Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-04-2013, Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 1621/324/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 450
Ședința publică de la 23.04. 2013
Completul compus din:
Președinte – R. G. F.
Judecator – M. A.
Judecator – M. M.
Grefier – L. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea D. VICTORIȚA împotriva sentinței civile nr. 2468/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimații . IFN SA și D. M. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta lipsă avocat C. S. care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că că este primul termen de judecată, recursul este motivat și netimbrat.
Apărătorul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru de 100 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.
Tribunalul constată că recurenta a depus o taxă de timbru mai mare decât cea stabilită prin rezoluție.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat. Învederează că la fond probele i-au fost respinse, însă acum în recurs nu are alte acte. Singura probă pe care ar fi putut să o facă ar fi fost proba testimonială pentru a demonstra că obligația născută prin contractul de leasing nu este o obligație comună ci una personală întrucât părțile erau despărțite în fapt la momentul încheierii contractului de către D. M. și nu a avut cunoștință de acest fapt. De aceea solicită trimiterea cauzei sprte rejudecare pentru a se administra aceste probatorii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în recurs.
Cu privire la primul motiv de recurs, apărătorul recurentei arată că a criticat sentința recurată pentru neexercitarea rolului activ al instanței, prin respingerea probei testimoniale, întrucât așa cum reiese din contestația formulată au fost contestate atât executarea silită cât și actele emise de executorul judecatoresc, în sensul că, contractul de leasing nu îi poate fi opozabil recurentei. Instanța de fond nu a ținut cont de prev.art. 491 al.2 C.pr.civ. care prevede că executarea silită poate fi pornită asupra unui bun proprietate comună numai dacă obligația prevăzută în titlul executoriu este comună, ori din interpretarea acestui text de lege reiese că dacă o persoană cu capacitate de exercițiu deplină nu și-a asumat o obligație comună, executarea silită nu poate avea loc asupra unui imobil proprietate comună, în cazul de față, contestatoarea neasumându-și obligația născută din contractul de leasing. Contractul de leasing nu a fost negociat și încheiat în prezența contestatoarei. La momentul încheierii contractului soții erau despărțiți în fapt. În mod greșit instanța de fond a respins proba testimonială solicitată tocmai pentru a dovedi acest aspect. Față de acest motiv de recurs solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei testimonial, teza probatorie fiind dovedirea încheierii contractului de leasing în perioada despărțirii în fapt a soților.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, mai învederează apărătorul recurentei, instanța de fond în mod greșit a reținut că dacă autoturismul părților s-a aflat în curtea imobilului bun comun și dacă recurenta a avut posibilitatea de a utiliza autoturismul achiziționat prin contractul de leasing este de înțeles că și ratele au fost suportate din veniturile commune. Nu poate fi primit acest punct de vedere al instanței de fond, întrucât recurenta nici nu avea permis de conducere și nu locuiau împreună și nici la acest moment nu locuiesc împreună, întrucât recurenta este plecată să muncească în Italia, susținerile instanței de fond neputând fi dovedite. Și față de acest motiv, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și în rejudecare să se admită contestația la executare și anularea somației imobiliare emisă de B. G. R., întrucât obligația născută din titlul executoriu nu este o obligație comună. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată uremătoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecatoriei T. sub nr._ din data de 2.04.2012, contestatoarea D. Victorița în contradictoriu cu intimata . IFN SA a solicitat a prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze formele de executare emise în dosarul 353/2011 a B. G. R. din T., să se radieze mențiunile din Cartea Funciară referitoare la somația imobiliară nr. 353 din 19.03.2012 și să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, în motivarea contestației, contestatoarea a arătat că intimata a declanșat procedura executării silite față de soțul său D. M., în baza contractului de leasing financiar nr._/2008 până la concurența sumei de 8681,13 lei, reprezentând debit neachitat.
Contestatoarea a arătat că, nu a fost parte în contractul respectiv și deci nu a avut cunoștință de încheierea lui, aflând despre acest debit în momentul comunicării somației imobiliare nr. 353/2011 la data de 19.03.2012 prin care a fost anunțată că se va scoate la licitație imobilul a cărui coproprietar este.
Consideră contestatoarea că, au fost încălcate disp. art. 491 alin.2 C.p.c., deoarece, obligația prevăzută în titlul executoriu nu este comună și deci bunul imobil aflat în coproprietate, nu poate fi urmărit, neavând calitate de debitor față de creditoarea . IFN - SA, răspunderea fiind personală a soțului său și nu solidară.
In drept, și-a întemeiat contestația pe disp.art.399-400 și 491 alin.2 C.p.c.
In dovedirea contestației la executare a solicitat proba cu înscrisuri .
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a capătului de cerere privind anularea mențiunilor din Cartea Funciară, ca nefondate.
Intimata a arătat că a încheiat cu debitoarul D. M., soțul contestatoarei, la data de 26.03.2008 un contract de leasing nr._ care a avut ca obiect transmiterea către debitor în calitate de utilizator a dreptului de folosință asupra unui autoturism marca Opel Astra Clasic, în schimbul achitării ratelor de leasing lunare pe o perioadă de 48 luni.
A mai arătat intimata că, întrucât debitorul nu a achitat la termen ratele, au declanșat procedura executării silite cu respectarea C.p.c., susținerile contestatoarei în sensul că nu ar avea nicio obligație de plată, fiind neîntemeiate deoarece conform art. 32 lit. a C. fam., soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile contractate de fiecare dintre ei pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.
Intimata a considerat că, atât timp cât contractul de leasing a fost încheiat în timpul căsătoriei, în considerarea împlinirii nevoilor obișnuite ale familiei D., datoria nu poate fi decât una comună, iar soții vor răspunde cu bunurile comune.
Pe cale de consecință, intimata a aratat că în mod corect a fost notată somația în cartea funciară și că nu se impune radierea acestei înscrieri.
In drept, și-a întemeiat susținerile pe disp. art. 115-118 C.p.c., 454 alin. 1 C.p.c., 35 alin.2, 32 lit. c C. fam. și 1909 alin.1 C. civil din 1864.
In combaterea contestației a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Intimata a formulat și cerere reconvențională prin care în contradictoriu cu D. Victorița și D. M. a solicitat partajul bunurilor comune în conformitate cu art. 400/1 C.p.c. și conexarea prezentei cauze la dosarul_ al Judecătoriei T..
In fapt, în motivarea cererii reconvenționale, intimata – reconvenientă a arătat că, unica formă de executare pentru recuperarea creanței este executarea silită imobiliară, iar imobilul situat în T., .. 9 A, jud. G. se află în proprietate devălmașă a soților D. M. și D. Victorița.
Intimata – reconvenientă a arătat că, în temeiul art. 493 C.p.c., executarea silită nu va putea funcționa până la împărțirea bunului imobil proprietatea comună a celor doi soți și că prezenta cauză se impune a fi conexată cu dosarul_/2012, deoarece are ca obiect contestația la executare formulată de D. M. împotriva aceleași executări silite declanșate în baza aceluiași titlu executoriu .
Și-a întemeiat cererea reconvențională pe disp. art. 400/1 C.p.c., art. 57, 119 și 164 alin. 1 C.p.c.
S-a atașat dosarul de executare silită nr. 353/2011 al B. G. R. din T. .
Prin încheierea din 13.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, în care calitate de contestator o are D. M., instanța a respins cererea de conexarea prezentei cauze la dosarul respectiv.
Prin sentința civilă nr. 2468/25.09.2012, Judecatoria T. a respins contestația la executare promovată de contestatoarea D. Victorița în contradictoriu cu intimata . IFN SA și a cererii reconvenționale promovată de . IFN SA în contradictoriu cu pârâții D. Victorița și D. M. ca nefondate. A respins ca nefondat capătul de cerere privind radierea somației din Cartea funciară.
Pentru a pronunța aceasta hotarare, instanta de fond a reținut urmatoarele:
Intre intimata . - IFN SA s-a încheiat contractul de leasing nr._/26.03.2008, având ca obiect transmiterea de către intimată în calitate de finanțator, către debitorul D. M., soțul contestatoarei, în calitate de utilizator al dreptului de folosință asupra unui autoturism marca Opel Astra Clasic, în schimbul achitării ratelor de leasing lunare pe o perioadă de 48 de luni.
Întrucât nu a fost respectată obligația de plată a ratelor de leasing, în baza titlului executoriu - contractul nr._/2008 s-a declanșat executarea silită, formându-se dosarul de executare silită 353/2011 al B. G. R. din T. .
Astfel, s-a emis somația imobiliară la data de 19.03.2012 care a fost înscrisă și în cartea funciară prin care debitorul D. M. somat să achite suma de 8681,13 lei în termen de 15 zile, iar în caz contrar se va proceda la scoaterea la licitație a imobilului situat în T., ., nr. 9A, jud. G. .
Contestatoarea D. Victorița a pretins că nu a avut cunoștință de contractul de leasing, că datoria nu este comună și că soțul său nu poate răspunde pentru om datorie personală cu un bun comun și anume cu imobilul supus executării silite, iar intimata pe calea cererii reconvenționale a solicitat partajul acestui bun în temeiul art. 400/1 C.p.c., după ce prin întâmpinare a arătat că datoria ar fi comună, în speță fiind vorba de un bun mobil pentru care există prezumția că soția ș-ar fi exprimat acordul dobândirii lui.
Instanța a apreciat că stabilirea caracterului de datorie comună a soților se va face având în vedere dispozițiile Codului Familiei, deoarece, disp. art.35/1 din NCC, referitoare la aceste datorii, se vor aplica doar datoriilor născute după . NCC, așa cum prevede disp. art. 35 din Legea 71/2011.
Or, în cauză, datoria s-a născut anterior intrării în vigoare a NCC, deoarece derivă dintr-un contract încheiat în anul 2008.
Instanța a apreciat că obligația contractată de debitorul D. M. în baza contractului de leasing este o obligație contractată pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.
In mod nejustificat contestatoarea a susținut că nu a avut cunoștință de contractul de leasing și deci de datorie, atâta timp cât prin contractul de leasing se reține că, părțile contractante au stabilit ca debitorul să dețină acest autoturism la adresa din T., . nr. 9A, adică tocmai la imobilul despre care contestatoarea pretinde că este bun comun și are este urmărit silit.
De asemenea s-a mai reținut că, prin același contract părțile au convenit ca autoturismul respectiv să poată fi folosit și de alte rude, dar și de soția debitorului.
Or, dacă autoturismul s-a aflat în curtea imobilului bun comun al soților și dacă contestatoarea în calitate de soție a utilizatorului a avut posibilitatea de a folosi bunul, este de înțeles că, ratele care au fost achitate au fost suportate din veniturile comune.
De asemenea, s-a mai constatat că D. M. a formulat la rândul său contestație la executare însă pentru cu totul alte motive fără a face referire la faptul că, în mod nelegal este executat silit imobilul bun comun, deoarece datoria ar fi una personală.
Instanța a mai reținut că, așa cum a statuat practica și doctrina în materie, conținutul noțiunii de „nevoi obișnuite ale căsniciei” se determină în raport de nivelul de trai al soților în cauză.
S-a mai reținut că, odată ce, după încheierea contractului, debitorul a avut posibilitatea achitării ratelor până în anul 2009, aceste cheltuieli nu au depășit standardul de viață al soților, așa încât se consideră că, achiziționarea autoturismului și deci obligația de a suporta atele de leasing a fost asumată în interesul căsătoriei.
Așadar, faptul că autoturismul a fost deținut în curtea imobilului bun comun și că D. Victorița în calitate de soție a utilizatorului D. M. a avut posibilitatea de a se folosi la rândul său de acest autoturism nu poate fi interpretat decât în sensul că scopul urmărit la achiziționarea autoturismului a fost acela al împlinirii nevoilor obișnuite ale căsniciei.
Cum, în conformitate cu art. 32 lit. c C. fam., soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile contractate de fiecare dintre ei pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei, în cauză se apreciază că, în mod corect executarea silită a vizat imobilul bun comun în lipsa altor bunuri sau venituri .
Așadar, somația emisă de B. G. R. în dosarul de executare 353/2011 este corectă și în mod legal a fost notată în cartea funciară prin încheierea 3299/2012.
In consecință, instanța a apreciat că nu se impune nici partajul acestui bun conform art. 400/1 C.p.c., așa cum s-a solicitat prin cererea reconvențională.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs contestatorea D. Victorița, aratând că instanța de fond în mod gresit a respins proba cu martori, deoarece titlul executoriu fiind un contract de leasing, contestatoarea putea face si apărări de fond și a dorit să demonstreze că nu a avut cunostinta de existenta acestui contract, rasturnând prezumtia pe care s-a bazat instanța de fond.
Mai arata că neasumandu-și vreo obligatie în contractul de leasing rezultă că datoria față de intimata este proprie, a soțului sau si nu comună. Aceasta cu atat mai mult cu cat contestatoarea si soțul acestei erau despărțiți în fapt la data contractarii creditului iar contestatoarea nu mai locuia în domiciliul comun, fiind plecata in Italia. Mai arată contestatoarea că si chestiunea legata de folosirea de catre ea a autoturismului nu este reala, contestatoarea neavand carnet de conducere.
Legal citata intimata . IFN SA a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratând că instanta de fond în mod corect a reținut că datoria era una . autoturismul era utilizat de catre ambii soti.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată urmatoarele:
Instanta de fond a soluționat cauza facand aplicarea prezumtiei de datorie .. 32 lit. c C. fam, în cazul în care datoria este facuta pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei.
Insa aceasta prezumtie este una relativa, care poate fi rasturnata prin orice mijloc de proba.
La termenul din data de 25.09.2012 contestatoarea a solicitat administrarea probei testimoniale in dovedirea situatiei de fapt care să rastoarne prezumția sus-arătată.
Instanta de fond a respins însa aceasta proba, faără să motiveze în vreun fel această solutie.
Atat timp însa cât contestatoarea avea dreptul sa poata rasturna prezumția legala si mai mult, să facă apărări de fond față de titlul executoriu – contract de leasing, titlu executoriu care nu emana de la o instanta judecatoreasca si față de care nu se poate exercita o alta cale de atac (art. 399 alin. 3 C. proc. civ.), era îndreptațită la administrarea probei testimoniale.
Tribunalul apreciaza că instanța de fond trebuia să admita aceasta proba, cu atat mai mult cu cat prin aceasta proba se încerca răsturnarea prezumției folosita de catre instanta de fond în mod exclusiv la luarea hotararii sale. Astfel, tribunalul apreciază că instanța de fond a încalcat dreptul la aparare al contestatoarei.
In aceste condiții si avand în vedere ca este necesara administrarea probei testimoniale, precum si faptul că însăși contestatoarea a solicitat acest lucru, tribunalul urmează să admita recursul, să caseze sentința recurata si să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
In rejudecare, instanța de fond funcție de probatoriul administrat va aprecia și asupra cererii reconvenționale a intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul, declarat de contestatoarea D. VICTORIȚA domiciliată în mun. T., .. 9A, jud. G. împotriva sentinței civile nr. 2468/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimații . IFN SA cu sediul în București, sector, .. 61-63 și D. M. domiciliat în T., .. 9A, jud. G. având ca obiect contestație la executare.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
R. G. FloreaMihaela AlexaMagdalena M.
GREFIER,
L. C.
Red. R.G.F.
CL/2 ex.
11.07.2013
Fond: jud. V.G.L.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6438/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 198/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
