Contestaţie la executare. Decizia nr. 751/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 751/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.751/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. G. B.
Judecător – M. A.
Grefier - V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului formulat de către apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. în contradictoriu cu intimata P. APARIȚA, împotriva sentinței civile nr.812/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2015, respectiv la data de 21.10.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 19.02.2014 sub dosar nr._, contestatoarea P. APARIȚA în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (AJFP) a formulat contestație la executare solicitând anularea executării silite, anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr. 17/_ /_ emise AJFP G. în dosarul de executare nr. 17/_ /_ și a actelor de executare silită precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea în fapt a acțiunii contestatoarea a arătat că intimata a emis titlul executoriu nr._ și a somației nr. 17/_ /_, stabilind obligații fiscale în cuantum de 302 lei reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor.
Arată contestatoarea că la data de 11.01.2013 a înregistrat la sediul intimatei contractul de închiriere încheiat cu . pentru spațiul ce îl deține în calitate de proprietar. Contestatoarea arată că, deși a predat spațiul chiriașei, aceasta a înțeles să nu achite contravaloarea chiriei, sens în care a solicitat rezilierea contractului de închiriere și plata pretențiilor eferente folosinței spațiului.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că sumele cu titlu de impozit pe venit ce reprezintă obiectul executării nu sunt datorate întrucât chiria la care acest impozit i-a fost calculat nu a fost încasată.
Susține contestatoarea că deși a încheiat cu . un contract de închiriere pentru spațiul situat în ., contra unei chirii lunare de 700 lei, spațiul fiind predat, chiriașa nu și-a îndeplinit obligația de plată. A mai învederat contestatoarea că a formulat acțiune în pretenții împotriva chiriașei, acțiune aflată pe rolul Judecătoriei G..
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea acțiunii în pretenții.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
În probatoriu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate, în copie, somația și titlul executoriu contestate (f. f. 4,5 )
Cerere de chemare în judecată a fost legal timbrată (fila 9).
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, contestatoarea apreciază ca aceasta se impune deoarece i s-a perceput impozit pentru niște venituri neîncasate, astfel că masura popririi este nejustificată.
Legal citată, intimata Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (AJFP G.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat conexarea prezentei cauze la dos. nr._/233/2013, excepție ce a fost respinsă prin Încheierea de ședință din data de 13.11.2015 deoarece cauza la care s-a solicitat conexarea a fost soluționată la data de 07.05.2014, la o dată anterioară acordării primului termen de judecată din prezenta cauză.
În motivare, intimata a arătat că nu există legătură între executarea silită inițiată și debitul datorat contestatoarei de un terț. Mai susține intimata că nu au fost invocate motive de nelegalitate a actelor de executare silită ci numai circumstanțe fără legătură cu procedura de executare silită.
În drept au fost invocate prevederile art. 718 C.civ..
La solicitarea instanței, la dosar a fost depus dosarul de executare nr. 17/_ /_.
Prin sentința civilă nr. 812/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. s-a admis contestația la executare, formulată de contestatoarea P. APATITA, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., fiind anulate toate actele de executare emise de intimată în cadrul dosarului de executare nr._/2014.
Totodată a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin somația nr. 17/_ /_ emisă la data de 22.01.2014 intimata AJFP G. a pus în vedere contestatoarei P. Aparita ca în termen de 15 zile de la primirea somației să achite suma de 302lei reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, aducându-i totodată la cunoștință continuarea măsurilor de executare silită în caz de neachitare a sumei datorate (fila 4).
Odată cu somația, contestatoarei i-a fost comunicat și titlu executoriu nr_ din 22.01.2014 (fila 5). Comunicarea s-a efectuat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind primită personal de destinatar P. Aparita la data de 05.02.2014 (fila 25).
Din contractul de închiriere încheiat între contestatoarea P. Aparita în calitate de proprietar și . în calitate de chiriaș, cu o durată de 6 luni de la data de 11.01.2013 și până la data de 11.07.2013, înregistrat la AFP G. sub nr._/11.2013, rezultă că proprietara înregistrează lunar suma de 700 lei venituri (chirie) din închirierea (cedarea) bunului imobil deținut. La data de 24.04.2013 părțile au încheiat un act adițional la contractul de închiriere, convenind prelungirea acestuia până la data de 15.07.2014, actul fiind înregistrat la AFP G. la data de 24.04.2013 sub nr._.
Suma de 302 lei care face obiectul executării silite reprezintă impozitul pe venituri din cedarea folosinței bunului închiriat, calculat de intimată pentru perioada 15.01.2013 – 22.01.2014 (fila 4).
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 172 alin. 1 raportat la art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Instanța a constatat că în cauza de față, actele de executare contestate în termenul legal, somație și titlu executoriu emise la 22.01.2014 și comunicate la data de 05.02.2014, au fost întocmite de intimată cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 141 -145 C.proc.fiscală.
De altfel, contestatoarea a arătat că nu ar fi realizat venitul din cedarea folosinței bunului (nu ar fi încasat chiria imobilului), sumă care nu pot fi contestate decât pe cale administrativă, nu pe calea contestației la executare.
Mai reține instanța că potrivit art. 41 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt supuse impozitului pe venit, definirea venitului impozabil din cedarea folosinței bunurilor și modul de stabilire a acestuia regăsindu-se în dispozițiile art. 61 și art. 62 alin. 1 ind. 1 din Codul fiscal.
Instanța a constatat că în urma rezilierii contractului de închiriere dintre contestatoare și chiriașa acesteia, s-a emis o nouă decizie de impunere de către intimată, din care reiese că impozitul privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor este de 141 lei, deci o altă sumă decât cea prevăzută în somația și titlul executoriu ce face obiectul prezentei contestații la executare.
Conform art. 62 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, în cazul veniturilor obținute din închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabilește pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei. Or, din analiza actelor fiscale întocmite pentru contestatoare nu rezultă, fără echivoc, că acesteia i s-ar fi calculat un venit brut conform prevederilor legale. Mai mult decât atat, in decizia de impunere întocmită de organul fiscal la data de 24.02.2014 se arată că activitatea privind încasarea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor a încetat la data de 19.02.2014.
Așadar, din analiza actelor de executare întocmite de intimată coroborate cu situația de fapt și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a apreciat că sumele pentru care s-a început executarea silită nu sunt corect individualizate, având în vedere că Decizia de impunere emisă la data de 24.02.2014 privind stabilirea impozitului pe venituri din cedare folosinței bunurilor pentru perioada 11.01.2013 (data înregistrării contractului de închiriere) și 19.02.2014 (data încetării activității) cuprinde alte sume decât cele cuprinse în titlul executoriu și în decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat.
Astfel, instanța a apreciat că organul de executare ca emitent al titlului executoriu contestat nu poate justifica de ce asupra unui titlul executoriu ce are la bază o decizie de impunere se creează ambiguitate si confuzie prin emiterea unei alte decizii de impunere, pentru același tip de activitate în baza aceluiași contract de închiriere dar pentru perioade de timp diferite.
În concluzie, s-a apreciat ca fiind întemeiate apărările contestatoarei privind anularea formelor de executare și, pe cale de consecință, instanța a admis contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare emise de intimată în cadrul dosarului de executare nr._/2014.
Cât privește cererea contestatoarei de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, dată fiind soluționarea pe fond a acțiunii, s-a reținut că aceasta apare ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile nr. nr. 812/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea cererii a arătat că la baza titlului executoriu contestat_ din 22.01.2014 a stat titlul de creanță reprezentat de Decizia de impunere plăți anticipate din data de 09.05.2013, astfel încât nu se poate reține că organele de executare silită ar fi individualizat greșit sumele de plată.
În opinia apelantei în mod eronat s-a reținut că obiectul executării silite îl formează Decizia de impunere emisă în data de 24.02.2014, cu atât mai mult cu cât executarea a început la data de 22.01.2014.
A mai precizat apelanta că Decizia de impunere emisă în data de 24.02.2014, care este o regularizare a celei din data de 31.01.2014 a stat la baza titlului de executare nr._/09.04.2014, acte de executare care nu au făcut obiectul prezentei cauze.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 C.pr.civ., art. 14, art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală.
Legal citata, intimata nu a formulat întâmpinare iar prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din data de 05.10.2015 a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. A arătat intimata că sumele cu titlu de impozit pe venit nu sunt datorate întrucât chiria la acest impozit nu a fost încasată.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 11.01.2013 între contestatoarea P. Aparita în calitate de proprietar și . în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere, cu o durată de 6 luni până la data de 11.07.2013, înregistrat la AFP G. sub nr._/11.2013. Potrivit dispozițiilor contractuale valoarea chiriei este de 700 lei lunar. La data de 24.04.2013 părțile au încheiat un act adițional la contractul de închiriere, convenind prelungirea acestuia până la data de 15.07.2014, actul fiind înregistrat la AFP G. la data de 24.04.2013 sub nr._. (f.15,16 dosar fond)
Potrivit Deciziei de impunere nr._ din data de 09.05.2013, privind plățile anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2013, pentru categoria venituri din cedarea folosinței bunurilor s-a stabilit un impozit anticipat în cuantum total de 981 lei plătibil în patru tranșe de 169 lei, 271 lei, 271 lei, respectiv 270 lei, scadente la data de 25.03.2013, 25.06.2013, 25.09.2013, respectiv 25.12.2013. (f.27 dosar fond)
În baza titlului de creanță menționat la data de 22.01.2014 se emite titlul executoriu nr._, pentru suma totală de 302 lei, din care 270 lei reprezentând tranșa a treia din impozitul pe venit, restul fiind contribuție de asigurări sociale de sănătate.
Conform art. 62 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, în cazul veniturilor obținute din închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabilește pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
Referitor la susținerile intimatei-contestatoare conform cărora impozitul pe venit nu este datorat întrucât chiria nu a fost încasată iar suma stabilită ca venit brut, în funcție de care s-a individualizat impozitul, nu a fost calculată potrivit dispozițiilor legale, se reține că aceste motive nu pot fi invocate pe calea contestației la executare.
Astfel, potrivit art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, potrivit art. 205 alin. 1 din același act normativ împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar potrivit art. 206 alin. 2 și 3 obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat și contestația se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
În consecință, se reține că sumele menționate în titlul executoriu nu pot fi contestate decât pe cale administrativă și nu pe calea contestației la executare.
Tribunalul constată că nu există neconcordanțe între decizia de impunere nr._/09.05.2013 și decizia de impunere nr._/24.02.2014 de natură a dovedi că sumele pentru care s-a început executarea silită nu sunt corect individualizate.
Astfel, decizia de impunere nr._/09.05.2013 este aferentă veniturilor realizate din cedarea folosinței în anul 2013, pe când decizia de impunere nr._/24.02.2014 se referă la veniturile realizate în anul 2014, respectiv până la data de 19.02.2014, data rezilierii contractului de închiriere.
În concluzie, pentru considerentele expuse, reținând că actele de executare contestate au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale iar motivele invocate de contestatore sunt nefondate, Tribunalul reține ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de P. Aparita în contradictoriu cu AJFP G..
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă nr. 812/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. și în rejudecare va respinge contestația la executare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., ., jud.G. în contradictoriu cu intimata P. APARIȚA domiciliată în G., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 812/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată și în rejudecare respinge contestația la executare ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, D. G. B. M. A. V. Ț.
Red.D.G.B.Tehnored.V.Ț.
4ex./23.11.2015
Jud. fond – M.M.M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
