Contestaţie la executare. Decizia nr. 764/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 21059/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.764
Ședința publică de la 10.09.2013
Completul compus din:
Președinte: R. J.
Judecător: F. L. N.
Judecător:C. R. M.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-contestator . SRL cu sediul în G. . clădirea Uzinsider Engineering cam.2 . împotriva sentinței civile nr.1990/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor cu sediul în București ..13 sector 1, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.09.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., contestatoarea P. S. SERVICES SRL, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA G., să pronunțe o hotărâre prin care să admită contestația la executare formulată, anularea adresei de înființare a popririi nr._/SJ/08.10.2012 emisă de intimată, obligarea intimatei DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA G. să restituie suma de 424.520 lei prelevată nelegal din contul intimatei la data de 08.10.2012 precum și la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă acestei sume de la data de 08.10.2012 și până la data restituirii efective, plata comisioanelor bancare aferente prelucrării și punerii în executare de către terțul poprit a adresei de înființare a popririi. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA G. a emis Decizia pentru Regularizarea Situației nr._/24.09.2012 prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată în cuantum total de 738.960 lei. Mai arată contestatoarea că prin sentința civilă nr. 440/09.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel G. a dispus suspendarea Deciziei pentru Regularizarea Situației nr._/24.09.2012.
Susține contestatoarea că cu toate acestea, anterior soluționării cererii de suspendare, intimata a emis în dosarul execuțional nr. 2132/2012, titlul executoriu nr. 121/08.10.2012, somația nr._/08.10.2012 și adresa de înființare a popririi nr._/SJ/08.10.2012, aceasta din urmă adresată terțului poprit Banca Comercială Română – Sucursala G., care la data de 08.10.2012 a poprit suma de 424.520 lei din contul societății și a virat această sumă în contul DRAOV G..
Mai precizează contestatoarea că intimata a binevoit să comunice doar la data de 12.10.2012 somația și titlul executoriu, în baza cărora a procedat la executarea silită. Adresa de înființare a popririi este nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 145, alin. 1 C.pr.fisc. care prevăd că debitorul are la dispoziție un termen de grație de 15 zile pentru achitarea datoriilor fiscale, executarea silită fiind suspendată ope legis în toată această perioadă. Astfel, intimata a continuat executarea silită în aceeași zi cu emiterea titlului executoriu și a somației – 08.10.2012 – și cu patru zile anterior comunicării somației.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile C.pr.fisc.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată. A invocat excepția lipsei de obiect, pe care instanța a respins-o ca nefondată, pentru considerentele indicate în încheierea din data de 25.02.2013. A precizat intimata că somația și adresa de înființarea a popririi_/08.10.2012 a fost emisă la data de 08.10.2012 în condițiile art. 149, alin. 11 din OG 92/2003. Astfel, executarea silită începe prin comunicare somației iar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul se continuă măsurile de executare silită. Prin excepție, în situația debitorilor titulari de conturi bancare, prin prevederile art. 149, alin.11 C.pr.fisc. legiuitorul a dispus că odată cu transmiterea somației și a titlului executoriu, să se transmită băncii la care se află deschis contul debitorului adresa de înființare a popririi. În data de 09.10.2012 terțul poprit Banca Comercială Română a virat în contul DRAOV G. suma de 424.520 lei reprezentând taxe vamale. Tot în data de 09.10.2012, Curtea de Apel G. a admis cererea de suspendare a executării Deciziei pentru Regularizarea Situației nr._/24.09.2012, iar la data de 10.10.2012 contestatoarea a depus dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea.
În drept a invocat prevederile art. 149, alin. 11 din OG 92/2003 și art. 14, alin. 7 din Legea 554/2004.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
La dosar a fost atașat dosarul de executare de către DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G..
În cauză, la cererea intimatei DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., a fost introdusă A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, întrucât prima nu are personalitate juridică.
La termenul din data de 28.01.2013 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA G., pe care a admis-o la termenul din data de 25.02.2012.
Prin sent. civ. nr. 1990/04.03.2013, Judecătoria G. a respins contestația la executare ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Judecătoria G. a reținut că intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA G. a emis Decizia pentru Regularizarea Situației nr._/24.09.2012 prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată în cuantum total de 738.960 lei.
Intimata a emis în dosarul execuțional nr. 2132/2012, titlul executoriu nr. 121/08.10.2012, somația nr._/08.10.2012 și adresa de înființare a popririi nr._/SJ/08.10.2012, aceasta din urmă adresată terțului poprit Banca Comercială Română – Sucursala G., care la data de 08.10.2012 a poprit suma de 424.520 lei din contul societății și a virat această sumă în contul DRAOV G. la data de 09.10.2012.
Tot în data de 09.10.2012, Curtea de Apel G. a admis cererea de suspendare a executării Deciziei pentru Regularizarea Situației nr._/24.09.2012.
În drept, art. 145, alin. 1 din OUG 92/2003 prevede că: „Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.”
Conform art. 149, alin. 1 „Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Potrivit art. 149, alin. 5 din OG 92/2003 „Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.” Iar alin. 8 al aceluiași articol prevede că „Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi.”
A.. 11 al aceluiași articol prevede că „Pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, odată cu transmiterea somației și a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 44, se transmite băncii la care se află deschis contul debitorului adresa de înființare a popririi. Despre această măsură va fi înștiințat și debitorul.”
Instanța a apreciat că poprirea înființată de intimată este legală întrucât așa cum reiese din documentele anterior precizate intimata a respectat exigențele impuse de lege. Intimata a invocat dispozițiile art. 145 din OUG 92/2003, apreciind că în cazul său măsura înființării popririi ar fi trebuit instituită după trecerea termenului de 15 zile. Astfel, prin faptul că a emis adresa de înființare a popririi odată cu emiterea somației și a titlului executoriu, deci cu 4 zile anterior datei la care a fost comunicată somația (12.10.2012), apreciindu-se că intimata a încălcat dispozițiile legale.
Așa cum a precizat și intimata, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 149, alin. 11 C.pr.fisc. datorită situației speciale a debitorului, acesta fiind titular de conturi bancare. În acest caz intimata s-a conformat dispozițiilor acestui text de lege dispunând transmiterea adresei de înființare a popririi către banca la care se află deschis contul debitorului-contestator în aceeași zi cu transmiterea somației și a titlului executoriu, respectiv 08.10.2012. Faptul că această dispoziție reprezintă o excepție de la regula instituită prin art. 145 reiese din topografierea textului derogator, acesta fiind situat după regula generală.
Nu a putut fi primită nici critica contestatoarei care afirmă că adresa de înființare a popririi a fost emisă anterior somației, întrucât în opinia instanței, a prezentat relevanță faptul că ele au fost emise în aceeași zi și nu că numărul dat adresei de înființare a popririi este mai mic decât numărul dat somației.
Potrivit art. 149, alin. 8 poprirea este înființată din momentul primirii adresei de înființare a popririi de către terțul poprit. Astfel, aceasta a fost primită la data de 08.10.2012, deci poprirea a fost înființată anterior datei emiterii sentinței civile nr. 440/09.10.2012 pronunțate în dosarul nr._ Curtea de Apel G. prin care s-a dispus suspendarea Deciziei pentru Regularizarea Situației nr._/24.09.2012. Chiar dacă virarea sumelor de bani în contul intimatei a avut loc la data de 09.10.2012, aceasta nu reprezintă decât un act accesoriu al popririi înființate legal la data de 08.10.2012.
Sumele poprite nu pot fi supuse restituirii, deocamdată, întrucât așa cum reiese din art. 14 din Legea 554/2004, actele anterioare momentului suspendării actului administrativ rămân valabile iar suspendarea poate produce efecte doar pentru viitor.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere instanța nu le-a mai analizat, dat fiind faptul că acestea sunt accesorii, soarta lor depinzând de soluționarea cererii principale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs contestatoarea P. S. SERVICES SRL, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că disp. art. 149 alin. 11 C.pr.fisc. derogă numai în ceea ce privește obligativitatea de comunicare către debitor a adresei de înființare a popririi. Norma impune regula ca somația și adresa de înființare a popririi să fie transmise destinatarilor, fără a stabili obligația ca amândouă să fie transmise în aceeași zi. Termenul de 15 zile trebuia respectat, înainte de emiterea adresei de înființare a popririi.
De asemenea, există o discriminare nelegală între tratamentul aplicat popririlor bancare și celor înființate asupra altor datorii ale terților, ce ar putea atrage o plângere a recurentei adresată Curții EDO.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9, 274 C.pr.civ., art. 145, 174 C.pr.fisc, art. 14 CEDO.
În susținerea recursului, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că disp. art. 149 alin. 11 C.pr.fisc. derogă de la disp. art. 145 C.pr.fisc., fapt ce rezultă din topografia textelor, după a reținut în mod corect instanța de fond.
În drept, a invocat disp. C.pr.fisc.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Potrivit art. 149 alin. 11 C.pr.fisc., pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. 5 aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, odată cu transmiterea somației și a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 44, se transmite băncii la care se află deschis contul debitorului adresa de înființare a popririi. Despre această măsură va fi înștiințat și debitorul.
Tribunalul apreciază, contrar susținerilor recurentei, că disp. art. 149 alin. 11 C.pr.fisc. derogă de la disp. art. 145 alin. 1 C.pr.fisc., în sensul că nu condiționează înființarea popririi de trecerea unui termen de 15 zile de la data comunicării somației. Soluția este evidentă, deoarece art. 149 alin. 11 C.pr.fisc. prevede că, odată cu somația și titlul executoriu, se emite și adresa de înființare a popririi, situație care este incompatibilă cu cea prev. de art. 145 C.pr.fisc. Derogarea nu este expresă, însă este neîndoielnică, cele două dispoziții neputând, în mod logic, să își producă efectele în același timp. Deoarece, executarea silită prin poprire este o normă specială față de executarea silită în general, se aplică principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală (specialia generalibus derogant).
Așadar, poprirea asupra conturilor bancare poate fi dispusă de organul fiscal fără a fi fost comunicată înainte somația și titlul executoriu. Dispoziții derogatorii există și în cazul executărilor silite de drept comun, întemeiate pe Codul de procedură civilă, unde se permite ca poprirea să fie înființată fără emiterea unei somații.
Diferența de regim dintre popririle înființate asupra conturilor bancare și popririle înființate asupra altor datorii ale terților către debitor se datorează faptului că procedurile bancare sunt standardizate și, în prezent, foarte rapide, astfel că debitorul are posibilitatea de a transfera foarte ușor sumele de bani deținute în conturi pentru a le sustrage de la urmărire.
Nu se poate susține că disp. art. 149 alin. 11 C.pr.fisc. derogă numai în ce privește obligativitatea de comunicare a adresei de înființare a popririi către debitor, deoarece pentru această obligație există un text special, art. 149 alin. 5 teza a II-a C.pr.fisc.
Așadar, poprirea fiind înființată înainte de suspendarea deciziei pentru regularizarea situației, sumele de bani au fost virate în mod corect de unitatea bancară către organul fiscal.
Examinând procedura de executare din prezenta cauză, Tribunalul apreciază că niciun motiv de recurs invocat de contestatoare nu este întemeiat și că executarea silită fiscală este legală și temeinică, fără să existe vreun motiv de nulitate. De asemenea, instanța apreciază că niciun act de executare nu este lovit de nulitate.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator . SRL cu sediul în G. . clădirea Uzinsider Engineering cam.2 . împotriva sentinței civile nr.1990/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor cu sediul în București ..13 sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2013.
Președinte, Judecător,Pt.Judecător,
R. J. F. L. N. C. R. M.
Promovat la C..> Cf.art.261 C.P.C. semnează Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Grefier,
A. D.
Red.jud.CRM/20.09.2013
Tehnored.AD/2ex/20.09.2013
Fond A. T.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 29-03-2013, Tribunalul GALAŢI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
