Pretenţii. Decizia nr. 166/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 2695/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE Nr. 166/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. F.
Judecător L. B.
Grefier L. Talpes
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.224, cu sediul în G., ., ..35, în contradictoriu cu intimatul D. C. G., cu domiciliul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr.4472/30.04.2012 a Judecătoriei G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.02.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. în data de 07.02.2011, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 429 a solicitat obligarea pârâtului M. C. la plata sumei de 1.113,20 lei ce reprezintă sold restant cheltuieli de întreținere și sumei de 1.351,60 lei ce reprezintă penalități de întârziere calculate până la data de 30.11.2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a mai achitat cotele de întreținere aferente apartamentului proprietatea sa, având restanțe mai vechi de 90 zile, ceea ce a dus și la curgerea penalităților, după trecerea unui termen de 35 de zile, conform sistemului aplicat de Asociația de P.. A mai arătat reclamanta că pârâtul nu a achitat nici fondul de reparații de 200 lei, totalul restanțelor sale ridicându-se la 2.664,80 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 anexa 2 din Legea nr. 114/1996, art. 34 din HG nr. 400/2003.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția tardivității cu privire la solicitarea penalităților pentru perioada decembrie 2006 – ianuarie 2008, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în data de 07.02.2011, precum și că procesul verbal de stabilire a acestora a fost încheiat abia în data de 30.09.2009, nefiindu-i adus la cunoștință, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea sa la plata fondului de reparații de 200 lei, întrucât chitanțele nu au fost emise pe numele Asociației, care nici nu a făcut dovada achitării acestora.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că penalitățile depășesc debitul datorat, contrar disp. art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, au fost calculate din 2007, deși procentul de 0,2 % a fost stabilit abia în 30.09.2009, precum și că reclamanta nu a depus un calcul cu privire la cota ce îi revine din costul gazelor, apei calde și reci, curentului electric și a încălzirii. A mai arătat pârâtul că a achitat suma de 800 lei din debit, depunând în copie chitanța nr._/27.10.2011.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este scutită de taxă de timbru, conform art. 50 alin.2 din Legea nr. 230/2007, că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani, iar introducerea cererii de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției, conform art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958. A mai precizat reclamanta că, în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 230/2007 și art. 17 alin.1 lit. j din Norma metodologică din 19.12.2007, comitetul executiv a stabilit un sistem propriu de penalități de 0,2 %/zi de întârziere. Cu privire la fondul de reparații, reclamanta a arătat că această sumă nu a fost trecută în fișa personală a pârâtului, nu a fost solicitată în nume propriu, solicitând respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active ca neîntemeiată. Au fost depuse, în copie, listele de plată aferente perioadei ianuarie 2007 - octombrie 2011, desfășurător calcul datorii și penalități, fișă de cont pentru operații diverse, proces verbal încheiat cu Apaterm SA în data de 19.09.2011 și componență sold.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat că perioada pentru care solicita obligarea pârâtului la plata debitului și penalităților este decembrie 2006 – februarie 2012, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul din 04.11.2011 instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării, invocată de pârât, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4958/11.05.2012 s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele reprezentând obligații de plată anterioare lunii septembrie 2007, invocată de pârât.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 429, în contradictoriu cu pârâtul M. C..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.920,66 lei, din care suma de 569,04 lei reprezentând sold restant cheltuieli de întreținere aferente perioadei septembrie 2007 – decembrie 2011 și suma de 1.351,62 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
S-au respins pretențiile anterioare lunii septembrie 2007 ca prescrise și restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut următoarele:
Pârâtul este proprietarul . C 2 de pe ..
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform dispozițiilor art. 50 din aceeași lege, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata fondului de reparații, a reținut că potrivit art. 45 alin.3 din Legea nr. 230/2007, proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans, în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari. Plățile pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune se vor face din fondul de reparații.
Prin urmare, conform art. 46 coroborat cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are calitatea de a solicita obligarea proprietarilor la plata sumelor datorate în contul fondului de reparații, astfel încât excepția lipsei calității sale procesuale active este neîntemeiată.
Cu privire la excepția „tardivității”, calificată de instanță drept excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele din perioada decembrie 2006 – ianuarie 2008, invocată de pârât, instanța a reținut că, având în vedere termenele prevăzute de art. 49 alin.2 și art. 50 din Legea nr. 230/2007, precum și termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. din Decretul nr. 167/1958, și data introducerii acțiunii (07.02.2011), rezultă că în luna februarie 2011 se mai puteau pretinde de către reclamantă sumele datorate de pârât pentru luna septembrie 2007. Pe cale de consecință, instanța admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele reprezentând obligații de plată anterioare lunii septembrie 2007, invocată de pârât, și a respins pretențiile anterioare lunii septembrie 2007 ca prescrise.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din fișa de cont aferentă apartamentului pârâtului, coroborată cu sumele înscrise pe listele lunare de cheltuieli comune din perioada septembrie 2007 - decembrie 2011 (acțiunea nefiind modificată conform prevederilor legale și pentru sumele restante până în februarie 2012), liste ce au fost afișate la avizierul asociației și depuse la dosar în copie, rezultă că soldul restant al cotelor de contribuție la cheltuielile comune de întreținere datorate de pârât pentru această perioadă, ținându-se cont și de plățile parțiale efectuate este de 569,04 lei.
Instanța a reținut că apărarea pârâtului cu privire la prezentarea unui calcul detaliat cu privire la cota ce îi revine din costul gazelor, apei calde și reci, curentului electric și a încălzirii este neîntemeiată, atât timp cât acest calcul a fost indicat în chiar listele de plată, necontestate de pârât după afișarea lor. Totodată, suma de 800 lei, achitată de pârât conform chitanței nr._/27.10.2011, a fost operată în evidențele contabile ale reclamantei, după cum rezultă din fișa de cont depusă la fila 93 dosar.
Reclamanta a stabilit un sistem propriu de penalizări de 0,2 %/zi de întârziere, prin hotărâre a Comitetului Executiv, atestată prin procesul verbal din 30.09.2009. Chiar dacă nu se putea hotărî de către Comitetul Executiv că aplicarea procentului de 0,2 % să se facă începând cu anul 2007, anterior datei de 30.09.2009 se puteau calcula penalități la nivelul celor datorate pentru obligațiile bugetare.
Din listele de întreținere, coroborate cu fișa de cont si calculul penalităților depus la dosar, rezultă că pârâtul datorează suma de 1.351,62 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2007 – decembrie 2011.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtului în sensul că penalitățile nu pot fi mai mari decât debitul datorat, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. 1 teza finală din Legea nr. 230/2007 care stabilesc că suma penalizărilor nu poate depăși suma la care s-au aplicat. Comparând suma de plată pentru fiecare lună din intervalul mai sus menționat cu penalitățile calculate pentru aceasta, se observă că pentru niciuna dintre luni cuantumul penalităților nu a depășit suma care le-a generat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C., criticând hotărârea pentru următoarele motive:
Excepția prescripției dreptului la acțiune s-a admis numai pentru perioada anterioară lunii septembrie 2007, dar sunt prescrise și sumele datorate în perioada septembrie 2007 – ianuarie 2008.
Dacă perioada prescrisă ar fi fost corect calculată, s-ar fi putut constata că din ianuarie 2008, datora un debit de 91,8 lei și nu 569,04 lei.
Chiar și fără a ține cont de prescripție, debitul era achitat integral la data de 17.11.2011.
Penalitățile de întârziere au fost calculate în procent de 0,2 % pe zi de întârziere pentru perioada septembrie 2007 – decembrie 2011, deși Asociația de proprietari abia la 30.09.2009 a stabilit prin proces – verbal aplicarea acestor penalități.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul a arătat că nu mai susține motivul privind prescripția dreptului la acțiune pentru debitul principal, ci numai cu privire la cuantumul penalităților, cu privire la care apreciază că este de 797 lei.
Analizând motivul de recurs invocat, se constată că este nefondat.
Instanța de fond l-a obligat pe recurent la plata sumei de 1351,62 lei reprezentând penalități de întârziere, din care suma de 554,26 lei reprezintă penalități existente la data de 30.06.2009, iar diferența de 797 lei penalități calculate în perioada iulie 2009 – decembrie 2010.
Pentru că recurentul a renunțat să mai susțină motivul de recurs privind prescripția dreptului la acțiune, soluția instanței prin care a constatat că sunt prescrise numai sumele scadente anterior lunii septembrie 2007 este irevocabilă și produce efecte și în privința obligațiilor accesorii (penalități de întârziere), așa încât nu se poate susține că acestea sunt prescrise pentru perioada anterioară datei de 30.06.2009.
Cu privire la faptul că penalitățile pot fi calculate numai de la data de 30.09.2009, se constată că furnizorul de utilități a calculat penalități pentru achitarea cu întârziere a energiei termice începând cu iunie 2006 ( fila 86 – 88 dosar de fond), care urmează a fi recuperate de asociația de proprietari de la proprietarii rău – platnici, iar în lipsa unei hotărâri a Asociației de proprietari, penalitățile sunt la nivelul celor datorate pentru obligațiile bugetare, adică tot 0,2 %.
În ceea ce privește chitanțele depuse în recurs la filele 5 – 6 dosar se constată că suma de 800 lei achitată la 27.10.2011 a fost operată de asociație (fila 94), iar chitanțele_/23.02.2012 și_/26.01.2012 se referă la cheltuieli de întreținere aferente lunilor ianuarie și februarie 2012, care nu fac obiectul acțiunii introductive, așadar plata acestor cheltuieli nu stinge debitul pentru care reclamantul a fost acționat în instanță.
Pentru aceste motive, în baza art.312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul, promovat de recurenta – pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.224, cu sediul în G., ., ..35, în contradictoriu cu intimatul D. C. G., cu domiciliul în G., ., ..2, . civile nr.4472/30.04.2012 a Judecătoriei G., ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, M. C. | Judecător, A. F. | Judecător, L. B. |
Grefier, L. Talpes |
Red.Jud.M.C./13.05.2013
Tehnored. Gref. L.T./21.05.2013
Fond Judecător D. G. N.
Ex.2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 976/2013. Tribunalul... | Daune cominatorii. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
