Revendicare imobiliară. Decizia nr. 358/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 358/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.358
Ședința publică din 23.06.2015
Completul compus din:
Președinte: R. N.
Judecător: N. D. B.
Judecător: A. P.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul O. P. cu domiciliul ales la cabinet avocat A. R. Ricardo in Bârlad . . . împotriva sentinței civile nr.743/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. C. GHIDIGENI cu sediul in ., U. A. TERITORIALĂ . cu sediul in ., C. L. AL C. GHIDIGENI cu sediul in . si S.C. E. S.A. G. cu sediul in G. . jud.G., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015 și ulterior la data de 23.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., în data de 23.07.2012, sub nr._, reclamantul O. P. a chemat în judecată pe pârâții P. C. GHIDIGENI, U. A. TERITORIALĂ ., C. L. AL C. GHIDIGENI și ., solicitând obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 5000 mp situată în . T52, P 296/4.
În motivarea acțiunii a arătat că este proprietarul acestei suprafețe de teren cu destinație – pășune, iar pârâții au acaparat această suprafață prin faptul că au mutat șase stâlpi de electricitate din beton și un transformator, amenajând și un teren de fotbal. A învederat reclamantul că pârâții nu i-au cerut acordul și nu au ținut cont de faptul că nu aveau niciun drept de a pătrunde pe terenul proprietatea sa.
Prin sentința civilă nr. 521/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu C. L. Ghidigeni și cu U.A.T. a C. Ghidigeni, prin Primar, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și ca nefondată față de pârâta .>
Prin decizia civilă nr. 954/23.10.2013, Tribunalul G. a admis recursul declarat de recurentul – reclamant O. P., a casat sentința civilă nr. 521/22.02.2013 a Judecătoriei T. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut că prima instanță a fost investită cu o acțiune în revendicare a unei suprafețe de teren pe care au fost amplasați șase stâlpi de electricitate și un transformator, fiind amenajat și un teren de fotbal, potrivit susținerilor reclamantului. Apreciind că rețeaua electrică aparține pârâtei ., instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a celorlalți pârâți chemați în judecată de reclamant, dar despre terenul de fotbal amenajat pe proprietatea pârâtului nu s-a făcut vorbire în hotărârea primei instanțe.
Raportat la aceasta, calitatea procesuală a celorlalți pârâți nu a fost analizată și nici nu s-a cercetat dacă într-adevăr există sau nu amenajat un asemenea teren.
Cum fondul cauzei a fost cercetat doar în parte, referitor numai la amplasarea celor șase stâlpi de electricitate, și cum fără a se cere să se constate un drept de uz și de servitute cu titlu gratuit în favoarea pârâtei . instanță l-a reținut în considerentele hotărârii recurate, a fost admis recursul, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria T., în data de 09.01.2014, sub nr._ *.
Prin încheierea din 09.01.2014, cererea de abținere formulată de jud. B. N., care pronunțase sentința civilă nr. 521/22.02.2013, a fost respinsă că nefondată.
Prin încheierea din 27.03.2014, cererea de recuzare a jud. B. N., formulată de reclamantul O. P., a fost respinsă ca nefondată.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 743/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L. al comunei Ghidigeni și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință față de acesta.
Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. Teritorială a comunei Ghidigeni, prin primar, și acțiunea a fost respinsă față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Acțiunea formulată împotriva pârâtei . Muntenia Nord SA a fost respinsa ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut în privința excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L. Ghidigeni că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 2 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Astfel, dispozițiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește calitatea de a sta în justiție. Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, astfel încât în condițiile în care C. L. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, ce administrează patrimoniul unității administrativ-teritoriale în virtutea prerogativelor de autoritate publică, instanța a constatat că C. L. Ghidigeni nu are capacitate procesuală de folosință și, în consecință, nu poate avea calitatea de parte în prezenta cauză.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. Teritorială Ghidigeni, prin primar, fiind vorba de o singură entitate juridică, deși primarul comunei a fost chemat în judecată separat, instanța a apreciat că aceasta este fondată, întrucât stâlpii electrici aparțin pârâtei . în revendicare promovată de reclamant urmărind lăsarea în proprietate și liniștită posesie a terenului aflat în proprietatea sa. De altfel, pârâtul a făcut precizări, prin avocat, că terenul de fotbal care s-ar fi aflat pe terenul său a fost desființat.
Pe fond, instanța a reținut că, potrivit contractului de întreținere încheiat la data de 22.12.1995, numita O. Panaghia a transmis reclamantului O. T. P., fiul său, proprietatea asupra suprafeței de 5000 m.p. teren cu pășune, situată în T. 52 P.296/1. În schimbul terenului, numita O. Panaghia trebuia să primească întreținere pe toată durata vieții sale. Din conținutul certificatului de deces nr._ a rezultat că numita O. Panaghia a decedat la data de 01.08.1998, iar reclamantul O. P. este proprietarul suprafeței de teren revendicate.
Prin Hotărârea nr.14/30.07.1998, C. L. Ghidigeni a fost de acord cu executarea lucrării de extindere a rețelei electrice pe raza comunei Ghidigeni. În baza acestei hotărâri și a certificatului de urbanism din 14.10.1998, . efectuat lucrări de extindere rețele electrice în . suprafața aflată în proprietatea reclamantului.
Prin concluziile raportului de expertiză specialitate topometrie, efectuat în primul ciclu procesual, s-a constatat că terenul aparținând reclamantului nu a fost îngrădit și nu are materializate în teren hotarele. Pentru T 52, P.296 de pe teritoriul comunei Ghidigeni nu exista întocmit un plan parcelar și amplasamentul terenului de 5.000 m.p. nu poate fi stabilit. S-a mai reținut că pe amplasamentul terenului indicat de reclamant se află construit „Racordul cu Post de Transformare, cartier Gara Ghidigeni”. Linia electrică are o lungime de 142 m și au fost montați 6 stâlpi, conform proiectului suprafața totală ocupată de rețea fiind de 13,60 m.p. Avizul de construire a rețelei electrice prevedea ca racordul să fie construit de-a lungul drumului public, pe terenul aparținând Consiliului L. Ghidigeni.
În constatările raportului s-a mai reținut de către expert că, la construirea racordului electric nu s-a cunoscut faptul că terenul aparține lui O. P., aprobările și avizele fiind emise pentru construirea rețelei pe terenul Consiliului L. Ghidigeni.
Instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză se desprinde ideea că, în anul 1998, când a fost efectuată rețeaua electrică, nu s-a cunoscut că aceasta va fi construită și pe terenul proprietatea reclamantului, întrucât în T 52, P 296, unde se află situată suprafața de 5000 m.p., nu era întocmit un plan parcelar, astfel încât se explică de ce reclamantul nu a dat o declarație cu privire la acceptul său față de efectuarea rețelei electrice, așa cum s-a procedat în cazul altor cetățeni.
Dincolo de aceste aspecte, instanța a constatat că rețeaua electrică a fost construită de . anul 1998, iar ulterior a intrat în vigoare Legea energiei electrice nr. 123/2012, care prevede la art.44 alin.4 că terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la . legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, fiind deci de utilitate publică.
Instanța a reținut că dreptul de proprietate privată este garantat prin Constituția României și este protejat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin Protocolul nr.1, însă, acest ultim act normativ prevede trei condiții pentru ca privarea de un bun să nu reprezinte o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun: privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale al dreptului internațional. Așadar, prima instanță a concluzionat că prin Legea nr. 123/2012 s-a produs o limitare a dreptului de proprietate privată, în scopul prevăzut de această lege, limitare prevăzută de jurisprudența CEDO, reclamantul având alte căi legale pentru valorificarea drepturilor sale.
Împotriva sentinței civile nr. 743/16.04.2014, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul O. P..
Ca prim motiv de recurs, reclamantul a arătat că greșit a admis instanța excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului comunei Ghidigeni, Consiliului L. al comunei Ghidigeni și a UAT Ghidigeni, deoarece chiar dacă rețeaua electrică a fost realizată de . pârâți au fost de acord când au autorizat lucrările, fiind culpabili de a nu fi verificat dacă aveau drept de proprietate asupra terenului pe care se edifica rețeaua electrică.
A mai învederat recurentul că, raportat la momentul ocupării terenului său, nu se aplicau prevederile Legii nr. 123/2012 pe care a invocat-o prima instanță, precum și că și dacă s-ar considera că acest act normativ ar fi aplicabil, instanța a interpretat incorect prevederile art. 44 pe care și-a întemeiat sentința.
A învederat recurentul că legiuitorul distinge între rețele electrice de distribuție și rețele electrice de transport, iar atât timp cât pe terenul său se află amplasați stâlpi de electricitate, parte a rețelei de transport, și nu a rețelei de distribuție, prevederile art. 44 alin.4 din Legea nr. 123/2012 nu sunt aplicabile.
Recurentul a arătat că proprietarii care au acceptat amplasarea unor stâlpi de electricitate ce fac parte din rețeaua de transport nu ar putea să își piardă terenul după . Legii nr. 123/2012, precum și că, dacă terenul său era necesar pentru o cauză de utilitate publică, trebuia parcursă procedurii exproprierii, după cum impun și prevederile art. 17 din Legea nr. 123/2012.
În aceste condiții, recurentul a apreciat că este îndreptățit să solicite mutarea stâlpilor de electricitate de pe terenul său, cu atât mai mult cu cât efectele lipsei de folosință nu se întind doar asupra suprafeței de 13,60 mp, ci asupra întregii zone de protecție aferente, conform art. 15 și art. 42 din Legea nr. 123/2012.
Recurentul a prezentat ca al doilea motiv de recurs concluzia sa în sensul că nu poate fi primită apărarea pârâtelor referitoare la eroarea în care s-ar fi aflat la momentul construirii rețelei electrice și care ar fi fost determinată de lipsa planului parcelar.
A arătat că obligația întocmirii planului parcelar revenea autorităților locale, care nu pot invoca acum propria lor culpă, cu atât mai mult cu cât titlul său de proprietate a fost emis cu respectarea Legii nr. 18/1991.
Ca al treilea motiv de recurs, recurentul a invocat greșita soluționare a cererii de recuzare pe care a formulat-o în privința jud. B. N..
Astfel, recurentul a arătat că același judecător a soluționat cauza în primul ciclu procesual, spunându-și astfel părerea cu privire la fondul cauzei prin sentința civilă nr. 521/22.02.2013, ceea ce atrăgea incidența prevederilor art. 27 alin. 7 C.pr.civ. Cauza fiind soluționată după trimiterea spre rejudecare de același judecător, recurentul a apreciat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecându-se pe fond cauza, admiterea acțiunii în rejudecare și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 85,50 lei și timbre judiciare de 3 lei.
Intimata . Muntenia Nord SA – SDEE G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că a realizat în 1998 extinderea rețelei electrice în zonele introduse în intravilanul comunei Ghidigeni, în baza certificatului de urbanism nr. 196/6781/14.10.1998, în care se prevede că terenul este situat în intravilan și aparține Consiliului L. Ghidigeni.
A mai învederat că Legea nr. 123/2012 abrogă legile anterioare în domeniu (Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 318/2003), care însă conțineau prevederi identice celor din art. 44 pct. 4 din noua lege. Intimata a invocat art. 12 din acest act normativ, pentru a justifica instituirea unui drept de uz și servitute cu titlu gratuit pe toata durata de existență a capacităților energetice în favoarea operatorului de distribuție, precum și art. 14 și art. 15 din aceeași lege.
Intimata a mai arătat că persoana care deține o capacitate energetică pe terenul său are unele interdicții în vedere protejării rețelei electrice de distribuție, prevăzute la art. 49 din lege, precum și că există o jurisprudență bogată care îi este favorabilă în cazuri în care se solicitau despăgubiri pentru ocuparea terenurilor ce fac obiectul dreptului de uz și servitute.
A concluzionat intimata că atât timp cât nici expertul desemnat de instanță a constatat că nu există delimitată suprafața proprietatea reclamantului, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Prin încheierea din 20.01.2015, Tribunalul G. a dispus sesizarea Curții Constituționale a României in privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 al. 4 din Legea nr. 123/2012, excepție invocată de recurent, și a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecății cauzei
Tribunalul constată că, deși recurentul – reclamant a indicat, în mod expres, ca obiect al căii de atac, doar sentința civilă nr. 743/16.04.2014, în concret, recursul vizează și Încheierea din data de 27.03.2014 prin care a fost soluționată cererea de recuzare a președintelui completului învestit cu soluționarea cauzei, dat fiind faptul că motivele de recurs vizează și soluția pronunțată asupra cererii de recuzare.
Analizând legalitatea și temeinicia Încheierii din data de 27.03.2014, respectiv legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 743/16.04.2014, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea de recuzare formulată de reclamantul O. P. la data de 28.02.2014, s-a învederat că președintele completului învestit cu soluționarea cauzei - doamna judecător N. B. - a pronunțat sentința civilă nr. 521/22.02.2013 în aceeași cauză, iar, din motivarea acestei sentințe, ar rezulta că doamna judecător și-a spus părerea asupra pricinii care se judecă, acțiunea în revendicare formulată împotriva pârâtei . considerată ca neîntemeiată pe fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27 pct. 7 C.proc.civ..
Prin Încheierea din data de 27.03.2014, cererea de recuzare formulată de reclamant a fost respinsă și s-a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 24 C.proc.civ., este necesar ca judecătorul să își fi spus părerea pe fondul cauzei și nu pe excepție. De asemenea, s-a reținut că, în cuprinsul deciziei nr. 954/2013, Tribunalul G. a constatat că modul în care a fost soluționată cauza prin sentința civilă nr. 521/22.02.2013 contravine dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.proc.civ. și atrage incidența prevederilor art. 312 alin. 5 C.proc.civ., soluționarea procesului fiind realizată fără a se intra în cercetarea fondului.
Pe de o parte, tribunalul constată că în mod greșit nu a fost analizat și nu a fost avut în vedere temeiul de drept invocat în susținerea cererii de recuzare de către completul învestit cu soluționarea acesteia. Astfel, analiza instanței a vizat incidența dispozițiilor art. 24 C.proc.civ., iar nu a dispozițiilor art. 27 pct. 7 C.proc.civ., invocate de reclamant.
Pe de altă parte, reține că, prin sentința civilă nr. 521/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu C. L. Ghidigeni și cu U.A.T. a C. Ghidigeni, prin Primar, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta .>
Este adevărat că, prin decizia civilă nr. 954/23.10.2013, Tribunalul G. a admis recursul declarat de recurentul – reclamant O. P., a casat sentința civilă nr. 521/22.02.2013 a Judecătoriei T. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță reținând că, despre terenul de fotbal amenajat pe proprietatea pârâtului, nu s-a făcut vorbire în hotărârea primei instanțe, iar în aceste împrejurări, calitatea procesuală a celorlalți pârâți nu a fost analizată și nici nu s-a cercetat dacă într-adevăr există sau nu amenajat un asemenea teren.
Instanța de control judiciar a reținut, însă, că fondul cauzei a fost cercetat, în parte, numai cu referire la amplasarea celor șase stâlpi de electricitate.
În consecință, reține că, în mod greșit s-a apreciat, în soluționarea cererii de recuzare, că președintele completului nu și-ar fi spus părerea asupra fondului cauzei. Temeinicia acțiunii în revendicare, formulate în contradictoriu cu pârâta . fost analizată de către președintele completului – doamna judecător N. B. – acesta pronunțând o hotărâre pe fond în ceea ce o privește pe pârâta .>
Or, potrivit art. 24 C.proc.civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Totodată, potrivit art. 27 pct. 7 C.proc.civ., judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Față de motivele invocate în susținerea cererii de recuzare, date fiind și considerentele de mai sus, tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 C.proc.civ.. De altfel, în concordanță cu dispozițiile art. 24 și art. 25 C.proc.civ., doamna judecător N. B. a formulat la data de 09.01.2014, cerere de abținere în cauză care, însă, a fost respinsă prin Încheierea din data de 09.01.2014, pentru aceleași motive pentru care a fost respinsă și cererea de recuzare.
De asemenea, apreciază, analizând cererea de recuzare prin prisma dispozițiilor art. 27 pct.7 C.proc.civ., că doamna judecător B. N. și-a spus părerea asupra pricinii care se judecă în cuprinsul sentinței civile nr. 521/22.02.2013 respingând, ca nefondată, cererea de revendicare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta .>
Potrivit art. 2.5 din Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care i-ar putea apărea unui observator rezonabil că judecătorul nu este capabil să judece imparțial.
Dată fiind soluția pronunțată anterior asupra cererii de revendicare formulate în contradictoriu cu pârâta . reține că, pentru un observator rezonabil și, mai ales pentru reclamant, ar exista un dubiu asupra imparțialității judecătorului învestit cu soluționarea aceleiași cauze care, totodată, a înțeles să se abțină de la soluționarea acesteia.
Pentru toate aceste argumente, apreciind că soluția de respingere a cererii de recuzare nu este justificată, în temeiul art. 312, raportat la art. 304 pct. 5 C.proc.civ., va admite recursul formulat, va modifica în tot Încheierea din data de 27.03.2014, pronunțată de Judecătoria T. și, în consecință, va admite cererea de recuzare formulată de reclamantul O. P. împotriva doamnei judecător N. B..
Față de dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 1 C.proc.civ., dată fiind soluția pronunțată asupra cererii de recuzare, constată că sentința civilă nr. 743/16.04.2014 ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată de un complet care nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale, fiind încălcate normele cuprinse în art. 24, art. 27 pct. 7 și art. 105 C.proc.civ..
În consecință, pentru considerentele de mai sus, va casa sentința civilă nr. 743/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria T. și, în temeiul art. 312 alin. 4 C.proc.civ., va reține cauza spre rejudecare.
Va fi acordat un nou termen de judecată la data de 25.09.2015, pentru soluționarea fondului cauzei, întrucât tribunalul apreciază necesar, în acest sens, a fi pusă în discuție utilitatea administrării unor probe suplimentare. Pentru termenul stabilit vor fi citate părțile. Față de dispozițiile art. 1141 alin. 3 și alin. 5 C.proc.civ., sub rezerva dezbaterii la termenul de judecată stabilit, va dispune emiterea unor adrese către Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul C. Ghidigeni, jud. G., către OCPI G. și către Comisia Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru a ne comunica, în copie, Titlul de Proprietate nr._ – 45/05.04.1993 și documentele care au stat la baza emiterii acestuia, inclusiv procesul – verbal de punere în posesie și planul de amplasament pentru imobilul ce face obiectul titlului de proprietate menționat. Totodată, destinatarele adreselor vor indica și vor comunica în copie planul avut în vedere la momentul stabilirii coordonatelor terenului ce face obiectul titlului de proprietate. OCPI G. va preciza dacă terenul situat în extravilanul comunei Ghidigeni, jud. G., T 52, P 296/1 este înscris în cartea funciară și, în cazul unui răspuns afirmativ va comunica un extras CF pentru imobilul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul – reclamant O. P. cu domiciliul ales la cabinet avocat A. R. Ricardo in Bârlad . . . împotriva Încheierii de ședință din data de 27.03.2014 și împotriva sentinței civile nr. 743/16.04.2014, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. C. GHIDIGENI cu sediul in ., U. A. TERITORIALĂ . cu sediul in ., C. L. AL C. GHIDIGENI cu sediul in . si S.C. E. S.A. G. cu sediul in G. . jud.G..
Modifică în tot Încheierea de ședință din data de 27.03.2014, pronunțată de judecătoria T. în dosarul nr._ și, în consecință,
Admite cererea de recuzare formulată de reclamantul O. P. împotriva doamnei judecător N. B..
Casează în tot sentința civilă nr. 743/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen de judecată la data de 25.09.2015 pentru când se vor cita părțile și pentru când se vor emite adrese către Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul C. Ghidigeni, jud. G., către OCPI G. și către Comisia Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru a ne comunica, în copie, Titlul de Proprietate nr._ – 45/05.04.1993 și documentele care au stat la baza emiterii acestuia, inclusiv procesul – verbal de punere în posesie și planul de amplasament pentru imobilul ce face obiectul titlului de proprietate menționat. Totodată, destinatarele adreselor vor indica și vor comunica în copie planul avut în vedere la momentul stabilirii coordonatelor terenului ce face obiectul titlului de proprietate. OCPI G. va preciza dacă terenul situat în extravilanul comunei Ghidigeni, jud. G., T 52, P 296/1 este înscris în cartea funciară și, în cazul unui răspuns afirmativ va comunica un extras CF pentru imobilul în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
Președinte, Pt. Judecător, Judecător,Grefier,
R. N. N. D. B. A. P. A. D.
Aflata in CO, cf art.261 C.
Semneaza Presedintele Tribunalului G.
Judecator A. P.
Red.RN/18.08.2015
Tehn.AD/18.08.2015
Fond N. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 642/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
