Anulare act. Decizia nr. 1048/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1048/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 3063/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1048/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții pârâți Budoiaș C., Budoiaș A. I., împotriva sentinței civile nr._ din 12.09.2012, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul A. D. F. asistat de avocat G. G., au lipsit celelalte părți, recurenții pârâți Budoiaș C., Budoiaș A. I., intimata pârâtă D. I. și intimații P. de pe lângă Tribunalul Gorj, P. de pe lângă Judecătoria Tg-J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul intimatului reclamant A. D. F., avocat G. G. învederează că nu mai are cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată ca urmare a îndeplinirii procedurii de citare cu intimata D. I. prin publicitate, fiind realizată dovada în acest sens cu extrasul corespunzător din ziarul depus la dosar.
Fiind acordat cuvântul de către tribunal cu privire la recurs, av. G. G. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată față de intimatul reclamant.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.03.2012, sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Târgu-J. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. D. F., D. I., Budoiaș C. și Budoiaș A. I. desființarea declarației autentificate sub nr. 218/09.01.2010 de BNP S. B..
În motivare, s-a arătat că prin ordonanța nr.6227/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de D. I. pentru infracțiunea prev. de art.292 din Codul Penal întrucât în data de 19.01.2010 a dat o declarație în fața notarului în care a menționat aspecte nereale, declarație ce a fost depusă de numitul Budoiaș C. în dosarul nr._/318/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J..
În drept, s-au invocat disp. art.230 C.pr.pen rap. la art 245 lit.c ind.1 C.pr.pen.
Pârâții, legali citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria Tg J. a înaintat dosarul de urmărire penală nr.6227/P/2010.
La termenul din 12.09.2012 instanța a administrat un interogatoriu intimatului A. D. F..
Prin sentința civilă nr._ din 12.09.2012 Judecătoria Tg. J. a admis sesizarea formulată de petentul P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., în contradictoriu cu pârâții A. D. F., D. I., Budoiaș C., și Budoiaș A. I..
A fost desființată declarația pârâtei D. I. autentificată sub nr. 218/19.01.2010 de BNP S. B..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin ordonanța Parchetului dată în dosarul nr. 6227/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea D. I., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.292 din Codul Penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Budoiaș C. și Budoiaș A. I. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 291 și art. 25
rap. la art. 292 din Codul Penal.
În ordonanța mai sus menționată, s-a reținut ca la data de 28.09.2010, partea vătămată A. D. F. a formulat plângere la Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg - J., solicitând efectuarea de cercetări față de numita D. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 192 din Codul Penal, constând în aceea că la data de 19.01.2010, în fața notarului public, a dat o declarație în care a menționat faptul că nu a fost niciodată prezentă în instanță la niciun termen de judecată în dosarul nr._/2004 al Judecătoriei Tg - J., deși aceasta la data de 30.09.2004, a semnat personal o tranzacție în calitate de mandatară a mamei acestuia A. M..
De asemenea, a solicitat, efectuarea de cercetări față de Budoiași C. și Budoiași A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art. 191 si 25 rap. la art. 192 din Codul Penal, constând în aceea că au instigat-o pe D. I. să declare aspectele menționate ca fiind neadevărate și au folosit în instanță declarația mai sus menționată, deși aveau cunoștință că aceasta conține date ce nu sunt conforme cu adevărul.
Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit următoarea stare de fapt:
D. I. este căsătorită cu D. A. care la rândul său este verișor de-al doilea cu A. D. F..
Astfel că în anul 2004, la propunerea acestuia din urmă, D. I. a acceptat să o reprezinte în fața instanței de judecată pe A. M., mama reclamantului, într-un proces civil ce avea ca obiect partajarea bunurilor mobile și imobile rămase ca urmare a decesului autorului A. D., soțul, respectiv tatăl celor două părți implicate.
Pentru realizarea acestei activități a fost întocmită o procură specială semnată doar de către mandantă, ce a fost datată ca dată certă în ziua de 29.09.2004, la Biroul Notarului Public N. M., unde a fost înregistrata sub nr. 7244, document ce a fost acceptat de către instanța de judecată în baza acestuia, permițând reprezentarea numitei A. M. de către D. I..
În ziua de 30.09.2004, fiind prezentă la Judecătoria Tg - J., D. I.;. în calitate de mandatară a numitei A. M., a semnat o tranzacție intervenit între aceasta și A. D. F., tranzacție ce a fost consfințită conform înțelegerii scrise prezentate de părți prin sentința civilă nr. 5967/30.09.2004, în care atât în preambul cât și în cuprins, este menționată atât prezența făptuitoarei în instanță cât și acordul dat de aceasta privind încheierea tranzacției.
Ulterior, A. D. F., după rămânerea definitivă a sentinței civ. nr. 67/30.09.2004, în baza acesteia a solicitat emiterea titlului de proprietate, ocazie care Budoiași C., în calitate de procurator al soției sale Budoiaș A. I., pentru care solicitase organelor competente reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor moștenite de aceasta în calitate de unic moștenitor al mamei sale P. A., care este soră cu A. D., tatăl numitului A. D. F., uzând de faptul că autorii acestora A. I D. și A. D., din timpul vieții, pe cale testamentară, înregistrată la notariatul de Stat Județean Gorj, ar fi stabilit ce le revine fiecăruia dintre aceștia, a aflat despre existența și conținutul tranzacției în cauză, cât și de faptul că în cuprinsul acesteia erau menționate și o parte din bunurile moștenite de către soția sa .
Astfel, acesta a formulat acțiune în instanța de judecată, solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a tranzacției menționate, iar Judecătoria Tg -J., prin sentința civilă nr. 4353/15.06.2010 a respins cererea formulată.
În tot acest timp, Budoiași C., a reușit să ia legătura cu D. A., de la care a aflat modul în care soția acestuia a ajuns să semneze în calitate de mandatară a numitei A. M., a tranzacției menționate, însă nu a putut stabili în mod concret cele întâmplate întrucât aceasta din anul 2005 este plecată la muncă în Italia.
Pe data de 19.01.2010, întrucât D. I., a fost prezentă pentru scurt timp în țară, aceasta a redactat și scris personal un document intitulat. „Memoriu ", în care aceasta a povestit tot ce își mai aducea aminte cu privire la semnarea tranzacției din data de 30.09.2004.
În aceeași zi, D. I., în fața notarului public a reiterat aspectele menționate în memoriu, acestea fiind consemnate în declarația autentificată sub nr. 218/19.01.2010, la Biroul Notariatul Public S. B., aceasta semnând-o și astfel fiind de acord și însușindu-și ca aparținându-i cele menționate în cuprinsul acesteia.
Declarația în cauză, ulterior a fost folosită de către Budoiași C., la recursul declarat împotriva sentinței civile 4353/15.06.2010, recurs în care Tribunalul Gorj, prin Decizia nr._.11.2010, i-a dat acestuia câștig de cauză, astfel că dosarul cu nr._ ce a fost ulterior înregistrat sub nr._/318/2010 la care a fost atașat și dosarul nr._/2004 și în prezent se află pe rolul instanței de judecată.
Din cuprinsul declarației menționate mai sus, reiese faptul că pe propria răspundere și sub sancțiunea legii penale pentru fals de declarații, D. I., a precizat că nu a fost niciodată prezentă în instanță la nici un termen de judecată în dosarul nr._/2004, în care a fost consfințită de către instanță tranzacția menționată, cu toate că atât în cuprinsul sentinței civile cu nr. 5967/30.09.2004 ca de altfel și în cadrul însemnării efectuate la subsolului acțiunii de către grefierul de ședință, la data de 30.09.2004, cu ocazia efectuării apelului, este menționat faptul că aceasta a fost prezentă la dezbateri, aspecte confirmate și de către martorul S. A. M., grefier în cadrul Judecătoriei Tg - J..
Pentru lămurirea întregii situații, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice grafoscopice, în urma căreia expertul criminalist din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Gorj, Serviciul Criminalistic, a stabilit că semnătura edificată la nivelul documentului intitulat „Declarație " autentificat sub nr. 218/ 19.01.2010 la Biroul notarului Public S. B., la rubrica „ Declarantă " a fost executată de către aceasta, din cuprinsul acesteia rezultând că semnăturile literale executate în anul 2004, la nivelul tranzacției și a documentelor de eliberare a pașaportului folosite ca model de comparație păstrează elemente grafice comune cu semnăturile executate de aceasta în anul 2010.
Fiind audiată, D. I., a recunoscut că a fost prezentă în fața instanței de judecată și că semnătura edificată la nivelul tranzacției în ziua de 30.09.2004 îi aparține și a fost executată personal de către aceasta, însă nu își mai amintește dacă a făcut acest lucru în fața completului de judecată.
Conform art.184 Cod pr.civilă” când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă”.
Față de probatoriul administrat în dosarul nr. 6227/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., instanța a reținut că, într-adevăr, pârâta D. I. a făcut declarații neconforme realității, inserate în declarația autentificată sub nr. 218/19.01.2010 de BNP S. B..
Cum acest înscris a intrat în circuitul civil și a produs și efecte juridice, iar orice act juridic trebuie să corespundă realității, instanța a reținut că acest înscris trebuie să fie desființat fiind de altfel lovit și de nulitate absolută.
Împotriva sentinței civile nr._ din 12.09.2012 au declarat recurs pârâții Budoias C. și Budoias A. I., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului recurenții au invocat că din discuțiile avute cu D. I. și din analiza afirmațiilor din documentul intitulat ;;Memoriu,, precum și din declarația dată în fața organelor de cercetare penală în data de 29.12.2011 rezultă că aceasta nu a avut cunoștință de existența procurii, datele sale de identificare fiind cunoscute de A. D. F., că numita D. I. a semnat tranzacția nu în fața instanței de judecată ci pe holul tribunalului și că aceasta nu avea cunoștință de bunurile rămase după autorul A. D.D.
Au concluzionat recurenții că în declarația autentificată sub nr.281/19.01.2010, intimata D. I. a făcut afirmații conforme cu adevărul, a căror veridicitate nu a fost înlăturată prin probe contrare în timpul cercetării judecătorești la instanța de fond.
Reexaminând actele și lucrările dosarului Tribunalul apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Judecătoria Tg. J. a fost învestită la sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. cu desființarea declarației autentificate sub nr.218/09.01.2010 de BNP S. B., temeiul sesizării fiind prevederile art.230 C.pr.pen. raportat la art..245 lit c1 C.pr.pen.
În motivarea sesizării s-a făcut trimitere la Ordonanța nr.6227/P/2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de D. I. pentru infracțiunea prev. de art.292 din Codul Penal întrucât în data de 19.01.2010 a dat o declarație în fața notarului în care a menționat aspecte nereale, declarație ce a fost depusă de numitul Budoiaș C. în dosarul nr._/318/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J..
Întrucât emiterea ordonanței a avut loc la plângerea părții vătămate A. D. F., acesta este persoana al cărui interes privat se urmărește a fi ocrotit prin anularea actului fals în procesul aflat pe rolul instanței civile, acesta devine titularul cererii, dobândind astfel calitatea de reclamant și nu de pârât cum greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței.
Potrivit art.184 C.pr.civ. când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă.
În contextul în care părțile nu au depus la dosar alte probe în afară de cele avute în vedere de organul de cercetare penală la emiterea ordonanței, instanța de fond apreciind prin prisma probatoriului administrat în dosarul nr.6227/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a concluzionat că pârâta D. I. a făcut declarații neconforme realității, inserate în declarația autentificată sub nr. 218/19.01.2010 de BNP S. B..
Așadar, instanța de fond s-a raportat la toate acele înscrisuri la care fac referire recurenții în motivele de recurs, înscrisuri din a căror interpretare s-a concluzionat că declarația în cauză este lovită de nulitate absolută.
De altfel aceste înscrisuri a căror analiză s-a realizat și în cuprinsul ordonanței de neâncepere a urmăririi penale au stat la baza stabilirii vinovăției pârâtei D. I., în săvârșirea infracțiunii de fals pentru care s-au efectuat cercetările penale, dar coroborat cu împrejurările comiterii faptei a persoanei și conduitei făptuitoarei, s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.10 lit.b1 C.pr.pen raportat la art.91 C.pen în temeiul cărora s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
În considerarea celor expuse se apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și în baza art.312 alin. 1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 C.pr.civ. vor fi obligați recurenții la plata către intimatul A. D. F. la 557 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloare onorariu avocat și cheltuieli reprezentând efectuarea procedurii de citare prin publicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți Budoiaș C., Budoiaș A. I., împotriva sentinței civile nr._ din 12.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata către intimatul A. D. F. la 557 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. D. | Judecător, M. G. | Judecător, N. U. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G.
Tehnored.L.M.
Jf.M.P.
Ex.2/22 aprilie 2013
| ← Sechestru judiciar. Decizia nr. 532/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2357/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
