Pretenţii. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 200/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal-2949
DECIZIA CIVILĂ Nr. 200/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Judecător M. M.
Grefier L. L.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-pârât S. V. împotriva sentinței civile nr. 2414/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 511 DUNĂREA, având ca obiect pretenții.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 26.03.2015 care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 09.04.2015 a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 09.08.2012, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. nr. 511 Dunărea a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 3.710,26 lei reprezentând cota de cheltuieli comune neachitate aferente perioadei mai 2009-mai 2012 și suma de 1.551,38 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 123 situat în municipiul G., ., . parte din Asociația de proprietari nr. 511 Dunărea, precum și faptul că acesta nu a respectat obligația lunara de plata a cheltuielilor de întreținere, astfel încât figurează cu restanțe la plata cheltuielilor de întreținere, în valoare de 3.710,26 lei, pentru care s-au calculat penalități in valoare de 1.551,38 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, arătând că prin chitanța . C. nr._ din 03.12.2012 a achitat toate cheltuielile de întreținere restante.
La data de 03.12.2012, reclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 6.074,42 lei compusă din 3.912,49 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada mai 2009-octombrie 2012 și din 2.161,93 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copie după listele de plată, fișele de cont, tabel de calcul al penalităților de întârziere, proces verbal al Adunării Generale a Asociației privind stabilirea cuantumului penalităților.
Reclamanta a depus succesiv încă două cereri de modificare a acțiunii, prin prima dintre acestea solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2.163,93 lei reprezentând penalități de întârziere, ca urmare a achitării de către pârât a sumei de 3.912,49 lei conform chitanței nr. 4556/03.12.2012. Prin cea de-a doua cerere modificatoare, reclamanta a arătat că își reduce cuantumul obiectului cererii la suma de 1.161,93 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2414/13.03.2014 Judecătoria G. a admis cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.161,93 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 29.08._13.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamantă în perioada 29.08._13 coroborate cu fișa de cont pentru operațiuni diverse, că pârâtul S. V., în calitate de proprietar al imobilului situat în G., ., ., . achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare pentru respectiva perioadă.
Astfel, s-a reținut că pentru perioada menționată, pârâtul a acumulat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere către reclamantă, la care s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 2.161,93 lei, potrivit tabelului de calcul penalități. Din această sumă, pârâtul a achitat, potrivit precizărilor reclamantei, suma de 1.000 lei, împrejurarea față de care reclamanta a înțeles să își reducă cuantumul pretențiilor la suma de 1.161,93 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada menționată.
În acest context, instanța a înlăturat ca nefondate susținerile pârâtului în sensul că fișele privind calculul penalităților de la dosar cuprind perioada 15.06._12, întrucât perioada indicată de reclamantă, respectiv 29.08._13 se raportează la datele la care penalitățile de întârziere au devenit scadente, în timp ce perioada menționată de pârât are în vedere datele afișării listelor de plată.
În drept, au fost reținute dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
S-a avut în vedere și faptul că, potrivit art. 12, alin. A lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel cănu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor, astfel cum a solicitat petentul prin întâmpinare. Rezultă că instanța trebuie să dea efect dispozițiilor legale aplicabile.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
De altfel, având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, instanța a apreciat că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă, pârâtului, în calitate de locatar, căruia îi revine în virtutea legii obligația de a plăti cotele la cheltuielile comune îi revine și obligația legală de plată a penalităților de întârziere în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a obligației de achitare a debitului principal.
Prin înscrisurile depuse la dosar, s-a apreciat că pretențiile reclamantei au fost dovedite, astfel că instanța a dat efect dispozițiilor legale aplicabile în speță.
În cauză, ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, s-au calculat penalități de întârziere aferente perioadei 29.08._13 în sumă totală de 2.161,93 lei, din care pârâtul a achitat suma de 1.000 lei.
Existența debitelor la plata cheltuielilor de întreținere a fost dovedită de copiile listelor de plată afișate la sediul asociației, document din care, potrivit legii, se naște pentru pârât obligația de plată. Aceasta avea la dispoziție un termen de 10 zile în care să conteste sumele menționate, însă nu a făcut-o, ceea ce înseamnă că sumele sunt corect calculate.
În ceea ce privește susținerea pârâtului în sensul că penalitățile de întârziere calculate până la data de 27.02.2012 nu au fost dovedite, reclamanta omițând să depună la dosar procesul-verbal prin care a fost stabilit procesul de penalitate aplicabil pentru perioada anterioară acestei date, instanța a apreciat că, într-adevăr, astfel cum reiese și din susținerile reclamantei, penalitățile au fost calculate și afișate odată cu listele de plată, context în care pârâtul avea posibilitatea de a contesta cuantumul acestora în același termen de 10 zile de la afișarea listelor de plată. În plus, instanța a constatat că reclamanta a aplicat un procent de 0,1% pe zi de întârziere, inferior maximului prevăzut de lege, motive pentru care a respins susținerile pârâtului ca neîntemeiate.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtului și dispozițiile Legii nr. 230/2007, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost aceasta modificată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul S. V., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit instanța de fond a calculat penalități de întârziere în cuantum de 1.161,93 lei, întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal al adunării generale prin care s-a stabilit procentul acestora pe zi de întârziere, având în vedere că au fost solicitate încă din anul 2009.
Mai arată că a fost depus un proces verbal din data de 27.02.2012 prin care s-a stabilit procentul de 0,1 % pe zi de întârziere, dar pentru perioada 27.02.2012 și până la data de 23.11.2012, iar ulterior acestei date a achitat contravaloarea întreținerii restante, cât și cea aferentă lunii octombrie 2012, iar în data de 24.01.2013 a achitat întreținerea datorată lunii decembrie 2012 și la data de 13.03.2013 a achitat întreținerea aferentă lunii ianuarie 2013.
Un alt motiv vizează modul de calcul obținut ca urmare al plăților efectuate, respectiv suma de 1.000 lei la data de 13.11.2012, suma de 4.017 lei la data de 03.12.2012 și suma de 1.000 lei la data de 24.01.2012, astfel că mai are de achitat doar o diferență de 52,42 lei, o sumă inferioară celei acordate de către instanța de fond.
În drept, cererea nu a fost motivată.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 52 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Legal citată, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, întrucât au fost avute în vedere toate plățile efectuate, iar în ceea ce privește penalitățile de întârziere arată că și asociația a trebuit să plătească la rândul ei penalități de întârziere către furnizori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ. și art. 23 din Legea nr. 230/2007.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel(este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În această situație se găsește și recurentul-pârât, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că acesta nu și-a îndeplinit la termen obligația de plată a cotelor de întreținere, deși a beneficiat pentru apartamentul pe care îl deține de serviciile furnizorilor de utilități. Se constată că acestea au fost achitate ulterior promovării cererii de chemare în judecată(09.08.2012), respectiv suma de 1.000 lei la data de 13.11.2012 și suma de 4.017 lei la data de 03.12.2012(fila 11 dosar).
Este adevărat că a mai fost achitată și suma de 1.000 lei, însă anterior promovării cererii de chemare în judecată(09.08.2012), respectiv la data de 24.01.2012, iar aceasta a fost avută în vedere când a fost depusă cererea la data de 11.12.2012(fila 10 dosar fond), prin care s-a majorat câtimea obiectului la suma de 6.074,42 lei, compusă din 3.912,49 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 2.161,93 lei reprezentând penalități de întârziere. Mai mult, din fișa de cont pentru operații diverse pentru anul 2012(fila 11 dosar), se reține că la momentul stabilirii debitului principal în cuantum de 3.912,49 lei prin cererea modificatoare, fusese luată în calcul și suma de 1.000 lei achitată la data de 13.11.2012, pentru ca la data de 03.12.2012 să fie achitat integral debitul în cuantum de 4.017 lei(inclusiv pentru luna octombrie 2012).
În aceste condiții, la data de 10.12.2012 se formulează o nouă cerere prin care se reduce câtimea obiectului la suma de 2.161,93 lei, reprezentând doar penalități de întârziere, iar în urma achitării sumei de 1.000 lei la data de 24.01.2013(fila 81 dosar fond) s-a depus o nouă cerere prin care s-a redus cuantumul penalităților de întârziere la suma de 1.161,93 lei, sumă care a fost corect calculată față de sumele achitate. Dacă s-ar mai scădea suma de 1.000 lei achitată la data de 13.11.2012, s-ar ajunge în situația de a fi luată în considerare de două ori, în condițiile în care a fost deja avută în vedere când s-a modificat cuantumul cheltuielilor de întreținere la suma de 3.912,49 lei.
Se reține astfel că, față de momentul plăților efectuate cu titlu de cheltuieli de întreținere restantă, în mod corect au fost calculate penalități de întârziere, fiind avute în vedere dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Este adevărat că au fost stabilite penalități de întârziere începând cu data de 27.02.2012, când s-a hotărât în acest sens în adunarea generală.
Se constată însă că sunt datorate astfel de penalități de întârziere și pentru perioada anterioară în condițiile în care asociația de proprietari a plătit la rândul ei penalități de întârziere către furnizori, tocmai ca urmare a plății cu întârziere a cheltuielilor de întreținere de către proprietari, astfel cum reiese din facturile fiscale emise de furnizori sau angajamentele de plată încheiate cu aceștia. În aceste condiții, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate acestea de art. 998, 999 C.civ. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâtului de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce îi revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct. Prin urmare, și acest motiv de recurs apare ca fiind nefondat.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că sentința civilă atacată este legală și temeinică și nu se impune a fi reformată, astfel că în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. V., domiciliat în G., b.dul Dunărea nr. 21, ..123, împotriva sentinței civile nr. 2414/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 511 DUNĂREA, cu sediul în G., b.dul Dunărea nr. 17, ., ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
Președinte Judecător ptr.Judecător Grefier
R. G. F. M. A. M. M. L. L.
Care se află în C.O.semnează conf.art.261 al.2
C.p.c, președintele Tribunalului G.
Jud. A. P.
Red.M.A/Tehn.L.L.
08.05.2015/ 4 EXEMPL.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul GALAŢI | Suspendare executare silită. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul... → |
|---|
