Partaj judiciar. Sentința nr. 446/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 446/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIE I CIVILĂ
Sentința civilă nr.446
Ședința publică de la data de 12.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – judecător L. B.
Judecător – D. G. N.
Judecător – A. M. M.
Grefier – M. R.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea recursului împotriva sentinței civile nr.385/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ având ca obiect „partaj succesoral”, promovat la data de 10.04.2015 de către recurenta T. V. din G., MICRO 40, ., ., ._, intimați fiind: 1.pârâtul P. G. din ._, 2.parata P. E. din ._, 3. Paratul P. S. din com. NICOREȘTI, ._, 4. parata I. C. - com. NICOREȘTI, ._, J. G. și 5. reclamanta F. L. din G., MICRO 40, ._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.09.2015, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din 28.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.10.2015 și 12.10.2015, pentru când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata în data de 31.01.2013, pe rolul Judecătoriei T., sub nr._, reclamanta F. L. a chemat in judecata pe parații T. V., P. G., P. E., P. S. și I. C., solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 23/03.02.2011 eliberat de Biroul Notarial „Pacta” și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 256/20.10.2011 eliberat de Biroul Notarial „ Pacta”, precum și partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților O. V. si O. M..
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca la data de 22.02.2009 a decedat tatăl său, O. V., iar la data de 02.08.2010 mama sa, O. M..
A învederat că masa succesorală rămasa la decesul defunctului O. O. este compusă din:
- cota indiviză de 1/2 din suprafața de 2 ha și 7421mp conform titlului de proprietate nr. 6672-20/04.01.1995.
- cota de 1/2 din casa edificata în intravilanul comunei Nicorești, satul Fântâni, pe suprafața situată în T 22 P 187, restul cotei de ½ din suprafața de 2 ha si 7421 mp aparținând paratei I. Constanta (sora lui O. V.).
- suprafața de 1.600 mp situată în extravilanul comunei Nicorești, conform titlului de proprietate 3559/02.09.2003.
A precizat că masa succesorală rămasa la decesul defunctei O. M. este compusă din:
- cota indiviză de 1/3 din suprafața de 2 ha si 4500 mp conform titlului de proprietate nr._-48/17.05.1995, autor P. E., restul aparținând paraților P. G., P. S. si P. E. (moștenitorii defunctului P. I.).
- cota de 1/2 din imobilul casa de locuit și teren aferent în suprafața de 1490 mp conform titlului de proprietate 6672-20/04.01.1995.
Reclamanta a arătat ca după moartea tatălui său s-a mutat în casa bătrânească, unde a locuit cu mama sa pana la decesul acesteia. Astfel, a suportat toate cheltuielile pentru pomenile făcute părinților, întrucât ajunsese la o înțelegere cu sora sa în sensul că imobilul casă de locuit să-i revină, iar restul averii să fie împărțită pe cale amiabilă cu aceasta.
A precizat că întrucât i s-a oferit un loc de muncă în Germania a decis ca terenul în suprafața de 0,88 ha, pe care îl muncise pana atunci, să îl dea în arenda. În luna august 2012, când s-a întors în tara, a gasit la casa părintească sistemul de închidere schimbat, lacăte pe usi și întrebând-o pe sora sa, aceasta i-a comunicat că nu mai are niciun drept la acea casa și că îi aparține în totalitate.
A mai arătat reclamanta că după mai multe demersuri efectuate a aflat că, în lipsa sa, s-au eliberat certificatele de moștenitor mai sus menționate fără a se tine cont de faptul că a acceptat tacit moștenirea, în niciun moment nu a declarata ca va renunța la moștenire.
In drept, si-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1143 Cod civil, art.1110 Cod civil, art. 1134 Cod civil.
Acțiunea a fost timbrată cu 2.340 lei taxa timbru si 5 lei timbru judiciar.
Legal citați, parații P. G., P. E. și I. Constanta s-au prezentat la instanța la termenul din data de 28.02.2013, au arătat că știu pentru ce sunt chemați în judecată, sunt de acord cu acțiunea, nu au depus întâmpinare în cauza.
Parata T. V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat pârâta că reclamanta nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii rămase de pe urma defunctului O. V., că mutarea în casa părintească s-a făcut după expirarea termenului de 6 luni de acceptare a succesiunii, că scopul mutării nu a fost acela de a accepta succesiunea, ci pentru a se ascunde de soț, deoarece intrase într-o relație de concubinaj cu un alt bărbat, că reclamanta nu a îngrijit gospodăria părinților, ci a distrus-o, precum și că acceptarea tacită a succesiunii presupune efectuarea unui act juridic făcut de succesibil, pe care nu îl putea efectua decât în calitate de erede. S-a mai arătat că reclamanta nu a acceptat tacit succesiunea nici după mama sa, că a plecat în Germania și nici măcar nu a venit la înmormântare.
Reclamanta a depus precizări, arătând că mutarea în imobilul părintesc s-a făcut cu credința că acesta îi aparținea, dată fiind înțelegerea făcută cu pârâta și pentru a avea grijă de mama sa care era foarte bolnavă, că pârâta este cea care nu a participat la pomenile efectuate pentru tatăl lor, că nu a venit la înmormântarea mamei lor deoarece era la muncă în Germania, dar că soțul ei a participat atât la înmormântare, cât și la pomeni, că acesta a avut grijă de imobil în perioada în care ea s-a aflat în Germania, că actele de consolidare a imobilului părintesc le-a făcut în calitate de moștenitoare și au durat în timp.
La dosarul cauzei a fost atașat în copie dosarul notarial în care s-a emis certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită. Din actele acestuia instanța a reținut că sesizarea notarului a fost făcută de pârâtă în septembrie 2010, că citarea reclamantei s-a făcut pentru termenele din 27.09.2010, 08.10.2010 și 20.12.2010, la domiciliul acesteia din G., procedura fiind îndeplinită prin afișare.
Au fost audiați martorii T. I., C. M., C. R., A. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, f. 144-151 vol. I
Prin încheierea din data de 10.10.2014, instanța a admis în principiu acțiunea, a constatat deschisă la data de 22.02.2009 succesiunea defunctului O. V., fost cu ultim domiciliu în .. A constatat că au rămas ca moștenitori numita O. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 (2/8) din masa succesorală, reclamanta F. L. și pârâta T. V., în calitate de descendente gradul I, cu câte o cotă de 3/8 fiecare din masa succesorală. A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. V. este formată din următoarele bunuri: - cota de 1/2 din imobilul constând în suprafața totală de 1490 mp teren curți construcții, arabil și vie, situată în intravilanul comunei Nicorești, județul G., CV 22P 187, conform TP nr. 6672-20/04.01.1995 – autor O. P.; restul cotei de 1/2 aparținând comoștenitoarei I. C.; - cota de 1/2 din casa de locuit edificată pe terenul în suprafață de 1490 mp, situată în intravilanul comunei Nicorești, județul G., CV 22P 187, formată din 2 camere, un hol și 2 chilere, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, și separat un grajd, o magazie pe beci și cotețe; restul cotei de 1/2 reprezentând cota de bun comun a soției supraviețuitoare; - cota de 1/2 din suprafața de 27.421 mp teren situată în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 6672-20/04.01.1995 – autor O. P.; restul cotei de 1/2 aparținând comoștenitoarei I. C.; - cota de 1/1 din suprafața de 1600 mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 3559/02.09.2003 – autor O. V.;
Instanța a mai constatat deschisă la data de 02.08.2013 succesiunea defunctei O. M., cu ultim domiciliu în .. A constatat că au rămas ca moștenitori reclamanta F. L. și pârâta T. V., în calitate de descendente gradul I, cu câte o cotă de 1/2 fiecare din masa succesorală. A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. M. este formată din următoarele bunuri: - cota de 1/8 din imobilul constând în suprafața totală de 1.490 mp teren curți construcții, arabil și vie, situată în intravilanul comunei Nicorești, județul G., CV 22P 187, conform TP nr. 6672-20/04.01.1995 – autor O. P.; - cota de 5/8 din casa de locuit edificată pe terenul în suprafață de 1490 mp, situată în intravilanul comunei Nicorești, județul G., CV 22P 187, formată din 2 camere, un hol și 2 chilere, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, și separat un grajd, o magazie pe beci și cotețe; - cota de 1/8 din suprafața de 27 421 mp teren situată în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 6672-20/04.01.1995 – autor O. P.; restul aparținând comoștenitoarei I. C.; - cota de 1/4 din suprafața de 1600 mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 3559/02.09.2003 – autor O. V.; - cota de 1/3 din suprafața de 24.500mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr._-48/17.05.1995 – autor P. E.; restul cotei de 2/3 aparținând comoștenitorilor P. E. I. (reprezentat în proces de pârâții P. E. și P. S.) și P. E. G.; A constatat starea de indiviziune asupra imobilului constând din casa de locuit edificată pe terenul în suprafață de 1490 mp situată în intravilanul comunei Nicorești, județul G., între reclamanta F. L. și pârâta T. VERGINICĂ, fiecare cu câte o cotă de 1/2. A constatat starea de indiviziune asupra imobilului constând în suprafața de 1.490 mp teren curți construcții, arabil și vie, situată în intravilanul comunei Nicorești, județul G., CV 22P 187 și asupra imobilului constând în suprafața 27.421 mp teren situată în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 6672-20/04.01.1995 – autor O. P., între pârâta I. C. cu o cotă de 1/2 și reclamanta F. L. și pârâta T. VERGINICĂ, fiecare cu câte o cotă de 1/4; a constatat starea de indiviziune asupra imobilului constând în suprafața de 24.500 mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr._-48/17.05.1995 – autor P. E., pe reclamanta F. L. și pe pârâta T. V., fiecare cu câte o cotă de 1/6 și pe pârâții P. E. și P. S. (moștenitorii numitului P. E. I.) și P. E. G., cu o cotă de 2/3 (4/6).
Pentru evaluare și formulare de propuneri de lotizare a dispus efectuarea a două expertize tehnice de specialitate, respectiv o expertiză pentru construcții și una topometrică. Raportul de expertiză (inclusiv anexele) efectuat de expert tehnic judiciar specialitatea imobiliare B. C. a fost depus la f. 28-52 vol. II dosar, iar raportul de expertiză topometrică refăcut de expert tehnic judiciar A. F. a fost depus la f. 53-58 vol. II dosar.
Prin încheierea din 05.12.2013, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 244 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. TP nr. 6672-20/04.01.1995 – autor O. P..
Judecata a fost reluată la termenul de 15.01.2015, urmare cererii reclamantei F. L. din data de 02.12.2014, care a arătat că dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința civilă nr. 141/22.01.2014 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 518/03.11.2014 a Tribunalului G., prin care s-a dispus completarea titlului de proprietate nr. 3559/02.09.2003 emis pe numele defunctului O. V., la rubrica intravilan, și cu suprafața de 1.490 mp. în T-22, P.187 din care, suprafața de 511 mp. curți construcții, și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 6672-20/04.01.1995 emis pe numele O. T.- P., în ceea ce privește suprafața de teren intravilan de 1.490 mp., din care 511 mp. curți-construcții, teren situat în T-22, P-187 intravilan .> Deoarece prin sentința civilă nr. 141/22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, s-a modificat proprietarul suprafeței de 1.490 mp, în T-22, P.187 din care, suprafața de 511 mp. curți construcții, în sensul că s-a stabilit ca ea să fie inclusă în titlul de proprietate al autorului O. V. și să fie scoasă din titlul de proprietate al autoarei O. T. P., iar prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 10.10.2013 se reținuse ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. V. doar cota de 1/2 din această suprafață, pentru a evita cheltuielile unui nou proces, instanța a apreciat că se impune modificarea încheierii de admitere în principiu, astfel ca ea să corespundă dispozițiilor sentinței civile nr. 141/22.01.2014 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 518/03.11.2014 a Tribunalului G., întrucât modificarea nu produce nicio vătămare părților din prezenta cauză.
În urma modificării încheierii de admitere în principiu, modificare ce viza doar cota din suprafața de 1.490 mp. în T-22, P.187 din care, suprafața de 511 mp. curți construcții, instanța a apreciat că poate fi folosit raportul de expertiză efectuat anterior în cauză.
Prin sentința civilă nr. 385/19.02.2015, Judecătoria G. a hotărât următoarele:
A dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 23/03.02.2011, eliberat de BNP „PACTA” din T., privind succesiunile defuncților O. VALENTN și O. M., în sensul că va fi trecută în calitate de moștenitoare acceptantă și reclamanta F. L..
Conform art. 6737 C.pr.civ. a dispus modificarea încheierii de admitere în principiu pronunțate la data de 10.10.2013, în sensul că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. V. a inclus cota de 1/1 din suprafața de 1.490 mp teren situat în intravilanul comunei Nicorești, județul G., în T22 P187, conform TP nr. 3559/02.09.2003, modificat și completat prin sentința civilă nr. 141/22.01.2014 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin decizia civilă nr.518/03.11.2014 a Tribunalului G., în loc de cota de 1/2 din aceeași suprafață, a constatat în indiviziune asupra acestei suprafețe de teren pe reclamantă cu o cotă de 1/2 și pe pârâta T. V., cu o cotă de 1/2.
A dispus ieșirea din indiviziune și, ca efect al partajului, a atribuit reclamantei F. L. imobilul situat în intravilanul comunei Nicorești, județul G., în T22 P187, format din suprafața de 1.490 mp teren curți construcții, arabil și vie și casa de locuit edificată pe acest teren, formată din 2 camere, un hol și 2 chilere, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, și separat un grajd, o magazie pe beci și cotețe, în valoare de 26.200 lei conform raportului de expertiză întocmit de expert B. C..
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei T. V. suma de 13.100 lei cu titlu de cotă parte valorică din imobilul situat în intravilan, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A atribuit reclamantei F. L. lotul nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expert A. F., lot format din suprafața de 11.354 mp teren extravilan, situată astfel: 1650 mp arabil în T11/1P3071/1-97 TP nr._-48/1995; 1150 mp vie în T 101P1514/1-2 TP nr._-48/1995; 1250 mp păduri în T 46P756/25-14 TP nr._-48/1995; 2967 mp arabil în T181/1P3071/1/96 TP nr. 6672-20/1995; 3537 mp vii în T100P1531/1/1 TP nr. 6672-20/1995 și 800 mp arabil în T181/1P3071/1 TP nr. 3559/2003, în valoare de 2.739,50 lei.
A atribuit pârâtei T. V. lotul nr. 2 din raportul de expertiză întocmit de expert A. F., lot format din suprafața de 9.117mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., astfel: 1650 mp arabil în T11/1P3071/1-97 TP nr._-48/1995; 1150 mp vie în T101P1514/1-2 TP nr._-48/1995; 1250 mp păduri în T46P756/25-14 TP nr._-48/1995; 2967 mp arabil în T181/1P3071/1/96 TP nr. 6672-20/1995; 1300 mp vii în T96P 1342/2TP nr. 6672-20/1995 și 800 mp arabil în T181/1P3071/1 TP nr. 3559/2003, în valoare de 2.068,40 lei.
A atribuit pârâtei I. C. lotul nr. 3 din raportul de expertiză întocmit de expert A. F., lot format din suprafața de 6650 mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., astfel: 5934 mp arabil în T181/1P3071/1/96 TP nr. 6672-20/1995 și 716 mp vii în T96P1340/10 TP nr. 6672-20/1995, în valoare de 1.401,60 lei.
A atribuit pârâtului P. G. lotul nr. 4 din raportul de expertiză întocmit de expert A. F., lot format din suprafața de 8059 mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., astfel: 3341 mp arabil în T184/1P3078/1-48 TP nr._-48/1995, 2218 mp vii în T88P1198/1-5 TP nr._-48/1995 și 2500 mp păduri în T46P756/25-14 TP nr._-48/1995, în valoare de 1.833,60 lei.
A atribuit pârâților P. S. și P. E. (moștenitorii defunctului P. I.) lotul nr. 5 din raportul de expertiză întocmit de expert A. F., lot format din suprafața de 8341 mp teren situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., astfel: 3342 mp arabil în T184/1P3078/1-48 TP nr._-48/1995, 1194 mp vii în T88P1198/1-5 TP nr._-48/1995, 1305 mp vii în T91P1237/1 TP nr._-48/1995 și 2500 mp păduri în T46P756/25-14 TP nr._-48/1995, în valoare de 1.918,10 lei.
Pentru egalizarea loturilor a fost obligat pârâtul P. G. să plătească fiecăreia dintre pârâtele T. V. și I. C. câte 8,62 lei și pârâților P. S. și P. E.- suma de 33,64 lei.
A fost obligată reclamanta F. L. să plătească pârâtei I. C. suma de 609,52 lei și pârâtei T. VERFINICA suma de 26,47 lei.
A reținut instanța că dimensiunile și vecinătățile loturilor sunt cele ce rezultă din raportul de expertiză și schița anexă la acesta, întocmite de expert A. F., care fac parte integrantă din prezenta sentință.
A fost respină ca fiind rămasă fără obiect cererea privind ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 1 ha teren pădure situată în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 6672-20/1995.
A compensat cheltuielile de judecată și în consecință a obligat pe pârâți să plătească reclamantei următoarele sume cu titlul de cotă parte cheltuieli de judecată: suma de 1.282,55 lei pârâta T. V.; câte 927,90 lei fiecare dintre pârâții I. C. și P. G. și suma de 927,90 lei împreună pârâții P. S. și P. E..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada cu copia dosarului notarial că nu a fost legal citată la notar cu ocazia dezbaterea succesiunii defuncților O. V. și O. M., cu ocazia eliberării atât a certificatului de moștenitor nr. 23 din 03.02.2011 eliberat de BNP „ PACTA” din T., precum și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 256 din 20.10.2011 eliberat de același notar (suplimentar la CM nr.23/2011), certificat prin care a fost declarată străină de succesiune prin neacceptare..
Instanța a reținut că potrivit art. 75 din Legea nr. 36/1995 în forma aplicabilă la momentul eliberării certificatului de moștenitor nr. 143/199, după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit.
În speță, instanța a constatat că reclamanta a fost citată la termenele din 27.09.2010, 08.10.2010 și 20.12.2010 la domiciliul acesteia din G., procedura fiind îndeplinită prin afișare, deși pârâta T. V. știa că reclamanta este plecată în Germania (fapt ce rezultă din susținerea reclamantei confirmată de declarațiile martorilor audiați chiar la cererea pârâtei), aspect pe care nu l-a adus la cunoștința notarului public. A mai reținut că pârâta a sesizat notarul cu mult înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală, la circa o lună de la data decesului, pentru succesiunea defunctei O. M., astfel că notarul a întocmit trei încheieri intermediare, fiind nevoit să amâne eliberarea certificatului de moștenitor tocmai pentru faptul că nu expirase termenul de opțiune succesorală. Instanța a apreciat că pârâta a efectuat acest demers la notariat, tocmai pentru că știa că sora sa era plecată din țară și că nu are cum să se prezinte la notariat. A reținut că reaua-credință a pârâtei T. V. rezultă și din răspunsul dat în fața instanței la termenul din 26.09.2013, precum și din faptul că a sesizat notarul cu dezbaterea succesiunii, atât pentru tatăl său, decedat la data de 22.02.2009, pentru care expirase termenul de opțiune succesorală (la înmormântarea căruia nici nu a participat și pentru care nu făcuse acte de acceptare a succesiunii), cât și pentru mama sa, O. M., cu care era certată și despre decesul căreia fusese anunțată de poliție.
Raportat la comportamentul pârâtei T. V., instanța a apreciat că aceasta a acționat cu intenția de a exclude în mod fraudulos de la succesiunea părinților, pe sora sa, reclamanta F. L..
Instanța a mai constatat că, potrivit art. 76 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 (în versiunea existentă la momentul eliberării certificatului de moștenitor nr. 143/02.07.1999), în procedura succesorală notarială, pe bază de declarație sau probe administrate în cauză, se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal, or în speță nu s-au administrat probe în acest sens și nici nu s-a verificat de ce nu s-a prezentat reclamanta la notariat, dându-se eficiență numai declarației date de pârâta T. V., conform căreia ea a acceptat succesiunea ambilor părinți.
Față de aceste considerente și având în vedere că din declarațiile martorilor audiați a rezultat că reclamanta a acceptat tacit succesiunile părinților săi (s-a mutat în casa părintească imediat după decesul tatălui ei, a îngrijit de aceasta și a efectuat lucrări în agricultură, a continuat să se ocupe de această casă prin intermediul soțului ei și după decesul mamei sale, deși era plecată în Germania), instanța a reținut că reclamanta nu a avut niciun moment intenția de a renunța la succesiunile părinților săi sau de a fi declarată străină de cele două succesiuni, iar neprezentarea ei la notariat atunci când s-a dezbătut succesiunea s-a datorat unor motive independente de voința sa.
În ceea ce privește capătul de cerere privind partajul succesoral a bunurilor rămase de pe urma celor doi defuncți, instanța l-a apreciat întemeiat, a reținut că reclamanta are, ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, calitate procesuală activă de a formula cererea de partaj succesoral, precum și că, potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
S-a reținut că reclamanta a făcut dovada, conform art. 1169 Cod civil, cu actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei că atât ea, cât și pârâta T. V., sunt fiicele celor doi defuncți, și implicit, ca urmare a acceptării succesiunilor, sunt și moștenitoare legale ale acestora, fiecăreia revenindu-i câte o cotă de 1/2 din masa succesorală.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert B. C. instanța a reținut că imobilul din intravilanul comunei Nicorești, județul G., situat în T 22 P 187, conform TP nr. 3559/02.09.2003, modificat și completat prin sentința civilă nr. 141/22.01.2014 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 518/03.11.2014 a Tribunalului G., format din suprafața de 1490 mp teren curți construcții, arabil și vie și casa de locuit edificată pe acest teren, formată din 2 camere, un hol și 2 chilere, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, și separat un grajd, o magazie pe beci și cotețe, are o valoare de 26.200,00 lei și că nu este comod partajabil în natură.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. F., instanța a reținut că terenul situat în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 3559/02.09.2003, modificat și completat prin sentința civilă nr.141/22.01.2014 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 518/03.11.2014 a Tribunalului G., conform TP nr._-48/1995 și conform TP nr. 6672-20/1995, este comod partajabil în natură și se pot forma loturi potrivit opțiunilor părților. Din același raport de expertiză a reținut că suprafața de 1 ha teren pădure situată în extravilanul comunei Nicorești, județul G., conform TP nr. 6672-20/1995, nu a putut fi partajată deoarece a fost vândută anterior procesului.
Față de cele expuse anterior și având în vedere dispozițiile art. 728 Cod civil, precum și dispozițiile art. 6739 și art. 67310 C.pr.civ., instanța a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T. V., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A invocat că acceptarea tacită a succesiunii rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitate de erede, act care să exprime neîndoielnic intenția sa de a accepta moștenirea, iar în măsura în care actul poate primi și o altă interpretare, el nu poate avea valoarea unei acceptări deoarece actele echivoce nu pot constitui o manifestare a voinței de a accepta, după cum a reținut și Curtea Supremă de Justiție, în decizia nr. 2193/14.11.1990.
Recurenta a arătat că din declarațiile martorilor a rezultat că după moartea tatălui său, O. V., reclamanta F. L. a locuit o perioadă scurtă de timp, de 2-3 luni, în vara – toamna anului 2009, în casa părintească din satul Fântâni, . că martorii au declarat că scopul pentru care reclamanta a locuit acolo a fost de a avea grijă de mama sa, O. M., dar scopul real a fost de a masca o relație extraconjugală, niciunul dintre aceste motive neputând fi considerat act de acceptare tacită a moștenirii de pe urma tatălui defunct.
A mai invocat că nu a rezultat niciun act de acceptare tacită a moștenirii defunctei O. M., instanța de fond nefăcând nicio referire la astfel de acte.
A învederat că instanța de fond a făcut referiri ample la o chestiune irelevantă juridic, respectiv buna sau reaua sa credință, iar termenul de opțiune succesorală este tot de 6 luni de la moartea defunctului. A precizat că din poziția procesuală și actele depuse la dosar (două împuterniciri date soțului) rezultă că reclamanta cunoștea modalitatea în care putea proceda în cazul în care ar fi dorit să accepte moștenirea, iar citarea sa în G. nu putea conduce la anularea certificatului de moștenitor, chiar dacă reclamanta era plecată din țară la momentul citării, deoarece culpa nelăsării unui mandatar și a indicării noului domiciliu îi aparținea reclamantei, iar în lipsa unei acceptări tacite, citarea sau nu a reclamantei nu mai avea relevanță.
Recurenta a apreciat că instanța de fond a greșit trecând peste calitatea de posesor activ al moștenirii ce îi conferea drept prioritar la atribuirea imobilul din intravilanul comunei Nicorești, situat în T 22 P 187, format din teren în suprafață de 1490 mp și casa edificată pe acesta. A învederat că la atribuirea loturilor instanța trebuia să țină cont de natura bunului, domiciliul părților (reclamanta locuind în Germania, pe când ea și soțul său locuiesc în G., dar au întreținut imobilul), de faptul că timp de 3 ani anterior introducerii acțiunii a întreținut imobilul, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut. A învederat că instanța de fond nu a motivat hotărârea sub acest aspect, deoarece nu a făcut nicio mențiune cu privire la criteriile de atribuire a imobilului.
În drept, a invocat prevederile art. 3041 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 7-9 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de 1170 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Intimata F. L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, a reluat soluția pronunțată de instanța de fond și unele dintre considerentele acesteia, învederând că din probele administrate a rezultat fără echivoc dorința sa de a accepta succesiunea ambilor părinți, că s-a mutat în casa de locuit după decesul tatălui cu intenția clară de a lua în stăpânire bunurile succesorale, aducând în gospodărie și o parte din bunurile sale, că a lucrat și cules recolta de pe terenul arabil împreună cu mama sa, iar după decesul acesteia a lăsat în imobil lucrurile sale și recolta. A precizat că sora sa știa că este plecată în Germania, dar după doar 3 luni de la deces a solicitat dezbaterea succesiunii fără a indica domiciliul său notarului.
În susținerea cererii sale de a-i fi atribuit imobilul casă de locuit și terenul aferent, intimata a arătat că este singura moștenitoare în măsură să achite sulta de 13.100 lei, recurenta neavând de unde plăti, cu atât mai mult cu cât a fost dorința defunctei O. M. ca ea să primească în natură imobilul, unde are lucruri personale pe care le adusese când s-a stabilit acolo, iar recurenta a încercat în mod fraudulos s-o înlăture de la succesiune și a închis imobilul.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinare.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este fondat, în limitele ce se vor arăta, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că deși recurenta nu a precizat expres că formulează recurs și împotriva încheierii de admitere în principiu, din modul în care a formulat criticile împotriva soluției instanței de fond, rezultă că a atacat și modalitatea de soluționare a primului capăt de cerere al reclamantei F. L., vizând anularea certificatului de moștenitor nr. 23/03.02.2011 eliberat de Biroul Notarial „Pacta” și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 256/20.10.2011 eliberat de Biroul Notarial „Pacta”, capăt de cerere soluționat implicit prin încheierea de admitere în principiu și cu privire instanța de fond s-a pronunțat explicit prin sentința recurată.
Referitor la acceptarea tacită a succesiunilor defuncților O. V. și O. M., instanța de recurs constată că, potrivit art. 689 Cod civil, este acceptare tacita când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l facă decât în calitatea sa de erede si care lasă a se presupune intenția sa de acceptare. În raport de aceste dispoziții si de cele prevăzute de art. 690 Cod civil, actele pur conservatorii nu au valoarea unor acte de acceptare tacita prin ele însele, ci doar daca sunt susținute si de alte elemente care vădesc intenția succesibilului de a se comporta ca proprietar si deci însușirea calității de moștenitor.
În cauza de fata, în mod corect instanța de fond a apreciat ca din declarațiile martorilor reiese ca după decesul autorului O. V., reclamanta a locuit în imobilul succesoral si a efectuat actele necesare întreținerii și conservării acestuia, a efectuat lucrări agricole, iar după decesul autoarei O. M. s-a îngrijit de imobil prin intermediul soțului său. Toate aceste acte valorează acceptare tacită a succesiunii, cu atât mai mult cu cât nici recurenta T. V. nu a probat că a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii defunctului O. V. de o valoare mai semnificativă decât cele ale reclamantei F. L., iar cu privire la succesiunea defunctei O. M. a solicitat dezbaterea succesiunii când încă nu expirase termenul de acceptare a succesiunii, putându-se prezuma că a acționat în scopul înlăturării de la succesiune a surorii sale.
Cu privire la critica recurentei privind atribuirea imobilul din intravilanul comunei Nicorești, situat în T 22 P 187, format din teren în suprafață de 1490 mp și casa edificată pe acesta, instanța de recurs constată că niciuna din părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză expert B. C. conform cărora imobilul are o valoare de 26.200 lei și nu este comod partajabil în natură.
Instanța de recurs mai constată că, după cum a invocat recurenta T. V., instanța de fond a atribuit acest imobil reclamantei F. L. fără a motiva în vreun fel soluția pe care a adoptat-o.
Obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția. Cum instanța de fond nu a reținut și nici nu a înlăturat susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, măsura atribuirii bunului respectiv reclamantei F. L. nu prezintă transparență asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și care să permită realizarea controlului judiciar.
Astfel, instanța de recurs constată că se impune stabilirea părții căreia să îi revină bunul prin raportare la criteriile prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. În speță, părțile nu au căzut de acord cui să revină acest bun și au cote-părți egale, astfel încât se va recurge la criteriile subsidiare.
Având în vedere că din declarațiile martorilor rezultă că reclamanta F. L. este plecată în străinătate, iar recurenta T. V. locuiește în G., că după decesul mamei acestora, de casă și celelalte bunuri s-a ocupat recurenta T. V., precum și că reclamanta nu a dovedit susținerile din întâmpinarea depusă în recurs, conform cărora ar fi singura moștenitoare în măsură să achite sulta de 13.100 lei sau că ar fi fost dorința defunctei O. M. ca reclamanta să primească în natură imobilul, instanța de recurs apreciază se impune atribuirea bunului recurentei T. V.. Nici apărarea reclamantei că ar avea lucruri personale în imobil nu poate justifica soluția de a-i atribui imobilul deoarece așa cum a invocat reclamanta că le-a adus în imobil, tot așa le poate și ridica.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 312 alin.3 C.pr.civ., urmează a fi admis recursul declarat de parata T. V. împotriva sentinței civile nr. 385/19.02.2015, pronunțate de Judecătoria T., ce va fi modificată în parte, numai cu privire la atribuirea imobilului situat în intravilanul comunei Nicorești, județul G., în T 22 P 187, în sensul că se va atribui paratei T. V. imobilul situat în intravilanul comunei Nicorești, județul G., în T22 P187, format din suprafața de 1490 mp teren curți construcții, arabil și vie și casa de locuit edificată pe acest teren, formata din 2 camere, un hol și 2 chilere, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, și separat un grajd, o magazie pe beci și cotețe și va fi obligată parata să plătească reclamantei suma de 13.100 lei, cu titlul de cotă parte valorică din imobilul succesoral.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., partea căzută în pretenții (în speță, intimata F. L.) va fi obligată să plătească la cererea părții adverse cheltuieli de judecată, în sumă de 1.675 lei (1170 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat, deoarece a fost admis doar unul din cele două motive de recurs, cel referitor la atribuirea imobilului situat în intravilanul comunei Nicorești).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de parata T. V. din G., MICRO 40, ., ., ._ împotriva sentinței civile nr. 385/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria T., intimați fiind: 1.pârâtul P. G. din ._, 2.parata P. E. din ._, 3. Paratul P. S. din com. NICOREȘTI, ._, 4. parata I. C. - com. NICOREȘTI, ._, J. G. și 5. reclamanta F. L. din G., MICRO 40, ., ._, pe care o modifică în parte, numai cu privire la atribuirea imobilului situat în intravilanul comunei Nicorești, județul G., în T 22 P 187 și în consecință:
Atribuie paratei T. V. imobilul situat în intravilanul comunei Nicorești, județul G.,în T22 P187, format din suprafața de 1490 mp teren curți construcții, arabil și vie și casa de locuit edificată pe acest teren, formata din 2 camere, un hol și 2 chilere, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, și separat un grajd, o magazie pe beci și cotețe;
Obligă parata să plătească reclamantei suma de 13.1000 lei, cu titlul de cotă parte valorică din imobilul succesoral.
Înlătură mențiunile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimata F. L. să plătească recurentei suma de 1675 lei, cvu titlu mde cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. M. A.-M. M. R.
tehnoredactat judecător N. D.G./12.11.2015
grefier R. M./13.11.2015/2 ex.
fond judecător N. F. – Judecătoria T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul GALAŢI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1037/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
