Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 347/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 13589/233/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședința publică de la 2 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător M. C.
Judecător A. F.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de contestatoarea F. JUDEȚEANĂ G. A ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimatul P. E., domiciliat în G., ., nr. 14, . civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/23/2012, având ca obiect – „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2013, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 27.03.2013 și 02.04.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. în data de 23.07.2012, sub nr._, contestatoarea F. Judeteana Galati a Asociatiei Comunelor din Romania in contradictoriu cu intimatul P. E. a formulat contestație la executarea silita ce face obiectului dosarului de executare silită nr. 545/2012 al B.E.J. Asociați M. C. și B. F., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, anularea tuturor actelor de executare, anularea parțială a procesului verbal încheiat potrivit art. 3717 C.pr.civ., restabilirea situației anterioare, plata cheltuielilor de judecată.
Contestatoarea a arătat că in dosarul de executare silita nr. 545/2012 al B.E.J. Asociați M. C. și B. F. a fost emisă somația din 17.07.2012, prin care a fost somată să plătească intimatului, în termen de 24 ore, suma de 15.442,37 lei, compusă din 2.000 lei cheltuieli de judecată, 2.120 lei rest debit si 11.322,37 lei cheltuieli de executare.
A arătat contestatoarea că în cuprinsul procesului verbal de constatare creanță, anexat somației, s-a precizat că obiectul executării este reintegrarea în muncă a reclamantului P. E. pe locul avut anterior concedierii, adică o obligație de a face, plata sumei de 4.120 lei, din care 2.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată și 2.120 lei debit.
Contestatoarea a precizat că prin sentința civilă nr. 989/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul G., s-a dispus anularea deciziilor nr. 379/12.03.2012 și nr. 396/23.03.2012, emise de contestatoare, reintegrarea în muncă a intimatului din prezenta cauză pe locul de muncă avut anterior concedierii, obligarea sa la plata unei despăgubiri către intimat, egală cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada 12.03.2012 și până la integrarea efectivă, precum și a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la obligația de face reintegrarea în muncă, a precizat contestatoarea că prin decizia nr. 528/10.05.2012 s-a revocat decizia nr. 396/23.03.2012 și au încetat de drept efectele deciziei nr. 379/12.03.2012, decizia fiind luată până la data când s-a pronunțat instanța de judecată, iar intimatul s-a prezentat la serviciu după data de 02.06.2012 la solicitarea contestatoarei. A apreciat contestatoarea ca solicitarea de reintegrare în muncă apare ca lipsită de interes, motiv pentru care nu se putea solicita un onorariu de către executorul judecătoresc pentru executarea unei obligații ce fusese deja executată.
În privința drepturilor bănești, contestatoarea a arătat că prin ordinul de plată nr. 446/ 22.06.2012 sumele reprezentând debite restante în cuantum de 4.046 lei au fost achitate, fiind astfel respectată sentința civilă nr. 989/11.05.2012 a Tribunalului G.. A arătat contestatoarea că din tabelul de calcul al sumelor restante rezultă că au fost avute în vedere sume considerate de intimat restante din perioada iulie 2011 – mai 2012, dar prin sentința mai sus menționată s-a dispus doar plata unei despăgubiri egale cu salariile de care ar fi beneficiat intimatul începând cu 12.03.2012 până la reintegrarea efectivă, astfel că nu pot fi luate în considerare sume care privesc alte perioade și care fac obiectul altor acțiuni judiciare aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Astfel, contestatoarea a invocat că la data solicitării încuviințării executării silite rămăsese de achitat doar suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, sumă pentru recuperarea căreia nu se puteau stabili cheltuieli de executare de 11.322,37 lei, nefiind respectate limitele maximale stabilite prin Ordinul nr. 2550/C/2006.
Contestatoarea a arătat că onorariul executorului putea fi de maxim 248 lei, adică 10% + TVA din valoarea creanței de recuperat de 2.000 lei, solicitând instanței reducerea lui la această sumă.
A apreciat contestatoarea că pentru a justifica un onorariu de 6.958,88 lei executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi la toate băncile din România și la toți membrii asociați ai contestatoarei, deși intimatul cunoștea că singurul cont deschis al contestatoarei era CEC Bank, motiv pentru care a apreciat contestatoarea că nu poate fi obligată nici la plata cheltuielilor pentru emiterea și expedierea adreselor de înființare a popririi.
A mai invocat contestatoarea că nu se pot pretinde cu titlu de cheltuieli de executare sume fictive, care nu au fost plătite efectiv, întrucât art. 3717 C.pr.civ. impune părții care solicită îndeplinirea unui act de executare silită să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Contestatoarea a apreciat că și dacă se făcea dovada achitării lor, este absurd să se pretindă 2.000 lei onorariu avocat pentru o executare silită prin poprire, adică pentru redactarea cererii de executare silită. A solicita contestatoarea reducerea onorariului avocatului în faza executării silite, conform art. 274 C.pr.civ..
În privința cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că măsura solicitata este vremelnică, se impune a fi luată de urgență deoarece în cuprinsul titlului executoriu există elemente care duc la nelegalitatea sa.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 399, art. 403 C.pr.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în valoare de 204 lei și timbre judiciare de 0,60 lei, fila 235 dosar.
Prin cererea completatoare depusă prin apărător ales la termenul din 29.08.2012, contestatoarea a precizat că prin încheierea nr. 1403 din 25.07.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 545/2012 al B. M. C. și B. F., până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul prezentei contestații, însă deși încheierea a fost comunicată executorului judecătoresc, acesta a poprit în mod nelegal din conturile sale suma de 15.442,37 lei la terțul poprit CEC Bank SA, motiv pentru care a solicitat și întoarcerea executării.
A mai invocat contestatoarea că executorul judecătoresc nu putea emite adrese de înființare a popririi către bănci cu sediul în București, întrucât pe de o parte executarea silita a fost încuviințată de Judecătoria G. doar în circumscripția sa teritorială, iar pe de altă parte, în acest caz competent era un executor judecătoresc din București.
Contestatoarea a mai precizat că adresele de înființare a popririi au fost emise către toate primăriile din județul G., în calitate de terți popriți, deși primăriile nu au capacitate de folosință și nu s-a respectat nici circumscripția teritorială a Judecătoriei G..
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat intimatul că prin decizia nr. 396/23.03.2012 contestatoarea i-a desfăcut contractul de muncă pe motiv disciplinar, absențe nemotivate, inventate de conducătorii contestatoarei. A mai arătat că prin sentința civilă nr. 989/11.05.2012, Tribunalul G. a anulat decizia nr. 396/23.03.2012, dispunând reintegrarea pe locul de muncă anterior, plata drepturilor salariale restante și cheltuieli de judecată. Deși prin decizia nr. 528/10.05.2012 contestatoarea a anulat ea înseși decizia nr. 396/ 23.03.2012, începând cu luna iulie 2012 îi reține nejustificat din salariu sporul de vechime, precum și ore sau zile nemotivate, detaliind fiecare perioadă în parte.
A mai arătat intimatul că până în 08.06.2012 nimeni din conducerea angajatorului n-a avut intenția de a-i achita drepturile salariale în timp util, deși intimatul a arătat că a depus un calcul la contestatoare, în care a detaliat fiecare sumă ce i se cuvenea, începând cu luna iulie 2011 până la 01.06.2012, restanța fiind de 8.166 lei, din care 2.000 lei erau cheltuielile de judecată acordate prin sentința civilă nr. 989/11.05.2012
Intimatul a precizat că abia în 22.06.2012 i-a fost virată suma de 4.046 lei, în loc de 8.166 lei, iar în data de 20.07.2012 contestatoarea a primit somația în dosarul de executare, în data de 23.07.2012 contestatoarea i-a plătit suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ce ar fi trebuit plătită până la data de 23.06.2012.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței B. M. C. și B. F. a depus copie a dosarului de executare nr. 545/2012.
S-a atașat dosarul nr._/233/2012 având ca obiect „suspendare provizorie a executării silite”. Contestatoarea a depus copia recipisei de consemnare nr._/1 din 25.07.2012, prin care a consemnat cauțiune de 1.545 lei.
Prin sentința civilă nr._/16.11.2012 Judecătoria G. a admis în parte contestația la executare formulata de contestatoarea F. Judeteana Galati a Asociatiei Comunelor din Romania, în contradictoriu cu intimatul P. E..
Au fost anulate în parte actele de executare efectuate de B. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 545/2012, până la limita sumelor de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și de 2.498,98 lei reprezentând cheltuieli de executare.
S-a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 15.442,37 lei ce a fost poprită în data de 09.08.2012 din contul contestatoarei deschis la terțul poprit CEC Bank – Sucursala G..
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
A fost respins capătul accesoriu de cerere având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 989/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. E. în contradictoriu cu pârâta Asociația Comunelor din România – F. G., au fost anulate deciziile nr. 379/12.03.2012 și 396/ 23.03.2012 emise de pârâta, s-a dispus reintegrarea în muncă a reclamantului pe locul de muncă avut anterior concedierii, a fost obligată pârâta la plata către reclamantul P. E. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pe perioada 12.03.2012 și până la reintegrarea efectivă, actualizate la rata inflației cu începere de la data pronunțării prezentei și până la executarea efectivă, precum și suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Anterior pronunțării sentinței mai sus citate, contestatoarea emisese decizia nr. 528/10.05.2012, prin care a anulat decizia nr. 396/23.03.2012 și a fost reîncadrat intimatul P. E. în funcția de auditor intern, cu un salariu brut de 2.430 lei, începând cu data de 11.05.2012, dispunându-se și plata drepturilor salariale cuvenite.
Prin ordinul de plată nr. 6446/22.06.2012 contestatoarea a plătit intimatului suma de 4.046 lei, reprezentând contravaloarea salariului pe luna mai 2012 (1.717 lei), aprilie 2012 (1.717 lei) și diferență luna martie 2012 (612 lei).
Prin încheierea nr. 3545/05.07.2012, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/233/2012, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 989/11.05.2012 a Tribunalului G., constituindu-se dosarul de executare nr. 545/2012 pe rolul B. M. C. și B. F..
În dosarul de executare a fost emis procesul de constatare creanță în data de 17.07.2012, prin care executorul judecătoresc a constatat că debitoarea (contestatoarea din prezenta cauză) a fost obligată la reintegrarea în muncă a reclamantului pe locul de muncă avut anterior concedierii, la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și sumei de 2.120 lei reprezentând rest debit lei.
A fost emis și procesul verbal de cheltuieli, conform art. 3717 C.pr.civ., prin care s-au constatat următoarele cheltuieli: onorariul executorului judecătoresc la suma de 6.958,88 lei (TVA inclus), 4 lei taxa judiciară, 264 lei diverse cheltuieli, 2.000 lei onorariu avocat, 0,45 lei timbru judiciar, 10 lei taxă judiciară, 12,40 lei emitere somație, 12,40 lei formare dosar, 1.215,20 lei emitere adresă poprire pentru fiecare terț poprit, 669,60 lei taxe poștale, 12,40 lei redactare adresă, 1,24 lei înregistrare dosar, 124 lei proces verbal de constatare, 37,20 lei arhivare dosar, în total 11.322,37 lei.
Tot în data de 17.07.2012 a fost emisă somația către debitoare pentru suma de 15.442,37 lei, din care suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, 2.120 lei rest debit și 11.322,37 lei cheltuieli de executare silită.
Executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi către terți popriți, unități bancare din București și primăriile comunelor din județul G..
Prin încheierea nr. 1403 din 25.07.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 545/2012 al B. M. C. și B. F., până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul dosarului de față.
În 09.08.2012 terțul poprit CEC Bank SA a virat în contul dosarului de executare silită nr. 545/2012 al B. M. C. și B. F. suma de 15.442,37 lei.
Analizând motivele de contestație invocate de contestatoare, instanța a reținut că prin decizia nr. 528/10.05.2012 a fost revocată decizia nr. 396/23.03.2012, anterior anulării ei prin sentința civilă nr. 989/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul G., astfel încât nu se mai justifica punerea în executare silită a obligației de a face stabilită prin titlul executoriu, și pe cale de consecință nu se mai putea solicita nici onorariul cuvenit executorului judecătoresc pentru obligația de a face.
Cum prin titlul executoriu pus în executare a fost obligată pârâta la plata către reclamantul P. E. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pe perioada 12.03.2012 și până la reintegrarea efectivă, iar prin ordinul de plată nr. 6446/22.06.2012 contestatoarea a plătit intimatului suma de 4.046 lei, reprezentând contravaloarea salariului pe luna mai 2012 (1.717 lei), aprilie 2012 (1.717 lei) și diferență luna martie 2012 (612 lei), rezultă că la data emiterii procesului verbal de constatare creanță și această obligație fusese îndeplinită. Nu se pot reține apărările intimatului referitoare la salariile aferente unei perioade anterioare datei de 12.03.2012, pe care i le-ar datora contestatoarea, întrucât acestea nu fac obiectul titlului executoriu.
Totodată, în procesul verbal de constatare creanță s-a menționat suma de 2.120 lei reprezentând „rest debit”, fără a se menționa ce reprezintă această sumă pentru ca instanța să poată verifica dacă reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 379 alin. 1 C. proc. civ., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Cum în titlul executoriu nu s-a determinat câtimea creanței, executorul judecătoresc a procedat la calcularea ei, însă executorul judecătoresc nu a indicat perioada pentru care a stabilit suma de 2.120 lei, pentru a se putea aprecia dacă într-adevăr creanța a fost stabilită prin raportare la data în care s-a îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu.
Pentru considerentele anterioare, instanța a apreciat că executarea silită se justifică doar în limita sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, nerecuperate de intimat, motiv pentru care va anula în parte a actele de executare efectuate de B. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 545/2012, până la limita sumelor de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și de 2.498,98 lei reprezentând cheltuieli de executare aferente executării acestei creanțe.
În privința cheltuielilor de executare, instanța a reținut că pentru recuperarea unei creanțe de 2.000 lei, onorariul maximal al executorului judecătoresc este de 200 lei, conform Ordinului nr. 2550/C/2006, urmând a reduce onorariul de 6.958,88 lei la 200 lei.
În privința onorariului de avocat în faza executării silite instanta a reținut ca dispozitiile art. 274-277 C.proc.civ. privitoare la cheltuielile de judecata privesc întregul proces civil, astfel incat aceasta sunt incidente si în faza de executare silita. Acest text este aplicabil si in faza executarii silite, dat fiind ca legea recunoaste creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate in procesul verbal de catre organul de executare, insa nu poate lipsi debitorul de calea de atac împotriva modului in care acestea au fost stabilite si a cuantumului acestora. Acest drept procedural al creditorului, de a obtine executarea silita a cheltuielilor de executare in baza procesului verbal întocmit de executorul judecatoresc, nu poate scapa controlului instantei de judecata. Potrivit art. 721 cod proc.civila drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege, iar partea care foloseste aceste drepturile in chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite
Astfel, în lumina dispozitiilor art. 274 alin.3 C.proc.civ., instanta a apreciat în ce masura onorariul partii care a câstigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretentiilor si de complexitatea cauzei.
Instanta a avut în vedere ca din actele dosarului de executare nu rezulta ca avocatul creditoarei ar fi participat la vreun act de executare demarat ca urmare a acestei cereri de executare, executarea silita fiind efectuata . nu a provocat dificultati, prin poprire.
Referitor la onorariul de avocat, instanta a redus suma datorata de contestatoare cu acest titlu de la 2.000 lei la 200 lei, apreciind ca un onorariu de 2.000 lei este disproportionat in raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a acesteia si munca îndeplinita de avocat
Instanța a mai reținut că nici suma de 264 lei nu poate fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de executare, întrucât reprezintă „cheltuieli diverse”, astfel încât instanța nu poate verifica asupra legalității lor dacă nu se știe ce reprezintă.
Cheltuielile de executare în sumă de 2.084 lei au fost menținute în integralitate. Astfel, chiar dacă debitoarea-contestatoare a contestat sumele aferente emiterii adreselor de înființare a popririlor, instanța a reținut că dacă executorul judecătoresc a efectuat acte de executare în circumscripția teritorială a Curții de Apel G. (popriri la primăriile din județul G.), atunci putea efectua acte de executare și la București, prin emiterea de adrese de înființare a popririi către terți popriți unități bancare cu sediul în București, conform art. 373 alin.1 teza a II-a C.pr.civ.
Instanța nu a putut reține nici argumentul contestatoarei, referitor la calitatea de terți popriți a unor primării sau chiar a unor orașe ce nu sunt membre ale Asociației Comunelor din România – F. G., întrucât dacă aceste entități juridice se considerau vătămate în drepturile lor, aveau posibilitatea să formuleze contestație la executare, conform art. 399 alin.1 C.pr.civ., or nu ar putea contestatoarea-debitoare să se prevaleze de încălcarea unor drepturi ale terților popriți pentru a obține anularea unor acte de executare.
Astfel, cheltuielile de executare datorate sunt de 200 lei + 4 lei + 200 lei + 0,45 lei + 10 lei + 2.084,44 lei = 2.498,89 lei.
Instanța nu a putut reține apărarea contestatoarei în sensul că nu s-a făcut dovada plății cheltuielilor de executare și a onorariului, ceea ce ar justifica anularea procesului verbal de cheltuieli, întrucât conform art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța a reținut
că deși prin încheierea nr. 1403 din 25.07.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 545/2012 al B. M. C. și B. F., până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul dosarului de față, în data de 09.08.2012 terțul poprit CEC Bank SA a virat în contul dosarului de executare silită nr. 545/2012 al B. M. C. și B. F. suma de 15.442,37 lei, astfel încât solicitarea contestatoarei este întemeiată, executarea prin poprire continuând în mod nelegal și anihilând efectul pe care ar fi trebuit să-l producă încheierea de suspendare a executării silite. Astfel, instanța a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 15.442,37 lei ce a fost poprită în data de 09.08.2012 din contul contestatoarei deschis la terțul poprit CEC Bank – Sucursala G..
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 403 alin.1 C.pr.civ., instanța poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, or în situația în care prin prezenta hotărâre instanța a soluționat contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, deși intimatul a căzut a pretenții, contestatoarea nu a făcut dovada acestor cheltuieli, astfel încât cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța nu a dispus restituirea taxei de timbru deoarece conform art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, atunci când contestația la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila, taxa de timbru se restituie la cerere, or în prezenta cauză contestația la executare a fost admisă doar în parte, iar hotărârea nu este irevocabilă.
Instanța nu a dispus nici restituirea cauțiunii, întrucât conform dispozițiilor art. 7231 alin. 3 Cod procedură civilă, referitoare la procedura depunerii și restituirii cauțiunilor consemnate la dispoziția instanței, pe parcursul procesului, ”cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.
Din interpretarea art. 7231 alin. 3Cod procedură civilă, rezultă că se va restitui cauțiunea persoanei care a depus-o, dacă cealaltă parte, în speță, intimatul-creditor nu a solicitat să fie acoperite despăgubirile cuvenite pentru prejudiciile produse prin suspendarea executării silite, din suma consemnată cu acest titlu.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 7231 Cod procedură civilă, se impune restituirea cauțiunii în favoarea contestatoarei în condițiile în care au trecut 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțată pe fondul cauzei, termen care nu s-a împlinit în cauza de față.
Având în vedere soluția de respingere a capetelor de cerere având ca obiect suspendarea executării silite și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a admis doar în parte contestația la executare, a anulat în parte actele de executare efectuate de B. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 545/2012, până la limita sumelor de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și de 2.498,98 lei reprezentând cheltuieli de executare, a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 15.442,37 lei ce a fost poprită în data de 09.08.2012 din contul contestatoarei deschis la terțul poprit CEC Bank – Sucursala G. și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând hotărârea în baza disp.art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ, pentru următoarele motive:
La data solicitării încuviințării silite drepturile bănești fuseseră achitate, cu excepția sumei de 2000 lei reprezentând cheltuielile de judecată, și de asemenea, creditorul fusese reintegrat în postul avut anterior concedierii. Pentru suma de 2000 lei rămasă restantă, s-au stabilit cheltuieli de executare de_ lei. Instanța de executare a reținut în mod greșit că datorează cheltuieli de 2498 lei, deoarece actele de executare au fost efectuate de un executor judecătoresc necompetent din punct de vedere teritorial prin poprire asupra unor conturi deschise la terți popriți instituții bancare din București.
S-au trimis adrese de înființare a popririi adresate unor primării care nu au capacitate de folosință și care nu se aflau în circumscripția teritorială a instanței de executare.
Instanța a reținut că acest motiv e lipsit de interes pentru că terții popriți ar fi putut face contestație la executor, dar o asemenea contestație era lipsită de interes pentru terți popriți care nu erau debitorii săi.
Solicita anularea actelor de executare prin poprire și reducerea cheltuielilor de executare la 199,84 lei la care se adaugă onorariul de avocat de 200 lei.
Intimatul depune întâmpinare în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată că acestea sunt parțial întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.371/7 al.2 teza a II-a C.pr.civ., debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Cererea de executare silită formulată de creditor a fost înregistrată la B. M. C. și B. F. la data de 19.06.2012 (fila 35 vol. I dosar judecătorie).
Raportat la data de 19.06.2012, dintre obligațiile stabilite prin titlul executoriu, fusese executată benevol numai obligația de reintegrare a creditorului în postul deținut anterior concedierii.
Suma de 4046 lei reprezentând o parte din despăgubiri a fost achitată la 22.06.2012, rămânând de achitat o diferență de debit de 2120 lei, iar cheltuielile de judecată în cuantum de 2000 lei au fost achitate la 20.07.2012.
Așadar, la data întocmirii procesului-verbal privind cheltuielile de executare (17.07.2012 – fila 20 vol. I dosar judecătorie), mai era de achitat suma de 4120 lei (2120+2000).
Față de acest debit, cheltuielile de executare sunt în sumă de 2084,44 lei + 4 lei taxă judiciară, 200 lei onorariu de avocat + 0,45 lei timbru judiciar și 10 lei taxă judiciară, în total 2298,45 lei.
Așadar, este întemeiat motivul de recurs privind cuantumul cheltuielilor de executare de 2498 lei, urmând a fi reduse la 2298,45 lei.
În ceea ce privește motivul referitor la necompetența din punct de vedere teritorial a executorului judecătoresc de a înființa poprirea asupra unor conturi deschise la unități bancare care nu se află în mun.G., se constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 453 al. 1 C.pr.civ., poprirea se înființează de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul ori sediul terțului poprit.
Adresele de înființare a popririi au fost emise de executorul judecătoresc de la sediul debitoarei, situat în G., acesta fiind competent să efectueze acte de executare în circumscripția Curții de Apel G..
Cât despre faptul că s-au trimis adrese de înființare a popririi către primăriile din județul G., acest motiv nu poate duce la anularea actelor de executare.
Recurentul ar fi putut evita efectuarea acestor cheltuieli achitând voluntar debitul anterior declanșării executării silite.
Mai mult, nu se poate susține că adresele de poprire s-au emis inutil, deoarece, potrivit art. 6 din Legea 188/2000, executorul judecătoresc nu poate refuza îndeplinirea unui act dat în competența lor decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul și va fi modificată în parte sentința civilă nr._/16.11.2012 a Judecătoriei G., în sensul că se vor anula în parte actele de executare până la limita sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 229,98 lei cheltuieli de executare în loc de 2498,98 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții și vor fi înlăturate mențiunile contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea F. JUDEȚEANĂ G. A ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimatul P. E., domiciliat în G., ., nr. 14, . civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/23/2012, având ca obiect – „contestație la executare”.
Modifică în parte sentința civilă nr._/16.11.2012 a Judecătoriei G. în sensul că anulează în parte actele de executare până la limita sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 2298,98 lei cheltuieli de executare în loc de 2498,98 lei.
Înlătură mențiunile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 2 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR, GREFIER,
L. BenescuMirela C. A. FilipCarmen B.
Red.MC/tehn.CB
Ex. 2/21.06.2013
Fond – D.G.N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 198/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 155/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
