Contestaţie la executare. Decizia nr. 198/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 10036/233/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
DECIZIA CIVILĂ NR.198
Ședința publică de la 04.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-G. F.
Judecător M. M.
Judecător C.-R. M.
Grefier I. Ș.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de contestatoarea ., cu sediul în G., ., ..29, jud.G., împotriva sentinței civile nr.7400/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în București, sector 3, Piața A. I. nr.8, . ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.03.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, . G. a formulat, în contradictoriu cu . SA, contestație la executarea silită pornită în temeiul titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr._/12.02.2008 solicitând anularea executării, constatarea nulității parțiale a art. 11.9 lit. c din contractul de leasing ca fiind o clauză abuzivă și constatarea caracterului creanței din titlu executoriu care nu este certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că datorită crizei financiare din ultimii ani, s-a aflat în imposibilitate de a mai continua executarea contractului de leasing încheiat cu intimata și a încercat prin 5 adrese diferite să-i aducă la cunoștință acesteia încetarea contractului de leasing, adrese rămase fără răspuns până la data de 19.05.2010, când i s-a comunicat că rezilierea intervenise în mod unilateral la data de 11.11.2009 și că deja s-a încercat recuperarea bunului. A mai relevat contestatoarea că a predat bunul de bună voie, după propriile insistențe, la data de 15.06.2010.
Contestatoarea a criticat și titlul executoriu, respectiv clauza penală conținută de prevederile art. 11.9 lit. c considerată ca fiind o clauză abuzivă, întrucât deși intimatei i s-au achitat ratele până la data rezilierii și i-a fost predat bunul, totuși se stabilește în sarcina contestatoarei obligația de a achita o despăgubire egală cu „contravaloarea autovehiculului, prin aceasta înțelegându-se valoarea de intrare, la care se adaugă cheltuielile de închidere a contractului de leasing, luându-se în considerare sumele deja achitate în contul autovehiculului.”
A fost invocat caracterul de adeziune al contractului și disproporția vădită între prestația societății de leasing și eventualul prejudiciu suferit de aceasta și daunele interesele la care e obligată contestatoarea.
Al treilea motiv de critică adus de contestatoare executării silite înseși privește faptul că suma solicitată nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, sumele solicitate nefiind facturate decât parțial astfel că nu au devenit exigibile, cuantumul lor nefiind dovedit.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 - 404 C.pr.civ.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri: somația de executare, contractul de leasing, corespondența dintre părți (filele 5-31) și a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat un reprezentant în instanță.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare nr. 282/2011 al B. V. D. și V. V. (filele 39-62).
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul intimatei, răspunsul acesteia fiind consemnat la filele 101-103.
În cauză, la solicitarea contestatoarei a fost efectuată o expertiză contabilă (filele 118-169), față de concluziile căreia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Pentru termenul din 26.06.2012, la solicitarea instanței, contestatoarea a depus la dosar o dezvoltare a motivului privind constatarea nulității absolute a art. 11.9 lit. c din contractul de leasing, ca și clauză abuzivă, susținând că această clauză face parte dintr-un contract tipizat ce i-a fost impus contestatoarei și care este deosebit de împovărătoare financiar, mai ales că nu este expres prevăzută de OG nr. 51/1997.
Față de această precizare, intimata a depus în scris la dosarul cauzei, un înscris denumit „note”, prin care invocă apărări cu privire la întreaga contestație la executare și la titlu, ce urmează a fi avut în vedere ca și concluzii scrise.
Prin acest înscris intimata a invocat împrejurarea că executarea silită a fost întocmită cu respectarea formelor legale atât de către creditoare cât și de executorul judecătoresc. A menționat intimata că, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultă din chiar contractul de leasing, ca titlu executoriu, în condițiile art. 379 C. pr. Civ.: certitudinea creanței rezultă din chiar înscrisurile depuse în dosarul de executare silită, câtimea sa este determinabilă prin interpretarea clauzelor contractuale, iar ea a devenit exigibilă ca urmare a intervenirii rezilierii contractului.
Intimata a făcut apărări și cu privire la cererea de constatare a nulității clauzei din art. 11.9 lit. c, solicitând respingerea sa întrucât clauza respectivă nu se încadrează în cele limitativ definite astfel de Legea nr. 193/2000, cadrul legislativ în domeniu, iar contestatoarea nu are calitatea de persoană fizică pentru a putea beneficia de prevederile legii speciale românești sau a legislației europene în materie.
Mai mult, în chiar textul contractului, la art. 13.19 se precizează expres că toate clauzele au făcut obiectul negocierii directe, fiind înțelese ca atare și acceptate de părți, reprezentând o consacrare a prevederilor art. 969 cod civil vechi, în vigoare la momentul încheierii contractului.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 52 din Legea nr. 93/2009, clauzele contractual, art. 372 și urm. C. Pr. Civ.
Prin sentința civilă nr.7400/03.07.2012 a Judecătoriei G. a fost admisă în parte contestația la executare formulată de . G. în contradictoriu cu intimata . SA. A fost anulată în parte executarea silită însăși în dosarul execuțional nr.282/2011 al B. V. D. și V. V., având ca obiect titlul executoriu – contractul de leasing financiar nr._/2008, respectiv cu privire la sumele solicitate de creditoare care exced sumelor de 12.409,87 euro, cu titlu de capital nefacturat, 21.218,35 lei, cu titlu de sold restant la 11.12.2009, data rezilierii contractului și respectiv 25.334,02 lei cu titlu de penalități nefacturate la 9.03.2011, data înregistrării cererii de executare silită. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității absolute a clauzei de la art.11.9 lit.c din contractul de leasing financiar.
S-a reținut în motivarea hotărârii că între părți a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/12.02.2008, având ca obiect autovehiculul marca Citroen Jumpy, cu nr. de înmatriculare_ .
În luna iunie 2009, confruntându-se cu dificultăți financiare, contestatoarea a început să nu mai achite ratele aferente, motiv pentru care la 11.11.2009 intimata a decis rezilierea unilaterală a contractului de leasing, fără însă a fi notificat debitoarea în acest sens decât la data de 30.03.2011(filele 30 – 31).
La rândul său, în perioada 19.03.2010 – 20.05.2010 debitoarea a remis intimatei mai multe notificări în dorința de a înceta contractul de leasing prin acordul părților și de a preda autovehiculul (filele 16-25).
La data de 15.06.2010, contestatoarea debitoare a predat reprezentanților intimatei autovehiculul obiect al contractului (fila 26).
La 09.03.2011, intimata creditoare a formulat cererea de executare silită a contractului de leasing financiar, demarând executarea silită pentru suma de 25.610,85 lei – facturi emise și neîncasate, penalități nefacturate în valoare de 25.344,02 lei și 12.432,12 Euro, capital nefacturat.
În drept, potrivit art. 8 din OG nr. 51/1998 actualizată, raportat la art. 372 C. Pr. Civ, contractul de leasing financiar este un titlu executoriu și poate fi pus în executare pentru toate sumele ce derivă din clauzele sale și pot fi astfel determinate.
1. Referitor la apărarea contestatoarei potrivit căreia a făcut demersuri pentru a aduce la cunoștința intimate imposibilitatea de executare a contractului și solicitarea de predare a bunului, instanța a constatat că, deși real, acest aspect nu are nici o relevanță asupra modului în care a fost stabilită conform clauzelor contractuale suma de achitat în baza contractului.
Astfel se poate observa că datele la care pot fi raportate sumele calculate de intimată sunt data rezilierii contractului, 11.11.2009, până la care s-au facturat ratele debite de contestatoare, și data formulării cererii de executare silită, până la care intimata a calculat penalitățile de achitat pentru sumele restante cu titlu de debit principal, în conformitate cu prevederile art. 2.12 din contract.
În economia clauzelor contractuale și a executării silite inițiate de creditoarea intimată, este lipsită de importanță data predării bunului, tot astfel cum nu este important faptul că debitoarea a predat acest bun de bună voie, atât timp cât nu a achitat debitul principal, constând în 5 rate restante de leasing și casco: iunie 2009 – noiembrie 2009, debit care a atras după sine aplicarea de penalități, conform clauzei contractuale mai sus indicate.
Ca atare, această apărare a contestatoare nu va putea fi avută în vedere de către instanță pentru admiterea contestației la executare.
2. Față de capătul de cerere privind constatarea nulității art. 11.9 lit. c din contract ca și clauză abuzivă, instanța l-a respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale (art. 2 alin. 1 Legea 193/2000).
Așadar, spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice nu se bucură de un statut similar de consumator și de protecția legală pe care legislația specială în materie o reglementează. Justificarea acestei diferențe stă în prezumarea statutului de comerciant profesionist a persoanei juridice.
În aceste condiții, instanța a constatat că nu este aplicabilă în cauză Legea 193/2000, întrucât contractele de leasing au fost încheiate de o persoană juridică cu o altă persoană juridică.
Contestatoarea a avut posibilitatea de a studia fiecare clauză contractuală și de a o renegocia, fiindu-i oferită și alternativa de a nu încheia contractul dacă l-a considerat excesiv de împovărător.
În prezent, contestatoarea apreciază vădit disproporționat, de-a dreptul abuziv dreptul intimatei de a pretinde cu titlu de clauză penală diferența de valoare între valoarea de intrare a bunului și ratele achitate deja, apreciind că această posibilitate nu este prevăzută și de OG 51/1997 și că nu putea fi negociat.
Instanța a constatat că OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing stabilește cadrul general, respectiv prevede cerințele minime și obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un contract de leasing.
De altfel, art. 6 alin. 3 din OG 51/1997 prevede că părțile pot conveni și alte clauze decât cele minime și obligatorii arătate la alin. 1 și 2.
Așadar, chiar dacă OG 51/1997 nu prevede expres cuantumului unei eventuale clauze penale, stabilirea unei astfel de clauze nu este interzisă, părțile având posibilitatea de a conveni asupra cuantumului ei. De altfel, art. 10 lit. e din OG 51/1997 prevede că utilizatorul se obligă să suporte orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing.
În condițiile art. 969 C.civ, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere între părțile contractante și ținând cont de faptul că nu se poate considera această clauză ca fiind una abuzivă în temeiul Legii 193/2000, instanța constată că intimata este îndreptățită să pretindă contravaloarea clauzei penale, astfel cum a fost ea stipulată în contract, potrivit art. 11.9 lit. c.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea contestatoare de constatare a nulității absolute a clauzei de la art. 11.9 lit. c din contractul de leasing financiar nr._/12.02.2008.
3. Interpretând ultima critică adusă de contestatoare titlului executoriu și ca pe o contestare a cuantumului sumelor stabilite ca datorate în mod unilateral de către intimată prin cererea de executare silită și actele anexă, instanța a admis efectuarea unei expertize contabile.
Potrivit concluziilor expertizei contabile rezultă că la data de 11.11.2009, data rezilierii contractului, contestatoarea datora:
-_,68 lei cu titlu de contravaloare rate leasing și casco restante,
- 6824,67 lei cu titlu de penalizări și
- 12.409,87 lei cu titlu de capital nefacturat.
Instanța a reținut că debitul principal, purtător de penalități de 0,5% pe zi de întârziere și după data rezilierii, în condițiile art. 2.12 din contract, nu a fost achitat nici până în prezent, nefiind achitat nici la data formulării cererii de executare silită, la 09.03.2011. Printr-un simplu calcul matematic rezultă că debitoarea datorează intimatei, cu titlu de penalități la acest debit, pentru perioada 11.11.2009 – 09.03.2011, suma de 34.760,73 lei, calculată după cum urmează: 0,5%*14,393,68 lei * 483 zile (11.11.2009 – 09.03.2011).
Or intimata nu a solicitat în contul acestor penalități decât suma de 25,344,02 lei, mai mică decât cea datorată în mod real, astfel că instanța nu poate cenzura această sumă.
Instanța a mai reținut și împrejurarea că intimata nu avea obligația emiterii de facturi pentru penalitățile din perioada 11.11.2009 – 09.03.2011, pentru ca acestea să devină certe, lichide și exigibile, în condițiile art. 379 C. Pr. Civ., ele născându-se în virtutea clauzelor contractuale obligatorii pentru părți (art. 2.12 din contract), cuprinse într-un titlu executoriu în virtutea legii. Se poate observa și caracterul determinabil al cuantumului acestor penalități tot în baza clauzelor contractuale, prin simple calcule aritmetice, ele devenind exigibile cu fiecare zi în care debitoarea nu a achitat debitul principal.
În consecință, instanța, constatând că au intervenit o . erori în calculele intimatei cu privire la sumele solicitate, a admis doar în parte contestația la executare și numai cu privire la aceste erori semnalate în raportul de expertiză contabilă depus la dosar și necontestat de părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea . G.. Arată că debitul de 21.218,35 lei la care a fost obligată nu este cert, iar instanța de fond nu a motivat modul în care a ajuns la această sumă. Contestă și caracterul cert al sumei la care a fost obligată cu titlu de penalități de întârziere. Apreciază că, clauza contractuală cuprinsă în art.11.9 lit.c din contractul de leasing este lovită de nulitate și în mod greșit a fost obligată la suma de 12.432,12 euro.
Apreciază că nu există nicio obligație de a achita pe lângă sumele datorate până la momentul restituirii bunului și a celeilalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea sentinței civile nr.7400/3.07.2012 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art.3041 C.pr.civ., instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimata-creditoare, ca urmare a neplății ratelor datorate de contestatoare, a dispus rezilierea contractului de leasing financiar nr._/12.02.2008. Rezilierea a avut drept consecință obligarea utilizatorului la restituirea bunului și la plata sumelor datorate în temeiul contractului până la data efectivă a restituirii, orice alt cont în legătură și născut din contractul de leasing și cu titlu de daune interese capitalul nefacturat.
S-a invocat faptul că sumele la care a fost obligată contestatoarea nu sunt certe. Însă, suma de 21.218,35 lei este certă, lichidă și exigibilă și reprezintă ratele neachitate până la momentul rezilierii contractului. Acest debit nu a fost achitat nici până în prezent și este purtător de penalități de întârziere de 0,5 % pe zi întârziere, astfel cum rezultă din clauzele contractului de leasing (art.2 din contract). Penalitățile au fost calculate până la data înregistrării cererii de executare silită.
În ceea ce privește nulitatea clauzei cuprinsă în art.11.9 lit.c din contract, în mod corect a fost respinsă de instanță. Dispozițiile Legii nr.193/2000 nu se aplică persoanelor juridice, ci persoanelor fizice sau grupurilor de persoane fizice, astfel cum prevăd dispozițiile art.2 alin.1 din acest act normativ.
Contestatoarea a acceptat plata de daune interese în condițiile neîndeplinirii obligațiilor asumate la încheierea contractului. Prejudiciul a fost cuantificat de ambele părți și reprezintă contravaloarea autovehiculului, înțelegând prin aceasta valoarea de intrare la care se adaugă cheltuielile de reziliere a contractului, taxele și impozitele legale, cu luarea în considerare a sumelor achitate cu titlu de capital.
Suma este lichidă, fiind determinată prin însăși contractul de leasing.
Față de cele mai sus reținute, constatând că instanța de fond a aplicat și interpretat în mod corespunzător clauzele contractului de leasing încheiat de părți, în temeiul art.312 C.pr.civ. în ref. la art.304 pct.99 C.pr.civ. va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea ., cu sediul în G., ., ..29, jud.G., împotriva sentinței civile nr.7400/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în București, sector 3, Piața A. I. nr.8, . nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR, GREFIER,
R.-G. F. M. M. C.-R. M. I. Ș.
Tehnored.:M.M./red.I.S./ex.2/05.07.2013
fond: jud.O. B.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-04-2013, Tribunalul... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
