Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 499/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personmal-2949
DECIZIA CIVILĂ Nr. 499/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. - M. M.
Judecător L. B.
Judecător D. G. N.
Grefier L. L.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ de către recurenta R. F. SRL în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect ,,contestație la executare,,
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 06.11.2015 care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 13.11.2015 a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G., contestatoarea . B., în contradictoriu cu intimata . București a formulat “contestație de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlurilor executorii ce s-au născut ca urmare a judecării contestației la executare, a executării titlului irevocabil nr. 589/R/2001”. Totodată s-a solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea în fapt a cererii contestatoarea a solicitat anularea alineatelor 3-5 din dispozitivul sentinței civile nr._/07.12.2012 și, în subsidiar, modificarea alineatului 4 din sentința menționată în ceea ce privește indicarea strictă a formelor de executare anulate, susținând, în esență, că . nu are calitatea de creditoare.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. 1, art. 281 alin. 1 și art. 400 alin. 2 C.proc.civ.
În susținerea cererii formulate, contestatoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Legal informată asupra cererii, intimata . a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa de obiect a contestației, întrucât pe cale procedurii alese de contestatoare nu se poate urmări lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării unui titlu executoriu ce nu a fost pus în executare. A solicitat de asemenea respingerea cererii apreciind că în cadrul contestației la titlul constituit dintr-o hotărâre judecătorească nu se pot invoca motive, de fapt sau de drept, pe care partea interesată avea posibilitatea să le invoce în cursul judecății în primă instanță sau în calea de atac.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea instanței fiind atașat și dosarul nr._/233/2012 al Judecătoriei G. privind aceleași părți și având ca obiect „contestație executare”.
Prin încheierea de ședință din 21.11.2014 Judecătoria G. a respins cererea contestatoarei de suspendare a executării silite.
Prin Sentința civilă nr._ din 15.12.2014 pronunțată de Judecătoria G., instanța a respins contestația la executare și a luat act că în speță nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluției, prima instanță a reținut ca situație de fapt că prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/233/2012, îndreptată prin încheierile din data de 16.01.2013 și 29.05.2014, instanța a respins excepția prescripției executării silite și excepția perimării executării silite, invocată de contestatoarea S.C. M. B. S.R.L., a admis contestația la executare și, pe cale de consecință, a dispus anularea formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc M. P., în dosarul de executare nr. 24/MP/2012, în ceea ce privește executarea daunelor cominatorii, cu obligarea intimatei S.C. R. F. S.R.L. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
De asemenea a arătat că prin decizia civilă nr. 910/14.10.2013, pronunțată de Tribunalul G., instanța a respins recursul declarat de intimata S.C. R. F. S.R.L. cu motivarea că decizia nr. 44/19.01.2007 a Tribunalului G., constată în considerentele care justifică soluția adoptată la fond, autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 4441/26.08.2004 a Judecătoriei G., completată cu sentința civilă nr. 7085/14.12.2004 a Judecătoriei G., ambele rămase definitive prin decizia civilă nr. 179/18.04.2005 a Tribunalului G., potrivit cărora daunele cominatorii nu se datorează. Deși decizia nr. 44/2007 a fost anulată prin decizia civilă nr. 478/R din 02.2007 a Curții de Apel G., pronunțată în revizuire pe motiv de contrarietate de hotărâri, decizia civilă nr. 478/2007 a Curții de Apel G. a fost la rândul său modificată, în sensul respingerii cererii de revizuire a deciziei nr. 44/2007 a Tribunalului G. ca neîntemeiată, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3840/11.06.2008, astfel încât argumentul recurentei-intimate este nefondat, recursul său urmând a fi respins.
A apreciat prima instanță că prin actuala contestație la titlu se a invocat motive de fapt a căror analiză ar necesita reaprecierea fondului cauzei soluționate prin pronunțarea sentinței civile nr._, respectiv anularea alineatelor 3 și 5 din dispozitivul hotărârii.
Totodată a arătat instanța că o contestație la titlu poate fi admisă doar în acele situații în care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica, pe această cale, situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond, deoarece s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.
Natura imperativă a dispozițiilor care reglementează instituția puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanța chemată să soluționeze o contestație la executare fiind obligată să se conformeze și ea, la rândul său, întrutotul titlului executoriu ce se execută și nicidecum să dispună modificarea lui.
A mai reținut că prin contestația la titlu se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea sa. Cu alte cuvinte, dat fiind faptul că titlul nu este suficient de clar, se impune lămurirea acestuia în vederea unei executări corecte, părțile, de obicei debitorul, nefiind de acord cu modul în care s-ar putea face executarea în temeiul acestui titlu.
Ca atare, a concluzionat că prima condiție, de bază, pentru a putea fi primită o asemenea cerere de chemare în judecată este ca titlul executoriu, reprezentat în speță de o hotărâre judecătorească, să conțină în dispozitiv, căci numai această parte a hotărârii se aduce la îndeplinire, în caz de nevoie, pe cale de executare silită, anumite ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferite.
A mai relatat că practica judiciară în materie a statuat în mod constant că o contestație la titlu poate fi admisă doar în acele situații, rare de altfel, având în vedere că una dintre principalele obligații ale judecătorului este aceea de a stabili dacă măsurile dispuse prin hotărârea pronunțată nu sunt ambigue, în care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica, pe această cale, situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond, deoarece s-ar aduce atingere principiului puterii lucrului judecat.
În ceea ce privește modificarea alineatului 4 din sentință, în ceea ce privește indicarea strictă a formelor de executare anulate, prima instanță a constatat întemeiată apărarea intimatei cu privire la faptul că pe cale procedurii alese de contestatoare nu se poate urmări lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării unui titlu executoriu ce nu a fost pus în executare, motiv pentru care a respins contestația la executare și sub acest aspect.
Împotriva încheierii de ședință din 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria G., contestatoarea a formulat, la data de 19.01.2015, recurs, care a fost soluționat de Tribunalul G., în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 140/2015 din 24.03.2015.
Odată cu recursul formulat împotriva încheierii din 21.11.2014 prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării silite, în dosarul nr._, s-a declarat recurs și împotriva Sentinței civile nr._ din 02.12.2014 a Judecătoriei G., de către contestatoarea .. Ambele recursuri declarate au fost înregistrate pe rolul Tribunalului G. la data de 19.01.2015, sub același nr. de dosar_ .
În motivarea în fapt a recursului împotriva sentinței civile prin care a fost soluționată contestația la titlu formulată, recurenta-contestatoare . a arătat că deține față de intimată titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 589/R/19.12.2001 a Curții de Apel G., decizie prin care intimata a fost obligată șa punerea în funcțiune, montarea și predarea unei camere frigorifice și să plătească_ lei vechi pe zi daune cominatorii până la executarea efectivă a obligației.
Mai arată recurenta că, a demarat mai multe executări silite contra intimatei debitoare, dar instanțele judecătorești au stabilit ulterior că titlul executoriu reprezentat de Decizia Curții de Apel nu trebuie executat în sensul încasării daunelor cominatorii, astfel că a fost obligat la întoarcerea executării silite parțiale efectuate.
Învederează recurenta că ultima executare pe care a demarat-o a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 24/MP/2012 al B. M. P. dar împotriva ei a formulat contestație la executare . București, fiindu-i admise acesteia din urmă, în cadrul dosarelor nr._/2233/212 și_ atât contestația cât și întoarcerea executării silite.
Susține recurenta, că în fapt . București nu are calitate procesuală în niciuna dintre cauze, dat fiind că titlul executoriu nu privește această persoană juridică ci pe M. SA G., astfel că în mod greșit mai multe instanțe au apreciat că există identitate între ., și . București și . București.
Tot recurenta relatează că în mod greșit prima instanță a respins toate probele de natură să lămurească dacă . București are calitatea de a cere întoarcerea executării silite și a o executa astfel pe recurentă.
Mai susține recurenta că, mai mult, prin decizia nr. 630/26.06.2003 a Curții de Apel G. s-a respins neexecutarea daunelor cominatorii și întoarcerea executării silite, astfel că hotărârile judecătorești ulterioare, în sens contrar, nesocotesc puterea de lucru judecat.
În opinia recurentei, trebuie lămurit, în privința sentinței civile nr._/2012 atât calitatea de creditoare a . cât și ce forme de executare din dosarul nr. 24/MP/2012 se anulează, dat fiind că din actele de executare rezultă că prin B. M., în urma executării silite s-au virat către .; prin ouă ordine de plată, suma de_ lei reprezentând daune cominatorii plus cheltuieli de executare silită și suma de_ lei reprezentând actualizări daune cominatorii din cadrul executării silite efectuate prin B. T. Ș..
Ar mai trebui lămurit și faptul că în privința sumei de_ lei nu s-au anulat decât daunele cominatorii iar nu și cheltuielile de executare silită.
Apreciază recurenta că instanța trebuia să se pronunțe în sensul analizării legalității fiecărui act de executare silită în parte și a indicării exprese a celor pe care le anulează, iar nu în mod global.
Mai susține recurenta că instanța trebuia să lămurească titlul și în sensul indicării în ce măsură contestatoarea . are posibilitatea transformării daunelor cominatorii în daune interese, în condițiile în care obligațiile de predare a camerei frigorifice, din titlul executoriu nu a fost respectată.
În motivarea în drept a recursului, au fost invocate prevederile art. 402, 299, 304 pct. 5,7 și 8 C.proc.civ..
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Legal citată, intimata . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea soluției primei instanțe și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că deși se critică faptul că instanța de fond nu ar fi analizat dacă există sau nu identitate între . ., aspectul reiese fără putință de tăgadă din înscrisurile aflate la dosar.
Mai susține intimata și că în mod corect prima instanță a apreciat că susținerile contestatoarei nu pot face obiectul unei contestații privind lămurirea înțelesului, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri judecătorești.
Precizează intimata că acțiunea având ca obiect contestație la executare nu reprezintă un mijloc procedural prin care să se modifice titlul executoriu și nici o acțiune în cadrul căreia să se examineze împrejurări de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În calea de atac a recursului nu s-au administrat probe noi.
Verificând legalitatea sentinței civile nr._/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la acele motive de recurs invocate de recurentul-reclamant pe care partea le subsumează art. 304 pct. 5 C.proc.civ. privind încălcarea de către instanța de fond a unor forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, tribunalul reține că aspectele invocate de reclamant față de respingerea probelor propuse primei instanțe în susținerea acțiunii nu reprezintă neregularități procedurale care să atragă sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 C.proc.civ..
Aprecierea asupra utilității, concludentei și pertinenței probelor propuse de parte nu este sancționată cu nulitatea vreunei forme procedurale. De altfel, numai eventuala nerespectare a prevederilor referitoare la modul de administrare al probei sau al mijloacelor de probă poate atrage sancțiunea nulității probei respective. Trebuie făcută și distincția între probă ca element de fapt care servesc la aflarea adevărului în procesul civil și mijlocul de probă care reprezintă căile legale prin care se constată existența probelor.
Însă, prin prisma prevederilor art. 304 ind. 1 C.proc.civ., dat fiind că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, instanța de control judiciar nu este limitată la motivele de casare prevăzute e art. 304, putând examina cauza sub toate aspectele.
Față de cele invocate de recurentă, instanța reține că în speță în mod corect prima instanță a apreciat asupra lipsei utilității atașării tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional, relațiilor de la ORC și atașarea dosarului nr._ având ca obiect „Învestire cu formulă executorie”. Astfel, raportat la obiectul acțiunii și cererea cu care a fost învestită, în mod corect prima instanță a reținut că părțile au depus la dosar toate înscrisurile necesare soluționării contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
Instanța de recurs apreciază că față de aspectele relatate de . în motivarea recursului nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
De altfel, recurenta nici nu susține că hotărârea nu ar fi motivată sau contradictorie, ci este nemulțumită de faptul că prima instanță a adus în argumentația sa nu doar aspectele reținute prin sentința civilă nr._/07.12.2012 a cărei lămurire o solicita partea ci și aspectele rezultate din decizia civilă nr. 589/R/2011 și alte hotărâri judecătorești pronunțate în căile de atac extraordinare exercitate de părți.
Tribunalul observă însă că în mod necesar și corect prima instanță a reținut aspectele esențiale ale hotărârilor de care însăși contestatoarea-recurentă a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată, subliniind că prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/233/2012, îndreptată prin încheierile din data de 16.01.2013 și 29.05.2014, instanța a respins excepția prescripției executării silite și excepția perimării executării silite, invocată de contestatoarea S.C. M. B. S.R.L., a admis contestația la executare și, pe cale de consecință, a dispus anularea formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc M. P., în dosarul de executare nr. 24/MP/2012, în ceea ce privește executarea daunelor cominatorii, cu obligarea intimatei S.C. R. F. S.R.L. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Principala nemulțumire a recurentului vizează faptul că prima instanță nu a analizat explicit dacă există identitate sau continuitate între părțile menționate în decizia civilă nr. 589/R/2001 și sentința nr._/2012.
Trebuie însă precizat că în măsura în care însăși recurentul este cel care a pornit executarea silită din dosarul nr. 24/MP/2012 al B. M. P. și a indicat executorului judecătoresc pe debitor și sediile la care poate fi acesta găsit, folosind noua denumire a intimatei, pe aceea de . cu sediul în București, iar nu pe cea consemnată în titlul executoriu de care s-a prevalat creditorul – decizia nr. 589/2001 unde debitor este . se mai poate prevala, cu succes de aceste aspecte. Mai mult, aspectul nu ține de lămurirea titlului executoriu – sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată în dosarul nr._/233/2012, ci putea fi invocat ca apărare în respectivul litigiu.
De altfel, creditorul a demarat acea executare silită, conform celor reținute ca situație de fapt în considerentele hotărârii nr._/07.12.2012, tocmai pentru recuperarea daunelor cominatorii de 50 lei/zi, de la debitoarea ., aferente perioadei august 2003-iulie 2012.
Or asupra dreptului de executare a daunelor cominatorii din speță, instanțele judecătorești au hotărât în mod irevocabil că nu se datorează recurentului, ele cuvenindu-se numai în condițiile în care se stabilește neexecutarea în natură a obligației principale, respectiv când există un prejudiciu și când au fost transformate, la cererea creditorului în daune interese.
Aspectul reiese și din considerentele hotărârii judecătorești a cărei lămurire recurentul a solicitat-o în cadrul dosarului nr._ .
În ceea ce privește motivul de recurs indicat de recurent prin prisma art. 304 pct. 9, în sensul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de control judiciar reține la rândul său, cum a reținut și instanța de fond, că o contestație la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită și este admisibilă numai în acele situații în care dispozitivul este neclar, conține anumite ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferite
Contestatorul-recurent nu poate urmări pe calea respectivei contestații modificarea titlului executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare. În fața instanței care a pronunțat titlul executoriu a cărui lămurire se cere s-a putut arăta componența sumei care a făcut obiectul executării silite și s-au putut invoca de parte aceleași aspecte pe care le-a relatat și în contestația privind lămurirea titlului.
Instanța care soluționează contestația la titlu este ținută să respecte autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu, atât în privința celor stabilite prin dispozitiv, cât și în privința celor explicate prin considerente.
Prin urmare, în speță, prima instanță nici nu ar fi avut posibilitatea să se mai pronunțe asupra calității de debitoare a . ori a identității acesteia cu .>
De altfel, pe calea contestației la titlu nu pot fi invocate nici motivele care au fost deja analizate de instanța care a pronunțat titlul și nici motivele care deși au fost invocate nu au fost analizate de acea instanță, deoarece natura juridică a contestației nu este acea a unei căi de atac de reformare sau de retractare a titlului reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă.
În consecință, față de cele de mai sus, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ de către recurenta R. F. SRL, cu sediul în B., ., Complex M. Hipodrom, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, B.D. P. de Courbertin nr.3-5, sector 2, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,13.11.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. M. M. L. B. D. G. N. L. L.
Red.A.M.M/Tehn.L.L./2 EXEMPL.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 849/2015. Tribunalul GALAŢI | Anulare act. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
