Anulare act. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 593/838/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia nr. 274/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător D. G. N.
Grefier D. L.
Pe rol, soluționarea apelurilor civile având ca obiect „anulare act”, promovate de către apelanta – reclamantă ., cu sediul în comuna Ivești, . poștal_, județul G. jud. G. și de apelanții pârâți D. I., cu domiciliul în G., ..5, ., cod poștal_, județul G., și I. V., cu domiciliul în G., . nr. 17, cod poștal_, județul G., ambii cu domiciliul procesual ales în G., ., ., G., cod poștal_, împotriva Sentinței civile nr. 536 pronunțată la data de 19.06.2013 de Judecătoria Liești în dosarul nr._,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 09.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013 și 23.10.2013, când a decis:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., reclamanta . G. în contradictoriu cu pârâții D. I. și I. V., a solicitat să se dispună nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Țilicov M. E., sub nr. 592/31.08.2011, încheiat între pârâții D. I. și I. V., cu privire la terenul în suprafață de 37,87 ha.
În fapt, reclamantul a arătat că, la momentul vânzării, terenul era arendat societății reclamante, arendașul având un drept de preemțiune la cumpărarea terenului, însă acest drept nu a fost respectat, contractul astfel încheiat fiind nul.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte, sens în care a depus copia contractului de arendă, a contractului de vânzare cumpărare nr. 592/31.08.2011.
În drept, a invocat Legea nr. 16/1994 și dispozițiile codului civil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că între părți a existat o convenție de arendă pe durata de 1 an, iar acest termen a expirat la data de 23.08.2011. În opinia lor, prevederile contractului de arendă, referitoare la dreptul de preemțiune, nu mai erau aplicabile, astfel că au încheiat în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare 592/31.08.2011.
Pârâții D. I. și I. V. au formulat cerere reconvențională, sens în care, pârâtul D. I. a solicitat contravaloarea arendei pe un an de zile, în sumă de_ de lei, iar pârâtul I. V., a solicitat suma de_ de lei, beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilității de a valorifica contractul de arendă. Totodată a solicitat obligarea reclamantei la plata acestei sume, în continuare, până la eliberarea terenului, precum și eliberarea terenului în litigiu.
În susținerea cererii reconvenționale, pârâții au arătat că, între pârâtul D. I. și reclamantă s-a încheiat un contract de arendare pe un an de zile, până la data de 23.08.2011, cu o arendă de 350 de lei/ha/an, însă reclamanta nu a plătit arenda. La data de 31.08.2011, pârâtul D. I. a vândut terenul către pârâtul I. V.. La data de 15.05.2012, acesta din urmă a încheiat un contract de arendă cu A. R., înregistrat la Consiliul Local al Comunei Ivești sub nr. 28, însă nu și-a putut respecta obligațiile contractuale, întrucât reclamanta a refuzat și continuă să refuze eliberarea terenului, ceea ce a dus la neplata arendei de către numitul A. R..
Au solicitat proba cu acte, sens în care au depus la dosar copia deciziei nr. 947/21.11.2012 a Tribunalului G., sentința civilă nr. 1477/17.11.2011 a Judecătoriei Liești, contractul de arendare încheiat la data de 15.05.2012, rezoluția procurorului din dosarul nr. 538/P/2012, proces verbal de constatare din dosarul execuțional nr. 21/2012 al B. Ț. V.-M., copia plângerii penale formulată de pârâtul I. V. și numita I. G., împotriva reclamantei și a numitului P. C..
Prin sentința civilă nr. 947/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria G., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești. Pe rolul acestei instanțe, cauza s-a înregistrat sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 536/19.06.2013, Judecătoria Liești a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a anulat acțiunea civilă formulată de reclamanta . G. în contradictoriu cu pârâții D. și I. V., ca netimbrată.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul D. I. și a obligat reclamanta la plata sumei de_ lei, cu titlu de arendă către pârâtul reclamant reconvențional D. I..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul I. V. cu privire la plata beneficiului nerealizat.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul I. V. cu privire la eliberarea terenului înstrăinat și a obligat reclamanta să elibereze terenul agricol în suprafață de 38,26 ha.
A obligat reclamanta către pârâtul D. I., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 919 lei.
A obligat reclamanta către pârâtul I. V., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8,30 lei.
A respins celelalte pretenții.
Pentru a pronunța astfel a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârâtul D. I., a existat un contract de arendă. Termenul de arendare a fost contestat în instanță, litigiul fiind soluționat prin anularea în parte a contractului de arendă încheiat de părți la data de 23.08.2010, în sensul restrângerii perioadei de arendare de la 10 ani, la 1 an.
Reclamanta a fost ținută de obligația de plată a arendei. Dovada plății arendei revenea acesteia. Întrucât reclamanta nu a făcut dovada acestei plăți, instanța a considerat pretenția pârâtului D. I. întemeiată, motiv pentru care a obligat-o la plata sumei de_ de lei.
Conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 592/31.08.2011, cumpărătorul intră de fapt și de drept în stăpânirea suprafețelor de teren.
În baza contractului de arendare, la sfârșitul perioadei de arendare, reclamanta ., avea obligația de a preda terenul pârâților.
Potrivit depoziției martorului propus de pârâți, abia în primăvara anului următor încheierii contractului de vânzare-cumpărare s-a prezentat la primărie în vederea delimitării terenului agricol, iar contractul de arendă a fost încheiat la data de 15 mai 2012. În consecință, instanța a apreciat că este nereal contractul încheiat între proprietar și arendaș. Lucrările agricole se efectuează încă din toamnă, iar stabilirea unui preț al arendei de circa patru ori mai mare, 1200 de lei, decât cel practicat pe piață este neserios.
Pe de altă parte, potrivit 3 alin 3 din contractul de arendare, arendașul recunoaște că a primit suprafața de teren de 38,26 ha, astfel că obligația de a preda terenul către arendașul A. R. a fost îndeplinită.
Ca urmare, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul I. V. cu privire la plata beneficiului nerealizat ca efect al folosinței terenului de către reclamantă.
Cu privire la cererea de eliberare a terenului în litigiu de către reclamanta ., instanța a constatat că reclamanta nu mai are temei pentru a pretinde să rămână în posesia terenului agricol. Ca urmare, a admis în parte cererea reconvențională.
Față de soluția pronunțată și de dis. art. 274 C.proc.civ., a admis în parte cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.536/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Liești au declarat apel reclamanta . G. și pârâții D. I. și I. V..
Prin motivele de apel reclamanta a reiterat susținerile de la fond cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Țilicov M. E., sub nr. 592/31.08.2011, încheiat între pârâții D. I. și I. V., cu privire la terenul în suprafață de 37,87 ha, pe motiv că prin acest act de dispoziție părțile i-au încălcat dreptul de preemțiune.
Prin motivele de apel, în esență, pârâții au susținut că sentința recurată este nulă, fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialității, al dreptului la apărare și a principiului oralității.
Astfel, la fond s-a procedat la soluționarea cauzei, fără a da cuvântul părților cu privire la cererea reconvențională. Astfel, la termenul din data de 12.06.2013 s-a pus în discuție doar cererea de probatorii formulată de reclamanta . G. și deși nu s-a dat cuvântul și pe cererea reconvențională, instanța a soluționat cauza.
Pe fond, au solicitat să se constate că motivarea respingerii cererii reconvenționale este confuză și contradictorie, deoarece deși se reține întemeiată cererea de eliberare teren, reținând că reclamanta are o posesie nelegitimă, instanța respinge cererea de obligare a reclamantei la plata beneficului nerealizat.
Au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
În subsidiar au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și în rejudecare admiterea cererii formulată de pârâtul D. I. și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv admiterea în totalitate a cererii reconvenționale formulată de pârâtul I. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Deși citată cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru, apelanta . G., nu a dat curs acestei obligații.(f.8 apel).
Potrivit art. 20 alin.1-3 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cum apelanta-reclamantă nu a satisfăcut obligația de plată a taxei judiciare de timbru până la data de 24.09.2013, potrivit art.20 alin.1 și 3 din Legea 146/1997 în ref. la art.9 din Ordonanța 32/1995, va admite excepția de netimbrare și va anula apelul declarat de reclamanta . G., ca netimbrat.
II. La fond, instanța a fost învestită și cu o cerere reconvențională formulată de pârâții D. I. și I. V., prin care pârâtul D. I. a solicitat contravaloarea arendei pe un an de zile, în sumă de_ de lei, iar pârâtul I. V., a solicitat suma de 25.519 de lei, beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilității de a valorifica contractul de arendă. Totodată a solicitat obligarea reclamantei la plata acestei sume, în continuare, până la eliberarea terenului, precum și eliberarea terenului în litigiu.
Din încheierea de dezbateri din data de 12.06.2013, rezultă că discuțiile s-au limitat numai la posibilitatea de a se renunța la judecată în referire la cererea principală.
Deși nu s-a acordat cuvântul pe fond cu privire la cererea principală și la cererea reconvențională, instanța, prin sentința apelată s-a pronunțat și pe fondul cererii reconvenționale.
Prin modul în care a procedat a încălcat principiile esențiale ale procesului civil, care se referă la oralitate și contradictorialitate, aspect care din punct de vedere procedural atrage nulitatea sentinței ce face obiectul prezentei căi de atac, în baza art.297V.C.proc.civ.
Art. 297 V.C.proc.civ. prevede că instanța va putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare numai dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Cum apelanții-pârâți au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere importanța principiilor oralității și contradictorialității, precum și semnificația juridică a dezbaterilor, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile trimiterii spre rejudecare, prev. de art..297 V.C.proc.civ.
Pentru motivele mai sus expuse, va admite excepția netimbrării apelului declarat de reclamanta . G. și va anula ca netimbrat apelul declarat de aceasta.
Va admite apelul declarat de pârâții-reclamanți, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere că dispoziția privind anularea ca netimbrată a cererii principale a fost confirmată prin prezenta decizie.
Instanța de fond se va pronunța pe fond, numai în raport de cererea reconvențională, sens în care va da eficiență principiilor fundamentale care guvernează procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului declarat de apelanta – reclamantă ..
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta – reclamantă ., cu sediul în comuna Ivești, . poștal_, județul G. jud. G..
Admite apelul declarat de apelanții – pârâți D. I. și I. V. cu domiciliul procesual ales în G., ., ., G., cod poștal_, la sediul cab. av. A. R..
Anulează sentința civilă nr. 536/19.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Liești, și trimite cauza spre rejudecare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013
Președinte Judecător Grefier
L. B. D. G. N. D. L.
Red.jud. L.B./19.11.2013
Dact. D.L./19.10.2013
Jud. fond H. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 1011/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
