Contestaţie la executare. Sentința nr. 9114/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9114/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 5873/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 688/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător M. A.
Judecător R. G. F.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului promovat de intimata A. G. împotriva sentinței civile nr. 9114/28.09.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimata-contestatoare I. F. A. E., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2106.2013 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 4.07.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, contestatoarea I.F. A. E. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea măsurii asiguratorii instituită la data de 04.03.2011 de către intimată.
În motivare, contestatoarea a arătat că intimata a emis procesul - verbal de sechestru bunuri imobile nr. 7629 din 07.03.2011, pe care îl consideră netemeinic și nelegal. A învederat că împotriva rapoartelor de inspecție fiscală din 28.01.2011, privind modul de calcul al T.V.A.–ului, a formulat contestație, pe internet, la Ministerul Finanțelor Publice, însă nu a primit nici un răspuns.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
La data de 21.04.2011, contestatoarea a formulat și cerere de suspendare a executării silite.
Pentru termenul de judecată din data de 19.05.2011, contestatoarea a depus, prin avocat, motivele contestației, arătând că contestă actele de executare emise în urma raportului de inspecție fiscală nr. 1397/28.01.2011. A învederat că intimata a început executarea concomitent cu comunicarea prin poștă a deciziilor de impunere, nerespectând termenul de 30 de zile pentru executarea de bună-voie, iar sumele sunt foarte mari, prin blocarea conturilor familia contestatoarei fiind în imposibilitate de a-și procura cele necesare traiului zilnic.
În dovedirea contestației a depus, în copie, la dosar: procesul – verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile, cartea de identitate, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, contestația trimisă M.F.P., precum și titlul executoriu, somația și certificatul de înregistrare, raportul de inspecție fiscală, răspunsul la petiția trimisă on-line, contract de vânzare – cumpărare, ordine de plată, scadențar card.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, întrucât procesul – verbal de sechestru și adresele de înființare a popririi au fost emise în mod legal, în baza deciziilor de instituire a măsurilor asiguratorii. Acestea, se transformă în măsuri executorii odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, ceea ce s-a și întâmplat în prezenta cauză, întrucât contestatoarea nu și-a achitat obligațiile fiscale.
A mai arătat intimata că prin contestație nu se aduce nicio critică actelor de executare, ci doar deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii, ceea ce este inadmisibil, întrucât pentru acestea există calea contestației administrative La data de 01.09.2011 valoarea totală a debitului datorat de contestatoare este în cuantum de 73.306 lei.
Pentru cererea de suspendare a executării silite, instanța a admis cerea de ajutor public judiciar, prin încheierea nr. 1902 din 07.06.2011, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a1. Prin încheierea din 09.06.2011, instanța a admis cererea și a dispus suspendarea executării silite până la pronunțarea unei soluții pe fond în prezenta contestație.
La solicitarea instanței, intimata a depus, în copie certificată, dosarul de executare.
În ședința publică din 06.10.2011, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiză contabilă. Prin încheierea din camera de consiliu din 18.10.2011, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatoare pentru plata onorariului de expert.
La data de 13.12.2011, s-a depus la dosar raportul de expertiză contabilă efectuat de expert I. G., care s-a comunicat părților pentru studiu. Contestatoarea a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care au fost admise de instanță în ședința publică din 08.03.2012.
La data de 10.05.2012, expert I. G. a depus la dosar răspunsul la obiecțiuni, care a fost comunicat părților.
Prin sentinta civila nr. 9114/28.09.2012, Judecatoria Galati a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea I.F. A. E., în contradictoriu cu intimata A.F.P. G. si a dispus anularea în parte, pentru suma de 4.266 lei, a actelor de executare emise de intimată în dosarul de executare nr._/2011. A obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 10,37 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fapt, în data de 28.01.2011, în urma unei inspecții fiscale realizate la contestatoarea I.F. A. E. s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală, prin care s-a stabilit că acesta datorează bugetului de stat T.V.A. în cuantum de 45.664 lei, la care se adaugă majorări și penalități. Pentru recuperarea sumelor stabilite suplimentar de plată se prevede că se va întocmi Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii.
La data de 28.01.2011 se emite Decizia de impunere nr. 1397, iar la data de 17.02.2011 se emite Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2369 și Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2373. În baza acesteia, se întocmește procesul – verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 7629/07.03.2011.
În cuprinsul Raportului de inspecție fiscală se prevede că împotriva acestuia se poate face contestație la organul judiciar.
Contestatoarea s-a adresat cu o plângere împotriva Raportului de inspecție fiscală către Ministerul Finanțelor Publice, prin poșta electronică.
Pentru recuperarea sumelor de bani datorate la bugetul de stat, în cuantum de 67.174 lei, intimata a pornit executarea silită, emițând somație și titlu executoriu și dispunând înființarea popririi pe veniturile contestatoarei.
În drept, potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlul executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin Raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că contestatoarea datorează către bugetul de stat suma de 67.175 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, majorări și penalități. Pentru recuperarea acestor sume, intimata a dispus înființarea de sechestru asigurator și popriri, în baza deciziilor de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2369/17.02.2011 și 2373/17.02.2011.
Contestatoarea nu a formulat contestație împotriva Raportului de inspecție fiscală la organul fiscal și nici împotriva celor două decizii la instanța de contencios administrativ competentă. S-a adresat în schimb cu o contestație, mai mult un memoriu, la Ministerul Finanțelor Publice, instituției care nu are însă calitatea de organ jurisdicțional, astfel încât a înregistrat cererea ca o petiție.
Instanța a reținut că, întrucât contestatoarea nu a atacat, pe cale legală actele administrative emise de intimată, acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză. Contestatoarea a invocat aspecte ce țin de determinarea cuantumului datoriei cu titlu de T.V.A., arătând că nu datorează această taxă.
Pe calea contestației la executare, instanța nu se poate pronunța decât asupra legalității actelor de executare propriu – zise, întrucât titlul executoriu, reprezentat în cauză de raportul de inspecție fiscală și de deciziile de instituire a măsurilor asiguratorii au o altă cale de atac, prevăzută de dispozițiile art. 205 – 207 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Astfel, instanța nu poate analiza apărările ce țin de legalitatea impunerii contestatoarei a plății T.V.A.-ului sau necesitatea efectuării unor compensări.
Instanța a constatat că, în precizările sale, contestatoarea a arătat, că suma pentru care este executată silit nu este corectă, întrucât ea a făcut plăți benevole, pentru stingerea debitului, după ce a primit decizia de impunere.
În acest sens, s-a administrat în cauză proba cu expertiza tehnică, specialitatea contabilitate.
Prin raportul de expertiză și ca urmare a răspunsului la obiecțiuni, expertul desemnat, I. G., a stabilit că, într-adevăr, contestatoarea a achitat suma de 4.266 lei din debitul în cuantum de 67.175 lei, stabilit prin deciziile nr. 2369/17.02.2011 și 2373/17.02.2011. Această sumă a fost achitată după data de 17.02.2011, data instituirii măsurilor asiguratorii, și data de 22.03.3011, data titlurilor executorii.
Ca parte căzută în pretenții, în baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 10,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata A. G., arătând că în cuprinsul contestației la executare contestatoarea nu a dus vreo critica actelor de executare ci invocă aspecte ce țin de deciziile de instituire a masurilor asiguratorii si de deciziile de impunere. Arată că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea actelor de executare pentru suma de 4.266 lei, plătita de catre contestatoare întrucât aceasta suma a fost plătita după emiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, astfel încât plata nu poate conduce la anularea in parte a actelor de executare.
Prin încheierea din data de 27.05.2013 contestatoarei i-a fost admisa cererea de ajutor public judiciar sub forma desemnării unui aparator din oficiu.
Legal citata, intimata-contestatoare I.F. A. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că a efectuat plați benevole după ce a primit decizia de impunere.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, nu se poate analiza în cadrul contestației la executare titlul de creanța sau fondul dispoziției de instituire a masurilor asiguratorii. Ceea ce se poate analiza este legalitatea actelor de executare si conformitatea acestora cu titlurile de creanța devenite titluri executorii.
Tribunalul constată că somațiile de plata si titlurile executorii (ca acte de executare) sunt emise la data de 15.03.2011, respectiv, la data de 22.03.2011 (f. 19-20 si 122-123 ds. fond).
Plățile făcute de către contestatoare în valoare totala de 4.266 lei, reținute de către expertul contabil și de către instanța de fond sunt efectuate după data începerii executării silite, așa cum de altfel a arătat și expertul contabil in concluziile la raportul de expertiza (f. 234 ds- fond).
Astfel, la data întocmirii primelor acte de executare și la data emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii aceasta suma de 4.266 lei nu era achitată de către contestatoare, ceea ce înseamnă că actele de executare contestate au fost încheiate cu respectarea normelor legale in vigoare si corelate cu titlurile de creanța, devenite titluri executorii.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează să admită recursul A. G., să modifice în tot sentința recurată și în rejudecare să respingă contestația la executare ca nefondata.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., . împotriva sentinței civile nr. 9114/28.09.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimata-contestatoare I. F. A. E., din . având ca obiect contestație la executare .
Modifică în tot sentința recurată și în rejudecare respinge contestația la executare ca nefondată.
Onorariul apărătorului din oficiu L. A., în sumă de 200 lei va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.07.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
M. MuscăMihaela AlexaRobert G. F.
-pt.jud. M.M. aflat în C.O. cf.art. 261 C.p.c.
Semnează
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G.
Jud. A. P.
GREFIER,
L. C.
Red.R.G.F.
CL/2 ex.
24.07.2013
Fond: G.N.C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 349/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
