Acţiune în constatare. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 1904/263/2009*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/2013
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător N. U.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă D. Lucreția și recurenții intervenienți A. M., D. Lucreția S., D. C., D. E., D. I. A., D. P. L., D. V. împotriva sentinței civile nr. 2531 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă D. Lucreția, au răspuns recurenții intervenienți D. I. A., D. E. și D. Lucreția S. asistați de avocat I. A., au lipsit recurenții intervenienți D. Parachiva L., D. C., D. V. și A. M., reprezentați de avocat I. A., a răspuns intimatul pârât I. A. asistat de avocat M. S. în substituirea avocatului M. Tudorița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care în lipsa altor cererii s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Recurenta reclamantă D. Lucreția a susținut oral motivele scrise ale recursului și a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței în sensul constatării dreptului de proprietate alături de intervenienți pentru construcțiile ce se află pe suprafața de 500 m.p. ce reprezintă siliștea casei.
Avocat I. A. pentru recurenții intervenienți a solicitat admiterea recursului declarat de aceștia cât și a recursului declarat de recurenta reclamantă D. Lucreția, modificarea sentinței și admiterea acțiunii în constatare a dreptului de proprietate pentru toate construcțiile aflate pe suprafața de teren de 500 de m.p. individualizată în cererea de chemare în judecată.
A invocat certificatul de moștenitor emis de pe urma autoarei B. E. în care pârâtul a recunoscut că imobilele construcții nu fac parte din masa succesorală fiind realizate de autorul recurenților D. I..
Cu privire la teren a precizat că reclamanta a renunțat la acest capăt de cerere în primul ciclu procesual.
Avocat M. S. pentru intimatul pârât în substituirea avocatului M. Tudorița a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, precizând că singurul moștenitor al autoarei B. E. este pârâtul, că reclamanta și intervenienții au fost de rea credință cu privire la realizarea construcțiilor întrucât au cunoscut că terenul nu este proprietatea lor.
Referitor la mențiunile existente în certificatul de moștenitor cu privire la construcții precizează că pârâtul a fost în eroare.
Recurenta D. Lucreția solicită admiterea recursului recurenților intervenienți arătând că au același interes în cauză.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Motru reclamanta D. Lucreția a chemat în judecată pe pârâtul I. A. și a solicitat să constate existența unui drept de proprietate asupra unui teren de 500 m.p. situat în satul Roșiuța din mun. Motru, cu vecini la est – R. C., la vest – drum comunal, sud – P. I. și la nord – C. F., teren dobândit prin uzucapiune de la numita B. E., precum și existența unui drept de proprietate asupra imobilelor construcții aflate pe terenul de mai sus, construcții edificate de reclamantă și de soțul său pe parcursul a 30 de ani de conviețuire.
La data de 8.10.2008 reclamanta D. Lucreția a formulat cerere de renunțare la judecata capătului de cerere privind constatarea existenței dreptului de proprietate asupra terenului de 500 m.p.
Prin sentința civilă nr. 197/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta D. Lucreția, în contradictoriu cu pârâtul I. A. și s-a constatat existența unui drept de proprietate al reclamantei D. Lucreția asupra imobilelor construcții edificate în gospodăria defunctei B. E., respectiv două camere atașate casei bătrânești, anexa cu două încăperi, fântâna din tuburi la o adâncime de 13 m.l. și gard din scândură pe o lungime de 42 m.l.
Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind constatarea existenței dreptului de proprietate asupra terenului de 500 m.p., iar pârâtul I. A. a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Prin Decizia nr. 1198/06.05.2009 au fost admise recursurile declarate de către părți împotriva sentinței civile nr. 197/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, a fost casată această sentință, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 465/15.02.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor construcții edificate în gospodăria defunctei B. E., respectiv o anexă compusă din trei camere atașate casei bătrânești, o anexă cu două încăperi, o fântână din tuburi, un gard de scândură pe o lungime de 46,7 m, un coteț de porci construit din scândură, un coteț pentru păsări, o polată acoperită cu tablă s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 m.p. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.075 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1524/14.06.2011 au fost admise recursurile, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu recomandarea de a se clarifica existența raportului juridic dintre constructor și proprietarul terenului la momentul edificării fiecărei construcții.
În rejudecare cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
La data de 03.07.2012 pârâtul a depus la dosar o cerere reconvențională (fila 54 din dosar) prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i plătească lipsa de folosință pentru întreaga gospodărie, pe ultimii trei ani. Prin încheierea din data de 04.07.2012 a fost disjunsă cererea reconvențională și înaintată serviciului registratură în vederea formării unui dosar distinct.
La 03.07.2012, pârâtul a invocat și dreptul de accesiune imobiliară (fila 55 din dosar) asupra anexelor edificate de reclamantă, cu motivarea că acestea se află pe terenul proprietatea sa sau sunt atașate casei sale, urmând ca în raport de buna sau reaua credință a constructorului să plătescă sau nu contravaloarea lor.
La termenul de judecată din 05.09.2012 au formulat cerere de intervenție intervenienții D. I. A., D. P. L., D. C., D. V., A. M., D. E. și D. Lucreția S., moștenitori ai soțului decedat al reclamantei, D. I. (fila 67 din dosar). În ședința publică din 05.09.2012 instanța a admis în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții D. P. L., D. E. și D. Lucreția și a dispus citarea intervenienților D. I. A., D. C., D. V., A. M., cu mențiunea de a semna cererea de intervenție. La termenul de judecată din 19.09.2012 aceștia prezenți fiind în instanță au învederat că își însușesc cererea de intervenție. Prin încheierea de ședință din aceeași dată instanța a admis în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții D. I. A., D. C., D. V., A. M..
Prin sentința civilă nr. 2531 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii în constatare invocată de pârâtul I. A..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. Lucreția, domiciliată în mun. Motru, ., în contradictoriu cu pârâtul I. A., domiciliat în com. Cătunele, ., și intervenienții D. P. L., domiciliată în mun. Motru, ., D. E., domiciliată în mun. Motru, ., ., ., jud. Gorj, D. I. A., domiciliat în ., D. C., domiciliat în mun. Motru, ., ., ., D. V., domiciliat în mun. Motru, ., A. M., domiciliată în mun. Motru, ., și D. Lucreția S., domiciliată în mun. Motru, Calea Tismanei, nr. 39, jud. Gorj.
S-au respins cererile de intervenție formulate de intervenienții D. P. L., D. E., D. I. A., D. C., D. V., A. M., și D. Lucreția S..
S-a respins cerere formulată de pârâtul I. A. privind accesiunea.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 m.p.
S-a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în temeiul art. 137 Cod pr. Civilă instanța a analizat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare și a reținut că, acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, această cale nefiind deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea dreptului.
Instanța a reținut că pe de o parte cererea reclamantei și intervenienților vizează existența unui drept de proprietate asupra imobilelor și nu a unei situații de fapt, iar pe de altă parte, reclamanta nu are la îndemână un alt mijloc decât acțiunea în constatare.
Că, din declarațiile martorilor reiese că atât la data introducerii acțiunii cât și la data audierii martorilor în acest ciclu procesual, reclamanta se afla în posesia imobilelor, aceasta locuia casa și creștea animale fiind ajutată în gospodărie și de copii, așa încât despre calea unei acțiuni în revendicare nu poate fi vorba.
Că, considerentele Tribunalului Gorj prin decizia de casare nr. 1524/14.06.2011 sunt în același sens și prin urmare, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de pârât.
Pe fond, instanța a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 916 din 06.08.1991(fila 15 din dosar nr._ ) de pe urma numitei B. E. decedată la data de 13.09.1988 a rămas un singur moștenitor legal, respectiv pârâtul I. A., având în vedere că ceilalți moștenitori fie au renunțat la succesiunea defunctei fie nu au acceptat-o.
Că, din probatoriul administrat reiese că, reclamanta D. Lucreția și soțul său D. I. au locuit și s-au gospodărit cu B. E., în gospodăria acesteia situată în mun. Motru, . a fost crescut de la vârsta de 3-4 ani de B. E., iar după căsătoria dintre acesta și D. Lucreția, în anul 1978 (fila 13 din dosar nr._ ) cei doi soți și cei șapte copii ai lor intervenienți în dosarul de față, D. I. A., D. P. L., D. C., D. V., A. M., D. E. și D. Lucreția S. au continuat să locuiască și să se gospodărească cu B. E. până la decesul acesteia.
Că, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu raportul de expertiză efectuat de expert I. I. în al doilea ciclu procesual, rezultă că, în timpul căsătoriei lor, reclamanta D. Lucreția și defunctul său soț D. I. au edificat în gospodăria defunctei B. E., mai multe construcții, respectiv au atașat trei camere casei bătrânești, au edificat o anexă cu două încăperi, au construit o fântână din tuburi la o adâncime de 13 ml. și un gard de scândură pe o lungime de 42 ml.
S-a mai reținut că martorii audiați în dosarul de față nu au fost în măsură să indice care anume din construcțiile edificate de soții D. în gospodăria numitei B. E. au fost ridicate în timpul vieții acesteia, declarând totuși că cea mai mare parte a lucrărilor au fost făcute după decesul ei, martorul T. L. a fost singurul care a precizat că în timpul vieții lui B. E. cei doi soți D. Lucreția și I. au făcut unele îmbunătățiri la casa bătrânească în sensul că au înlocuit acoperișul, ușile și ferestrele și au construit o fântână, restul construcțiilor, inclusiv gardul fiind realizate după decesul acesteia.
Că, reclamanta a invocat uzucapiunea de 30 de ani, susținând că a dobândit pe această cale dreptul de proprietate și în această privință instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 1890 cod civil din 1864 coroborat cu art. 1847 din același act normativ, efectul uzucapiunii de 30 de ani se va produce dacă în acest termen s-a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Că, este vorba despre exercitarea unei posesii propriu zise, întrucât oricât de îndelungat ar fi exercițiul detenției precare, aceasta nu conduce la dobândirea proprietății asupra bunului deținut.
S-a constatat că, reclamanta, soțul acesteia și copii lor au fost detentori precari, aceștia fiind tolerați în gospodăria defunctei B. E., neputându-se concluziona în sensul că au deținut imobilele sub nume de proprietar și pe de altă parte, pentru perioada ulterioară decesului numitei B. E. în anul 1988, când părțile au continuat să rămână în gospodăria acesteia, termenul de prescripție nu s-a împlinit.
În privința dreptului de superficie invocat de reclamantă, instanța a reținut că, acesta rezultă din dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau a altor lucrări care se află pe o suprafață de teren care aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosință.
Că, dreptul de superficie presupune suprapunerea a două drepturi de proprietate aparținând unor persoane diferite: proprietarul construcției pe de o parte și proprietarul terenului pe de altă parte și își va avea izvorul direct în convenția încheiată între proprietarul terenului și proprietarul materialelor din care urmează să se ridice construcția pe terenul respectiv.
Instanța a reținut că, din declarațiile martorilor reiese că cei doi soți ar fi avut acordul numitei B. E. pentru edificarea construcțiilor în timpul vieții ei în gospodăria sa și pe de altă parte, din depozițiile martorilor, cum s-a menționat mai sus, reiese că în timpul vieții acesteia cei doi soți D. au făcut unele îmbunătățiri casei de locuit în sensul menținerii casei bătrânești cu o vechime de aproximativ 100 ani în stare de folosință, respectiv au înlocuit acoperișul, ușile și ferestrele și au construit o fântână.
Că, restul construcțiilor, respectiv cele trei camere atașate casei bătrânești, anexa cu două încăperi și gardul de scândură au fost edificate ulterior decesului lui B. E., așa încât nu se mai poate pune problema acordului ei la edificare și nici un martor nu a afirmat existența unei convenții între soții D. și B. E. cu privire la gospodăria acesteia, singurul martor care a arătat că toată lumea în . B. E. să le facă acte celor doi soți a fost T. L., însă acesta nu are cunoștință despre motivul pentru care astfel de acte nu au fost perfectate, simpla intenție de la un moment dat chiar coroborată cu faptul că D. I., soțul decedat al reclamantei a fost crescut de la o vârstă fragedă de B. E. și cu faptul că cei doi soți D. au îngrijit de aceasta până la deces, nefiind suficientă pentru transmiterea dreptului de proprietate.
Că, în cauză nici chiar o înțelegere pur verbală nu a fost dovedită, iar faptul că soții D. au adus unele îmbunătățiri la casă în timpul vieții lui B. E., în condițiile în care ei locuiau în casa acesteia, fiind tolerați de aceasta unde și-au crescut și cei șapte copii, nu poate conduce implicit la concluzia că ar fi existat o convenție între proprietara B. E. și cei doi soți în sensul de a le transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor din moment ce nu există nici o dovadă în această privință.
Că, din întregul probatoriu administrat nu reiese nici faptul că aceste lucrările ar fi fost făcute cu permisiunea moștenitorului ei I. A. și nici acest aspect nu interesează din moment ce în urma desfășurării mai multor judecăți în privința terenului pe care au fost amplasate construcțiile în litigiu nu au fost recunoscuți ca proprietari ai terenului nici D. Lucreția și nici pârâtul I. A..
S-a reținut că reclamanta a precizat (fila 29 din dosar) că terenul pe care au fost edificate construcțiile se regăsește în cuprinsul adeverinței de proprietate nr. 222 din 15.02.1992.
Că, prin sentința civilă nr. 3005/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ * irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de părți prin decizia nr. 1187/19.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj(fila 75 din dosar), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții D. Lucreția, D. I. A., D. P. L., A. M., D. C., D. Vasiele, D. Lucreția S., D. E., în contradictoriu cu intervenienții S. V., I. A., B. S. și intimatele Comisia locală de Fond funciar Motru și Comisia Județeană de Fond funciar Motru, având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Motru să înainteze documentația întocmită pentru suprafața de 3,92 ha teren la Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, obligarea acestei comisii să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 3,92 ha teren validat prin HCJ nr. 23/1991 și pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 222/15.02.1992 și obligarea Primarului Municipiului Motru în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Motru la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la punerea în posesie și în considerentele acestei sentințe s-a reținut că nici autorul direct al reclamanților-defunctul D. I. și prin urmare nici reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul ce le-a fost validat prin HCJ nr. 23/1991 și care a aparținut defuncților B. E. și V. C., față de care nu au nici o legătură de rudenie și totodată că nici unul dintre cei trei intervenienți nu justifică interes pentru a solicita anularea hotărârii de validare prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, din moment ce aceștia nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în privința terenului respectiv.
În privința terenului pe care se află construcțiile menționate mai sus s-a reținut că reclamanta și intervenienții nu au fost în măsură să facă dovada dreptului de proprietate, mai mult, este de menționat că, avocatul acestora a arătat în ședința publică din 10.10.2012, cu ocazia cuvântului pe fond, că reclamanta își menține declarația de renunțare la capătul de cerere referitor la existența dreptului de proprietate asupra terenului de 500 m.p..
S-a constatat că nici pârâtul I. A. nu este proprietarul terenului pe care sunt amplasate construcțiile, așa încât dispozițiile art. 492 Cod civil potrivit și art. 494 Cod Civil, privind accesiunea nu sunt aplicabile în raport de acesta, motiv pentru care va fi respinsă cererea pârâtului prin care a invocat accesiunea cu privire la construcțiile edificate de reclamantă și soțul ei.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenta reclamantă D. Lucreția și recurenții intervenienți A. M., D. Lucreția S., D. C., D. E., D. I. A., D. P. L., D. V..
Reclamanta critică sentința invocând faptul că acțiunea sa a avut ca obiect constatarea unui drept de proprietate asupra construcțiilor dobândit ca urmarea a realizării construcțiilor și nu ca urmare a uzucapiunii asupra acestora.
Precizează că instanța a apreciat greșit cu privire la respingerea acțiunii, deoarece pârâtul I. A. nu a dovedit dreptul său de proprietate nici asupra terenului și nici asupra construcțiilor.
Susține că, dimpotrivă din certificatul de moștenitor nr. 916 din 06.08.1991 rezultă în mod clar că pârâtul nu este proprietarul construcțiilor din gospodăria autoarei B. E. și dimpotrivă acestea au fost realizate de autorul D. I., iar pentru terenul în suprafață de 500 m.p. înscris în certificatul de moștenitor pârâtul nu are titlu de proprietate.
Aceleași motive de recurs sunt invocate și de recurenții intervenienți.
Tribunalul analizând recursurile declarate, constată că acestea sunt fondate urmând a fi admise în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, modificată sentința în sensul admiterii în parte acțiunii reclamantei D. Lucreția și admisă cererea de intervenție cu privire la acțiunea în constatare având ca obiect construcțiile, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Se constată că, în raport de materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a interpretat greșit situația dedusă judecăți și a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Analizând cererea de chemare în judecată se constată că, reclamanta D. Lucreția a formulat o acțiune în constatare invocând existența unui drept propriu pentru construcțiile solicitate și nu a invocat dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive.
Aceasta motivează în conținutul acțiunii că imobilele construcții au fost edificate de ea și soțul ei pe parcursul celor 30 de ani de conviețuire.
Aceleași drepturi proprii sunt invocate și de recurenții intervenienți.
Analizând cererile formulate în raport de motivele de fapt și de drept invocate se constată că acestea sunt fondate fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamanta și intervenienții se află în posesia imobilelor și nu pot recurge la o acțiune în realizarea dreptului pe calea dreptului comun, iar pârâtul nu a opus un act prin care să dovedească existența unor drepturi proprii asupra acestor imobile.
Reclamanta și intervenienții justifică un interes legitim actual și născut în promovarea cererilor pentru că drepturile lor sunt contestate existând pericolul încălcării acestora de către pârât.
Analizând fondul cererilor, rezultă că reținerile instanței de fond sunt greșite cu privire la analizarea dreptului invocat de reclamantă și intervenienții.
Astfel, din certificatul de moștenitor nr. 916 din 06.08.1991 emis de pe urma autoarei B. E. rezultă că, construcțiile din gospodăria autoarei consemnate în anexa înaintată de primărie fostului notariat de Stat Gorj nu fac parte din masa succesorală a autoarei și au fost realizate de autorul reclamatei și interveniențiilor D. I..
Acest act se coroborează cu înscrisul depus la fila 39 a primului dosar de fond_ ce reprezintă o declarație olografă, chiar a pârâtului dată la data de 23.06.1991, înainte cu puțin timp de emiterea certificatului de moștenitor prin care acesta recunoaște dreptul de proprietate asupra construcțiilor, cât și a bunurilor mobile a autorului D. I. pe care îl numește fratele său.
Despre acordul intervenit între autorul D. I. și pârât, cât și între tatăl pârâtului I. I I. și autoarea B. E. cu privire la construcții au relatat și martorii M. P., B. S., S. D., G. N., T. V., în sensul că acestea au fost renovate în totalitate cât și realizate de autorul D. I., de reclamantă și intervenienți.
Mai mult din depoziția martorului D. N. rezultă că îmbunătățirile realizate la bunurile autoarei B. E. au fost substanțiale încât casa veche este cu totul alta fiind păstrate din aceasta doar bârnele, iar martorul F. A. a relatat că proprietarul gospodăriei era D. I. și nu B. E..
Tribunalul apreciază că, în raport de recunoașterile pârâtului privind dreptul de proprietate al construcțiilor prin existența certificatului de moștenitor nr. 916 din 06.08.1991, necontestat și prin declarația dată la data de 23.06.1991 care se coroborează cu probele testimoniale reținute, reclamanta și intervenienții au dovedit dreptul lor de proprietate cu privire la construcțiile situate pe suprafața de teren de 500 m.p. din satul Roșiuța, cu vecini la E - Rimescu C., la V- drum comunal, S - Pirlea I. și la N - C. F., astfel că acțiunea în constatare ce are ca obiect dreptul de proprietate pentru construcții este fondată.
Instanța de recurs va înlătura apărările invocate de intimatul pârât prin întâmpinare având în vedere interpretarea certificatului de moștenitor reținută în prezentele considerente, cât și probele testimoniale.
Faptul că autoarea B. E. nu a realizat un act de înstrăinare către reclamantă și soțul acesteia nu poate constitui un temei de respingerea acțiunii întrucât recurenți au dovedit existența dreptului lor de proprietate cu privire la construcții.
Instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat și nu a reținut înscrisurile invocate, care erau hotărâtoare pentru soluționarea pricini.
Față de cele reținute recursurile declarate vor fi admise, va fi modificată sentința în sensul admiterii în parte acțiunii reclamantei D. Lucreția și admisă cererea de intervenție cu privire la acțiunea în constatare având ca obiect construcțiile și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta reclamantă D. Lucreția și recurenții intervenienți A. M., D. Lucreția S., D. C., D. E., D. I. A., D. P. L., D. V. împotriva sentinței civile nr. 2531 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și admite cererea de intervenție.
Constată că reclamanta și intervenienții sunt proprietarii construcțiilor situate pe suprafețele de 500 mp din satul Roșiuța, cu vecini la E-R. C., la V-drum comunal,S-Pirlea I., și la N-C. F..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, N. U. | Judecător, C. A. M. |
Grefier, A. P. |
Red. N.Ș. /Tehn. C.I.L.
Jud. fond M. M. T.
3ex/09 Ianuarie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 961/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
