Pretenţii. Decizia nr. 642/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 642/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.642/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. A.
Judecător – D. G. B.
Grefier - V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului formulat de apelanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3 T. în contradictoriu cu intimații M. T. - PRIN PRIMAR și B. G., împotriva sentinței civile nr.1902/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 16.07.2014, reclamanta Asociația de P. nr. 3 T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. T., prin primar, obligarea acestuia la plata sumei de 1434,83 lei reprezentând debite la întreținere aferente perioadei iulie 2011-septembrie 2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată aferente apartamentului nr.4, . de plată atașate, precum și penalitățile de întârziere aferente.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari, Legea nr. 114/1996, HG nr. 400/2003, Legea nr. 230/2007, HG nr. 1538/2007, dispozițiile C.pr.civ.
Legal citat, pârâtul M. T. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T. și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, a arătat că a fost încheiat cu B. G. contractul de închiriere nr._/14.09.2011, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 1829 alin. 2 C.civ., potrivit cărora chiriașii sunt obligați să contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curățarea părților și instalațiilor de folosință comună.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1518 și art.1829 C.civ.
Pârâtul M. T. a formulat și cerere de chemare în garanție a chiriașului B. G., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1434,83 lei aferentă perioadei iulie 2011-septembrie 2011, reprezentând contravaloare cote de întreținere, în cazul în care va cădea în pretenții.
În motivare, a arătat că între Primăria Municipiului T. și chematul în garanție a fost încheiat contractul de închiriere din 14.09.2011.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 72-74 și art. 453 C.pr.civ., art. 1831 alin. 2 C.civ.
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1902/07.11.2014 Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T. și, în consecință, a respins cererea de chemare în ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din conținutul înscrisurilor depuse de părți la dosar că Primăria Municipiului T. a încheiat contractul de închiriere nr._/14.09.2011 cu chematul în garanție B. G., având ca obiect închirierea locuinței din T., ., .. 4.
Potrivit art.III lit.b din contract s-a reținut că în cauză chiriașul se obligă să participe la plata cheltuielilor ce decurg din folosirea părților și instalațiilor comune ale clădirii, să participe la constituirea fondului de rulment și a fondului de reparații stabilit de asociația de proprietari în cadrul căreia se află apartamentul supus închirierii.
S-a reținut că aplicabile în cauză sunt dispozițiile Codului civil de la 1864, conform art. 102 din Legea nr. 71/2011.
Părțile au înserat clauza prevăzută în art.III lit.b din contractul de închiriere, potrivit regulii generale deduse din prevederile art. 24 lit. c din Legea nr. 114/1996, în vigoare la data încheierii convenției, fiind abrogată ulterior prin Legea nr. 71/2011.
Potrivit acestor dispoziții legale, s-a reținut că în cauză cheltuielile de întreținere sunt în sarcina proprietarului, dacă prin contract nu s-a stabilit că acestea revin chiriașului.
Ca urmare, s-a apreciat că prin acordul de voință al părților și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, cheltuielile de întreținere sunt în sarcina chematului în garanție, în calitate de chiriaș.
Având în vedere dispozițiile art.969 C.civ. de la 1864, potrivit cărora „convențiile legale au putere de lege între părțile contractante”, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T..
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. T., instanța a reținut că aceasta a rămas fără obiect, întrucât, cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Ori, în condițiile în care se respinge cererea principală și cererea de chemare în garanție s-a reținut că trebuie respinsă, deoarece nu poate avea o individualitate proprie.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta Asociația de P. nr. 3 T., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit instanța de fond a excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că municipiul nu ar avea calitate întrucât prin contractul de închiriere nr._/14.09.2011, chiriașul B. G. și-ar fi asumat obligația de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației.
Astfel, arată că au fost nesocotite dispozițiile art. 50 din legea nr. 230/2007, potrivit cărora asociația cheamă în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor de întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.
Legal citat, intimatul-pârât M. T., prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât potrivit dispozițiilor art. III lit. b din contractul de închiriere nr._/14.09.2011 și art. 1892 alin. 2 C.civ. chiriașul este obligat să plătească cheltuielile ce decurg din folosirea părților și instalațiilor comune ale clădirii, să participe la constituirea fondului de rulment și a fondului de reparații stabilit de asociația de proprietari în cadrul căreia se află apartamentul supus închirierii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 1892 alin. 2 C.civ., contractul de închiriere nr._/14.09.2011.
În calea de atac a apelului instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T., se reține că această calitate procesuală pasivă presupune o echivalență între persoana celui obligat și persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă, astfel că se impune a se verifica dacă, în speța de față, există o identitate între persoana vinovată de producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei și pârâtul M. T..
Astfel, în cauză, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 12 lit. c din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit, cota de contribuție care îi revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari. În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. 1 din același act normativ, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat, de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Față de dispozițiile mai sus menționate și din întreaga reglementare legislativă în materie locativă, instanța reține că cel ce ar putea fi obligat într-un raport juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul, care, în înțelesul art. 3 lit. f din Legea nr. 230/2007 reprezintă persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care are în proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu.
Raportând aceste considerente la situația dedusă judecații, instanța reține că pârâtul, în calitate de proprietar, a încheiat contractul de închiriere nr._/14.09.2011 cu chematul în garanție B. G., iar potrivit prevederilor art. 58 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute de lege. În baza contractului de închiriere poate fi angajată răspunderea contractuală a părții care nu își îndeplinește obligațiile, inclusiv a chiriașului care nu își achită cheltuielile de întreținere stabilite pentru apartamentul închiriat.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, față de obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare in judecată, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T. este nefondată, urmând a o respinge.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune se reține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege și, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În cauză, se reține că pretențiile au fost solicitate pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011, iar față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 16.07.2014, se reține că termenul de 3 ani reglementat prin dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu se împlinise. Mai mult, verificând actele dosarului prin prisma acestei excepții, respectiv fișa de cont pentru operații diverse, instanța reține că s-au realizat plăți parțiale în cursul anului 2012, ceea ce, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958 a dus la întreruperea cursului prescripției dreptului material la acțiune pentru întregul debit.
Față de toate acestea, se reține că excepția prescripției dreptului material la acțiune apare ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că reclamanta a solicitat cheltuieli de întreținere doar pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011, perioadă menționată atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în cererea de apel, deși cuantumul acestora viza și debitul pentru perioada anterioară celei menționate, astfel cum reiese din fișa de cont pentru operații diverse(fila 14 dosar fond).
În această situație, instanța nu poate avea în vedere decât suma aferentă perioadei iulie 2011-septembrie 2011, întrucât apreciază că ar acorda mai mult decât s-a cerut. Conform fișei de cont pentru operații diverse depusă de reclamantă pentru această perioadă, având în vedere și principiul disponibilității, se reține că suma datorată cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011 este în cuantum de 37,09 lei.
Față de aceste considerente, față de dispozițiile art. 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și se impune a fi reformată, motiv pentru care urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată, și în rejudecare va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T., prin primar, ca fiind nefondată, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind nefondată.
De asemenea, va admite în parte cererea principală, va obliga pârâtul M. T., prin primar, la plata către reclamanta Asociația de P. nr. 3 T. a sumei de 37,09 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011, va admite în parte cererea de chemare în garanție și va obliga chematul în garanție B. Giorgică la plata către pârâtul M. T., prin primar, a sumei de 37,09 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011.
În ceea ce privește cererea apelantei-reclamante de plată a cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., instanța o va respinge ca fiind nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3 T. cu sediul procesual ales în G., ..3, jud.G., în contradictoriu cu intimații M. T. - PRIN PRIMAR cu sediul în T., . nr.66, jud.G. și B. G. domiciliat în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1902/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot și în rejudecare:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T., prin primar, ca fiind nefondată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind nefondată.
Admite în parte cererea principală.
Obligă pârâtul M. T., prin primar, la plata către reclamanta Asociația de P. nr. 3 T. a sumei de 37,09 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție B. Giorgică la plata către pârâtul M. T., prin primar, a sumei de 37,09 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada iulie 2011-septembrie 2011.
Respinge restul pretențiilor ca fiind nefondate.
Respinge cererea apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată ca fiind nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, M. A. D. G. B. V. Ț.
Red.M.A/Tehnored.V.Ț.
5ex./01.10.2015
Jud. fond – N.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 358/2015. Tribunalul GALAŢI | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 644/2015. Tribunalul... → |
|---|
