Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2288/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2288/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 7184/318/2009*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 2288/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2013 privind judecarea recursului declarat de recurentul pârât A. I., împotriva sentinței civile nr. 5425/08.07.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare din ziua dezbaterilor este legal îndeplinită.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanții F. I. și F. D. au chemat în judecată pe pârâtul A. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren 175 mp din totalul suprafeței de 2483 mp teren arabil situat în intravilanul orașului Tismana tarlaua 651, . cadastral 1334 și vecini la est- A. I., vest- G. M., sud-DN 67 D, nord-drum exploatare, obligarea pârâtului să-și ridice gardul de pe latura estică a proprietății reclamanților, iar în caz de refuz, să fie autorizat să-l ridice pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8314/04.12.2008, reclamanții sunt proprietarii terenului de 2483 mp, că terenul este intabulat, iar în primăvara anului 2009 pârâtul a construit un gard pe proprietatea reclamanților. Reclamanții au susținut că la fața locului s-a deplasat o comisie de la primăria Tismana, ambele părți fiind de acord cu măsurătorile, însă ulterior nu s-a mai respectat linia de hotar.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 480 și următoarele cod civil și 1073 și următoarele cod civil.
În dovedire au depus în copie filă registru agricol, plan de amplasament, contract de vânzare-cumpărare, cu schiță cadastrală și extras de carte funciară.
În cauză, pârâtul A. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a cumpărat prin actul autentificat sub nr 2357/2002 terenul in suprafața de 2658 mp situat in intravilanul satului Tismana iar in anul 2008 a inceput demersurile pentru obținerea unei autorizații de construcție pe terenul respectiv. Pârâtul a menționat că nu a ocupat din terenul vecinilor săi de la vest, reclamantii din cauza de față ci din contră acestia nu au respectat semnele de hotar dintre proprietăți, motiv pentru care a formulat impotriva acestora plângere penală pentru tulburare de posesie.
Pârâtul a atașat cererii de chemare in judecată, in copie contractul de vânzare cumpărare nr 2357/11.04.2002, contract de vânzare cumpărare nr 6222/2008, planuri de amplasament. (f 17-22)
Reclamanții și-au completat acțiunea la data de 24.06.2009, respectiv 14.09.2009, în sensul că au solicitat și obligarea pârâtului să-și ridice imobilul construcție de pe terenul reclamanților, iar în caz de refuz, să fie autorizat să-l ridice pe cheltuiala pârâtului si să se constate nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2357/11.04.2002, arătând că acest contract are la bază un înscris sub semnătură privată și potrivit art. 12 alin. 2 din legea 54/1998, acest act de schimb trebuia să fie încheiat în formă autentică, că vânzătorul V. D. a declara fals că terenul provine de la mama sa, întrucât a fost preluat de la S. C. prin dovada de mână din 20.04.2008, teren înscris în contractul de vânzare cumpărare solicitat a se anula. (f 23, 27, 28)
A fost atașată, in copie, dovada din 20.04._, contract vânzare-cumpărare 2357/2002, încheiere de carte funciară_/2008, extras de carte funciară.
Pârâtul a depus note de ședință prin care a arătat că solicită respingerea cererilor de revendicare și obligație de a face intrucât nu ocupă din proprietatea reclamantilor iar in privința cererii privind constatarea nulității absolute a contractului 2357-2002 a solicitat ca reclamantii să timbreze cererea și aceasta să fie disjunsă.
Reclamanții au renunțat la cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare 2357/2002, instanța luând act de renunțare prin incheierea de ședintă din data de 28.10.2009.(f 42, 43).
Prin sentința civilă nr.7223/7.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în acest dosar s-a respins acțiunea cu completarea ulterioară, formulată de reclamanții F. I., F. D., în contradictoriu cu pârâtul A. I., ; s-a luat act că reclamantul renunță la judecarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2357/2002, au fost obligați reclamanții la plata sumei de 1800 lei către pârât, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții iar prin decizia nr. 2774/2.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
La rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._ . In cursul judecării cauzei după casare, instanța a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulate de pârât și cererea de conexare a dosarului de față cu dosarul nr_/318/2012 pentru motivele expuse in incheierea de ședintă din 24.01.2013. (f. 38).
In conformitate cu dispozițiile instanței de control judiciar, in cursul cercetării judecătorești in rejudecarea cauzei, instanța a incuviintat proba cu expertiza de specialitate. Pârâtul Andreeascu I. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Toacsen I. in dosarul cu nr_ (filele 15-22).
Raportul de expertiză dispus de instanța de judecată a fost depus la dosarul cauzei, fiind incuviintate obiecțiunile formulate de părți, fiind depus și răspunsul expertului la acestea.
Instanța a apreciat că pentru lămurirea cauzei se impune ascultarea expertului L. G., astfel că s-a dispus citarea acestuia in vederea oferirii de explicații cu privire la raportul de expertiză și situația de la fața locului. In ședinta publică din data de 04.07.2013 a fost ascultat expertul ce a depus la dosar schită a terenului și a identificat vecinii terenului in litigiu de 36 mp.
Prin sentința civilă nr. 5425/08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții F. I., F. D., ambii cu domiciliul în Tismana, ., în contradictoriu cu pârâtul A. I.,cu domiciliul în Tismana, ..
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților in deplină proprietate si linistită posesie terenul in suprafață de 36 mp, (45 m pe lungime și 0,80 m lătime), având ca vecini: la nord rest proprietate reclamanti pe o,80 m, la est A. I. pe o lungime de 45 m, la sud rest proprietate reclamanți pe 0,80 m, la vest rest proprietate reclamanți pe aceiași lungime, teren identificat prin schița depusă la completarea raportului de expertiză topografică.
A fost obligat pârâtul să ridice de pe terenul ocupat stâlpii de lemn iar in cazul refuzului pârâtului de a indeplini aceasta obligatie, abilitează reclamantii să facă acest lucru pe seama și cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut căreclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 2483 mp situat in intravilanul orașului Tismana, tarlaua 651, parcela_, cu număr cadastral 1334, cu vecini la răsărit A. I., la apus G. M., la miazăzi DN 67, la miazănoapte drum exploatare. Aceștia și-au dovedit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8314/04.12.2008 la BNP T. I.. Reclamantii au cumpărat terenul respectiv de la vânzătoarea B. M., aceasta dobândind proprietatea prin moștenire. Reclamanții au intabulat dreptul de proprietate in cartea funciară nr 987 a orașului Tismana, așa cum reiese din incheierea nr_/2008 emisă de OCPI Gorj și din extrasul de carte funciară emis la 13.12.2008. (f 31-33)
Pârâții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 2658 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2357/11.04.2002 la BNP S. B. și a unei suprafețe de teren de 1430 mp, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6222/28.11.2008 la BNP A. M.. (f 19, 21)
Pârâtii au cumpărat suprafața de 2658 mp de la vânzătorii Vlădut D. și Vlădut P. V., aceștia dobândind terenul de la Vlădut M. prin contractul de intreținere autentificat sub nr 4201/05.06.1991. Terenul de 1430 mp a fost cumpărat de pârâti de la numitul Găletescu I., acesta dovedind proprietatea asupra terenului prin certificatul nr_/2008 și procesul verbal nr_/2008 eliberat de Primăria Tismana. Actul de vânzare cumpărare nr 2357/2002 a fost intabulat sub nr cadastral nr 310 .
In dovedirea faptului ocupațiunii, necesar pentru indeplinirea cerințelor acțiunii in revendicare, instanța a reținut că acesta a fost constatat și de concluziile expertizelor din primul ciclu procesual. Astfel in raportul de expertiză intocmit de V. N. s-a concluzionat că pârâtul ocupă din terenul reclamanților, 118 mp, ocupațiunea terenului fiind dată de stâlpii de lemn bătuți de acesta pe terenul reclamanților. Același fapt a fost reținut și in raportul de contraexpertiză insă in privința suprafeței ocupate se indicau 18 mp. Chiar și din raportul de expertiză întocmit de expertul asistent Toacsen I. se poate reține concluzia existenței ocupațiunii pârâtului in condițiile in care in acesta s-a menționat că terenul in litigiu este de 37 mp, din care 7 mp reprezintă teren ce se regăsește atât in actele reclamantului (contract nr 8314/2008), cât și in actul pârâtului (contract nr 2357/2002), 15 mp se regăseste in actul reclamantului- contract nr.8314/2008 iar 15 mp se regăseste in actul pârâtului-contract nr 2357/2002.
In același sens, prin declarația martorei B. M. s-a precizat că terenul părților a făcut parte dintr-un corp comun, ce a fost impărțit frățește, astfel că fiecare teren astfel împărțit trebuia să aibă câte 10 m la stradă, insă reclamantul are mai puțin de 10 m la stradă datorită atitudinii pârâtului ce și-a extins hotarul .
In raportul de expertiză întocmit in cursul rejudecării cauzei de către L. G., au fost avut in vedere toate actele prin care părțile au interes să își dovedească susținerile și apărările, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr 8314/2008 (act depus de reclamant) dovada de mână din 20.04.1998 dintre S. C. și Vlădut D., adeverința nr 2797/09.04.2002 eliberată de Primaria Tismana, contractul de vânzare cumpărare nr 2357/2002 intre soții Vlădut D. și Vlădut P. și soții A. I. și A., contractul de vânzare cumpărare nr 6222/2008 dintre Galetescu și soții A. I. și A. (acte depuse de pârât). De asemenea, determinarea terenului in litigiu s-a făcut avându-se in vedere și documentația tehnică pentru intabularea terenului reclamanților, cu nr cadastral nr 1334, documentația pentru intabularea terenului pârâtilor nefiind executată in sistemul național de coordonate.
Concluzia raportului de expertiză intocmit de L. G. a confirmat faptul ocupațiunii de către pârâti din terenul proprietatea reclamantului. Din raportul de expertiză, schite depuse la raport și in completările la acesta și din expunerile expertului in fața instanței, se constată că suprafața ocupată de pârâti este de 36 mp, (45 m pe lungime și 0,80 m lătime), având ca vecini la nord rest proprietate reclamanti pe o,80 m, la est A. I. pe o lungime de 45 m, la sud rest proprietate reclamanți pe 0,80 m, la vest rest proprietate reclamanți pe aceiași lungime.
Instanța a constatat astfel că părțile dețin terenuri in intravilanul orașului Tismana, fiind vecini, aceștia dovedindu-și cu inscrisuri dreptul lor de proprietate. Instanța, in raport de concluziilor rapoartelor de expertiză intocmite in cele două cicluri de judecată și de declarațiile martorei B. M., a reținut că pârâtul ocupă din terenul reclamantului. In privința suprafeței ocupate, instanța a reținut concluziile raportului de expertiză intocmit in rejudecarea cauzei de către expert L. G., in sensul că terenul ocupat este in suprafață de 36 mp, având vecinătățile indicate de expert iar faptul ocupațiunii il reprezintă stâlpii montați de pârât. Instanța a dat eficiență acestui raport intrucât concluzia acestui raport a fost emisă avându-se in vedere atât actele de proprietate ale părților, documentațiile cadastrale, cât și obiecțiunile părților expuse in scris dar și in oral in fața instanței.
Acțiunea în revendicare are caracterul unei acțiuni petitorii, prin care se pune în discuție calitatea de proprietar și prin care proprietarul neposesor, solicită posesorului neproprietar să-i permită exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Cele două condiții de admisibilitate ale acțiunii in revendicare sunt dovada dreptului de proprietate al reclamanților și ocupațiunea nejustificată a terenului de către un posesor neproprietar.
In cauza de fața instanța a reținut că au fost dovedite condițiile revendicării, respectiv dreptul de proprietate al proprietarului neposesor și dovada ocupațiunii de către pârât. Astfel, in temeiul art 480 cod civil, instanța a admis in parte acțiunea in revendicare și a obligat pârâtul să lase reclamantulilor in deplină proprietate și linistită posesie suprafața de 36 mp, (45 m pe lungime și 0,80 m lătime), având ca vecini la nord rest proprietate reclamanti pe o,80 m, la est A. I. pe o lungime de 45 m, la sud rest proprietate reclamanți pe 0,80 m, la vest rest proprietate reclamanți pe aceiași lungime, teren identificat prin schița depusă la completarea raportului de expertiză topografică.
Recunoscându-se calitatea de proprietar al reclamantului pentru terenul în litigiu și pentru a i se asigura unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de folosință, constatându-se că faptul ocupațiunii il reprezintă stâlpii montati de pârât pe terenul reclamanților instanța, in temeiul art 1073 și 1077 cod civil, a admis capătul de cerere privind obligația de face și a obligat pârâtii să ridice stâlpii de lemn de pe terenul reclamantului, iar in caz de refuz al pârâtului de a indeplini această obligație se abilitează reclamanții să facă acest lucru pe seama și cheltuiala pârâtului.
In raport de principiul disponibilității acțiunii civile, dar și de dispozitiile art 274 cpc, potrivit cărora cel ce cade în pretenții va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 5451,8 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată. La soluționarea acestui capăt de cerere, instanța a avut in vedere culpa procesuală a pârâtului, dar și cheltuielile pe care reclamanții au dovedit că le-au efectuat in cursul celor două cicluri procesuale, prin dovezile depuse la dosar.
Astfel, in judecarea cauzei in primă instanța, reclamanții au achitat taxe de timbru și timbru judiciar in cuatum de 68, 3lei, onorariu expertiză in sumă de 550 lei și onorariu avocat in cuantum de 1000 lei, conform chitanțelor depuse la filele 4,44, 70 și 294 dosar.
In cursul judecării recursului, reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată de 1033,5 lei, din care 33,5 taxa de timbru și timbru judiciar și 1000 lei onorariu avocat. (f 18. 29)
Instanța a reținut că in cursul rejudecării cauzei după casare, reclamantii au făcut dovada cheltuielilor de judecată in cuantum de 2800 lei, din care 1800 lei onorariu avocat și 1000 lei onorariu expert, conform dovezilor de la filele 14, 34 și 84 din acest dosar.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică adusă sentinței este aceea a omisiunii instanței de a se pronunța asupra petitelor din acțiunea inițială depusă pe data de 24.06.2009 și respectiv pe data de 14.09.2009 privind obligarea recurentului să-și ridice construcția și materialele de construcție.
S-a invocat că deoarece reclamanții nu au demonstrat că suprafața revendicată de 36 mp face parte din suprafața cumpărată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2314/2008, diferența de 2 m, deficit, intră în limita de toleranță admisă la măsurători pe care expertul L. (conform răspunsului la obiecțiunea nr. 8) nu a considerat-o lipsă de teren, apreciindu-se ca nefiind îndeplinită prima condiție a acțiunii în revendicare, respectiv a calității de proprietar. În contextul aceleiași critici s-a făcut referire și la răspunsul la obiecțiunea nr. 5. S-a mai invocat că din toate măsurătorile efectuate în ambele cicluri procesuale a rezultat clar că pentru cele două proprietăți cumpărate care însumate dau suprafața totală de 4088 mp, recurentul deține un deficit de suprafață de 153 mp., fiind nelegală soluția expertului de a-i „întregi” deficitul prin cuprinderea șanțului de scurgere de la est, cu 0,55 m, astfel încât, neavând nici suprafața, nici lățimea terenurilor cumpărate nu are cum să ocupe din terenul reclamantului. Astfel, a considerat recurentul că nu s-a demonstrat nici cea de-a doua condiție a acțiunii în revendicare. În legătură cu această critică, s-a făcut și mențiunea că, deși vânzătoarea nu l-a acționat în judecată pe pârât pentru că i-ar fi ocupat vreo porțiune de teren, reclamanții au cumpărat pe data de 11.04.2002 suprafața de 2652 mp, însă doar după întocmirea planului de amplasament în toamna anului 2008, reclamanții au plantat ștompii intrând în terenul cumpărat de recurent pe o lățime de 0,72, plecând de la stradă, susținând tot ei că le-a ocupat teren cu temelia casei.
S-a criticat sentința și pentru nelămurirea cauzei sub toate aspectele, avându-se în vedere opiniile contradictorii din expertizele efectuate în cauză.
S-a făcut referire la împrejurarea că litigiul este unul artificial indus de suprapunerea virtuală a documentațiilor cadastrale.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Critica referitoare la nepronunțarea asupra petitelor la completarea acțiunii inițiale, se poate analiza din perspectiva interesului recurentului de a invoca acest aspect, constatându-se că recurentul invocă nepronunțarea instanței cu privire la cereri formulate de către reclamanți, astfel că aceștia din urmă aveau nemijlocit interesul de a invoca nesoluționarea capetelor de cerere respective.
De altfel, soluția de admitere în parte a acțiunii relevă împrejurarea că instanța s-a pronunțat pe capătul de cerere în obligația de a face în considerarea cererii în întregul ei (cu completări ulterioare) reținând în considerentele sentinței că faptul ocupațiunii îl reprezintă stâlpii montați de pârât pe terenul reclamanților, deci nu și alte construcții.
De altfel, în concluziile orale, apărătorul reclamanților a pus concluzii în mod expres cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face în sensul obligării pârâtului să-și retragă stâlpii.
Cât privește modul de soluționare a capătului de cerere în revendicare, se apreciază că instanța de fond a reținut corect în ceea ce privește suprafața de 36 mp, că au fost dovedite cele două condiții ale revendicării, respectiv dovedirea de către reclamanți că sunt proprietarii terenurilor și a ocupațiunii terenului. Astfel, dreptul de proprietate al reclamanților este atestat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8314/2008 la BNP T. I. prin care au cumpărat de la vânzătoarea B. M., terenul în suprafață de 2084 mp.
În ceea ce privește actele de proprietate ale recurentului pârât, acesta s-a prevalat de contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 2257 din 11.04.2002 la BNP S. B. prin care dobândește 2658 mp de la V. D., respectiv sub nr. 6222 din 28.11.2002 la BNP A. M. prin care dobândește 1430 mp de la G. I..
În ceea ce privește proveniența terenului vânzătoarei B. M., aceasta, conform înscrisurilor și evidențelor de rol agricol, a dobândit terenul prin moștenire de la autorii ei.
În privința provenienței terenurilor dobândite de către pârât, s-a avut în vedere că vânzătorul V. D. a dobândit proprietatea în baza unui înscris sub semnătură privată, încheiat cu S. C., astfel că eventualul deficit din proprietatea recurentului se datorează împrejurării că nu a fost identificat corect terenul ca suprafață, aspect relevat chiar și de martorul V. D. care arată că atunci când a făcut schimbul cu S. C., au măsurat terenul cu pasul, fapt confirmat și de martorul S. C. care, în plus, a precizat că terenul în cauză este teren frățesc și trebuia să aibă aceleași lățimi aproximativ 11 pași.
Audiată ca martor, vânzătoarea B. M. susține că terenul reclamanților trebuie să aibă lățimea de 10 m la . m lățime în celălalt capăt și că S. C. avea o lățime a terenului său la stradă de 10 m.
Cert este însă că expertizele efectuate în cauză au relevat ocupațiunea unei suprafețe de teren de către pârât, chiar dacă, ca și întindere, nu este aceeași.
Expertiza efectuată de către expertul L. s-a realizat în urma transpunerii actelor de proprietate invocate de părți și chiar prin răspunsul la obiecțiunile formulate de părți se concluzionează în sensul că pârâtul a ocupat terenul de 36 mp prin plantarea stâlpilor, menționându-se că suprafața de tern a reclamanților a fost calculată pe limita dată de stâlpii montați de aceștia față de care lipsa de teren a acestora aproape că a dispărut (doar – 2 mp).
Așadar, expertul a avut în vedere că prin montarea stâlpilor de către reclamanți proprietatea acestora până la limita stâlpilor montați se regăsește în totalitate, cei – 2mp intrând într-adevăr într-o marjă de erori de măsurătoare.
Așadar, din aceste concluzii, dar și din răspunsul la obiecțiuni, rezultă că terenul în litigiu se situează în porțiunea delimitată de stâlpii plantați pe de o parte de către pârât și pe de altă parte de către reclamanți, stâlpii montați de către pârât fiind stabiliți fără echivoc ca fiind amplasați pe terenul reclamanților. Or, tocmai în considerarea montării acestor stâlpi se evidențiază faptul ocupațiunii terenului, iar o respectare a proprietății reclamanților impunea obligarea la ridicarea acestor stâlpi pentru a permite o efectivă folosire de către reclamanți a întregii suprafețe de teren pe care o dovedește cu actele de proprietate și care, conform concluziilor expertului, este calculată până la limita stâlpilor montați de către aceștia.
Așadar, nu intră în discuție doar o suprapunere virtuală a documentațiilor cadastrale, ocupațiunea fiind una efectivă ca urmare a montării de către pârât a stâlpilor spre interiorul proprietății reclamanților.
De altfel, expertul a menționat că pentru determinarea terenului în litigiu a avut în vedere documentația tehnică a reclamanților dovedită în sistemul național de coordonate, pentru că numai aceasta poate fi raportată ca poziție și amplasament.
Raportat și la considerentele soluției instanței de fond, tribunalul apreciază că a fost corect soluționată cauza, judecătoria având în vedere atât concluziile raportului de expertiză, cât și înscrisurile și depozițiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță, astfel că în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât A. I., împotriva sentinței civile nr. 5425/08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata a 1600 lei cheltuieli de judecată în recurs față de intimații reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. D. | Judecător, M. G. | Judecător, N. U. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G./Tehnored.M.O./J.f. M.P./2 ex./29 Noiembrie 2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 977/2013. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Hotărâre din 16-10-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
