Pretenţii. Decizia nr. 386/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 386/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 386/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător R. N.
Judecător I. R.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în ., jud. G., împotriva deciziei civile nr.163/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012.
La apelul nominal a răspuns pentru contestatoare consilier juridic D. I. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cale de atac este la primul termen de judecată, nu este timbrată, după care:
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 1 leu.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare și casarea deciziei atacate. Solicită să se constate că Ministerul de Finanțe nu plătește taxă de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015, sub nr._, contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. (instituție care se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale Direcției Generale a Finanțelor Publice G.), în contradictoriu cu intimata ., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 163/26.03.2015, pronunțată de Tribunalul G. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, contestatorul a arătat că, prin decizia contestată, a fost anulat recursul formulat ca netimbrat reținându-se că recurenta nu a îndeplinit solicitarea instanței de a timbra recursul.
În opinia contestatoarei, decizia contestată este nelegală, întrucât a fost pronunțată fără observarea formelor de procedură.
Contestatoarea a invocat dispozițiile art. 30 din OUG nr. 80/2013 și a învederat că, prin prisma acestor dispoziții, fiind instituție parte a Ministerului Finanțelor Publice, era scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C.proc.civ..
Contestatoarea a solicitat judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/03.09.2012, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G., a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 13.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ al Tribunalului G., în recurs, mai precis onorariul avocațial fix și cel de succes, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 C., partea care cade în pretenții are obligația, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată ocazionate. S-a mai arătat că reclamanta a promovat o acțiune în pretenții la Tribunalul G., formându-se dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3127 din 21.07.2011, prin care s-a admis acțiunea, sentință ce a fost atacată cu recurs de către pârâtă, astfel că prin decizia nr. 1160/23.02.2012, pronunțată în dosarul menționat de către Curtea de Apel G., a fost respins recursul și menținută sentința instanței de fond, în cursul judecății nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către societatea reclamantă, care, conform contractului de asistență juridică nr. 29/10.11.2011, a constat în onorariu fix (pentru recurs) în cuantum de 3.000 lei, achitat la data de 09.02.2012 cu chitanța nr. 77/09.02.2012, și onorariu de succes în sumă de 10.000 lei, achitat cu chitanța nr. 80/26.03.2012.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G. a formulat întâmpinare (filele 15-19), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă, întrucât cheltuielile de judecată nu pot fi cerute pe cale separată, și în subsidiar, ca nefondată, întrucât reclamanta a renunțat la dreptul său de a solicita cheltuieli de judecată prin faptul că la termenul de judecată din 23.02.2012, în recurs, a precizat expres că nu solicită cheltuieli de judecată, aspect consemnat în Decizia nr. 1160/23.02.2012 a Curții de Apel G.. În plus, pârâta a mai invocat faptul că suma solicitată cu titlu de onorariu avocațial este nejustificat de mare față de munca prestată de avocatul reclamantei în recurs, că avocatul nu a depus la dosar chitanța nr. 77/09.02.2012 la termenul de judecată din 09.02.2012 sau cel mai târziu la termenul de judecată următor, că onorariul de succes are un caracter voluntar și voluptoriu. Pârâta a depus, de asemenea, înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1484 din 18.02.2014, pronunțată de Judecătoria G., instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial fix), ocazionate de judecata dosarului nr._, în fond și recurs și la plata sumei de 1491 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva sentinței civile nr. 1484 din 18.02.2014, pronunțate de Judecătoria G., a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G..
În motivare, recurenta a arătat, în esență, că reclamanta nu putea solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, cu atât mai mult cu cât, în dosarul nr._, a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ..
În ședința publică din data de 18.12.2014, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurentei – pârâte obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 125,5 lei și obligația de a depune la dosar timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Așa cum rezultă din procesul – verbal atașat la dosar (f. 12), pentru termenul de judecată din data de 26.03.2015, recurenta – pârâtă a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 125,5 lei și cu mențiunea de a depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 3 lei, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat.
În ședința publică din data de 26.03.2015, constatând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă recursului formulat, instanța a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului.
Prin decizia civilă nr. 163/26.03.2015, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012, instanța a admis excepția netimbrării și a anulat recursul formulat de recurenta –pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice G., ca netimbrat.
A reținut instanța de recurs că recurenta a fost înștiințată să timbreze recursul cu taxă judiciară de timbru în sumă de 125,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 18.12.2014 și citativul întocmit la data de 23.12.2014, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 20 și art. 11 din Legea nr. 146/1997 și s-a apreciat că excepția invocată este întemeiată față de faptul că plata taxelor judiciare este o condiție prealabilă și obligatorie pentru legala sesizare a instanței.
În drept, potrivit art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Pentru ca o contestație în anulare să fie apreciată ca fiind întemeiată este necesar ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze unul dintre motivele de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală.
Este de remarcat că recursul formulat în dosarul nr._/233/2012 a fost anulat ca netimbrat, apreciindu-se că nu a fost îndeplinită o condiție prealabilă sesizării instanței de recurs. În consecință, analiza motivelor de recurs nu mai putea fi realizată într-un cadru nelegal, respectiv înainte de a fi achitată taxa judiciară de timbru aferentă recursului.
Prin prisma considerentelor de mai sus, tribunalul reține că eventuale critici ale contestatorului referitoare la omisiunea instanței de recurs de a analiza unele dintre motivele de modificare sau casare sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește celelalte motive ale contestației în anulare, reține că, în sensul art. 318 C.proc.civ., prin „greșeală materială” trebuie înțeles acea eroare materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale. Totodată, greșeala materială invocată trebuie să fi avut o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Or, aspectele invocate de contestator cu referire la soluționarea recursului nu reprezintă erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, ci nemulțumiri ale acestuia față de soluția pronunțată. Nu au fost indicate aspecte concrete care să descrie eventuale erori intervenite în sensul descris mai sus.
Instanța reține, în acest context, că, în drept, criticile contestatoarei legate de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs puteau fi invocate exclusiv pe calea unei reexaminări formulate în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, fiind vorba de o cale specială de atac, iar nu pe calea unei contestații în anulare.
Pe de altă parte, constată că stabilirea taxei judiciare de timbru implică aprecieri ale instanței legate de interpretarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 și aceste aprecieri nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, nefiind vorba de erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs.
Pentru argumentele dezvoltate, în temeiul art. 318 C.proc.civ., va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea – recurentă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în ., ., jud. G., împotriva deciziei civile nr.163/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 25.09.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N. I. ReghinăLuminița T.
Red.jud.R.N./09.10.2015
Tehnored.gref.L.T./09.10.2015
Ex.2.
Judecător recurs R.G.F., M.A., M.M.;
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 644/2015. Tribunalul... | Succesiune. Încheierea nr. 21/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
