Acţiune posesorie. Decizia nr. 1129/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1129/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 3464/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1129/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți R. A. și R. M. împotriva sentinței civile nr. 407 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant R. A., recurenta reclamantă R. M., asistată de avocat P. A. și intimatul pârât B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. A. pentru recurenta reclamantă R. M. a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea completării probatoriilor .
Recurentul reclamant R. A. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Intimatul pârât B. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 407 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea posesorie formulată de reclamanții R. O. A. și R. Gr. M., dom. în com. Dragotești, . în contradictoriu cu pârâtul B. C., dom. în com. Dragotești, ..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în fapt reclamanții au solicitat să fie obligat pârâtul să respecte pașnica folosință a terenului în suprafață de 1522 mp. teren extravilan, situat în punctul ,, În L.” de pa raza comunei Dragotești, ., pe care tatăl reclamanților l-a muncit până când a decedat după care, terenul a continuat să fie în posesia reclamanților care l-au muncit neîntrerupt.
Față de acestea a reținut instanța că prezenta acțiune este una posesorie, în reintegrare, aceasta putându-se exercita împotriva oricărei persoane care se face vinovata de tulburarea posesiei
Că, acțiunea posesorie este acea acțiune prin care cel ce a posedat un bun timp de cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului .
Potrivit dispozițiilor art. 949-951 cod civil, pentru a fi admisibilă acțiunea posesorie reclamanții trebuie să facă dovada că nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare, că înainte de aceasta dată a posedat cel puțin un an, iar posesiunea exercitată a fost o posesie utilă cu excepția situației în care tulburarea ori deposedarea a fost violentă caz în care, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată indiferent de durata posesiei sale.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că între părți există litigii civile cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că până în anul 1998 terenul în litigiu a fost în posesia tatălui reclamantului și a numitei B. Z., care a cumpărat terenul de la tatăl reclamantului.
S-a mai reținut că după decesul lui R. O. terenul a fost în posesia reclamanților până în anul 2009 când pârâții au intrat în posesia terenului în baza unei sentințe judecătorești și au cultivat lucernă.
S-a mai reținut din depoziția martorului C. A. că în anul 2011 reclamanții au întors lucerna cultivată de pârât și au cultivat ovăz pe timp de noapte, aceste susțineri coroborându-se cu cele relatate de martorul G. C., care a declarat că în anul 2011 reclamantul i-a spus că a cultivat terenul cu ovăz.
De asemenea, din depozițiile martorilor a rezultat că în prezent terenul se află în posesia pârâtului și a fost cultivat cu grâu.
Față de cele arătate, instanța a constatat că reclamanții au intrat în posesia terenului în anul 2011, însă nu au făcut dovada că au avut o posesie continuă timp de 1 an.
S-a mai apreciat că posesia exercitată de reclamanți nu este o posesie utilă, ci este afectată de viciul violenței, având în vedere că din probele administrate rezultă că au intrat în posesia terenului prin întoarcerea culturii de lucernă plantată de pârât în anul 2009.
Așadar, s-a constatat că reclamanții nu au dovedit exercitarea unei posesii utile timp de un an anterior datei deposedării, în condițiile dispozițiilor art. 1169 c. civil din 1864
Că, reclamanții nu au făcut nici dovada faptului că pârâtul a dobândit sau conservat posesia prin acte de violență fizică sau morală, pentru ca instanța să analizeze cererea de chemare în judecată prin raportare la dispozițiile art. 951 alin. 2 c. civil.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții R. A. și R. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, întrucât pârâtul trebuia să fie obligat să prezinte fila de rol agricol din perioada în care tatăl acestuia era în viață .
Că, în ceea ce îl privește au întors lucerna în data de 6.02.2012 pe timp de zi și au semănat ovăz, întrucât nu a acceptat să continue acțiunea în revendicare, ocazie cu care să compare titlurile de proprietate, iar acte de violență nu au existat.
Au mai arătat recurenții că depoziția martorului C. A. nu a fost reală și nu trebuia să se țină cont de aceasta .
Tribunalul analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate, apreciază ca fiind neîntemeiat recursul.
Recurenții reclamanți l-au acționat în judecată pe intimatul pârât pentru ca acesta să le lase în pașnică folosință o suprafață de teren de 1522 mp situată în punctul ,, În luncă”, de care au fost deposedați în anul 2012 prin cultivarea acestui teren de către pârât cu porumb.
Reține tribunalul din probatoriile administrate, respectiv depozițiile martorilor audiați, precum și înscrisurile aflate la dosar că pentru suprafața în cauză între părți au existat mai multe litigii, în prezent suprafața fiind deținută de către intimatul pârât, fără ca acesta să fi dobând-o prin acte de violență.
Susținerea recurenților reclamanți că au exercitat o posesie utilă pe o perioadă de un an anterior deposedării nu a fost dovedită în condițiile cerute de dispozițiile art. 1169 Cod civil, iar cu privire la fila de rol agricol a autorului pârâtului, nimic nu-i împiedica pe recurenții reclamanți să solicite eventual depunerea acesteia la instanța de fond, iar în ceea ce privește depoziția martorului C., în situația în care apreciau că se află în dușmănie cu acesta, puteau să facă cunoscut instanței aspectele invocate .
Față de considerentele arătate, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 949-951 Cod civil, motiv pentru care recursul declarat de reclamanți urmează să fie respins ca nefondat .
Văzând și dispozițiile art. 312 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți R. A. și R. M. împotriva sentinței civile nr. 407 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. B. | Judecător, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. |
Grefier, A. P. |
red. MB
j.f.V. E S
ex. 2
SL 08 Mai 2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1981/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 786/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
