Pretenţii. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 99/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător A. F.
Judecător R. G. F.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul C. D. în contradictoriu cu intimații R. I., S.C. A. A. împotriva sentinței civile nr. 8100/01.08.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea la data de 02.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 18.01.2013, sub nr._, reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta . SA și intervenientul forțat GREPINEL G. C., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 26.966,74 lei cu titlu de contravaloare reparație și la plata de penalități de 0,2% pe zi de întârziere de la data introducerii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 07.08.2012, în timp ce conducea autoturismul BMW cu nr de înmatriculare_, proprietate personală pe ., jud. G., în dreptul Liceului R. N., a intrat în coliziune cu un autoturism DACIA, cu nr de înmatriculare_, condus de numitul R. I., asigurat RCA la pârâtă, evenimentul fiind instrumentat de IPJ G. – Post de poliție Smulți, care a întocmit procesul verbal . nr._ din 07.08.2012.
A invocat faptul că a avizat dauna la societatea pârâtă care a constituit dosarul de daună GL 1012DA002057, reparațiile fiind efectuate de un service agreat de pârâtă, contra sumei de 26.966,74 lei, ce nu a fost achitată nici în prezent de societatea de asigurare, deși a fost pusă în întârziere prin invitația la conciliere comunicată la 18.10.2012. A precizat că solicită penalități de întârziere în temeiul art. 36 și 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
A precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 1566-1578, 1349 NCC, at. 274 C., Ordinul CSA nr. 14/2011.
În susținerea cererii, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri: proces verbal de contravenție, declarații conducători auto, factura fiscală de reparații, procesul verbal de conciliere, devizul întocmit de unitatea de service, (filele 5-15 d.f.).
Legal citată, pentru termenul din 03.09.2013, pârâta . SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În primul rând a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată.
A arătat că în urma evenimentului rutier din 07.08.2012, a deschis dosarul de daună nr. GL1012DA002057, pentru plata despăgubirii privind auto cu nr de înmatriculare_ . A menționat că din cercetările efectuate de inspectorii săi de daună a concluzionat că evenimentul rutier nu a putut avea loc în condițiile descrise în fața organelor de poliție, întrucât avariile celor două autoturisme nu au corespondent iar declarațiile conducătorilor auto sunt contradictorii.
A invocat și faptul că nu a avut posibilitatea contestării procesului verbal de contravenție . nr._/07.08.2012 dar că în opinia inspectorilor de daună, există multe contradicții între declarațiile conducătorilor auto, care sunt completate superficial și necorespunzător, iar dinamica precizată de aceștia nu justifică avariile identificate la auto reclamantului.
A invocat incidența în cauză a prevederilor art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/_ li art. 45 alin. 3 din același act normativ.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâta a invocat incidența în speță a prevederilor art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011, arătând că nu pot fi acordate decât de la data depunerii ultimului document necesar răspunderii și cuantificării daunei, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri și probei cu expertiza tehnică auto pentru a se stabili care a fost dinamica reală a accidentului rutier și dacă există legătură de cauzalitate între avariile declarate de cei doi conducători auto.
În drept, a invocat art. 115 și urm. C., art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 43, 45, 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 274 C..
În dovedirea apărărilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri din dosarul de daună (filele 24-42 d.f.).
La termenul din 03.09.2013, reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru de 1690 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Pentru termenul din 01.10.2013, reclamantul a depus precizări prin care a învederat că din greșeală în acțiunea introductivă a fost menționat numitul Grepinel G. C. în calitate de intervenient forțat, numele corect al intervenientului forțat din prezenta cauză fiind R. I..
La termenul din 01.10.2013, instanța a luat act de eroarea materială din acțiunea introductivă și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a lui R. I..
La termenul din 29.10.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea auto, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. fiind depus la dosar pentru termenul din 10.12.2013 (filele 68-83 d.f.), obiecțiunile pârâtei fiind încuviințate la 11.02.2014. Pentru termenul din 08.04.2014, d-l expert a depus răspunsul la obiecțiuni (filele 95-98 d.f.), față de acesta părțile neformulând alte cereri.
La termenul din 03.06.2014, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 13.705 lei cu titlu de despăgubiri, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
La termenul din 24.07.2014, instanța a pus în discuția părților excepția nelegalei timbrări a cererii invocate de pârâtă prin întâmpinare, respingându-o ca neîntemeiată și a încuviințat cererea expertului de stabilire a onorariului final la suma de 1000 lei, punând în vedere reclamantului să achite diferența de 400 lei.
Prin sentința civilă nr. 8100/01.08.2014, Judecătoria G. a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâta . SA la plata către reclamant a sumei de 13.705 lei reprezentând contravaloare daună, precum și la plata de penalități de întârziere de 0,2% calculate la suma de 13.705 lei de la data de 01.08.2014 până la data plății efective a sumei.
A fost obligat reclamantul la plata către BLET G. a sumei de 400 lei reprezentând diferență onorariu expert încuviințată dar neachitată în cursul judecății, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 2.588,26 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 07.08.2012 ora 22.15, în G., pe . loc un eveniment rutier din culpa conducătorului auto R. I., accident în care a fost avariat și autovehiculul cu nr._, proprietatea reclamantului. Cu privire la acest eveniment s-a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._, în care s-a reținut că vinovat de producerea accidentului este R. I. care, în timp ce conducea autovehiculul cu nr._, a efectuat o manevră de mers înapoi fără a se asigura, întrând în coliziune cu auto_ pe care l-a proiectat apoi cu spatele într-un stâlp de beton.
Întrucât autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată polița RCA la societatea de asigurări . SA (fila 37 d.f.), conducătorul auto a înștiințat pârâta de producerea daunei la data de 16.08.2012 (filele 33-34 d.f.), în urma acestei avizări, pârâta deschizând dosarul de daună nr. GL1012DA002057.
Pentru autoturismul reclamantului s-a întocmit factura de reparații potrivit căreia acesta a necesitat reparații de 36.966,74 lei (fila 11 d.f.), pârâta refuzând acest dosar la plată cu mențiunea că accidentul nu se putea produce în condițiile descrise de cei doi conducători auto, iar dinamica precizată de aceștia nu justifică avariile identificate la auto_, proprietatea reclamantului. Acest aspect a fost adus la cunoștința reclamantului prin adresa nr. C206/26.09.2012 (filele 38-39 d.f.).
Din raportul de expertiză întocmit în dosar de expert C. C., a rezultat că accidentul s-a produs în condițiile descrise de cei doi conducători auto, iar valoarea maximă de despăgubire ce poate fi acordată de pârâtă pentru avariile suferite de autovehiculul reclamantei în accidentul din 07.08.2012 este de 13.705 lei.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța a făcut aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.
De asemenea, în sensul art. 36 alin. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
În cauză, din probele administrate instanța a reținut ca fiind certă existența unui prejudiciu în dauna reclamantului ca urmare a avarierii autoturismului cu nr._ în accidentul produs la 07.08.2012 din culpa exclusivă șoferului autovehiculului asigurat RCA de pârâtă, numitul R. I..
Pârâta a contestat modul de producere al accidentului, astfel cum a fost descris de cei doi conducători auto, arătând că avariile constatate la cele două autovehicule avariate nu sunt complementare, neputând astfel fi stabilită cu claritate dinamica producerii accidentului, motiv pentru care a refuzat acordarea despăgubirii către reclamant.
Din coroborarea conținutului procesului verbal de contravenție întocmit de organele de poliție la fața locului cu cele două declarații ale conducătorilor auto, date în fața inspectorilor de daune ai pârâtei, respectiv cu concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar de expert C. C., instanța a reținut că accidentul s-a petrecut la modul descris de conducătorii auto, astfel R. I., în timp ce conducea autovehiculul cu nr._, a efectuat o manevră de mers înapoi, fără a se asigura, pentru a accede la drumul public, întrând în coliziune cu auto_ pe care l-a proiectat apoi cu spatele într-un stâlp de beton, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul detaliind fiecare moment din dinamica producerii accidentului (filele 95-96 d.f.). Tot prin raportul de expertiză s-a stabilit valoarea reparației, și deci și a despăgubirii de acordat reclamantului la suma de 13.705 lei, iar pârâta nu a contestat această valoare, ci doar modul de producere al accidentului.
În consecință, având în vedere toate probele administrate în dosar și concluziile raportului de expertiză, instanța a constatat că reclamantul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, care doar în mod parțial justificat a refuzat achitarea sumei solicitate de reclamant prin cererea inițială, în calitatea sa de asigurator RCA, motiv pentru care a fost admisă în parte cererea, astfel cum a fost precizată la ultimul termen de judecată, și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 13.705 lei, cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la penalități de întârziere de la data de introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a constată că această solicitare este doar în parte întemeiată.
În speță, în considerarea prevederilor art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011, instanța a observat că pretențiile reclamantului sunt sensibil diferite de suma la care era îndreptățit ca urmare a aplicării corecte a criteriilor din Ordinul CSA nr. 14/2011. Ca atare, în speță sunt aplicabile prevederile tezei finale a acestui articol din Ordinul nr. 14/2011, în care cuantumul creanței reclamantului față de pârâtă a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cuantumul pentru care a fost admisă acțiunea fiind sensibil diferit de cel pentru care s-a introdus cererea la instanță.
În aceste condiții, instanța a constatat că suma solicitată de reclamantă, astfel cum a fost precizată la ultimul termen de judecată, de 13.705 lei, a devenit scadentă abia la pronunțarea hotărârii, acesta fiind și momentul de la care încep să curgă penalitățile.
Instanța a mai reținut și că, deși i s-a pus în vedere reclamantului să achite diferența de onorariu expert de 400 lei, acesta nu a achitat-o în cursul judecății, motiv pentru care l-a obligat să o achite prin hotărâre.
În baza art. 274 și 276 C., instanța a obligat pârâta la plata sumei de 2.588,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. proporțional cu pretențiile admise, reclamantul făcând dovada unor cheltuieli de judecată în cuantum de 5.095 lei, din care 1.690 lei taxă timbru, 5 lei timbru judiciar și 3.000 lei onorariu avocațial, conform chitanței nr. 140/03.06.2014. Instanța nu a luat în considerare factura depusă de reprezentantul reclamantului la ultimul termen de judecată, în cuantum de 300 lei, întrucât acesta este un înscris care nu poartă nicio semnătură, nici a avocatului, nici a reclamantului, nefăcând dovada, în opinia instanței, a vreunei plăți.
La stabilirea cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța a avut în vedere că deși la ultimul termen de judecată reclamantul și-a precizat acțiunea conform concluziilor din raportul de expertiză auto întocmită în cauză, pretențiile sale astfel precizate reprezintă de fapt 50,80% din valoarea pretențiilor inițiale. Practic, în lipsa acestei precizări a cuantumului cereri, instanța a arătat că ar fi admis acțiunea reclamantului doar în proporție de 50,80%, în aceeași măsură fiind admise și cheltuielile de judecată suportate de reclamant în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. D., arătând că din materialul probator administrat a reieșit că pârâta a acționat necorespunzător, refuzând în mod nejustificat plata dosarului de daună, neachitând despăgubirea cuvenită în termenul prevăzut de norma RCA.
A apreciat recurentul că faptul că pârâta a formulat oferta de despăgubire mult sub valoarea reală nu înseamnă că evenimentul rutier nu s-a produs în condițiile declarate de conducătorii auto implicați în accident, astfel încât argumentarea instanței de fond în sensul că despăgubirea s-a stabilit pe cale judecătorească nu poate fi reținută, întrucât asigurătorul nu a propus o anumită sumă la plată, ci a refuzat plata dosarului în mod nejustificat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei și la plata penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi de la data de 18.01.2013, când pârâta trebuia să efectueze plata conform normei RCA, până la data plății efective.
În drept au fost invocate art. 7-9 C.pr.civ., solicitându-se judecata și în lipsă.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 457 lei.
Intimata-pârâtă . a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că cele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În opinia intimatei, instanța de fond a apreciat corect că sunt aplicabile prevederile art. 36 alin. 5 din Ordinul nr. 14/2011, suma de 13.705 lei devenind scadentă la data pronunțării sentinței recurate, în raport de care curge termenul de 10 zile în care trebuie plătită despăgubirea, conform textului de lege invocat, astfel încât penalitățile puteau fi acordate doar începând cu a 11-a zi de la pronunțare.
S-a arătat că suma de 13.705 lei a putut fi cunoscută de părți doar după efectuarea expertizei auto administrate în cauză, astfel încât data de 18.01.2013 nu putea fi punct de plecare pentru calculul penalităților. S-a mai învederat că din expertiza auto nu a rezultat că pârâta ar fi abordat necorespunzător dosarul de daună, chiar instanța apreciind că refuzul de achitare a despăgubirii este parțial justificat sub aspectul cuantumului acesteia, iar Ordinul CSA nr. 14/2011 permite asigurătorului desfășurarea de investigații proprii cu privire la accident, ceea ce nu reprezintă o culpă, ci un drept.
Cum despăgubirea a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, la altă valoare decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, suma stabilită de instanță nu putea fi scadentă la un termen anterior.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 C.pr.civ., solicitându-se judecata în lipsă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 8100/01.08.2014, pronunțate de Judecătoria G., Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Criticile recurentei pot fi încadrate la prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., singurul aspect criticat prin recurs este data de la care ar fi trebuit asigurătorul . să plătească penalități de întârziere, instanța de fond stabilind că penalitățile sunt datorate de la data pronunțării sentinței, iar recurentul apreciind că acestea trebuiau acordate de la data când pârâta trebuia să efectueze plata conform normei RCA. Prin urmare, recurentul critică sentința atacată sub aspectul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
De menționat că în opinia pârâtei ., penalitățile se cuvin dacă în termen 10 zile de la data de la data pronunțării hotărârii judecătorești, însă pârâta nu a formulat recurs.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de instanța de fond, aspect care nici nu a fost criticat în recurs, și în mod temeinic s-a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile Ordinului CSA nr. 14/2011, aspect de asemenea necontestat de părți.
Conform art. 35 din Ordinul CSA nr. 14/2011, persoana prejudiciată are dreptul sa înainteze cererea de despăgubire către asiguratorul RCA, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, iar potrivit alin.1 din art. 36 din același ordin, în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciata ori de către asigurat, asiguratorul RCA este obligat fie sa răspundă cererii părții solicitante, formulând o oferta de despăgubire justificata, in cazul in care se dovedește răspunderea asiguratului in producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat, fie sa notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
În cauză, asiguratorul RCA și-a exercitat dreptul de a desfășura investigații privind producerea accidentului, conform art. 36 alin.3 din Ordinul nr. 14/2011, iar despăgubirile s-au stabilit prin hotărâre judecătorească, în temeiul art. 45 pct.3 din Ordinul nr. 14/2011, deoarece asigurătorul nu a putut trage concluzii cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse. Cum instanța de fond a fost nevoită să aprecieze dacă accidentul s-a produs în modul în care au relatat conducătorii auto implicați, precum și să stabilească suma ce putea fi acordată ca despăgubire, mai mică decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, nu se poate reține apărarea recurentului în sensul că despăgubirea nu s-a stabilit pe cale judecătorească.
A.. 5 al art. 36 din Ordinul nr. 14/2011, stabilește că despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Potrivit art. 37 din Ordinul nr. 14/2011, daca asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește defectuos, inclusiv daca diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplica o penalizare de 0,2%, calculata pentru fiecare zi de întârziere.
Prin urmare, din interpretarea normelor legale enunțate mai sus rezultă că asigurătorul avea la dispoziție 10 zile de la comunicarea hotărârii primei instanței pentru a plăti despăgubirea stabilită de instanță, fără ca în acest interval să poată fi obligat la plata de penalități.
Cum instanța de fond a obligat asigurătorul la plata penalităților începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești, dar asigurătorul nu a declarat recurs, iar în propriul recurs reclamantului nu i se poate crea o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată, după cum impun prevederile art. 296 C.pr.civ., în referire la art. 316 C.pr.civ., Tribunalul constată că motivul de recurs invocat nu este întemeiat sens în care, în temeiul art. 312 C.pr.civ., urmează a respinge recursul cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică în limitele abordate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul C. D., domiciliat în G., ., nr. 37B, în contradictoriu cu intimații R. I., domiciliat în G., ., ., S.C. A. A., cu sediul în G., .. 61, împotriva sentinței civile nr. 8100/01.08.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, A. F. | Judecător, R. G. F. |
Grefier, A. P. |
Red. N.D.G./28.04.2015
Tehn. P.A./2 ex./28.04.2015
Fond: O. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
