Suspendare executare silită. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 202/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter persoanl-2949
DECIZIA CIVILĂ Nr. 202/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Judecător M. M.
Grefier L. L.
P. azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI- A.A.A.S - prin reprezentat legal, împotriva sentinței civile nr. 2118 pronunțată la data de 02.12.2014 de către Judecătoria T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele . și . ca obiect ,,contestație la executare suspendare executare silită,,
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 26.03.2015, care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 09.04.2015, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 09.10.2013, contestatoarea-debitoare A. pentru Administrarea Activelor Statului-AAAS București( fostă A.) în contradictoriu cu intimata-creditoare . București și cu terțul poprit ., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare, constând în:
-poprirea efectuată conform sentinței civile nr. 7595/02.06.2011 a Tribunalului București-Secția a VI-a civilă;
-procesul verbal care stabilește cheltuielile de executare încheiat la data de 13.10.2011.
A mai solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și întoarcerea executării silite, în situația admiterii contestației la executare.
În motivarea cererii, a arătat că sunt lovite de nulitate actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 1829/2011, motivat de faptul că acestea au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor art. 651, art. 713 din noul C.pr.civ., art. 7 și 9 din Legea nr. 188/2000 de către un executor judecătoresc necompetent, precum și datorită faptului că pentru executarea silită nu există încuviințarea titlului executoriu dată de către instanța competentă-Judecătoria T..
Mai arată că nu s-au respectat dispozițiile art. 454 alin. 21 și urm. C.pr.civ. cu privire la conținutul adresei de poprire, în sensul că nu a fost indicat sediul și codul de identificare fiscală a societății, precum și faptul că terțul poprit . nu are calitate de debitor al AAAS la acest moment. Astfel, arată că în cauză creditorul din dosarul execuțional nr. 1829/2011 nu poate avea legitimitatea de a se îndrepta împotriva debitorilor AAAS și de a înființa poprirea directă pe conturile acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 339 și art. 403 C.pr.civ., OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998, OUG nr. 23/2004, Legea nr. 137/2002.
Legal citată, intimata creditoare EP C. O. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că legea aplicată în speță este vechiul C.pr.civ. și nu noul C.pr.civ., precum și faptul că excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei T., contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite sunt neîntemeiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
S-a atașat copia dosarului de executare silită nr. 1829/2011 al B. D. Gont, L. Gont, M. P. din București.
Prin decizia civilă nr. 2743/25.09.2014 ÎCCJ a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria T. și Judecătoria Sectorului 4 București, stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T..
Cu ocazia cercetării judecătorești, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2118/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria T. s-a respins contestația la executare ca nefondată.
P. a hotărî astfel, s-a reținut că la data de 13.09.2011 societatea creditoare EP C. O. București a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei A. pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în București, pentru valorificarea unei creanțe de 493.852 euro în lei la data plății și suma de 25.087,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și de executare, conform titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 7595/2.06.2011 a Tribunalului București-Secția a VI-a comercială.
S-a solicitat încuviințarea executării silite de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați-Dorinna Gont, L. Gont și M. P. din București, la mai multe instanțe de pe raza municipiului Bucureștiului unde urma să se facă executarea silită a debitoarei AAAS, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 6 București.
S-a întocmit dosarul de executare silită nr. 1829/2011 ce se află în copie la dosarul cauzei.
S-a reținut că în baza încheierilor de încuviințare a executării silite s-au emis mai multe adrese de poprire către mai multe bănci cu sediile în București, iar la data de 11.09.2013 s-a emis de către B. din București adresa de înființare a popririi către ., ca și creditor a debitoarei AAAS. Ulterior s-a revenit cu adresa de poprire către . la data de 16.10.2013.
S-a constatat că în cauză se aplică dispozițiile legale din vechiul C.pr.civ., având în vedere că executarea silită împotriva contestatoarei debitoare a început la data de 13.09.2011, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Instanța a avut în vedere faptul că fiecare dintre judecătoriile de pe raza municipiului București a încuviințat efectuarea executării silite pentru recuperarea creanței stabilite prin titlul executoriu, exclusiv în circumscripția ei teritorială, neexistând o încuviințare a executării silite în raza teritorială a altor instanțe decât cele din București.
De asemenea, a constat că executorul judecătoresc a efectuat executarea silită prin poprire asupra sumelor de bani datorate de alți terți popriți ale căror sedii se află in țară, inclusiv ., până în prezent nefiind indisponibilizată și pusă la dispoziția executorului judecătoresc vreo sumă de bani de la ..
A apreciat că motivul de nulitate absolută a actelor de executare silită, invocat de către contestatoare nu se susține deoarece în mod corect executarea silită s-a efectuat de către un executor judecătoresc competent.
În al doilea rând, nu trebuia încuviințată executarea silită și de către Judecătoria T., vechiul C.pr.civ. neprevăzând acest lucru.
De asemenea, s-a reținut că s-au respectat dispozițiile art. 454 alin. 2 și alin. 21 C.pr.civ. privind conținutul adresei de poprire, aceasta cuprinzând datele de identificare ale debitorului-persoana juridică.
Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. 1 C.pr.civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Ori, conform informațiilor luate de către creditor, acesta a identificat mai multe societății în care debitorul deține active.
P. aceste considerente, instanța a respins contestația la executare cu toate capetele de cerere ca fiind nefondată, în temeiul art. 400 coroborat cu art. 373 alin. 3 și art. 453 C.pr.civ.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. a declarat recurs contestatoarea-debitoare A. pentru Administrarea Activelor Statului-AAAS București, considerând sentința civilă nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare și reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, întrucât la acest moment nu are calitatea de debitor al acesteia. Astfel, chiar dacă ar fi figurat cu debite față de instituție, dispozițiile legale imperative stabilesc în sensul că potrivit art. 19 din OUG nr. 51/1998 pot dobândi calitatea de terți popriți doar acele persoane fizice sau juridice care îi datorează sume de bani în temeiul unor titluri executorii valabile și pentru care nu s-a declanșat încă procedura de executare silită.
Astfel, aceste dispoziții legale trebuie interpretate în sensul că activitatea de valorificare prin executare silită a creanțelor preluate se face exclusiv doar prin intermediul AAAS sau a unei alte persoane ce a fost mandatată în acest sens.
În consecință, arată că nicio altă entitate juridică nu se poate subroga în drepturile sale exclusive conferite prin OUG nr. 51/1998 și implicit nici creditorul din dosarul de executare nr. 1829/2011 nu poate avea legitimitatea de a se îndrepta împotriva debitorilor AAAS și de a înființa poprirea directă pe conturile acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Legal citați, intimata-debitoare și terțul poprit nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În calea de atac a recursului nu s-a administrat nicio probă.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect, prima instanță a reținut că s-a pornit executarea silită de către creditoarea EP C. O. București împotriva debitoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului-AAAS București(fosta A. București), în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 7595/2.06.2011 a Tribunalului București-Secția a VI-a comercială, sentință prin care s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 493.852 euro în lei la data plății, fiind astfel format dosarul de executare nr. 1829/2011 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați-Dorinna Gont, L. Gont și M. P. din București.
În ceea ce privește susținerea debitoarei în sensul că terțului poprit nu are calitate procesuală pasivă, întrucât la acest moment nu are calitatea de debitor față de ea, fiind incidente dispozițiile art. 19 din OUG nr. 51/1998, care trebuie interpretate în sensul că activitatea de valorificare prin executare silită a creanțelor preluate se face exclusiv doar prin intermediul AAAS sau a unei alte persoane ce a fost mandatată în acest sens, instanța reține că nu sunt întemeiate.
Astfel, reține că dispozițiile art. 19 din OUG nr. 51/1998 se referă la administrarea și valorificarea activelor bancare ale statului, ori în prezenta cauză nu suntem în situația aceasta, fiind vorba de un titlu executoriu reprezentat de o sentință civilă, iar A.-ul are calitatea de debitor față de o societate comercială. Mai mult, s-a instituit măsura popririi față de . la care debitoarea deține acțiuni, iar măsura de executare silită nu vizează aceste acțiuni, ci doar sumele de bani pe care le are de primit în baza acestora, cu titlu de dividende.
Astfel, în cauză nu este vorba nici de administrarea și nici de valorificarea unor active bancare în sensul dispozițiilor legale invocate, ci doar de recuperarea unui debit stabilit printr-o sentință civilă irevocabilă, A.-ul având calitatea de debitor față de o societate comercială.
Mai mult, se reține că potrivit jurisprudenței constante a CEDO, executarea unei hotărâri trebuie privită ca fiind parte integrantă din proces, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, instanța europeană arătând că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
De asemenea, tribunalul apreciază că este de neconceput ca dreptul creditorului să dobândească un caracter incert și imprevizibil, ceea ce poate afecta chiar substanța acestuia, atâta timp cât nu s-au oferit explicații rezonabile, instanța de judecată neputând fi chemată ea însăși să identifice soluții pentru ca instituțiile statului să onoreze obligațiile de plată care derivă din titlurile executorii.
Nici susținerea potrivit căreia prin înființarea popririi contestate în prezenta cauză ar fi afectat dreptul altor creditori nu poate fi avută în vedere, întrucât pe de o parte este un aspect care ține de conduita debitoarei și a fiecărui creditor în parte, iar pe de altă parte nu este sarcina creditorilor să identifice sursele financiare prin care debitoarea și-ar putea achita obligațiile de plată către toți creditorii săi.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că Judecătoria T. a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii recursului ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 C.pr.civ.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 2118 pronunțată la data de 02.12.2014 de către Judecătoria T., în dosarul nr._ de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI- A.A.A.S - prin reprezentat legal, cu sediul în București, . Ș. nr. 50, în contradictoriu cu intimatele ., cu sediul în București, ., și . sediul în T., ..20, având ca obiect ,,contestație la executare suspendare executare silită,, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. G. F. M. A. M. M. L. L.
Red-M.A/Tehn.L.L.
2 EXEMPL./10.04.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul GALAŢI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 553/2015.... → |
|---|
