Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 765/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 22624/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.765
Ședința publică de la 10.09.2013
Completul compus din:
Președinte: R. J.
Judecător: F. L. N.
Judecător:C. R. M.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-contestator M. G. prin Primar M. S. cu sediul în G. . jud.G. împotriva sentinței civile nr.1950/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. T. Ș. cu sediul în G. . . jud.G., Asociația de proprietari nr.534 cu sediul în G. . ., C. L. G. cu sediul în G. . jud.G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.09.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, M. G. a formulat, în contradictoriu cu B. T. Ș., Asociația de Proprietari nr. 534 și C. L. G., contestație la executare împotriva executării silite prin poprire pornită în dosarul de executare nr. 4162/233/058/TS/2012, solicitând anularea formelor de executare.
De asemenea, contestatorul a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr._/03.12.2010 nu s-a stabilit nici o obligație în sarcina sa, ci a fost obligat C. L. G. la plata sumei de 54.230,82 lei către Asociația de Proprietari nr. 534.
A mai arătat contestatorul că nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, astfel încât nu poate fi parte în executarea silită.
Contestatorul a apreciat că poprirea conturilor sale este abuzivă, în condițiile în care titlul executoriu este în contradictoriu și obligă doar C. L. G..
În drept, contestatorul a invocat art. 399 și urm. C.pr.civ., Legea 215/_.
În dovedire, contestatorul a depus înscrisuri (filele 7-11).
Legal citată, intimata Asociația de Proprietari nr. 534 G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Intimata a arătat că aceleași motive au fost invocate odată cu fondul cauzei și în căile de atac, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
În drept, intimata a invocat art. 118 C:pr.civ., OG 22/2002.
În susținerea întâmpinării formulate, intimata a depus înscrisuri (filele 17-55).
La solicitarea instanței, executorul judecătoresc a comunicat o copie legalizată a dosarului de executare nr. 4162/233/058/TS/2012.
La termenul din 18.01.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a B. T. Ș., excepție care a fost admisă la termenul din 15.02.2013, iar contestația a fost respinsă față de B. T. Ș. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La termenul din 15.02.2013, intimatul C. L. G. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 1950/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria G., instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului C. L. G., a respins contestația la executare față de intimatul C. L. G. ca fiind introdusă față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, a respins contestația la executare formulata de contestatorul M. G. REPREZENTAT DE PRIMAR in contradictoriu cu intimații B. T. Ș., ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 534, si C. L. G., ca neîntemeiată și a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
Față de excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului C. L. G., instanța a reținut că, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin.1 că "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Din analiza acestor dispoziții legale, instanța a concluzionat că unitatea administrativ-teritorială, în speță M. G., are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primarul Municipiului G..
A apreciat instanța că, în drept, C. L. nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, conform art. 41 alin.1 C.pr.civ. și nici patrimoniu propriu, el fiind doar un administrator al patrimoniului unității administrativ-teritoriale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că intimata Asociația de Proprietari nr. 534 G. a pornit executarea silită împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/03.12.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ (filele 8-9).
Titlul executoriu a fost pronunțat în contradictoriu cu C. L. G., acesta fiind obligat să achite Asociației de P. nr. 534 G. suma de 54.230,82 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere.
Executorul judecătoresc a încercat să înființeze poprire asupra conturilor Consiliului L. G., însă însuși contestatorul M. G. a înștiințat executorul judecătoresc că C. L. G. nu poate fi executat silit, motivat de faptul că această autoritate nu deține conturi.
A reținut prima instanță că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți, fiind de neconceput ca dreptul creditorului să dobândească un caracter incert și imprevizibil, care ar putea afecta chiar substanța acestuia, atât timp cât nu s-au oferit explicații rezonabile.
S-a constatat că este de domeniul evidenței că în realitate M. G. și C. local G. nu sunt două entități distincte însă, din cauza redactărilor confuze din legislație s-a ajuns în situația ca și practica judiciară să fie neunitară cu privire la entitatea care trebuie să stea în judecată în cazurile în care obligațiile legale sau convenționale revin consiliilor locale.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Tot unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte.
Așadar, M. G. are personalitate juridică și dispune de patrimoniu propriu, iar C. local G. este o entitate fără personalitate juridică, deci fără patrimoniu, el fiind doar un administrator al patrimoniului unității administrativ-teritoriale.
Având în vedere că consiliul local este o autoritate în subordinea unităților administrativ teritoriale, a apreciat instanța că M. G., organismul care are personalitate juridică și patrimoniu propriu, trebuie să plătească creanțele care sunt în sarcina unei autorități aflate în subordinea sa, respectiv în sarcina Consiliului L. G..
Împotriva sentinței civile nr. 1950/28.02.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat recurs contestatorul M. G.. A solicitat recurentul – contestator admiterea recursului și admiterea contestației la executare cu consecința anulării executării silite.
În motivare, recurentul – contestator a arătat că instanța a încălcat prevederile art. 304 alin. 4 C.proc.civ. prin aceea că a refuzat să facă aplicarea corectă a normelor prevăzute de Legea nr. 215/2001, respectiv a dispozițiilor art. 21 din acest act normativ.
A învederat recurentul – contestator că motivele invocate la judecarea fondului au fost raportate la poprirea conturilor altei persoane decât cea menționată în titlul executoriu. Recurentul – contestator a arătat că creditorul este cel care și-a ales cadrul procesual, acesta neputând fi schimbat doar de dragul eficienței.
A mai arătat recurentul contestator că instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. G., în condițiile în care acesta nu a fost parte chemată în cererea de contestație la executare.
S-a învederat că M. G. și C. L. G. sunt structuri distincte, cu atribuții distincte și reglementare legală distinctă, iar executarea demarată prin poprirea conturilor recurentului – contestator, în condițiile în care acesta nu a fost parte în procesul care a condus la emiterea titlului executoriu, este nelegală și încalcă dreptul la apărare al recurentului.
Cu referire la poprirea în sine, recurentul – contestator a evidențiat caracterul tripartit al acesteia și faptul că, în speță, terțul poprit nu apare ca veritabil debitor al Consiliului L. G..
A apreciat recurentul – contestator că, dată fiind împrejurarea că, prin intermediul terțului poprit, debitorul Cosiliul L. G. este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, în mod corect se poate reține că Trezoreria Municipiului G. poate participa la raporturile juridice existente în calitate de terț poprit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 4 și alin. 9 C.proc.civ., art. 399, art. 403 alin. 1, art. 404 și art. 2811 C.proc.civ..
În temeiul art. 242 C.proc.civ., s-a solicitat judecata în lipsă.
Conform dispozițiilor art. 7 din OG nr. 22/2002, prezentul recurs este scutit de taxa judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Asociația de Proprietari nr. 534 a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
A apreciat intimata că titlului executoriu reprezentat de sentința rămasă definitivă și irevocabilă, a fost pronunțat cu respectarea dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ..
Intimata a precizat că, în recursul formulat împotriva sentinței menționate, pârâtul din acea cauză a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, însă recursul a fost anulat, iar sentința recurată a fost menținută.
A mai arătat intimata că procedura de executare aleasă respectă dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 C.proc.civ. și dispozițiile OG nr. 22/2002.
În temeiul art. 242 C.proc.civ., intimata a solicitat judecata în lipsă.
Analizând legalitatea sentinței civile nr. 3090/28.03.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2013 prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, prin sentința civilă nr._/03.12.2010, pronunțată de Judecătoria G., instanța a admis acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 534, în contradictoriu cu pârâtul C. L. G. și l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 54 230,82 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere.
A reținut instanța că pârâtul C. L. G. este proprietarul imobilului cu referire la care au fost calculate sumele reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, numitul I. G. încheind cu acesta un contract de închiriere având ca obiect imobilul în cauză..
Totodată, instanța a reținut că pârâtul C. L. G. a formulat cerere reconvențională, respectiv cerere de chemare în garanție prin care a solicitat obligarea numitului I. G., în calitate de chiriaș, la plata sumelor menționate în cererea de chemare în judecată, iar cele două cereri au fost disjunse urmând a fi soluționate într-un dosar separat.
Împotriva sentinței civile nr._/03.12.2010, pronunțate de Judecătoria G., a formulat recurs pârâtul C. L. G., însă recursul a fost anulat prin decizia civilă nr. 511/21.06.2011, pronunțată de Tribunalul G..
Prin somația emisă la data de 04.04.2012, în dosarul de executare nr. 058/TS/2012, B. T. Ș. i-a pus în vedere debitorului C. L. G. să își îndeplinească obligațiile ce rezultă din titlul executoriu – sentința civilă nr._/03.12.2010, pronunțată de Judecătoria G..
Prin adresa nr._/11.04.2012, emisă de M. G., s-a adus la cunoștința B. T. Ș. faptul că debitorul C. L. G. nu poate fi executat silit, întrucât nu deține conturi deschise la unitățile bancare.
Prin adresa nr. 7841/07.11.2012, B. T. Ș. a dispus înființarea popririi asupra conturilor aparținând debitorului C. L. G., deschise la Trezoreria G. pentru executarea obligațiilor ce rezultă din sentința civilă nr._/03.12.2010, pronunțată de Judecătoria G..
Ca urmare a adresei nr._/12.11.2012, emise de M. G., prin adresa nr. 8213/22.11.2012, B. T. Ș. i-a comunicat recurentului – contestator faptul că executarea silită prin poprire s-a înființat asupra conturilor Municipiului G., în temeiul Codului de procedură civilă și art. 21,22 și 23 din Legea nr. 215/2001.
În primul rând, este de observat că, în litigiul finalizat cu emiterea titlului executoriu, a figurat, ca pârât, C. L. G. care s-a apărat sub această denumire pe fondul cauzei, fără a formula, însă, apărări referitoare la capacitatea sau calitatea sa procesuală.
Este adevărat că potrivit art. 21 si art. 77 din Legea 215/2001 subiect de drept este unitatea administrativ-teritorială, iar, în sensul art. 23 din același text normativ, consiliul local este doar o autoritate publică locală, însă, atunci când în raporturile cu particularii sau cu autoritățile, obligațiile au fost asumate, în mod formal, de C. L., aceasta a acționat ca un veritabil mandatar al Municipiului G..
M. G. nu se poate prevala de confuzia creată atunci când, în relația cu particularii, deși M. G. era proprietar al unor imobile, contractele de închiriere au fost încheiate de C. L. G., în calitate de proprietar.
În circuitul juridic (în sens larg), s-a creat o veritabilă aparență în sensul echivalentului consiliul local – municipiu.
Blocarea, în această etapă, a executării silite pentru acest motiv ar reprezenta un exces și o veritabilă îngrădire a accesului la justiție a creditoarei care a obținut un titlu executoriu pe care nu îl poate valorifica, cu atât mai mult, cu cât, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", și acestea "sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, tribunalul reține că, potrivit art. 6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil”.
Or, procedura de executare a unei hotarari judecatoresti reprezinta parte a procesului civil, astfel ca garantiile prevazute la art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sunt incidente și în privința acestei proceduri. A statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului că dreptul la justitie garantat de art. 6 protejeaza in egala masura si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii, care, . respecta preeminenta dreptului, nu pot ramane fara efect in defavoarea uneia dintre parti. Prin urmare, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp (Ruianu împotriva României – 17 iunie 2003, par. 65)
Pe de alta parte, instanța europeană a arătat că neconformarea autoritatilor cu o hotarare definitiva . poate duce la o incalcare a art. 6 paragraful 1 din Conventie, mai ales atunci cand obligatia de executare a hotararii in cauza apartine unei autoritati administrative (S. împotriva României - 25 septembrie 2005, par. 41).
Mai mult, s-a statuat că refuzul autorităților de a plăti despăgubirile obținute în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile constituie o atingere adusă drepturilor unei persoane ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție în condițiile în care Guvernul nu a oferit nici o justificare valabilă pentru ingerința cauzată prin neexecutarea hotărârii (Ș. împotriva României – 25.11.2005, par. 36).
Criteriile ce trebuie avute în vedere în aprecierea „termenului rezonabil” au fost consacrate și dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și se referă la complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii (Pierazzini împotriva Italiei, 27 februarie 1992).
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. G., tribunalul reține că, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, M. G., în calitate de contestator, a chemat în judecată pe B. T. Ș., Asociația de Proprietari nr. 534 și C. L. G.. Astfel, dat fiind principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, argumentul referitor la soluționarea unei excepții față de o entitate care nu era parte în cauză este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator M. G., prin Primar cu sediul în G. . jud.G., în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 534 cu sediul în G. . ., C. L. G. cu sediul în G. . jud.G. și B. T. Ș. cu sediul în G. . . jud.G., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2013.
Președinte, Judecător, Pt.Judecător,
R. J. F. L. N. C. R. M.
Promovat la C..> Cf.art.261 C.P.C. semnează Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Grefier,
A. D.
Red.jud.RJ/01.10.2013
Tehnored.AD/2ex/01.10.2013
Fond R. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 764/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 768/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
