Fond funciar. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 396/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 396
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător D. G. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant M. V., cu domiciliul procesual ales la C. Avocat V. G., cu sediul în București, sector 6, ., nr.9, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA DRĂGĂNEȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., cu sediul în G., . și D. Ș., cu domiciliul în comuna Drăgănești, ..G., împotriva sentinței civile nr.1872/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 18.05.2015 și 27.05.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 26.06.2013, reclamantul M. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru aplicarea legii fondului funciar a comunei Drăgănești, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura G. și D. N. Ș., constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate emis pe numele proprietarului D. Ș. pentru suprafața de teren situată în intravilanul satului Malu Alb din . de 2500 mp.
Totodată a solicitat obligarea pârâtului D. Ș. să îi lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2000 mp teren intravilan ce este cuprinsă în suprafața de 2500 mp ce face obiectul titlului de proprietate a cărui anulare se solicită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a primit în folosință terenul ocupat de pârât în anul 1956, ca zestre de la părinții săi, M. I. și M. C.. Acest teren era parte dintr-un teren mai mare în suprafață de 1,5 ha din care reclamantul a primit 7500 mp.
A mai precizat reclamantul că până la colectivizarea din anul 1961 a stăpânit terenul, iar din anul 1990 a demarat procedura instituită de legea 18/1991, în vederea redobândirii proprietății asupra terenului.
În continuare, reclamantul a arătat că la data de 13.09.1993 i s-a emis titlu de proprietate nr._-17, dar în acesta a fost înscrisă doar suprafața de 5000 mp, diferența până la 7500 mp fiind atribuită pârâtului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art.III din Legea 167/1997, art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea 18/1991, HG 890/2005.
Pârâtul D. Ș. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că potrivit titlului de proprietate nr._-64/26.04.1999 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 1300 mp și nu 2500 mp așa cum susține reclamantul, iar terenul revendicat ar fi trebuit să fie pe vechiul amplasament și în continuarea celui deja înscris în titlul de proprietate al reclamantului, respectiv T73 P290/24/1.
În opinia pârâtului, reclamantul a dat dovadă de pasivitate în condițiile în care deși se considera îndreptățit la restituirea suprafeței de_ mp, nu a contestat titlu de proprietate emis la data de 13.09.1993 pentru o suprafață de 5000 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
Consiliul Local Drăgănești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că numitul M. I., tatăl reclamantului figurează în registrul agricol în anul 1959 cu suprafața de 4,7 ha și pentru acest teren a fost emis titlul de proprietate nr._-17/13.03.1993.
Titlul de proprietate al pârâtului a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Decretul – Lege 42/1990 și art. 24 din Legea 18/1991, pentru terenul aferent suprafeței locuinței, iar în evidențele primăriei Drăgănești pârâtul D. Ș. figurează cu o casă construită în anul 1962.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 18/1991.
Pârâta C. Județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea a arătat că reclamantului i s-a reconstituit întreaga suprafață de teren agricol cu care figura autorul M. I. în registru agricol, eliberându-se astfel titlul de proprietate nr._-17/1993, care nu a fost contestat potrivit procedurii reglementată de Legea 18/1991.
A mai precizat pârâtul că terenul pe care D. Ș. și-a construit casa de locuit i-a fost atribuit de fostul CAP Drăgănești în calitate de membru cooperator, iar ulterior, în temeiul art. 8 din Decretul – Lege 42/1990, pârâtul D. Ș. a devenit proprietar asupra terenului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 18/1991.
Prin precizările formulate la termenul de judecată din data de 20.11.2013 reclamantul a arătat că solicită constatarea nulității absolute a_-64/26.04.1999 și obligarea pârâtului D. Ș. să îi lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2000 mp teren, din care 300 mp sunt menționați în titlul de proprietate a cărui nulitate se invocă, iar restul sunt deținuți de către pârât fără titlu.
Prin Încheierea de la termenul de judecată din data 20.11.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul D. Ș.. Totodată reclamantul a precizat că solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 1300 mp teren, precum și revendicarea imobilului teren în suprafață de 2000 mp.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 18.12.2013 reclamantul și-a modificat acțiunea solicitând și modificarea parțială a titlului de proprietate nr._-17/1993 emis pe numele reclamantului, în sensul includerii suprafeței de 1300 mp care este menționată în titlul de proprietate al pârâtului cât și a suprafeței de 1200 mp, pe care pârâtul o deține fără titlu. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că suprafața menționată în titlu de proprietate al pârâtului nu a aparținut niciodată acestuia sau autorilor săi.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială și proba cu expertiză topometrică .
Prin sentința civilă nr. 1872/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria T., instanța a respins cererea ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în cauză s-a efectuat o expertiză din ale cărei concluzii a rezultat că pârâtul D. N. S. nu ocupă teren din proprietatea reclamantului M. V., iar din coroborarea actelor din dosar, instanța a reținut că reclamantul ocupă terenul ce a aparținut autorului său, dar care nu a putut fi restituit pe vechiul amplasament în conformitate cu Legea nr. 18/1991 datorită existenței locuinței pârâtului din anul 1962 pe acea locație .
S-a reținut că, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută de autorul său M. I., respectiv 4,7 ha după cum rezultă din registrul agricol din 1959 - 1961 cu titlul de proprietate emis pe numele reclamantului.
Conform titlului de proprietate nr._-64/1999, pârâtul D. S. a fost pus în posesie doar cu suprafața de 1300 m.p. din care 500 m.p. aferentă casei de locuit și 800 m.p. vii.
În consecință, instanța a reținut că suprafața pe care o solicită reclamantul M. V. nu se poate îndestula din suprafața de 1300 m.p. pe care pârâtul a primit-o în condiții de legalitate, la propunerea Comisiei Locale.
Împotriva sentinței civile nr. 1872/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria T. a declarat apel reclamantul M. V..
În motivarea cererii, a arătat că sentința civilă nu este întemeiată în drept, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la două dintre cele trei capete de cerere ale acțiunii.
A mai precizat apelantul-reclamant că terenurile care sunt menționate în cuprinsul titlului pârâtului nu au aparținut niciodată acestuia sau autorilor săi. Mai mult decât atât pârâtul a îngrădit o suprafață de teren de aproximativ 1200 mp, care în trecut a făcut parte din terenul tatălui reclamantului, suprafață de teren pe care a alipit-o celor 1300 mp menționați în titlu de proprietate.
În opinia apelantului-reclamant instanța de fond nu a arătat dacă în cauză au fost sau nu încălcate dispozițiile art. III din Legea 169/1997, raportate la art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea 18/1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin. 3 și 2 din Noul C.pr.civ. și art. 59 III din Legea 169/1997, raportate la art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 1106 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Intimatul-pârât D. Ș. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că titlul său de proprietate a fost emis pentru suprafața de 1300 mp și nu 2500 mp, așa cum susține reclamantul, iar imobilul în care locuiește a fost construit în anul 1961.
În drept, cererea nu este motivată.
C. județeană G. pentru aplicarea Legilor fondului funciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea cererii, a arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantului i s-a reconstituit în totalitate suprafața de 4,7 ha conform registrului agricol din perioada 1959-196, iar reclamantul nu a contestat titlul astfel eliberat.
În drept, cererea nu este motivată.
Consiliul Local Drăgănești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare, a arătat că potrivit titlului de proprietate al reclamantului acesta deține suprafața de 5000 mp în T73, P290/244, iar pârâtul este proprietarul unei suprafețe de teren de 1300 mp situați în T73, dar parcelele 317 și 318, deci în altă parte a tarlalei 73.
Titlul de proprietate al pârâtului a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Decretul – Lege 42/1990 și art. 24 din Legea 18/1991, pentru terenul aferent suprafeței locuinței, iar în evidențele primăriei Drăgănești pârâtul D. Ș. figurează cu o casă construită în anul 1962.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 18/1991.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută de autorul său M. I., respectiv 4,7 ha după cum rezultă din registrul agricol din 1959 - 1961 cu titlul de proprietate emis pe numele reclamantului.
Astfel, potrivit Titlului de proprietate nr._-17/13.09.1993 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului apelantului-reclamant M. V., în calitate de moștenitor al defunctului M. I. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,7 ha teren situat pe teritoriul satului Malu-Alb.(f.11 fond)
Potrivit art. 10 alin. 3 din Legea 18/1991, în varianta în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Or, potrivit copiilor din registrul agricol aferent anului 1959, numitul M. I., autorul apelantului-reclamant deținea în proprietate suprafața de 4,7 ha. Susținerile apelantului-reclamant conform cărora autorul său ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea cuprinsă în titlu de proprietate nu au fost dovedite și, mai mult decât atât, apelantul-reclamant nu a formulat plângere împotriva modului în care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Astfel, potrivit art.8 din Legea 18/1991 definește cele două moduri în care se dispune restituirea proprietăților, prin reconstituire și respectiv prin constituirea dreptului de proprietate. Pentru ambele situații alin. 3 al aceluiași articol prevede că stabilirea dreptului se face la cerere.
Potrivit art.11 alin.4 și 5 din aceiași Lege, C. județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate. Împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.
Conform art. 29 din HG 131/1991, după definitivarea tabelelor cu suprafețele propune și aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de cei interesați. Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene. C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală. După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile comisiei locale. Persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.
Apelantul-reclamant, la momentul emiterii hotărârii comisiei locale, respectiv a comisiei județene, nu s-a declarat nemulțumit nici cu privire la suprafața de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și nici cu privire la amplasament și în consecință și-a însușit propunerile celor comisii și a renunțat tacit la dreptul de a obține reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament.
În ceea ce privește dreptul de proprietate al intimatului-pârât se reține că potrivit titlului de proprietate nr._-64/26.04.1999 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,13 ha teren situat pe teritoriul satului Malu Alb. (f.12 fond)
Potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr.42/1990 terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire, iar potrivit art. 24 din Legea 18/1991 în cazul în care cooperativa agricolă de producție a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin de drept în proprietatea deținătorilor inițiali.
Așadar, dispozițiile menționate instituie o procedură specială de transformare a dreptului de folosință asupra terenului aferent construcțiilor în drept de proprietate, o procedură în temeiul căreia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se atribuie în proprietate terenul proprietate de stat atribuit în folosință.
Din Adeverința nr. 4847/12.08.2013 rezultă că intimatul-pârât D. Ș. figurează înscris în evidențele comunei Drăgănești cu o casă de locuit în suprafață de 66 mp, anexă în suprafață de 12 mp, construite în anul 1962. (f.36 fond)
Referitor la concursul dintre dreptul cooperatorilor cărora le-a fost atribuit teren pentru construcția de locuințe și dreptul foștilor proprietari, dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 acordă preferință primei categorii. Astfel, potrivit art. 23 terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari. Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan în imediata vecinătate.
Față de dispozițiile legale menționate, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul ocupă terenul ce a aparținut autorului său, dar care nu a putut fi restituit pe vechiul amplasament în conformitate cu Legea nr. 18/1991 datorită existenței locuinței pârâtului din anul 1962 pe acea locație.
În consecință, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. III din Legea 169/1997, astfel încât în mod justificat instanța de fond a respins cererea vizând constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate emis pe numele proprietarului D. Ș. nr._-64/26.04.1999 și implicit și cererea privind modificarea parțială a titlului de proprietate nr._-17/1993 emis pe numele reclamantului, în sensul includerii suprafeței de 1300 mp care este menționată în titlul de proprietate al pârâtului.
Cu referire la revendicare, instanța reține că potrivit art. 563 alin. 1 din Noul cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Or, nu a fost probat faptul că pârâtul se află în posesia terenului proprietatea reclamantului.
Astfel, potrivit Raportului de expertiză întocmit de expert B. S. reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață deținută de autorul său (4,7 ha), teren pe care reclamantul îl stăpânește, iar pârâtul nu ocupă teren din proprietatea reclamantului.
În aceste condiții, instanța va respinge solicitarea apelantului-reclamant privind efectuarea unei noi expertize topografice în cauză. Totodată se reține că în mod corect a stabilit instanța de fond că pârâtul D. N. S. nu ocupă teren din proprietatea reclamantului M. V., consecința fiind aceea a respingerii cererii în revendicare.
Față de considerentele menționate, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge proba cu expertiza topometrică solicitată de apelant, ca neutilă cauzei.
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant M. V., cu domiciliul procesual ales la C. Avocat V. G., cu sediul în București, sector 6, ., nr.9, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA DRĂGĂNEȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., cu sediul în G., . și D. Ș., cu domiciliul în comuna Drăgănești, ..G., împotriva sentinței civile nr.1872/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2015.
Președinte, A. F. | Judecător, D. G. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.DGB/tehn.CB
Ex.7/26.06.2015
Fond – I. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul GALAŢI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 375/2015.... → |
|---|
