Pretenţii. Decizia nr. 463/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 463/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 463/2015
Ședința publică de la 23 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător I. R.
Judecător N. D. B.
Grefier A. P.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de către contestatorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. A. A. G. în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE G., împotriva deciziei civile nr. 714/2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul procesual al cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității formulării contestației și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2012 la data de 17.12.2012, reclamantul S. C. Județean de Urgență ”Sfântul A. A.” G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. obligarea acesteia la restituirea sumei de 75.730,05 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare nerecuperate, a sumei de 27.321,42 lei reprezentând daune interese, precum și obligarea pârâtei la plata de daune interese în limita dobânzii legale pentru lipsa de folosință a sumei de 103.051,42 lei de la data reținerii până la restituirea efectivă a sumei.
A mai solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii medicale nr. 4SP/2009 pentru pacienții asigurați ai acesteia, raporturile dintre părți fiind reglementate prin contractul cadru aprobat prin HG nr. 1714/2008.
S-a arătat că în urma controlului efectuat de pârâtă s-a întocmit un raport de control, prin care s-a reținut că reclamantul avea obligația de a recupera cheltuielile de spitalizare făcute de acesta cu persoanele cărora le-au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane și s-a concluzionat că în 157 dosare nu s-au făcut toate demersurile pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare în valoare de 71.933,81 lei.
Reclamantul a susținut că în cauză nu poate fi reținută culpa sa cu privire la nerecuperarea sumelor respective, deoarece nu există o legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta culpabilă și nu s-a produs niciun prejudiciu patrimonial pârâtei.
S-a mai susținut că pârâta a încercat să aplice retroactiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 pentru obligații născute sub imperiul OUG nr. 150/2002, astfel că deși controlul viza cazuri din 2006, raportul cuprinde cazuri raportate în perioada 2002-2005.
În drept a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 din HG nr. 1714/2008, art. 21 alin. 1 din contractul de furnizare nr. 4 SP/2009, art. 1516, art. 1527 și art. 1530 C.civ.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., învederând faptul că raportul de control nr._/28.04.2010 este un act administrativ a cărei anulare este cerută de reclamantă cu ocazia formulării prezentei acțiuni.
Prin încheierea de ședință din data de 17.05.2013, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. pentru considerentele acolo arătate.
Prin sentința civilă nr. 1788/26.02.2014 Judecătoria G. a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt că între reclamantul S. C. Județean de Urgență ”Sf. A. A.” G. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. (CAS G.) s-a încheiat contractul de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 4SP, în baza prevederilor HG nr. 1714/2008 și HG nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009 și 2010.
În perioada 09.03._10 CAS G. a efectuat un control operativ privind activitatea desfășurată de furnizorul de servicii medicale în asistența medicală din ambulatoriu de specialitate al Spitalului C. Județean de Urgență ”Sf. A. A.” G., control în urma căruia s-a încheiat procesul verbal de constatare înregistrată la CAS sub nr. 171/22.04.2010.
Raportul de control a fost întocmit ulterior și înregistrat la pârâtă sub nr._/28.04.2010, în cuprinsul acestuia menționându-se că în perioada 01.11._10 reclamantul a raportat pârâtei 5027 cazuri spitalizate, în conformitate cu dispozițiile art. 313 alin. 2 din Legea nr. 95/2006.
S-a mai constatat că la data de 31.10.2006 CAS G. a predat 497 dosare având ca obiect recuperarea cheltuielilor de spitalizare făcute de reclamant cu persoanele cărora au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane pe baza procesului verbal de predare-primire nr. PDG/1917. Totodată s-a reținut că reclamanta a comunicat CAS lunar cazurile de spitalizare pentru persoanele cărora le-au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane pentru care a primit sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale însă, nu a comunicat CAS G. cazurile pentru care a recuperat cheltuielile de spitalizare în vederea restituirii sumelor decontate.
Astfel, din verificarea dosarelor preluate prin procesul verbal de predare-primire nr. PDG/1917/31.10.2006 s-a constat că: în 50 de dosare au fot recuperate cheltuielile de spitalizare conform hotărârilor judecătorești, în valoare totală de 17.587,33 lei; în 157 dosare nu s-au făcut demersurile necesare pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare în valoare de 71.933,81 lei. Verificându-se dosarele întocmite de spital s-a constat că în 94 de dosare au fost recuperate cheltuielile de spitalizare conform hotărârilor judecătorești, valoarea totală recuperată fiind de 56.246,80 lei, iar în 4 dosare nu s-au făcut demersuri necesare pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare în valoare de 3.796,24 lei.
Ca măsuri, s-a dispus ca reclamantul să comunice CAS G., lunar, cazurile pentru care a recuperat cheltuielile de spitalizare în vederea recuperării restituirii sumelor datorate, precum și restituirea sumei de 149.564,18 lei plus daune interese calculate în conformitate cu prevederile art. 10 din contractul de furnizare servicii medicale în asistență medicală spitalicească nr. 4SP/2009 încheiat cu CAS în valoare de 27.321,42 lei.
S-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să restituie sumei de 75.730,05 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare nerecuperate, a sumei de 27.321,42 lei reprezentând daune interese precum și obligarea pârâtei la plata de daune interese în limita dobânzii legale pentru lipsa de folosință a sumei de 10.3051,42 lei de la data reținerii până la restituirea efectivă a sumei.
S-a apreciat în cauză că respectivul contract-cadrul încheiat în temeiul HG nr. 262/2010 și contractul părților sunt, într-adevăr, contracte civile conform actelor normative în vigoare, însă raportul contestat este însă un act administrativ autentic ce se încadrează în dispozițiilor art.2 lit. c din Legea nr. 554/2004, încheiat de pârâta-autoritate publică în exercitarea atribuțiilor sale.
În consecință, s-a reținut că acesta poate fi contestat numai în condițiile dreptului comun în materie de contencios administrativ. De altfel, prin sentința civilă nr. 4/C.C/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel G.-Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul civil nr._ **, regulator de competență, s-a reținut că raportul de control și nota de constatare emise de Casa de Asigurări de Sănătate G. în aplicarea art. 6 alin. 1 din HG nr. 262/2010 sunt acte administrative.
În speța de față, reclamantul a solicitat restituirea unei sume de bani a cărei reținere s-a dispus de pârâtă printr-un act administrativ de control, fără a face dovada că a obținut anularea, pe calea specială a contenciosului administrativ, a actului de control în baza căruia s-a dispus reținerea sumei, astfel încât instanța a apreciat că acțiunea în restituire este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a promovat și motivat recurs reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, s-a arătat că în mod greșit s-a calificat raportul de control ca fiind un act administrativ, întrucât instanța de fond nu a fost învestită cu acest aspect.
Mai arată că cererea lor este o acțiune în pretenții și are ca obiect anularea unor înscrisuri produse de CAS, ci arată că este vorba de un contract civil încheiat între părți, care are caracter civil și nu administrativ, astfel că suma de bani a fost reținută fără să emită un titlu executoriu pentru acestea.
Astfel, arată că izvorul acestei sume este raportul de control nr._/28.04.2010 prin care s-ar fi constatat că spitalul ar fi creat un prejudiciu CAS în valoare de 103.051,42 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare acordate în regim de urgență și daune interese, însă acesta nu a fost dovedit.
Mai susține că instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și ulterior a respins cererea de chemare în judecată considerând că în cauză că raportul de control este act administrativ, adoptând astfel 2 poziții contradictorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041, 3042 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia nr. 714/13.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu nr._/233/2012 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. județean de Urgență Sf. A. A. G..
S-a reținut în motivarea deciziei că sunt aplicabile dispozițiile art. 72 alin. 1 din HG nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, potrivit cărora spitalele sunt obligate să suporte pentru asigurații internați în regim de spitalizare continuă și în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice.
De asemenea, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 6 din același act normativ, potrivit cărora raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale, inclusiv furnizorii prin care se derulează programele naționale de sănătate și casele de asigurări de sănătate, respectiv C. Națională de A. de Sănătate, sunt raporturi juridice civile care vizează acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract iar, în situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale.
Instanța de recurs a reținut în același timp și dispozițiile pct. 5.2.2.3.2. din Ordinul CSA nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, potrivit cărora în cazul în care sunt exprimate obiecții cu privire la constatările echipei de control, entitatea controlată le va comunica instituției care a dispus acțiunea de control, în termen de maximum 3 zile calendaristice de la data finalizării acțiunii de control sau, după caz, de la primirea notei de constatare, la sediul instituției de care aparține echipa de control, precum și dispozițiile pct. 5.2.2.2.4. care stabilesc în sensul că procesul-verbal de constatare întocmit de C. Națională de A. de Sănătate în exercitarea atribuțiilor sale de control este un document bilateral care ce se întocmește obligatoriu în controlul efectuat la furnizorii de servicii medicale. Același act prevede în continuare posibilitatea entității controlate de a formula obiecțiuni.
Actele normative invocate nu prevăd o procedura specială pentru contestarea raportului de control astfel încheiat și nici raportul de control în discuție nu prevede o cale de atac, ci doar obligația pentru reclamant de a raporta implementarea masurilor în 30 de zile de la primirea raportului.
Este adevărat că în cauză contractul-cadrul încheiat în temeiul HG nr. 262/2010 și contractul părților sunt, într-adevăr, contracte civile conform actelor normative în vigoare, însă se apreciază că raportul de control este un act administrativ autentic ce se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, încheiat de pârâta-autoritate publică-în exercitarea atribuțiilor sale. În consecință, acesta putea fi contestat numai în condițiile dreptului comun în materie de contencios administrativ. În acest sens, s-a constatat că este și practica Curții de Apel G., reținând prin sentința civilă nr. 4/C.C/10.01.2013 că raportul de control și nota de constatare emise de C. Națională de A. de Sănătate în aplicarea art. 6 alin. 1 din HG nr. 262/2010 sunt acte administrative.
S-a reținut că într-adevăr instanța de fond nu a fost investită cu judecarea acestor aspecte, însă în condițiile în care raportul de control nu a fost contestat și acesta cuprinde sancțiunile aplicate reclamantului, iar acesta nu a formulat obiecțiuni cu privire la sumele menționate, se reține că raportul de control este valabil, astfel încât reclamantul nu poate solicita restituirea sumelor reținute.
În consecință, s-a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul a fost respins ca fiind nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 24.07.2015 contestatorul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SFÂNTUL A. A. în contradictoriu cu intimata C. DE SĂNĂTATE JUDEȚEANĂ G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.714/2014 pronunțată de Tribunalul G. la data de 13.10.2014 în dosarul cu nr._/233/2012.
În motivare a arătat nu era obligatorie anularea unui act de control pentru a se soluționa o acțiune în pretenții împotriva Casei de Sănătate G. iar în practica instanțelor superioare a fost calificat contractul încheiat între Spital și Casă ca fiind unul de drept privat și nu act administrativ, aspecte învederate și în fața instanțelor la fond și recurs.
A mai arătat că prezenta speță s-a aflat pe ordinea de zi în cadrul întâlnirii reprezentanților CSM cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal de la ICCJ și Curțile de Apel desfășurată în data de 23-24 octombrie 2014 iar concluzia la care s-a ajuns a fost cea învederată de contestator pe parcursul întregii judecăți.
În opinia contestatorului, se impune admiterea contestației în anulare, casarea sentinței iar în rejudecare să se dispună restituirea sumelor de bani reținute abuziv.
În drept, se invocă art.318 alin.1 C. proc. civilă, art.246 din Legea nr.95/2006, art.130 din HG nr.262/2010, art.5.2.4.. din Ordinul nr.178/2010, raportul de control nr._/2011, contractul 4SP/2009, art.6 din HG 1389/2010, Decizia ICCJ nr.494/08.02.2008, sentința Curții de Apel G. nr.114/2014.
În susținerea contestației în anulare a depus Minuta întâlnirii reprezentanților CSM cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal de la ICCJ și Curțile de Apel desfășurată în data de 23-24 octombrie 2014 .
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citată, intimata C. DE SĂNĂTATE JUDEȚEANĂ G. nu a depus întâmpinare.
Contestația în anulare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
A fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului G. .
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2015, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Analizând actele dosarului, în temeiul art. 137 C.proc.civ., prin prisma excepției invocată în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin prezenta cerere depusă la această instanță la data de 24.07.2015 s-a formulat în temeiul art. 318 C.proc.civ. o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 714 pronunțată de Tribunalul G. la data de 13.10.2014 în dosarul cu nr._/233/2012 prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate G..
În drept, potrivit art. 137 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Conform art. 319 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Raportându-ne la cauza de față, instanța constată că împotriva aceleiași decizii nr. 714/13.10.2014 a Tribunalului G., contestatorul S. C. Județean de Urgență Sf. A. G. a mai promovat o contestație în anulare, la data de 15.10.2014, înregistrată sub dosarul nr._ și care a fost respinsă ca nefondată prin Decizia civilă nr. 253/12.05.2015.
La data de 16.12.2014 contestatorul a depus motivele contestației în anulare în dosarul nr._, astfel încât se prezumă că a luat la cunoștință de hotărâre cel mai târziu la această dată.
În consecință, contestatoarea era îndreptățită să formuleze contestația în anulare în termenul de 15 zile de la data de 16.12.2014, calculate in conformitate cu art. 101 alin. 1 C. proc. civ, adică pe zile libere, neintrând in calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul .
Prin urmare, contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor menționate, contestația în anulare fiind depusă la poștă la data de 21.07.2015 - fila 22.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu și să respingă ca tardivă prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității.
Respinge ca fiind tardiv formulată contestația în anulare formulată de către contestatorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. A. A. G., cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE G., cu sediul în G., .. 42, împotriva deciziei civile nr. 714/2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012, având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2015.
Președinte, R. N. | Judecător, I. R. | Judecător, N. D. B. |
Grefier, A. P. |
Red. I.R./04.12.2015
Tehn. P.A./ 2 ex./07.12.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1137/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 854/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
