s-au aratat greselile si erorile facute de instantele argesene, neexistand motivari care sa constituie probatorii.
Al treilea motiv pentru care contesta decizia 56/02.02.2015 este incorectitudinea analizei primului motiv, al instanței de recurs privind renunțarea la cererea de probatorii din 20.05.2014 (fila 33-34 dosar fond) de către avocatul convențional.
Contestatorul precizează că avocata sa arată ca renunță la proba testimoniala a martorei Boloaje G. solicitata de avocata pârâtei, insa grefiera atunci când a redacta încheierea, a făcut o greșeală cu sau fără intenție ca s-a renunțat si la proba cu înscrisuri, afirmație pe care o fac deoarece a fost prezent în sala de ședințe pentru care fapt solicită ascultarea casetei audio de ședința din 20.05.2014.
Contestatorul arată că nu a renunțat la probele depuse, când aceste indubitabil dovedeau ca falsurile au fost efectuate de Ing. Boloaje G., fapt recunoscut in referatul Politiei nr.1905.
Mai arată că proba cu înscrisuri este o probă edificatoare și necesară în aceasta cauza.
De fapt instanta de fond in rejudecare, la final, incuviinteaza pentru toate partile proba cu inscrisuri, dar in realitate doar contestatorul a depus inscrisuri.
Al patrulea motiv al contestatiei in anulare este neluarea in considerare a celor cinci înscrisuri depuse în ședința din 26.06.2014 la cererea procurorului prin care se dovedește ca vânzătoarea știa sa semneze, iar notarul a acceptat sa pună amprenta fără a menționa vreo cauza de infirmitate sau boala, mulțumindu-se sa scrie doar „nu a putut sa semneze", deși din cele cinci înscrisuri rezulta ca putea să semneze, fără a se menționa ca avea vreo boala, cum a susținut avocata pârâtei ca ar fi avut . .
Instanța de fond in rejudecare cât si instanța de recurs nu au făcut altceva decât sa găsească motivări in favoarea pârâtei fără a lua in calcul dovezile și înscrisurile depuse de contestator, de pârâtul P. D. A. și de P., omițând in totalitate să se facă cercetarea in baza Art. 129 si 184 c.p.c. pentru aflarea adevărului prin toate mijloacele, toate concluziile fiind făcute pentru a apăra pe notarul D. M..
Al cincilea motiv de contestare este obligarea recurentului la plata de cheltuieli de judecată pe care o consideră nelegala deoarece prin adresa nr._/_ în data de 14.01.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel C., in calitate de intimat a solicitat Judecătoriei C. Secția Civila anularea contractului de vânzare cumpărare nr.8197 si 8198/1994 încheiate de notarul D. M., ca urmare a unui fals prescris solicitând ca instanța civilă sa cerceteze in continuare acest fals conform Art. 184 c.p.c. Deci aceasta acțiune nu este inițiata de contestator, care de fapt nu a făcut altceva decât să aducă probe pentru a se ușura decizia instanței.
In drept, au fost invoctae dispoz. art. 317-319 C.pr.civ.
La 02.06.2015, intimatul P. D. A. a depus cerere scrisa prin care a aratat ca sustine motivele contestatiei in anulare, solicitand admiterea contestatiei si mentinerea solutiei data de prima instanta prin sentinta nr. 9100/11.06.2013 si solicita judecarea in lipsa sa.
La 02.09.2015, intimata M. E. A. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare, aratand ca niciunul dintre motivele invocate de contestator nu se incadreaza in dispozitiile art. 317-318 C.pr.civ.
La 29.09.2015, contestatorul a depus raspuns la intampinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii depunerii intampinarii, in raport de dispoz. art. 320 alin. 1,2, si 3 C.pr.civ., care prevad ca intampinarea se depune cu 5 zile inaintea termenului de judecata, iar in speta, aceasta a fost depusa la al doilea termen de sedinta, ceea ce impune decaderea din termenul de depunere, ca fiind tardiva.
Examinand cu prioritate exceptia invocata de contestator, in conformitate cu dispoz. art. 137 C.pr.civ., tribunalul constata ca este intemeiata excepția tardivității formulării întâmpinării, astfel ca o va admite, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 320 alin. 2 C.pr.civ, la judecarea contestatiei in anulare, "intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata".
Pe de alta parte, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen legal atrage decăderea".
Este adevarat ca alin. 2 al art. 118 - care prevedea ca nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege are ca sancțiune decăderea părții din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică – a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, dar soluția își păstrează valabilitatea, in raport de dispoz. art. 115, 136 si 138 C.pr.civ. Potrivit art. 136 și art. 138 alin. (1) C. proc. civ.,
pârâtul poate formula excepții numai în condițiile art. 115 C. proc. civ., adică prin întâmpinare (în afară de cele de ordine publică, ce pot fi invocate oricând) și poate propune probe tot în condițiile art. 115, adică prin întâmpinare (cu excepțiile anume prevăzute în art. 138). Nerespectarea acestor dispoziții legale, adică neinvocarea excepțiilor relative și neindicarea probelor prin întâmpinare, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, atrage sancțiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1)C. proc. civ..
Potrivit dispozițiilor art. 114 indice 1 alin. (2) C. proc. civ., termenul stabilit pentru depunerea întâmpinării este de 5 zile și acesta se raportează la primul termen de judecată, dispozițiile citate nefăcând nicio referire la prima zi de înfățișare, astfel cum se prevede în legătură cu alte acte de procedură, cum ar fi termenul în care se depune cererea reconvențională [art. 119 alin. (3) C. proc. civ.] sau momentul la care instanța poate acorda reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii ori pentru a propune noi dovezi (art. 132).
Abrogarea, prin dispozițiile art. I pct. 22 din Legea nr. 219/2005 a alin. (2) al art. 118 C. proc. civ., care prevedea decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții pentru nedepunerea întâmpinării în termen prevăzut de lege, nu are semnificația renunțării legiuitorului la aceste dispoziții.Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen legal atrage decăderea", astfel încât sancțiunea decăderii exista în codul de procedură civilă și continuă să fie prevăzută de acesta, dispozițiile anterior citate având, în raport de art. 103 alin. (1), caracter redundant, motiv pentru care abrogarea se impunea, în scopul clarității legii.
Pe cale de consecinta, cum in cauza intampinarea a fost depusa de intimata M. la 02.09.2015, desi primul termen de judecata cu citarea intimatei a fost la 08.06.2015, tribunalul constata ca este intemeiata exceptia tardivitatii depunerii intampinarii, in raport de dispoz. art. 320, 114 si 103 C.pr.civ. mentionate mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta constata ca este neintemeiata contestatia in anulare formulata de contestatorul P. N., astfel ca o va respinge, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 56/02.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ *, a fost respins recursul declarat de contestator impotriva sentintei civile nr. 9959/11.07.2014 a Judecatoriei C., retinandu-se exceptia tardivitatii motivelor de recurs cuprinse in memoriul intitulat "Completarea motivelor de recurs" depus la 27.10.2014, si netemeinicia criticilor formulate prin cererea initiala de recurs nr._/15.09.2014, fiind obligat recurentul catre intimata M. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi promovată pentru motive strict și limitativ prevăzute de lege în art. 317-318 C.p.civ.
Potrivit art. 317 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii si 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competență..
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art. 318 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l doar în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In ceea ce priveste primul motiv al constestatie in anulare formulata de contestator – incompatibilitatea completului de judecata, tribunalul constata ca in cauza nu se poate retine un asemenea motiv care sa conduca la anularea unei decizii irevocabile in temeiul art. 317 C.pr.civ., intrucat in cauza nu se poate reține că instanța de control judiciar nu ar fi fost competenta să soluționeze cauza dedusă judecații.
Aceasta în situația în care motivul al doilea al contestației în anulare - prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. - privește faptul ca hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competentă absolută, deci a competenței generale, a competenței materiale și a competenței teritoriale exclusive, pe calea contestației în anulare neputându-se invoca neregularități privind compunerea sau constituirea completului de judecată sau calificarea caii de atac.
Sub acest aspect, in practica si literatura judiciara se apreciaza in mod constant ca incompatibilitatea sau alte aspecte legate de compunerea sau constituirea completului nu pot fi invocate in temeiul art. 317 pct. 2 C.pr.civ., deoarece incompatibilitatea este reglementata prin norme de organizare judiciara, iar pe calea contetatatiei in anulare se poate invoca in intelesul art. 317 C.rp.civ doar incalcarea normelor de competenta, contestatia in anulare putand fi exercitata doar pentru motivele limitativ prevazute de lege.
In plus, se constată că in cadrul dosarului de recurs, s-a verificat si solutionat aspectul legat de o eventuala incompatibilitate a instanței de recurs, prin incheierea din 24.11.2014 – definitiva si irevocabila – fiind respinsa cererea de abtinere a completului de judecata investit cu solutionarea recursului, stabilindu-se ca nu sunt indeplinite conditiile art. 27 pct. 7 C.pr.civ., astfel incat aceasta chestiune nu mai poate fi analizata in cadrul prezentei cai extrordinare de atac, nici in raport de dispoz. art. 317 alin. 2 C.pr civ..
Dispozițiile art. 317 alin. 2 C.pr.civ. se refera la admisibilitatea contestației in anulare atunci când motivele contestației (citarea nelegală a părții sau necompetența instanței) au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Sub acest aspect, se reține că prin cererea de recurs nu s-a invocat necompetența instanței de fond sau de control judiciar și că instanța de control judiciar nu a respins acest motiv pentru că ar avea nevoie de verificări de fapt, în plus recursul fiind soluționat pe fond.
Celelalte aspecte invocate de contestator ( modul de solutionare de catre instanta de recurs a exceptiei tardivității depunerii completărilor la motivele de recurs, incorectitudinea analizei primului motiv de recurs de catre instanța de recurs privind renunțarea la cererea de probatorii din 20.05.2014 de către avocatul convențional, neluarea in considerare a celor cinci înscrisuri depuse în ședința din 26.06.2014 la cererea procurorului, obligarea contestatorului la cheltuieli de judecata in recurs) privesc eventuale greșeli de judecată care nu se încadrează în noțiunea „greșeală materială” la care se referă art.318 C.pr.civ.
In ceea ce privește existența unei greșeli materiale în soluționarea recursului, se reține că pentru admisibilitatea contestației în anulare, art. 318 C.rp.civ. are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale recursului, respectiv greșeli evidente de ordin procedural (cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare) pentru verificarea carora sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor. Greselile la care se refera art. 318 C.pr.civ, nu pot fi greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.
Greseala materiala poate consta in neobservarea de catre instanta a unui act de procedura cu privire la care nu s-a facut nicio judecata. Cand insa instanta a cunoscut existenta si continutul actului si a facut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greseala material in sensul legii, ci eventual de o greseala de judecata, care nu se poate indrepta pe calea speciala a contestatiei in anulare. Pe aceasta cale nu este admisibil sa se examineze justetea solutiei pronuntate de instanta de recurs.
In contextul acestor considerații, se constată că prin contestația în anulare formulată, contestatorul a criticat soluția instanței de recurs prin prisma unor eventuale greșeli de judecată, respectiv eventuale greșeli de interpretare a probelor (a actelor din dosar) și a dispozițiilor legale, - contestatorul invocand tocmai gresita solutionare de catre instanta de recurs a exceptiei tardivitatii completatii motivelor de recurs, gresita analiza a motivelor de recurs si stabilirea obligatiei contestatorului de a plati cheltuilile de judecata din faza recursului - care nu se încadrează în ipoteza dispoz. art. 318 C.pr.civ., prin contestatia în anulare formulată de contestator tinzându-se la un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Având in vedere aceste aspecte si natura juridica a contestației in anulare, care este o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, tribunalul apreciază că această contestație în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât ele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fapt si de drept ce au fost soluționate de instanța de recurs.
In plus, Curtea de Strasbourg a arătat in mod constant că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, cauza Masinexport împotriva României), ceea ce in cauza nu se impune, deoarece instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate si netemeinicie susținute de contestator si a dat o dezlegare in fapt si in drept acestora.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, se constată neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul P. N., urmând a fi respinsă.
In baza art. 274 C.pr.civ., fata de solutia pronuntata asupra contestatiei in anulare, va fi obligat contestatorul sa plateasca intimatei M. E. A. cheltuielile de judecată efectuate si dovedite in cauza respectiv suma de 700 lei, reprezentand onorariu aparator potrivit chitantei nr. 143/28.08.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării întâmpinării.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. N., împotriva deciziei civile nr. 56/2015 din 02 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații: M. E. A., P. DE PE L. CURTEA DE APEL C. și P. A. D., ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei M. E. A. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V.- 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 34/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
