Anulare act. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 11696/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 352
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător A. F.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 852 în contradictoriu cu intimații M. (F.) V. M., V. A. G., V. C. C., împotriva sentinței civile nr. 2966/26.03.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.12.2013.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. cu nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr.852 G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele V. M. și V. A. G., pronunțarea unei hotărâri, pe calea acțiunii pauliene, prin care să se dispună revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.581/28.05.2010 de BNP B. M. R. privind imobilul apartament situat în G., Micro 39B, ..8, ., ..
De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, a arătat că pârâta V. M. a fost angajată a reclamantei cu contract individual de muncă, în funcția de administrator, iar ca urmare a administrării defectuoase efectuate de această pârâtă, comitetul executiv a solicitat verificarea tuturor registrelor și evidențelor contabile ale reclamantei.
Cu ocazia întocmirii raportului de expertiză financiară contabilă extrajudiciară realizat de expert contabil T. F., după analiza documentelor contabile aferente perioadei 01.01._10 s-a stabilit un prejudiciu în contabilitatea reclamantei de 91.528,75 lei (soldul casei) și 398.873,74 lei (diferența dintre activul și pasivul reclamantei). Tot potrivit aceluiași raport de expertiză, persoana responsabilă direct de producerea acestui prejudiciu este pârâta V. M..
Susține reclamanta că, în urma constatării acestei situații, a formulat plângere penală împotriva pârâtei V. M., iar în concluziile expertizei contabile judiciare instrumentate în dosarul nr.6041/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a stipulate că persoana responsabilă de producerea prejudiciului creat prin gestionarea în mod fraudulos a fondurilor bănești ale reclamantei este pârâta V. M..
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâta V. M., cu scopul de a împiedica o eventuală executare silită asupra bunurilor aparținând acesteia, și-a înstrăinat apartamentul proprietate personală, achiziționat în timpul căsătoriei cu V. C. C., încheind în acest sens contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.581/28.05.2010 de BNP B. M. R. cu fiica acestora, pârâta V. A. G..
A apreciat reclamanta că prin acest act pârâta V. M. și-a creat o stare de insolvență prin ieșirea din patrimoniul său a imobilului apartament situat în G., Micro 39B, ..8, ., ., astfel încât reclamanta să nu mai poată obține executarea în natură a acestui imobil.
În drept a invocat disp. art.975 C.civ..
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu acte, sens în care a depus:extras de carte funciară pentru informare, expertiza contabilă judiciară întocmit în dosarul nr.6041/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (f.8-25 dosar).
La termenul de judecată din data de 23.05.2012 s-a luat act de modificarea numelui de familie al pârâtei V. M., în M. M. și s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a numitului V. C., fostul soț al pârâtei M. (V.) M..
Pârâtele M. (V.) M. și V. A. G., legal citate, au formulat întâmpinare prin care au invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, apreciind în esență că reclamanta nu deține un titlu executoriu care să confere calitatea de creditor, și excepția lipsei de interes a reclamantei, pentru considerentul că reclamanta nu justifică un interes actual și născut.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, susținând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru formularea acțiunii pauliene. Astfel, potrivit susținerilor pârâtelor, contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârâte privind imobilul situate în G., Micro 39B, ..8, . nu este de natură a prejudicial interesele reclamantei deoarece, fiind executată contraprestația-obligația de plată a prețului, de către cumpărătoare, prin efectul vânzării nu a operat o diminuare a patrimoniului vânzătoarei, ci, activul patrimonial al acesteia s-a menținut la același nivel valoric. Mai precizează pârâtele că în cauză nu este îndeplinită nici condiția fraudei terțului, respectiv a pârâtei V. A. G., deoarece buna credință a acesteia este dovedită prin faptul plății imediate și integrale a prețului, care este real, sincer și serios.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.115 C.p.civ, art.975 și 969 C.civ.
Pârâtul V. C., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a arătat, în esență că în timpul căsătoriei cu pârâta M. M. a achiziționat imobilul situate în G., Micro 39B, ..5, . că au fost nevoiți să efectueze o . îmbunătățiri acestui imobil, au contractat mai multe credite de la banca Transilvania și de la banca Raiffeisen, iar ulterior să facă un schimb de locuințe, în scopul achiziționării unui apartament mai mare. Pentru a putea achita diferența de preț la achiziționarea uni apartament cu patru camera, susține pârâtul că s-a împrumutat împreună cu soția sa de la fiica acestora, pârâta V. A. G. cu suma de aproximativ 3000-4000 euro.
Mai arată pârâtul că ulterior, fiind în imposibilitate de a restitui împrumutul, a convenit împreună cu soția sa, pârâta M. M. să vândă fiicei lor imobilul situat în G., Micro 39B, ..8, ..
A mai solicitat acest pârât să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, deoarece este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 26.09.2012 instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, invocate de pârâte.
La același termen de judecată instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul.
La termenul de judecată din data de 05.12.2012 instanța a respins excepția conexării prezentei cauze cu dosarul nr._/233/2011 invocată de pârâtul V. C..
Prin sentința civilă nr. 2966/26.03.2013 a Judecătoriei G. au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și de interes a reclamantei Asociația de Proprietari nr. 852 G. invocate de pârâtele V. M. și V. A. G. ca fiind nefondate. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 252 G. ca fiind nefondată. A fost obligată reclamanta către pârâta V. A. G. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamanta Asociația de Proprietari nr.852 a încheiat cu pârâta M. M. contractul individual de muncă nr._/11.10.2007 în baza căruia aceasta din urmă, în exercitarea funcției de administrator, avea atribuția de a ține evidența contabilă a reclamantei, precum și de a efectua încasările și plățile din casieria Asociației.
Ca urmare a unor neconcordanțe în activitatea acestei pârâte, reclamanta a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, iar prin Sentința penală nr.1185/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.1349/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. pârâta a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 94.364,12 lei și a dobânzii legale.
Potrivit susținerilor pârâtelor, una din condițiile esențiale pentru exercitarea acțiunii pauliene este ca reclamantul creditor să dețină un titlu constatator al creanței sale.
Instanța reține că, potrivit expertizei contabile judiciare întocmite în dosarul penal nr.6041/P/2010(f.10-25), s-a concluzionat că responsabilitatea pentru producerea prejudiciului reclamantei în cuantum de 94.364,12 lei aparține pârâtei M. M., prin gestionarea în mod fraudulos a fondurilor bănești ale asociației.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 25.05.2011, iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. în data de 07.06.2011.
Instanța apreciază că pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este obligatoriu ca un creditor să aibă un titlu executoriu prin care să îi fie constatată creanța, deoarece acțiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.
Chiar în eventualitatea în care s-ar admite contrariul, este evident că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul penal s-a stabilit un raport juridic între reclamantă, în calitate de creditor prejudiciat și debitorul responsabil de gestionarea frauduloasă a fondurilor bănești ale reclamantei și de producerea unui prejudiciu în sarcina reclamantei în cuantum de 94.364,12 lei.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca nefondată excepția invocată de pârâte.
Interesul, ca și condiție cerută pentru exercitarea acțiunii civile, reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare în vederea valorificării dreptului subiectiv civil ce se cere protejat.
În speță, este evident că, în condițiile în care raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul penal nr.6041/P/2010 a concluzionat că pârâta M. M., prin acțiunea sa frauduloasă a cauzat reclamantei un prejudiciu în cuantum de 94.364,12 lei, interesul reclamantei în exercitarea acțiunii pauliene rezidă în necesitatea ca imobilul apartament, situat în G., Micro 39B, ..8, ., . să se întoarcă în patrimonial acesteia, astfel încât să poată fi supus executării silite și acoperirii prejudiciului cauzat reclamantei.
În plus, interesul manifestat de reclamantă la începutul formulării acțiunii civile și menținut pe parcursul întregului proces, îndeplinește toate cerințele legale:a) este legitim, deoarece acesta nu vine în contradicție cu legea sau cu normele morale; b) este născut și actual, în sensul că reclamanta, prin neexercitarea acestei acțiuni pauliene ar pierde posibilitatea urmăririi silite a bunului deținut de pârâta M. M.; c) să fie personal, deoarece folosul practic urmărit de reclamantă o privește numai pe aceasta.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei interesului reclamantei invocate de pârâtele M. M. și M. A. G..
Reclamanta Asociația de Proprietari nr.852, a solicitat instanței pe calea acțiunii pauliene revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.581/28.05.2010 de BNP B. M. R. privind imobilul apartament situat în G., Micro 39B, ..8, ., jud. G.
Conform dispozițiilor art. 975 cod civil creditorii pot, in numele lor personal, sa atace actele viclene, făcute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Pentru admisibilitatea unei acțiuni revocatorii, potrivit disp. art. 975 cod civil, se cer a fi întrunite următoarele condiții, a căror dovedire cade în sarcina reclamantului: a) existența unei creanțe certe, lichide, exigibile și anterioară actului de înstrăinare a cărui revocare se solicită; b) actul atacat să fi creat un prejudiciu creditorului, prejudiciu care consta de fapt în imposibilitatea creditorului de a-și încasa creanța fără aducerea bunului respectiv în patrimoniul debitorului, altfel spus debitorul a devenit insolvabil; c) frauda debitorului și complicitatea terțului la frauda cu care debitorul a încheiat actul respectiv, condiție care se cere numai în cazul actelor cu titlu oneros.
În ceea ce privește această din urmă condiție, instanța reține că ea constă în faptul că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil, sarcina probei aparținând reclamantei.
Din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriile administrate părților și declarațiile martorilor nu rezulta că pârâta V. A. G. a cunoscut faptul ca prin actul încheiat debitoarea-pârâtă M. M. si-a creat sau si-a mărit starea de insolvabilitate, sau faptul ca a cunoscut intenția pârâtei debitoare de a frauda interesele reclamantei prin încheierea contractului. Astfel, potrivit declarației martorilor H. S. O. și N. M., instanța reține că discuțiile privind vânzarea către pârâta V. A. a imobilului, au fost purtate de părți încă din anul 2007 în contextul în care pârâții M. M. și V. C. nu au mai putut restitui fiicei lor și prietenului acesteia împrumutul în bani în cuantum de aproape 10.000 euro.
Potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civil buna credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce invocă reaua credință.
Așadar, aspectul ca dobânditoarea este fiica pârâtei vânzătoare nu este de natura sa înlăture buna-credință a acestora prevăzută de art. 1899 al. 2 Cod civil.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale sus menționate, instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile sus arătate.
Scopul acțiunii pauliene este de a face posibil creditorului, - în cazul când debitorul prin încheierea unor acte juridice a urmărit a-și micșora patrimoniul, creându-și o stare de insolvabilitate – să-și încaseze creanța din bunurile debitorului său, bunuri care drept consecință a convenției frauduloase a debitorului au fost transmise unei terțe persoane.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta M. M. ar fi devenit insolvabilă astfel încât să nu poată fi executată, în condițiile în care această pârâtă și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudicial cu ajutorul salariului încasat în Italia..
Această cerință presupune că debitorul prin încheierea actelor a căror revocare se solicită, a devenit insolvabil. . situație există posibilitatea ca terțul dobânditor să păstreze bunul, dacă oferă creditorului suma de bani necesară satisfacerii creanței sale.
In speță, nu s-a făcut dovada că actul de vânzare cumpărare solicitat a fi revocat a provocat insolvabilitatea pârâtei M. M..
Cel mai important aspect rezidă în acela că reclamanta nu a dovedit insolvabilitatea debitoarei. Înstrăinarea unor anumitor bunuri nu presupune și insolvabilitatea debitorului, aceasta trebuie dovedită, dovada ce cade în sarcina creditorului reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Asociația de Proprietari nr. 852 G. invocând greșita interpretare a probelor administrate în cauză, dar și a dispozițiilor legale incidente.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele M. M. și V. A. G. au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 2966/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 975 Cod civil creditorii pot ataca actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. La aceasta reglementare, pe cale jurisprudențială și în doctrina s-a conturat o sfera mai larga de condiții de admisibilitate, respectiv cerința ca prin actul atacat sa se fi mărit sau cauzat o stare de insolvabilitate a debitorului, acesta sa fi anticipat rezultatul păgubitor al actului sau de dispoziție, dreptul de creanță al creditorului sa fie anterior actului atacat, iar terțul dobânditor sa fie complice la fraudarea intereselor creditorului.
In cazul de fata, aceste condiții sunt îndeplinite.
Cu privire la anterioritatea dreptului de creanță al reclamantei în raport cu actul a cărui desființare se solicita, apreciem că aceasta chestiune trebuie tratata în raport cu împrejurările concrete ale cauzei. Este indubitabil că încă din momentul la care asociația a angajat un expert contabil, luna aprilie 2010, pârâta a realizat, în plan subiectiv, gravitatea și întinderea culpei sale. De altfel, chiar cu ocazia audierii sale atât în cursul urmării penale, cât și al cercetării judecătorești, M. (V.) M. a declarat ca începând cu anul 2007, când s-a angajat la asociația de proprietari, a început să-și însușească diferite sume de bani din încasări pe care le-a folosit in scop personal, gândindu-se că va contracta un împrumut la CAR și-i va restitui. O parte din bani, potrivit declarației sale, i-a folosit pentru achitarea unor rate bancare iar restul pentru alte cheltuieli, sustragerea sumelor fiind făcută pe parcursul a trei ani de zile.
Ca atare, în nici un moment nu și-a pus la îndoiala certitudinea obligării sale ulterioare la plata despăgubirilor civile către asociația de proprietari.
În plan subiectiv pârâta a avut reprezentarea calității sale de debitor în raport cu reclamanta chiar din momentul verificărilor evidenței contabile de către expertul contabil angajat in luna aprilie 2010. Astfel, și-a încunoștințat rudele cu privire la controlul ce urma a se efectua, nu s-a mai prezentat la serviciu, nu a prezenta personal demisia ci a ascuns-o printre celelalte documente ale asociației, a plecat din țară și nu a mai răspuns la telefon.
Nefiind contestat acest aspect, dreptul de creanță al reclamantei (chiar daca nu se stabilise cuantumul acestuia printr-o hotărâre judecătoreasca) a luat naștere din momentul efectuării verificărilor contabile. De altfel, în cazul răspunderii civile delictuale debitorul este de drept în întârziere din momentul cauzării prejudiciului, ceea ce presupune că dreptul de creanță ia naștere din acel moment și nu la o dată ulterioară (spre exemplu la data rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare). În consecință, instanța apreciază că dreptul de creanță al reclamantei este anterior actului atacat. Creanța invocata de reclamantă este certa, lichida si a devenit exigibilă, fiind cuantificată ca atare prin sentința penala nr. 1185/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria G..
Este neîndoios că, în speță, actul atacat a creat creditoarei un prejudiciu, constând în imposibilitatea acestuia de a-și încasa creanța fără aducerea bunului respectiv în patrimoniul debitoarei.
Chiar daca creditoarea nu s-a adresat executorului judecătoresc, acest lucru nu are relevanță în cauză. Acțiunea de față a fost formulată când încă se desfășurau cercetări penale iar o cerere privind executarea silita adresată executorului era la acel moment prematur formulată.
Luând cunoștință de vânzarea intervenită și în lipsa unor alte bunuri de valoare care să poată fi ulterior valorificate, determinată și de atitudinea debitoarei care a plecat din țară la scurt timp după verificarea evidențelor contabile și nu a răspuns nici unei solicitări a reclamantei, aceasta din urmă era îndreptățită sa solicite anularea actului, chiar dacă creanța sa nu era încă cuantificată în mod clar și fără a exista un titlu executoriu în acest sens.
Este cert ca, în raport cu sumele stabilite prin sentința penală cu titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei, cu structura si importanța valorică a bunurilor mobile rămase în patrimoniul pârâtei (doar un garaj, construit fără acte legale și care la o eventuală executare silita nu poate fi valorificat) și cu posibilitățile restrânse de executare silita a creanțelor, pârâta se afla în prezent în stare de insolvabilitate. Lipsa unor bunuri urmăribile de valoare acceptabila (cel puțin până la concurenta drepturilor de creanță) pune, practic, creditoarea în imposibilitatea de a obține executarea titlului executoriu.
Starea de insolvabilitate a pârâtei nu a fost generata decât de înstrăinarea apartamentului. Chiar daca, potrivit declarațiilor pârâtei aceasta lucrează în străinătate nu a făcut nici un fel de dovezi în acest sens. Chiar dacă am considera ca fiind adevărate susținerile sale, pârâta nu a pus la dispoziția creditoarei nici o suma de bani in vederea stingerii creanței. Însă proporțional cu suma ce trebuie restituita reclamantei, acestea sunt insuficiente. Împrejurarea că ar obține venituri în străinătate nu înlătură această stare, creditoarea neputând fi obligată să primească plăți parțiale, iar alegerea modalității de executare silită îi aparține. De asemenea, cu toate că pârâta susține că deține și alte bunuri imobile, nu a depus la dosar înscrisuri în acest sens, nu a informat-o pe creditoare cu privire la această situație iar din probele dosarului rezultă contrariul.
De altfel, fostul soț al pârâtei a recunoscut că nu s-a primit nici o sumă de bani la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În aceste condiții apreciem că înstrăinarea apartamentului s-a făcut exclusiv în perspectiva obligării la plata de despăgubiri prin sentința penală și în scopul creării unei stări de insolvabilitate. Din acest motiv, considerăm ca pârâta a anticipat consecințele actului de dispoziție și a urmărit aceasta finalitate.
Poziția pârâtei în cadrul dosarului penal a fost doar pur formală (pentru a determina aplicabilitatea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b Cod penal și orientarea instanței penale către măsuri de individualizare execuțională neprivative de liberate) și nu a urmărit satisfacerea efectivă și cât mai cuprinzătoare cu putință a pretențiilor părții vătămate. Așa fiind, nu se poate reține buna credință a pârâtei la înstrăinarea apartamentului și nici a soțului său, în condițiile în care pârâta îl încunoștințase despre verificările ce aveau loc în evidențele asociației.
Cu privire la complicitatea la frauda a terțului dobânditor, reținem, înainte de toate, că înstrăinarea s-a făcut de părinți în folosul fiicei și la scurt timp după începerea verificărilor evidentelor contabile ale asociației.
Apărările celor doua pârâte s-au bazat pe existenta unei convenții anterioare anului 2010, prin care cei doi soți s-ar fi hotărât să vândă apartamentul fiicei lor, ca urmare a stingerii unor datorii. Însă nu s-a făcut nici o dovada în acest sens. Chiar daca părțile sunt rude și nu era necesară întocmirea unui înscris în acest sens, dovezi materiale privind predarea unor sume de bani anterioare așa-zisei înțelegeri nu există. Pe de alta parte, pârâta însăși a recunoscut în cadrul dosarului penal ca o parte din bani i-a folosit pentru achitarea ratelor la împrumuturile contractate anterior. Astfel, împrumutul contractat in anul 2005 la Raiffeisen Bank a fost rambursat in luna mai 2007, la scurt timp după ce s-a angajat ca administrator la asociația de proprietari. Împrumutarea unei sume mari de bani părinților săi nu a fost făcută. Nu s-a depus la dosar nici un extras de cont iar declarația martorei nu poate fi luata în considerare dat fiind relațiile apropriate în care se găsesc dar și a imposibilității aducerii în țară a unei sume atât de mari și care nu a fost declarată autorităților competente la .-au depus la dosar chitanțe ce dovedesc trimiterea de către fiica pârâților a unor sume de bani, nu mai mari de 500 Euro în toamna anului 2009 și începutul anului 2010. Dar aceste sume, așa cum părțile au recunoscut au fost folosite pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare în virtutea relațiilor de rudenie și nu pot fi luate în considerare ca împrumuturi făcute părinților săi.
Pe de alta parte, trebuie precizat ca, la scurt timp după începerea verificărilor la asociația de proprietari de către expertul angajat în acest sens, pârâta nu s-a mai prezentat la locul de munca, a plecat din țară, ducându-se în Italia la fiica sa, parata V. A. G., unde se și află în prezent. Date fiind relațiile apropiate existente, nu se poate reține buna credință a pârâtei V. A. G.. Aceasta a cunoscut din spusele mamei sale despre situația existentă și împreună toți pârâții au încercat scoaterea bunurilor din patrimoniul lor și imposibilitatea recuperării creanței asociației.
Având în vedere că vânzarea survine în contextul verificării evidențelor contabile și care presupuneau pretenții civile consistente, ținând seama de împrejurarea că pârâta a avut la dispoziție toate împrejurările care să o determine să aprecieze, în mod obiectiv, că obligarea sa ulterioara la plata despăgubirilor civile este certă, că prețul de înstrăinare este derizoriu și nici nu s-a plătit astfel cum a arătat paratul V. C. și că dobânditoarea a cunoscut toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în mod cert, aceasta a avut reprezentarea finalității urmărite de debitoare, respectiv crearea unei stări de insolvabilitate. Aceasta o face complice la fraudarea intereselor creditoarei.
Față de toate aceste considerente, instanța consideră că sunt pe deplin întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene. Ca atare, în temeiul art. 296 C. proc civ, va admite apelul, va schimba în parte sentința și, în rejudecare, acțiunea reclamantei va fi admisă, dispunându-se revocarea contractului de vânzare-cumpărare cu consecința repunerii părților în situația juridică anterioara încheierii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către Asociația de Proprietari nr. 852 G., schimbă în parte sentința civilă nr. 2966/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. și, în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 852, cu sediul în G., .. 8, . cu intimații M. (F.) V. M., domiciliată în com. . M. V., ., J. B., V. A. G., cu domiciliul ales G., .. 114, . av. Stavar M., V. C. C., domiciliat în G., .. 8, ., ., Cod postal_, J. G..
Dispune revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581/28.05.2010 de BNP B. M. R., privind imobilul situat în G., micro 39B, .. 8, ., etaj 3, .> Dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Obligă pe V. C. A.-G. să lase numiților V. C.-C. și V. M. (M.) în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul mai sus menționat.
Obligă pe V. C. C. și V. M. (M.) să restituie fiicei lor, V. C. A.-G. suma de 77.000 lei, reprezentând prețul vânzării.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și le înlătură pe cele contrare.
Obligă pe intimați către apelantă la plata sumei de 7907 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, A. F. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.M./28.04.2014
Tehn. P.A./6 ex./29.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 768/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
