Obligaţie de a face. Decizia nr. 2076/2015. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 2076/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 2076/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 2076/2015

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător M. E. N.

Grefier C. D. S.

Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de apelantul-reclamant B. V., și de apelanții – pârâți P. GH. I., P. I. împotriva sentinței civile nr._/14.07.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul-reclamant, personal și asistat de avocat C. Lăinescu, apelantii-pârâti P. I., P. Gh. I., personal și asistati de avocat G. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Avocat C. Lăinescu, pentru apelantul-reclamant, depune tranzacția incheiată de părți și plan de amplasament și delimitare a imobilului.

Instanța procedează la identificarea părților.

La interpelarea instanței părțile arată că au cunoștință de cuprinsul tranzacției și solicită instanței să ia act de acordul lor de voință.

Avocat C. Lăinescu, pentru apelantul-reclamant, solicită instanței să ia act de tranzacția părților și să omologheze schița anexă depusă la acest termen de judecată.

Avocat G. G., pentru apelanții-pârâți, solicită instanței să ia act de tranzacția părților.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de31.03.2009, sub nr._, reclamantul B. I.P. M. a chemat în judecată pe pârâții P. Gh. I., P. I. și P. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină stăpânire și pașnică folosință terenul proprietatea sa situat în . 95, în suprafață de 4200 mp, având ca vecinătăți: la N-C. A., E-DS 3224, S-Tolos I. și V- Rusescu I. ; obligarea pârâților să desființeze pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz din partea acestora să fie autorizat să desființeze pe cheltuiala pârâților toate construcțiile, plantațiile și lucrările cu așezare fixă pe care le-au amplasat pe acest teren, respectiv locuința și anexe gospodărești, wc, fântână, gard interior din sîrmă pe o lungime de aproximativ 20 m, gard stradal din plăci beton cu porți metalice (una mică și una mare) cu lungimea totală de 18,50 m, plantație viță-de-vie pe araci și sub formă de boltă și diverși pomi fructiferi ; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, reclamantul arată că este de acord ca pârâții să-și păstreze casa de locuit și gardul stradal din dreptul acesteia, dar numai în măsura în care suprafața astfel identificată nu va depăși 300 mp din terenul proprietatea sa, cu un front stradal de maxim 6-6,5 m iar pârâții îi vor achita contravaloarea acestei suprafețe la prețul de circulație pentru terenurile din acea zonă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului revendicat, teren înscris în titlul de proprietate nr. 930/1995 iar pârâții îl ocupă abuziv și fără nici un drept, îl cultivă și culeg fructele, au plantat viță-de-vie și pomi fructiferi și au edificat fără autorizație de construcție diferite anexe gospodărești, wc, fântână, gard stradal cu porți de acces, gard interior și casă de locuit pe care recent au extins-o către stradă.

Reclamantul a mai arătat că pârâții s-au instalat abuziv pe terenul proprietatea sa anterior anului 1989, edificând nelegal construcții pe terenul pe care îl lucrau ca lot în folosință și care fusese preluat la CAP din proprietatea sa, iar după apariția legii fondului funciar a solicitat pârâților să-i respecte dreptul de proprietate și față de refuzul acestora a promovat o acțiune în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr._/1992 al Judecătoriei C., acțiune ce a fost respinsă pe motiv că adeverința emisă în procedura de aplicare a legii fondului funciar pe care și-a întemeiat cererea nu face decât dovada întinderii dreptului recunoscut și a amplasamentului terenului revendicat, astfel încât nu s-a putut stabili, în lipsa titlului de proprietate, persoana titular al dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.

Precizează reclamantul că a fost acționat în judecată de pârât pentru constatarea nulității absolute parțială a titlului de proprietate și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea pârâtului, proces ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2007, instanța respingând definitiv și irevocabil acțiunea lui P. I..

Arată reclamantul că terenul în litigiu este din categoria arabil motiv pentru care solicită obligarea pârâților să-i predea acest teren în starea necesară unei exploatări specifice acestei categorii, respectiv liber de toate construcțiile edificate fără autorizație de construcție și plantațiile pe rădăcini fixe pe care cu vădită rea-credință și abuziv le-au amplasat pe terenul proprietatea sa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 480 și art. 494 Cod civil.

A fost anexată cererii copia titlului de proprietate nr. 930-_/15.02.1995.

La termenul de judecată din data de 27.04.2009 instanța a luat act de renunțarea reclamantului, prin apărător, la judecata față de pârâta P. G. și a dispus scoaterea din cauză a acesteia.

Pârâții P. Gh. I. și P. I. au depus la dosar întâmpinare arătând că au fost posesori și constructori de bună credință. Prin decizia nr. 1029/12.04.1995 Curtea de Apel C. a reținut că « din actele existente în dosarul cauzei rezultă că terenul în litigiu este aferent casei de locuit, anexelor gospodărești și face parte din curtea și grădina din jurul acestora ce aparțin pârâtului I. P. ».

În scop probator reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat probele cu interogatoriu, înscrisuri, doi martori și efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea topografie și construcții civile.

La termenul din 01.07.2009 au fost audiați martorii N. P. și C. A., declarațiile acestora, sub prestare de jurământ, fiind consemnate și atașate la dosar.

Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost întocmit de expert Ș. I. iar raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expert Locusteanu E., fiind depuse la dosar la data de 23.03.2010.

Instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamant la rapoartele de expertize întocmite în cauză, răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea construcții fiind depus la data de 31.05.2010 iar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea topografie fiind depus la 02.06.2010.

La dosar s-au mai depus planșe foto.

La data de 14.04.2010 reclamantul a depus precizare a acțiunii introductive în sensul majorării suprafeței revendicate între vecinătățile arătate la suprafața de 4330 mp rezultată în urma măsurătorilor topografice.

Prin sentința civilă nr._/14.07.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I.P. M., în contradictoriu cu pârâții P. Gh. I. și P. I..

Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4330 mp teren situat în localitatea Coșoveni, T95 (în prezent .. 36).

Au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 5390 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: reclamantul potrivit titlului de proprietate nr. 930/1995 este proprietarul terenului în suprafață de 3,04ha situat pe raza localității Coșoveni, din care în tarlaua 95 ,4200 mp cu următoarele vecinătăți: nord-C. A., sud-T. I., est-Ds 3224, vest-Rusescu I.. Din raportul de expertiză întocmit de expert Ș. I. se reține că terenul din T95 are suprafața de 433o mp ,este situat în prezent la adresa ..36,este folosit de pârât și familia acestuia având edificate casă de locuit și anexe gospodărești, plantație de vie,boltă de viță de vie pe schelet metalic.

Pe acest teren se află edificate o casă de locuit construită P+M din bolțari, BCA și acoperită cu tablă, în suprafață de 80,77 mp ; casa veche cu sală 2 camere și pivniță cu pereți din cărămidă acoperită cu tablă; anexă locuință cu două camere,anexă BCA cu o cameră, bucătărie de vară magazie de chirpici,cotețe de scândură,pătul pentru cereale,grajd de beton,volieră păsări,magazie scule din chirpici,anexă din chirpici, garduri din elemente prefabricate de beton la stradă cu porți metalice,alei din ciment, fântână cu adâncimea de 40 m, viță de vie cu bolta din cadre metalice, viță de vie pe araci de lemn rotund, 29 bucăți de pomi fructiferi așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiza. Prin același raport de expertiză s-a stabilit că valoarea totală a contravalorii cheltuielilor necesare pentru demolarea construcțiilor și plantațiilor existente pe terenul revendicat este de 19 542 lei.

Reclamantul a avut cunoștință de faptul că terenul cu privire la care i s-a constituit dreptul de proprietate era ocupat de altcineva și a avut cunoștiință de ridicarea construcțiilor așa cum rezultă din declarațiile martorului C. A. (audiat la propunerea reclamantului ) care a arătat că pârâtul stăpânește terenul din 1945-1947,edificând construcțiile atât în perioada anilor1977 cât și după 1989, reclamantul deținând un alt teren situat vis-a-vis de imobilul în litigiu..

În conformitate cu art. 1169 din Codul civil, „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.

În condițiile spețe instanța constată că devin incidente dispozițiile art. 1169, art. 480 din Codul civil, art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor, art. 1076 și art.494 din Codul civil.

Art. 480 din Codul civil prevede că proprietatea este „dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Aceste dispoziții se completează cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Protocol nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivită căruia :„Orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.

Pentru a promova acțiunea în revendicare potrivit disp. art. 480 C.civ. reclamantul are obligația de a dovedi că este proprietarul exclusiv al unui bun individual determinat iar pârâtul ocupă abuziv acest bun.

În speță, în ceea privește capătul principal de cerere referitor la revendicarea imobiliară instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada în baza art. 1169 din Codul civil că deține un titlu de proprietate valabil din care rezultă o prezumție de proprietate asupra imobilului – teren situat în Tarlau 95, ce se află în prezent în posesia pârâților.

Pe de altă parte pârâții nu au făcut dovada că posedă un titlu de proprietate valabil prin care să se fi transmis dreptul de proprietate cu privire la terenul arătat. Față de aceste împrejurări instanța a apreciat că reclamantul, deținând un titlu de proprietate valabil este titulara unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Neavând posibilitatea de a intra în posesia bunului, de a-l vinde sau de a-l lăsa moștenire, de a consimți o donație sau de a dispune de acesta într-un alt fel instanța a considerat că această situație a avut ca efect privarea reclamantei de drepturile prevăzute de art. 480 din Codul civil și de proprietatea sa în sensul celei de a doua fraze a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1. O privare de proprietate rezultând din această normă nu poate să se justifice decât dacă se demonstrează că a intervenit în condițiile prevăzute de lege, pentru cauză de utilitate publică și cu respectarea principiului proporționalității, codinții ce nu sunt îndeplinite în cazul de față.

Având în vedere că din concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul aflat în posesia pârâților este în suprafață de 4330 mp, instanța urmează să admită acțiunea în revendicare a reclamantului .

În conformitate cu art. 1076 din Codul civil „ creditorul poate cere a se distrui ceea ce s-a făcut călcându-se obligația de a nu face și poate cere a fi autorizat a distrui el însuși, cu cheltuiala debitorului”.

Art. 494 alin. 1 consacră dreptul proprietarului de a obliga persoana care a construit pe terenul proprietatea sa cu materiale ei să ridice aceste construcții. Cu toate acestea art. 494 alin. 3 teza a II-a prevede că în cazul în care clădirile „au fost făcute de o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor (...) clădiri (...)”.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la demolarea construcțiilor și plantațiilor edificate abuziv, fără autorizație de construcție iar în cazul în care aceștia refuză, autorizarea reclamantului să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâților instanța constată că pârâții au edificat pe terenul proprietatea reclamantului, cu materialele lor o casă de locuit construită P+M din bolțari, BCA și acoperită cu tablă, în suprafață de 80,77 mp ; casa veche cu sală 2 camere și pivniță cu pereți din cărămidă acoperită cu tablă; anexă locuință cu două camere,anexă BCA cu o cameră, bucătărie de vară magazie de chirpici,cotețe de scândură,pătul pentru cereale,grajd de beton,volieră păsări,magazie scule din chirpici,anexă din chirpici, garduri din elemente prefabricate de beton la stradă cu porți metalice,alei din ciment, fântână cu adâncimea de 40 m, viță de vie cu bolta din cadre metalice, viță de vie pe araci de lemn rotund, 29 bucăți de pomi fructiferi, lucrări care nu au caracter provizoriu.

Din situația de fapt reținută instanța constată că pârâții au fost de bună – credință la momentul ridicării construcției deținând terenul din 1945-1947,edificând construcțiile atât în perioada anilor 1977 cât și după 1989 .În aceste condiții instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiile art. 494 alin. 3 teza a II-a, nefiind dovedită de către reclamant reaua – credință a pârâților și că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 1076 și art. 494 alin. 1 din Codul civil față de aceste împrejurări. Aplicarea acestor dispoziții nu se impune de asemenea de rațiuni de ordin economic.

Analizând situația de fapt mai sus expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță instanța a apreciat cererea reclamantului întemeiată în parte cu privire la capătul de cerere privind revendicarea imobiliară (și neîntemeiată în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la demolarea construcțiilor și plantațiilor edificate).

Față de considerentele expuse instanța a admis în parte acțiunea reclamantul B. I.P. M., și a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4330 mp teren situat în localitatea Coșoveni, T95 (în prezent .. 36).

Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece pârâții „au căzut în pretenții” și urmează să admită această cerere și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5390 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat apel, reclamantul B. I.P. M. și pârâții P. Gh. I. și P. I..

În apelul reclamantului, a fost criticată sentința sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâților la desființarea construcțiilor și plantațiilor edificate pe terenul revendicat, solicitându-se admiterea și a acestuia și, în caz de refuz din partea pârâților, să se încuviințeze apelantului-reclamant să desființeze construcțiile, pe cheltuiala pârâților.

S-a arătat în motivarea apelului că, în încheierea de ședință din data de 07.07.2010 nu s-au consemnat complet concluziile și susținerile apărătorului reclamantului, în privința relei-credințe a pârâților în edificarea construcțiilor și realizarea plantațiilor pe terenul proprietatea reclamantului, iar instanța nu a analizat aceste argumente și nici nu a arătat pentru care considerente le-a înlăturat.

În apelul formulat de pârâți, sentința a fost criticată sub aspectul admiterii capătului de cerere în revendicare, arătându-se că prin folosința pentru o perioadă de peste 60 de ani a suprafeței de 4330 mp, apelanții-pârâți au devenit proprietari, ca efect al prescripției achizitive. Au arătat apelanții-pârâți că au stăpânit acest teren continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, iar pe acesta se află casa de locuit. Terenul este delimitat de ceilalți vecini prin semne distinctive de hotar și nu a făcut obiectul unei judecăți, până la momentul promovării acțiunilor multiple de către B. M..

Pe parcursul soluționării cauzei, a intervenit decesul apelantului-reclamant, fiind introdus în cauză moștenitorul acestuia, B. V..

La data de 25.11.2015, părțile s-au prezentat în instanță, solicitând să se ia act de tranzacția acestora.

Potrivit art.271 din vechiul C.proc.civ., "părțile se pot înfățișa oricând, în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor."

Având în vedere dispozițiile legale enunțate, Tribunalul în baza art.296 C.proc.civ., va admite apelurile, va schimba sentința civilă apelată, în sensul că se va lua act de tranzacția părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile formulate de apelantul-reclamant B. V., domiciliat în ., județul D. și apelanții –pârâți P. GH. I. și P. I., ambii cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr._/14.07.201 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .

Schimba sentința în sensul ca ia act de tranzacția părților, astfel:

"ÎNCHEIATĂ ÎNTRE PĂRȚILE DIN DOSARUL NR._ AL TRIBUNALULUI D. ÎN VEDEREA STINGERII ACESTUI LITIGIU

Eu, B. V., aleg că înțeleg să-mi restrâng cererea de revendicare a terenului de la 4330 mp situat în Coșoveni tarlaua 95, . diminuarea suprafeței cu 615 mp, așa cum sunt identificați în schița întocmită de către expert C. V., suprafață delimitată de conturul realizat de punctele 4-5-6-7-8-9-10-11-4 din aceasă schiță anexă, deoarece pentru această suprafață de 615 mp, am fost despăgubit de către fiul pârâților P. I. și I.; De asemenea, arăt că înțeleg să renunț la capătul de cerere privind desființarea construcțiilor și plantațiilor, deoarece pe terenul de 615 mp nu mai am drept de proprietate, iar pe diferența până la 4330 mp pârâții au procedat până în prezent la desființarea acestor plantații și construcții și mi-au lăsat în posesie și pașnică stăpânire terenul liber de plantație și construcție.

Noi, pârâții P. I. și I., arătăm că înțelegem să recunoaștem și să respectăm dreptul de proprietate al reclamantului B. V. pentru terenul în suprafață de 3715 mp aflat în continuarea terenului de 615 mp situați în Comuna Coșoveni, ., nr. 36 și înțelegem să numai avem nicio pretenție cu privire la fântâna edificată de către noi și situată pe terenul de 3715 mp ce rămâne în stăpânirea lui B. V., deoarece am fost despăgubiți pentru această fântână.

Noi, părțile înțelegem să constituim servitute asupra fondului aservit - teren 615 mp în favoarea fondului dominant - teren cu suprafața de 3715 mp, astfel: se va permite traversarea fondului aservit din . către fondul dominant cu orice lucrări necesare pentru asigurare de utilități (apă, gaze, canalizare și altele), indiferent dacă modalitatea de realizare a acestora va fi necesar să fie executată subteran, suprateran ori aerian.

Noi, părțile arătăm că înțelegem ca în această modalitate să stingem definitiv acest litigiu fără ca nici una dintre noi să mai aibă în viitor vreo pretenție de nicio natură față de cealaltă.

Solicităm omologarea schiței anexate ce face parte din prezenta tranzacție. B. V. - CNP:_, C.I.: DX_, semnătura ss indescifrabil; P. I. - CNP:_, C.I.: DX_, semnătura ss indescifrabil; P. I. - CNP:_, B.I.: DS_, semnătura ss indescifrabil."

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare..

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.

Președinte,

D. G.

Judecător,

M. E. N.

Grefier,

C. D. S.

Red.jud.D.G.

Tehn.S.V./5 ex., 10.12.2015

Jud.fond-M.I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2076/2015. Tribunalul DOLJ