Evacuare. Decizia nr. 357/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 357/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.357
Ședința publică din 23.06.2015
Completul compus din:
Președinte: R. N.
Judecător: N. D. B.
Judecător: A. P.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții L. V. cu domiciliul in G. . nr.25 Cămin F . și MUNICIPIUL G. PRIN PRIMAR cu sediul in G. . jud.G. împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. T. A. V. cu sediul in G. . nr.25 jud.G., având ca obiect evacuare pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015 și ulterior la data de 23.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /23.04.2012 pe rolul Judecătoriei G., reclamantul C. T. A. V. G., prin reprezentant convențional, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta L. V., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în G., ., nr.25, Cămin F, camera nr.301.
În motivarea cererii, a arătat că a închiriat pârâtei spațiul situat în G., ., nr.25, Cămin F, camera nr.301, jud. G., în baza contractului nr. 3294/23.06.2011, valabil pentru perioada 01.01._11. Reclamantul a susținut că perioada contractuală a expirat, fără a interveni o prelungire convențională a acesteia, iar pârâta a refuzat eliberarea spațiului și plata utilităților.
Nu a motivat, în drept, cererea.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 10.01.2013, reclamantul a modificat acțiunea, solicitând și obligarea pârâtei la plata sumei de 30.398,22 lei, din care suma de 8.850 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei octombrie 2009-decembrie 2012, suma de 6.370 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei 2009-decembrie 2012 și suma de 15.178,22 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente chiriei și utilităților (suma de 12.501,7 lei calculată conform procentului de 0,1% pe zi de întârziere menționat în art. 7 din contractul de locațiune nr. 3294/20.06.2011 și în procent de 1% pe zi de întârziere calculate pentru perioada 31.12._12, conform HCL nr. 258/28.06.2011).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantului. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, pârâta a susținut că obligațiile de plată solicitate de reclamant nu sunt conforme cu realitatea, întrucât din luna aprilie 2009 a fost debranșată de la rețeaua de alimentare cu energie electrică și cu apă, fără a se întocmi un proces-verbal în acest sens. De asemenea, în perioada 2007-2010, reclamantul nu a dorit să-i întocmească vreun contract de închiriere, deși pârâta a solicitat acest fapt prin adresele nr._/19.07.2010, 1340/11.03.2010, 4322/01.12.2006, 1261/05.03.2010, 1047/27.04.2009, 4327/11.12.2006.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civilă, ale Decretului nr. 167/1958, art. 1436, 1437 și 1452 C.civil, ale OUG nr. 40/1999.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriul reclamantei.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat compensarea investiției realizate la imobil, în sumă de 4.443,74 lei, constând în edificarea grupului sanitar și a hidroizolației la acoperișul căminului F.
În drept, a invocat dispozițiile art.1143 C.civil, Legea nr. 114/1996, OUG nr. 40/1999.
În susținere, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului.
La termenul de judecată din 06.06.2013, pârâta-reclamantă L. V. a stabilit cadrul procesual în cererea reconvențională, solicitând introducerea în cauză și a Municipiului G.- prin Primar, în calitate de pârât. Instanța a luat act de modificarea cererii reconvenționale și a dispus introducerea în cauză a acestui pârât.
Legal citat, reclamantul-pârât C. T. A. V.- G. nu a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, dar la termenul din 06.06.2013 a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și a prescrierii dreptului material la acțiune al pârâtei-reclamante.
Legal citat, pârâtul Municipiul G.-prin Primar nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 19.09.2013, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului-pârât C. T. A. V. - G. în referire la cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă L. V..
Instanța de fond a reținut că o calitate procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Din contractul de administrare nr._/11.10.2011 încheiat între Municipiul G. - prin Primar și C. T. A. V. – G. rezultă că unitatea administrativ teritorială a Municipiului G. este proprietarul imobilului situat în G., ., nr.25, Cămin F, iar unitatea de învățământ este doar administrator. Prin urmare, în cazul exercitării unei acțiuni în pretenții de către pârâta-reclamantă L. V., atunci calitate procesuală pasivă ar avea Municipiul G.-prin Primar. În ședința din 19.09.2013, instanța a admis excepția invocată de reclamantul-pârât C. T. A. V. – G. și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă L. V. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din 19.09.2013, instanța de fond a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de reclamantul-pârât C. T. A. V. – G. în referire la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă L. V.. Ținând cont de faptul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului-pârât C. T. A. V. – G. cu privire la cererea reconvențională, instanța a apreciat că nu mai este ținută să se pronunțe cu privire la această excepție, fiind invocată de o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
La același termen de judecată, 19.09.2013, instanța a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată de pârâta-reclamantă L. V. referitoare la cererea introductivă a reclamantului-pârât C. T. A. V. – G., pe care a unit-o cu fondul cauzei.
De asemenea, la termenul de judecată din 19.09.2013, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, în baza art. 120 C.pr.civilă, disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâta-reclamantă L. V.. Astfel, instanța a dispus disjungerea acestei cereri, fiind format dosarul nr._/233/2013 al Judecătoriei G..
Instanța a admis și administrat în cauză proba cu înscrisuri și cu expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, raportul fiind întocmit de expertul I. F.. Instanța a respins, ca inutile, celelalte probe solicitate.
Prin sentința civilă nr._ din 30.10.2014 Judecătoria G. a respins, ca nefondată, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă. A admis, în parte, cererea modificată privind pe reclamant C. T. A. V. și pe pârâta L. V., pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 6.545,33 lei, din care suma de 3.975 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei octombrie 2009 - decembrie 2012, suma de 1.154 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente chiriei și calculate pentru perioada octombrie 2009 - decembrie 2012, suma de 1.154 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009 - decembrie 2012.
Au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere și privind evacuarea acesteia din imobilul situat în G., ., nr.25, Cămin F, camera nr.301.
A fost obligată reclamanta să plătească expertului I. F. suma de 325 lei cu titlu de diferență onorariu expertiză contabilă.
A fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 925 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtă că din fișa de cont individuală, rezultă că în perioada dedusă judecății, pârâta a efectuat diverse plăți (20.07.2011, 23.09.2011, 31.10.2011, 09.01.2012), care au întrerupt termenul de prescriere de 3 ani, conform art. 16 lit.c din Decretul nr.167/1958 rep.- privitor la prescripția extinctivă (f.17-18, vol.II).
Între reclamant și pârâtă, a fost încheiat în mod succesiv contractele de închiriere FN (fără număr)/29.12.2008, nr.67/24.02.2010 și nr. 3294/23.06.2011, valabil până la data de 31.12.2011, având ca obiect dreptul de folosință asupra camerei cu nr. 301, situată în G., ., nr.25, Cămin F, jud. G. (f. 20-25, vol. II). La data de 21.03.2012, reclamantul a întocmit și contractul de închiriere nr. 1672/2012, care nu a mai fost semnat de pârâtă. Cu toate acestea, ținând cont și de conduita pârâtei, care a continuat să locuiască în imobil, instanța de fond a apreciat că, în cauză, a intervenit tacita relocațiune a contractului nr. 3294/23.06.2011, conform art. 1437 din vechiul C.civil.
Din raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, întocmit de expertul I. F., rezultă faptul că pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2012, cuantumul chiriei neachitate este de 3.975 lei; cuantumul penalităților de întârziere calculate pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2012 și aferente debitului chirie este de 1.416,33 lei și cuantumul cheltuielilor de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009-decembrie 2012 este de 1.154 lei. Practic, cheltuielile de întreținere au fost calculate pentru perioada ianuarie 2009-octombrie 2009, întrucât, în perioada noiembrie 2009-decembrie 2012 pârâta a fost debranșată de la utilități (f.1-12, 191-200, vol.II).
Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere (utilităților), din raportul de expertiză contabilă rezultă că pentru anul 2009 nu pot fi calculate astfel de obligații de plată întrucât în contractul de închiriere nu este specificat termenul de plată, scadența, utilităților. A reținut că potrivit art. 7 din contractul FN/29.12.2008, plata utilităților se face în contul indicat de reclamant, începând cu data de 15 a lunii următoare. În schimb, nu este trecut și un termen limită de la data de 15 a lunii următoare până la care trebuie efectuată plata și de la care începe să curgă termenul de calcul al penalităților de întârziere. Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere (utilităților) pentru perioada 2010-2012, a reținut că acestea sunt în sumă de 0 (zero) lei, întrucât în perioada noiembrie 2009-decembrie 2012, pârâta a fost debranșată de la utilități.
Conform art. 969 alin. 1 din vechiul C.civ., …convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 136 alin.4 din Constituția României și art. 11 alin.1 din Legea nr. 213/1998 (versiunea în vigoare la data încheierii contractului nr. 3294/23.06.2011), bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile și pot fi date în administrare, în condițiile legii iar, în conformitate cu prevederile art. 12 alin.4 din Legea nr. 213/1998, apărarea în justiție a dreptului de administrare revine titularului acestui drept.
Potrivit 998-999 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Fapta pârâtei de a ocupa imobilul ce face obiectul cauzei, imobil proprietate publică, dat în administrare reclamantului, nu constituie o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, întrucât contractul de închiriere nr. 3294/23.06.2011 nu a încetat, fiind prelungit prin tacita relocațiune.
Proprietarul - Municipiul G.- Prin Primar, este titularul tuturor prerogativelor conferite de dreptul său, inclusiv al aceluia de a folosi bunul fără vreo imixtiune din partea altei persoane.
Unele dintre atributele dreptului de proprietate, printre care și dreptul de folosință, au fost transferate de către Municipiul G. către reclamantul C. T. A. V.- G., în temeiul contractului de administrare nr._/11.10.2011 (f.20, vol.I).
Deoarece contractul de închiriere nr. 3294/23.06.2011 nu a încetat și nu a fost solicitată rezilierea acestuia, iar, pe de pe altă parte, pârâta a efectuat îmbunătățiri ale imobilului, în vederea unei utilizări decente și care fac obiectul dosarului nr._/233/2013 al Judecătoriei G., instanța de fond a apreciat că soluția legală cu privire la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei este respingerea acestuia ca nefondat.
Având în vedere că prin încheierea de ședință din 22.05.2014 instanța a stabilit în sarcina reclamantului plata sumei de 325 lei cu titlu de majorare a onorariului expertului contabil I. F., iar acesta nu s-a conformat dispoziției, prin sentință, instanța a dispus obligarea reclamantului la plata acestui onorariu suplimentar.
În baza art. 274 C.pr.civilă, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 925 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert contabil).
Prin încheierea de îndreptare eroare materială din 27.01.2015 instanța a dispus îndreptarea erorii materiale privitoare la suma datorată cu titlu de penalități, respectiv 1416,33 lei în loc de 1154 lei cum din eroare se menționase.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta L. V., care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului formulat a arătat că nu este în totalitate în culpă pentru cheltuielile de judecată realizate de către reclamant, întrucât nu din culpa sa au fost realizate două rapoarte de expertiză, culpa aparținând reclamantului care nu a depus toate înscrisurile necesare. A arătat că primul raport de expertiză a consemnat o suma datorată care nu era conformă cu realitatea, culpa procesuală aparținând și reclamantului care nu a calculat sumele datorate de recurentă în mod corect. În principal a solicitat înlăturarea în totalitate a obligării sale la plata cheltuielilor de judecată iar în subsidiar a solicitat obligarea sa proporțional cu culpa sa.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Municipiul G. a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond, apreciind hotărârea nelegală și netemeinică în privința modului de soluționare a cererii privind evacuarea pârâtei precum și a cererii privind obligarea la plata sumei de_,22 lei cu titlu de chirie, utilități și penalități de întârziere aferente chiriei și utilităților.
În motivarea recursului a apreciat că în mod greșit prima instanță a luat în considerare doar concluziile raportului de expertiză refăcut, neanalizând efectiv toate înscrisurile depuse la dosar, arătând că potrivit clauzelor contractuale data scadenței chiriei este ultima zi a lunii următoare celei pentru care se datorează chiria iar termenul este instituit în favoarea debitorului, în lipsa acesteia obligații fiind scadentă de îndată. A apreciat că având în vedere aceste împrejurări chiriașul nu poate fi exonerat de la plata penalităților printr-o interpretare a clauzelor contractuale în detrimentul locatorului.
De asemenea, a apreciat că în mod neîntemeiat prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere, reținând greșit că nu este specificat termenul scadent în contract, în contract fiind menționată scadența ca fiind ultima zi a lunii următoare.
A apreciat ca nelegală și soluția de respingere a capătului de cerere privind evacuarea pârâtei, arătând că la 31.12.2011 a expirat durata ultimului contract de închiriere valabil încheiat, iar părțile n u au ajuns la un nou acord de voință în sensul reînnoirii convenției, locatarul nesemnând contractul pentru anul 2012 și apreciind că din 31.12.2011 intimata locuiește fără drept în imobil.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul obligării intimatei la plata sumei de_,22 lei cu titlu de chirie, utilități și penalități aferente sumelor datorate, cu titlu de chirie și penalități și utilități, precum și evacuarea intimatei pârâte din imobilul situat în G., .. 25, ..
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, a formulat Municipiul G. întâmpinare față de recursul formulat de pârâta L. V., solicitând respingerea acestui recurs ca nefondat. În motivarea întâmpinării a arătat că pârâta este cea din culpa căreia s-a purtat procesul, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi incumbau, invocând disp. art. 274 al. 2 C., potrivit cărora instanța nu poate micșora cheltuielile de judecată reprezentând plata experților.
Cu privire la cererea subsidiară a invocat o hotărâre a ICCJ în sensul că în ipoteza în care pretențiile au fost admise doar în parte nu se poate reduce onorariul de expert soluția fiind posibilă doar în ipoteza taxelor judiciare de timbru care sunt acordate proporțional cu pretențiile admise.
A arătat că proba cu expertiza a fost o probă utilă iar neluarea în considerare a expertului de către înscrisurile depuse de către pârâtă, aflate la dosarul cauzei și necesitatea refacerii raportului de expertiză nu îi pot fi imputate reclamantului.
A solicitat obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată și a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Recurenta pârâtă L. V. a formulat întâmpinare față de recursul formulat de Municipiul G., solicitând respingerea acestuia ca nefondat. A solicitat obligarea acestui recurent la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 12.05.2015 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului G. în formularea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului G., instanța urmează să se pronunțe cu prioritate, având în vedere disp. art. 137 C., raportat la art. 316 și art. 298 C. de la 1865.
Așa cum rezultă din încheierea de ședință din 06.06.2013 a Judecătoriei G., în fața instanței de fond Municipiul G. a fost introdus în cauză în calitate de pârât în cererea reconvențională formulată de intimata pârâtă - reclamantă L. V., cererea reconvențională formulată de aceasta fiind disjunsă prin încheierea de ședință de ședință din 19.09.2013, dispunându-se formarea unui nou dosar cu nr._/233/2013.
În cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/2012 în care a fost pronunțată sentința recurată Municipiul G. nu are nici o calitate procesuală, calitatea de reclamant având-o C. T. A. V., iar calitatea de pârâtă L. V..
Recurentul Municipiul G. și-a justificat calitatea de a formula recurs, arătând că a operat o transmitere a calității procesuale active de la reclamantul inițial către recurent, reclamantul C. tehnic A. V. fiind doar administratorul imobilului, dar că în temeiul HCL nr. 493/21.11.2013 și a protocolului de predare-primire nr. 121/02.10.2013, recurenta a devenit titular al drepturilor de creanță rezultate din folosința imobilelor preluate din administrarea Colegiului tehnic A. V..
A arătat că de la 21.11.2013 nu mai există identitate între subiectul activ al raportului juridic dedus judecății și reclamantul C. tehnic calitatea procesuală fiind preluată de recurenta Municipiul G., drepturile și obligațiile ce intră în conținutul raportului juridic putând fi transmise în cursul procesului.
În justificarea calității procesuale active recurentul a depus copia HCL nr. 493/21.11.2013 și a protocolului încheiat cu reclamantul C. tehnic A. V. (f. 38-39 dosar).
Instanța de recurs urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Municipiul G., având în vedere următoarele:
Potrivitdisp. art. 316 coroborate cu art. 294 al. 1 C. de la 1865 în calea de atac a recursului nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, în recurs judecata purtându-se între părțile care au stat în fața instanței de fond.
Ori, în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea recurată calitatea de reclamant a avut-o C. T. A. V. iar nu Municipiul G.. Acesta ar fi putut eventual declanșa calea de atac cu privire la încheierea de ședință prin care s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale, cerere în care avea calitatea de pârât, neavând calitatea procesuală de a recura sentința ca și cum ar fi avut calitatea de reclamant în fața primei instanțe.
Tribunalul nu poate reține susținerile recurentului Municipiul G., în sensul că s-a transmis calitatea procesuală activă ca urmare a HCL 493/21.11.2013 și a protocolului de predare primire.
Hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 30.10.2014, la aproximativ un an de la data adoptării Hotărârii Consiliului Local invocată. Conform protocolului invocat de către recurentă (art. 2 din protocol) Consiliul local și C. tehnic A. V., împreună, urmau să întreprindă toate demersurile în vederea recuperării integrale a debitelor datorate de chiriașii din imobilele ce făceau obiectul protocolului.
Rezultă din acest protocol că demersurile pentru recuperarea debitelor chiriașilor rămâneau în sarcina reclamantului inițial, C. tehnic A. V., și a Consiliului Local G., ca administrator al acestor cămine, iar nu în sarcina recurentului proprietar.
Pentru aceste considerente, văzând că recursul a fost formulat de o persoană juridică ce nu a avut calitatea de reclamant în fața instanței de fond și apreciind ca nefondate susținerile potrivit cărora s-a transmis dreptul ca urmare a celor doua acte invocate, Tribunalul urmează să admită excepția invocată și să respingă recursul formulat de către Municipiul G. ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu privire la recursul formulat de către pârâta L. V., instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 274 al. 1 C. de la 1865 partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, însă, în același timp, potrivit disp. art. 276 al. 1 când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Așa cum a statuat CEDO in numeroase hotărâri cheltuielile de judecata se acorda in măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Cheltuielile de judecata cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul in timpul si in legătura cu acel litigiu.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa se poate afirma că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.proc. Civilă) decât în măsura in care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Temeiul răspunderii patrimoniale în privința obligării părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată este reprezentat atât de culpa procesuala (răspundere civila delictuala) cat si de caracterul de sancțiune al acestei obligări.
În fața primei instanțe reclamantul C. tehnic A. V. G. a solicitat obligarea recurentei pârâte la plata sumei de 30.398,22 lei (reprezentând chirie restantă, utilități și penalități de întârziere) precum și evacuarea acesteia din imobilul situat în G., . nr. 25, Cămin F, camera 301.
În întâmpinarea formulată în fața primei instanțe pârâta a arătat că suma solicitată nu corespunde realității, că a fost debranșată de la utilitățile privind energia electrică și apa din anul 2009.
Potrivit primului raport de expertiză realizat în cauză pârâta datora în total suma de 10.653,84 lei cu titlu de chirie (3975 lei), penalități de întârziere la aceasta (1.416,33 lei) utilități (4.302 lei) și penalități la acestea (960,51 lei).
Ca urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de către recurenta pârâtă la primul raport de expertiză, expertul desemnat a refăcut raportul de expertiză, stabilind că valoarea penalităților datorate pentru utilități este de 1154 lei și că nu se datorează penalități de întârziere pentru neplata utilităților, suma totală calculată de către expert fiind de 6.545,33 lei, sumă la care pârâta a fost obligată către reclamantă prin hotărârea instanței de fond.
Prin pronunțarea hotărârii primei instanțe, pretențiile reclamantului au fost admise doar în parte (pretențiile materiale în proporție de aproximativ 1/5), fiind respins de asemenea și capătul de cerere privind evacuarea.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 129 al. 1 cod procedură civilă reclamantul trebuie să își dovedească pretențiile. Din încheierea de ședință din 19.09.2013 rezultă că instanța a dispus din oficiu efectuarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate, ca urmare a administrării acestei probe rezultând că pretențiile reclamantului erau fondate doar în proporție de aproximativ 1/5 iar apărările pârâtei, în sensul că nu datorează suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată au fost dovedite ca reale.
Având în vedere această împrejurare rezultă că reclamantul este în culpă procesuală, solicitând obligarea pârâtei la plata unei sume de 5 ori mai mare decât cea real datorată.
În aceste condiții instanța de recurs apreciază că în temeiul disp. art.276 al. 1CPC recurenta pârâtă trebuia să fie obligată proporțional cu valoarea pretențiilor admise, întrucât reclamanta este într-o vădită culpă procesuală solicitând o sumă cu mult mai mare decât cea apreciată de către instanță ca fiind datorată de recurenta pârâtă.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 C. de la 1865, urmează să fie admis recursul declarat de pârâtă și va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul că va fi obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 185 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Municipiul G. cu sediul in G. . jud.G..
Respinge recursul formulat de acesta ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă L. V. cu domiciliul in G. . nr.25 Cămin F . împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. T. A. V. cu sediul in G. . nr.25 jud.G..
Modifică în parte sentința civilă nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr._ și în consecință obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 185 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate și înlătură dispozițiile contrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2013.
Președinte,Judecător, Judecător, Grefier,
R. N. N. D. B. A. P. A. D.
Red.NDB/22.09.2015
Tehn.AD/23.09.2015
Fond N. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 538/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 523/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
