Anulare act. Decizia nr. 1644/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1644/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 8470/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 1644/2013
Ședința publică din data de la 03 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul pârât E. C. împotriva sentinței civile nr. 783 din data de 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți G. G. și Ț. D., iar pentru intimata reclamantă . SA a răspuns consilier juridic D. I., lipsind recurentul pârât E. C. reprezentat de avocat D. V., intimata reclamantă Z. A., fiind reprezentată de procurator Brăicău E., intimații reclamanți B. E., B. V. și T. E., reprezentantul intimatei pârâte P. Silvilești, intimatul pârât P. comunei Silvilești și intimatul intervenient P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 28.08.2013 intimata reclamantă . SA a depus la dosar întâmpinare în 5 exemplare.
Instanța comunică, prin avocat D. V. recurentului pârât E. C., intimaților reclamanți G. G. și Ț. D. și prin procurator Brăicău E. intimatei reclamante Z. A., câte un exemplar al întâmpinării depusă de intimata reclamantă . SA, aceștia arătând că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și acte de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat D. V. pentru recurentul pârât E. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Motru.
Arată că recurentul pârât are calitate de persoană îndreptățită conform art. 3 din Legea 165/2013 recunoscându-i-se dreptul de restituire în natură a suprafeței de teren situat în satul Miculești – Știucani, iar potrivit acelorași dispoziții legale nu rezultă că intimații ar avea titlu de proprietate.
A mai arătat că potrivit Legii 165/2013 Comisia locală de fond funciar Slivilești are calitatea de entitate învestită de lege, având ca atribuție restituirea imobilelor preluate de stat.
Susține că reclamanții intimați sunt terți față de procedura Legii nr. 10/2001, că imobilele nu puteau fi trecute în domeniul public în condițiile existenței unei notificări de retrocedare, că există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a dispus emiterea dispoziției de retrocedare, că există autoritate de lucru judecat.
În motivarea recursului a invocat dispozițiile art. 304 pct.1, 7 și 9 C.pr.civ. considerând nelegală și nemotivată sentința recurată pentru motivele arătate în cererea de recurs și depune concluzii scrise.
Procurator Brăicău E. pentru intimata reclamantă Z. A. expune pe scurt starea de fapt și depune la dosar o cerere către P. Slivilești cu privire la întocmirea listelor de despăgubiri bănești.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic D. I. pentru intimata reclamantă . SA solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Intimații reclamanți G. G. și Ț. D. au solicitat respingerea recursului menționând că recurentul pârât E. C. nu este rudă cu R. Ș..
TRIBUNALUL
Prin cererea introdusă la Judecătoria Motru, reclamanții Z. A., B. V., B. E., T. E., D. Nicolare, G. G., Ț. D. au solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești, pentru suprafețele de 0,50 ha situată în punctul Stația Trafo și 0,50 ha situată în punctul Școala Știucani.
În motivare, reclamanții au menționat că terenul din punctul Stația Trafo este proprietatea lor, pentru că li s-a emis titlu de proprietate, astfel încât în mod nelegal pârâtului i s-a eliberat ulterior decizia nr.79, prin care i s-a retrocedat același teren, deși nu era îndreptățit, întrucât autorul său nu deținuse în proprietate suprafața în litigiu.
În privința terenului situat în punctul Școala Știuicani, reclamanții au menționat că acest teren a fost trecut în domeniul public al comunei Slivilești prin HG 973/09.09.2002, astfel încât retrocedarea terenului pentru pârât apare de asemenea ca nelegală.
Pârâtul E. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, cu motivarea că la data emiterii dispoziției contestate nici unul dintre reclamanți nu deținea titlu de proprietate, iar pe de altă parte, aceștia fiind terți față de actul contestat, ei nu au calitatea de a solicita anularea lui.
În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul P. G..
Prin cererea introdusă la Judecătoria Motru, reclamanta SNLO Tg-J. a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești pentru suprafața de 0,50 ha, situată în punctul „La Școală”.
În motivare, reclamanta a menționat că terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public al comunei Slivilești la poziția 127, regăsindu-se imobilul Scoala Primară Stiucani cu un teren aferent de 1444 mp, pentru ca, ulterior, să intervină prin convenția nr.6414/08.12.2001 un schimb de imobile între această unitate și Consiliul Local al comunei Slivilești.
Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr.757/10.03.2011 și nr.957/31.06.2010, a declina competența de soluționare a cauzelor în favoarea Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, considerând că a fost investită cu acțiune în nulitatea unui act administrativ.
Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, prin încheierile din 20 mai 2011 și 1 iulie 2011, a înaintat cauzele spre soluționare Secției Civile a Tribunalului Gorj, considerând că raportat la obiectul cererii, temeiul legal invocat și dispozițiile Lg.10/2001, competența de soluționare aparține acestei secții.
După înregistrarea cauzelor la Secția Civilă a Tribunalului Gorj, prin încheierea din 21.09.2011, s-a admis cererea de conexare formulată de reprezentantul reclamantei SNLO Tg-J. și s-a dispus conexarea dosarului_ * la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 130/11 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. E., T. E., D. N., Z. A., B. V., G. Gherorghe, Tuncu D., SNLO TG-J. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. Gheorge, împotriva pârâților E. C., P. comunei Slivilești, P. comunei Slivilești.
S-a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești.
Au fost obligați pârâții E. C. și P. comunei Slivilești la 1.500 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta SNLO Tg.J..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.546/10.10.2005, a Tribunalului Gorj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. C. împotriva intimatelor P. comunei Slivilești și P. comunei Slivilești, care au fost obligate să emită decizie motivată cu referire la restituirea imobilelor teren în suprafață de 50 arii situat în satul Știucani . se află amplasată Școala Generală Știucani și pentru suprafața de 50 arii situată în punctul „Stația Trafo”
Considerând că prin dispozitivul sentinței se impune de fapt emiterea unei dispoziții de restituire, P. comunei Slivilești, fără a mai analiza îndreptățirea la restituire a pârâtului E. C. și fără a avea în vedere actele de reconstituire, precum și de trecere în domeniul public a suprafețelor în litigiu, a emis dispoziția contestată nr.79/28.03.2006 prin care a restituit în natură pârâtului E. C., terenurile de 0,50 ha în punctul „La Școală” și 0,50 ha în punctul „Stația Trafo”.
S-a reținut că, chiar dacă sunt terți față de dispoziția contestată reclamanții, prezintă interes față de reconstituirile anterioare în procedura Legii 18/1991, prin emiterea titlurilor de proprietate și au calitatea de a solicita nulitatea absolută a dispoziției de restituire, nulitate care tinde la ocrotirea unui interes public, putând fi invocată de orice persoană interesată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul E. C., care a fost admis, prin decizia civilă nr. 8915 din 25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a casat sentința nr. 130 din 11.04.2012 și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.
Instanța de recurs a reținut că prin dispozițiile art.26 alin.3 din legea specială, se prevede expres că numai persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui imobil ce face obiectul reglementării Lg. 10/2001 poate contesta dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură la secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare, investită cu soluționarea notificării.
În prezenta cauză, reclamanții își justifică calitatea procesuală și interesul prin invocarea unui drept de proprietate asupra imobilului și au interes legitim pentru a contesta decizia, dar nu pe calea procedurii speciale, prevăzut de art.26 din Lg. 10/2001, republicată.
Pentru a nu se îngrădi terților accesul liber la justiție prevăzut de art.21 din Constituție și art.6 CEDO, prin negarea dreptului de a putea ataca în justiție decizia de restituire în natură a imobilului prin procedura prevăzută de Lg. 10/2001, aceștia au la îndemână acțiunea de drept comun, potrivit art.84 Cod pr. civ., indiferent cum este intitulată acțiunea în speță, atât timp cât respectiva decizie de restituie constituie titlu de proprietate cu forța probantă a unui înscris autentic, în sensul definit de Codul civil.
S-a reținut că instanța avea obligația de a interpreta și califica adecvat cererea de chemare în judecată, raportat la scopul urmărit prin promovarea acțiunii, iar în speță, cererea reprezintă o acțiune de drept comun formulată în condițiile art.109 alin.1 Cod pr. civ. și art.112 Cod pr. civ.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ * și s-a dispus citarea părților.
Instanța a pus în vedere reclamanților să precizeze motivele de nulitate absolută a dispoziției nr. 79 din 2006,emisă de P. Comunei Slivilești, iar procuratorul reclamantei Z. A. a depus la dosar, în acest sens, note de ședință.
De asemenea, intimata SCCE Oltenia SA a depus la dosarul cauzei o precizare prin care menționează că în baza dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 competența de soluționare revine Tribunalului Gorj care, în acțiunea de față urmează să analizeze legalitatea și temeinicia dispoziției de restituire.
Prin sentința civilă nr. 3 din 16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții Z. A., B. E., B. V., T. E., D. N., Ț. D., G. G., în contradictoriu cu pârâții: E. C., P. Comunei Slivilești, P. Comunei Slivilești și Societatea Comercială C. E. Oltenia SA și intervenientul P. G., având ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 79 din 28.03.2006 emisă de P. Comunei Slivilești, în favoarea Judecătoriei Motru.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 28.01.2013, sub nr. dosar_ .
În ședința publică din data de 21.03.2013 reclamanții și-au timbrat legal cererile formulate.
Prin sentința civilă nr. 783 din data de 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâtul E. C..
Pe fond a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanții Z. A., dom. în Mun. Motru, Cartier Știucani, ..8, jud. Gorj, T. E., B. V., B. E., D. N. și Ț. D., toți domiciliați în comuna Slivilești, .. Gorj și G. G., dom. în comuna Ciuperceni, .. Gorj, împotriva pârâților E. C. domiciliat în ., P. comunei Slivilești, P. comunei Slivilești.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu, introdusă de intervenient P. G., dom. în mun.Tg-J., ., ., jud. Gorj.
A fost admisă acțiunea introdusă de reclamantul . SA, Sucursala Divizia Minieră Tg-J., cu sediul în mun. Tg-J., ..1-15, jud. Gorj, împotriva pârâților E. C. domiciliat în comuna Slivilești, ., P. comunei Slivilești, P. comunei Slivilești.
S-a constatat nulitatea absolută totală a Dispoziției nr.79/28.03.2006 emisă de P. comunei Slivilești, jud. Gorj cu referire la terenurile situate în satul Miculești - Știucani, .. denumite "Stația Trafo" și "Școala Știucani".
Au fost obligați în solidar pârâții E. C., P. Slivilești, jud. Gorj și P. comunei Slivilești, jud. Gorj, la 2611 lei cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenient și 6611 lei către reclamanta . SA –Sucursala Divizia Minieră Tg-J., jud. Gorj și reprezintă taxă judiciară de timbru și cheltuieli de judecată în primul ciclu procesual.
Pentru a pronunța această situație, instanța de fond a reținut cu privire la excepția autorității delucru judecat ridicată de pârâtul E. C.tin, prin concluziile scrise, instanța, în baza art.137 alineat 1 C.proc. civ. de la 1864, s-a pronunțat cu precădere:
Pentru a exista autoritatea de lucru judecat potrivit art.1201 din vechiul cod civil „este lucru judecat atunci când a doua cererea în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor și în aceeași calitate”. Cu alte cuvinte trebuie să existe o triplă identitate, ceea ce nu este cazul în prezenta speță întrucât una din părți, respectiv . SA – Sucursala Divizia Minieră Tg-J. care este parte în prezenta cauză nu a fost parte în procesul soluționat prin sentința civilă 546 din 10.10. 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Nici sentința civilă nr.1475 din 1.06.2009 pronunțată de Judec. Motru în dos._ nu poate constitui autoritate de lucru judecat întrucât nu există tripla identitate prev. de art.1201 din vechiul Cod civil, întrucât nu sunt aceleași părți, acțiunea este întemeiată pe disp.art.III din L.169 care reglementează cauzele de nulitatea absolută pentru actele emise cu încălcarea L.18/1991 și a L.1/200 și nu consttuie autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.
Pe fond, prin sentința civilă nr.546/10.10.2005 a Tribunalului Gorj a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. C. împotriva intimatelor P. comunei Slivilești și P. comunei Slivilești care au fost obligate să emită decizie motivată cu referire la restituirea imobilelor teren în suprafață de 50 ari situat în satul Știucani . se află amplasată Școala Generală Știucani și pentru suprafața de 50 ari situată în punctul „Stația Trafo”
Considerând că prin dispozitivul sentinței se impune de fapt emiterea unei dispoziții de restituire P. comunei Slivilești fără a mai analiza îndreptățirea la restituire a pârâtului E. C. și fără a avea în vedere actele de reconstituire precum și de trecere în domeniul public a suprafețelor în litigiu a emis dispoziția contestată nr.79/28.03.2006 prin care a restituit în natură pârâtului terenurile de 0,50 ha în punctul „La Școală” și 0,50 ha în punctul „Stația Trafo”.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, suprafața de 0,50 ha situată în punctul „Stația Trafo” restituit pârâtului prin dispoziția contestată a fost anterior reconstituită prin titlul de proprietate reclamanților, titluri care sunt în concordanță cu actele premergătoare, precum și extras din registrul agricol al reclamanților, neexistând dovezi din care să rezulte că acest teren ar fi aparținut anterior cooperativizării pârâtului sau autorilor acestuia.
Referitor la îndreptățirea la reconstituire a pârâtului cu privire la acest teren, urmează a pune în vedere Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dată de P. de pe lângă Judecătoria Motru la data de 22.09.2008 prin care s-a reținut că fără intenție pârâtul E. C. a declarat în fals că ar fi moștenitorul autorului R. Ș. care a deținut în proprietate suprafața de 0,50 ha în punctul „Stația Trafo” revendicând bunurile imobile ale acestuia, fiind astfel evident că pârâtul este persoană neîndreptățită la restitruirea imobilului asupra căreia nu avea vocație succesorală.
Referitor la terenul situat în punctul Școala Stiucani din raportul de expertiză rezultă că prin HG 973/09.09.2002 conform HCJ nr.19/30.10.1999 a fost trecută în domeniul public suprafața de 1444 mp care ulterior a făcut obiectul schimbului între SNLO actual . SA, Sucursala Divizia Minieră Tg-J., și Consiliul Local Slivilești conform Convenției nr.6414/08.12.2001, predarea făcându-se efectiv iar SNLO actual . SA, Sucursala Divizia Minieră Tg-J. construind un imobil cu destinația de Școală Generală clasele I-IV pe un alt amplasament.
Tot în acest punct până la totalul suprfafeței de 0,50 ha au fost emise titluri de proprietate reclamanților G. G. și Ț. D. de la care reclamanta SNLO Tg-J. actual . SA, Sucursala Divizia Minieră Tg-J. a achiziționat terenul în vederea realizării investiției de inters public constând în exploatarea rezervelor de lignit.
De menționat este și faptul că prin sentința civilă nr.546/2005 a Tribunalului Gorj-P. comunei Slivilești a fost obligat numai la emiterea deciziei referitoare la cererea de restituire a imobilelor formulată de E. C. nefiind obligat la restituirea în natură, restituire ce trebuia făcută cu respectarea dispozițiilor Legii 10/2001 prin verificarea posibilității de restituire și a îndreptățirii solicitantului.
P. a emis dispoziția nr.79/2006 prin care a dispus retrocedarea unor suprafețe de teren ce erau și sunt proprietatea reclamanților.
Prin emiterea acestei dispoziții primarul și-a încălcat atribuțiile de serviciu deoarece sentința îl obliga doar la redactarea unui răspuns motivat la notificarea pârâtului și nu la retrocedare și prin Ordonanța nr.2845 din 14.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judec. Motru s-a reținut vinovăția acestuia și a fost sancționat cu amendă administrativă.
Pe cale de consecință, dispoziția care a fost declarată în penal ca fiind un act nelegal emis, nu poate constitui fundamentul juridic al stabilirii unui drept de proprietate în favoarea pârâtului și odată stabilit faptul că, dispoziția nr.79/2006 s-a emis nelegal, acest lucru face ca să nu mai existe nici unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate prev.de art.557 NCC.
Dreptul pârâtului asupra terenului respectiv a fost dobândit fără niciun temei legal, acesta afirmând că i se cuvine retrocedarea în temeiul L.10/2001 ca succesora al fostului boier R. Ș. și care ar fi fost proprietar al acestor terenuri.
Din copia registurlui agricol, expertiza efectuată și declarațiile martorilor rezultă că, terenul a aparținut reclamanților și nu acestui boier, iar pârâtul nu este succesor al lui R. Ș., stare de fapt reținută și prin ordonanța 2845 din 2008 de P. de pe lângă judec. Motru în dos.1076/P/2006.
Săvârșind practic o infracție de fals în declarații prin invocarea nereală a calității de succesor după familia Ș., pârâtul a dobândit în mod ilicit un drept de proprietate cu încălcarea prev. art.563 alin.3 din NCC, ceea ce atrage nulitatea lui. Aceasta deoarece, orice faptă prin care se produce altuia un prejudiciu, dă dreptul la reparație conf. art.1381 NCC.
Prejudiciul, adus reclamanților constă în încălcarea dreptului lor de proprietate care este absolut, deplin și exclusiv, iar aceste caracteristici au dispărut în momentul constituirii unui alt drept în favoarea pârâtului prin emiterea dispoziției nr.79.
Cum prejudiciul nu pooate fi reparat decât prin restabilirea situației anterioare, această restabilire se poate face numai prin constatarea nulității absolute totale a dispoziției primarului în conf. cu art.1386 NCC.
Cum primarul avea toate datele doveditoare ale faptului că terenul de la „Stația Trafo” aparține reclamanților persoane fizice, iar cel de la „Școala Știucani” aparține în prezent . SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J., prin expropriere de la Școala Miculești care era în domeniul public al comunei Slivilești, conf. HCL 19/1999, rezultă că nu se putea retroceda pârâtului ceea ce nu avusese nici el și nici antecesorii lui și nici măcar P..
Terenul și clădirea Școlii Știucani au o suprafață totală de 14 ari așa cum rezultă din adresa primăriei, martori, expertiză și nu 50 de ari cât s-a dispus prin dispoziția primarului nr.79. Diferența de la 14 ari la 50 de ari este terenul reclamanților Ț. D. și G. G., ceea ce constituie încă un motiv de nulitate al acestei dispoziții.
Terenul și clădirea „Școlii Știucani” aparținând domeniului public prin expropriere nu puteau fi introduse în circuitul civil pentru a fi retrocedate, decât dacă erau dezafectate acestui domeniu așa cum prev. disp.L.18/1991 și art.5 din L.169/1997. Dezafectarea sau trecerea în domeniul privat este însă reglementa în condiții restrictive de unele acte normative ca de exemplu art.5 din L.18/1991 modificată prin L.47/1997 sau art.35 din L.33/1994 astfel că, nu se poate proceda la trecerea acestor prin simpla dispoziție a primarului în domeniul privat al persoanelor fizice.
Dispoziția nr.79 emisă de primar este nulă și pentru faptul, că încalcă disp.art.553 NCC potrivit cărora proprietatea privată constă în bunuri de interes privat. Clădirea și terenul „Școlii Știucani” fiind de interes public atât după exproprie cât și anterior pentru că aparțineau primăriei, nu puteau intra în domeniul privat, astfel că, actul administrativ emis de primat este nul și sub acest aspect.
De altfel, dispoziția nr.79 din 2006 nu este nici motivată încălcând astfel toate normele legale în materie și este nulă de drept, întrucât sentința civilă 546/2005 în baza căreia a fost emisă nu este constitutivă de drepturi și stabilea în mod expres obligația motivării dispoziției primarului.
Chiar dacă sunt terți față de dispoziția contestată reclamanții, întrucât prezintă interes față de reconstituirile anterioare în procedura Legii 18/1991 prin emiterea titlurilor de proprietate au calitatea de a solicita nulitatea absolută a dispoziției de restituire, nulitate care tinde la ocrotirea unui intreres public, putând fi invocată de orice persoană interesată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul E. C., criticând-o ca nelegală, în condițiile art. 304 alin.1 pct. 7 și 9 C.p.civ. de la 1865 aplicabil în cauză, respectiv art. 3041 C.p.civ.
Expunând starea de fapt, recurentul apreciază că motivarea hotărârii recurate este una deficitară întrucât se raportează la dispozițiile noului cod civil, deși potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a NCC actele și faptele juridice încheiate/săvârșite anterior intrării în vigoare a codului nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la acel moment. Reamintește că părțile se judecă încă din anul 2008.
Pe de altă parte, față de prevederile deciziei civile nr. 8915/2012 a Curții de Apel C., instanța de fond trebuia să respecte art. 315 C.p.civ., problemele de drept dezlegate și necesitatea probatoriilor fiind obligatorii pentru judecătorul fondului.
Sub acest aspect, se arată că s-a stabilit ca instanța de rejudecare să califice raporturile juridice ca fiind de drept comun, chiar dacă fondul litigiului derivă din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Consideră inadmisibilă acțiunea în constatarea nulității dispoziției primarului, emisă în temeiul unei legi speciale, reclamanții și intervenientul fiind terți, invocând practică judiciară în acest sens.
De altfel, arată că prin sentința civilă nr. 2207/2010 a Tribunalului Gorj, irevocabilă, s-a stabilit că reclamanții nu au fost părți în dosarul prin care a fost obligat primarul comunei Slivilești la emiterea dispoziției de retrocedare. Prin sentința civilă nr. 829/2010, confirmată prin decizia nr. 2207/2010 s-a respins acțiunea în nulitatea deciziei primarului, cu indicația formulării unei acțiuni în revendicare, de drept comun.
Or, susține recurentul, cât timp părțile invocă titluri de proprietate, pârâtul recurent invocând decizia menționată, se putea proceda la caracterizarea acestora.
Mai arată recurentul că instanța de fond nu a specificat data dobândirii titlurilor reclamanților, care sunt, pentru care terenuri, lucru ce rezultă cu prisosință din expertiza tehnică, subliniind că terenurile au fost vândute SNLO.
În ceea ce privește schimbul de terenuri dintre SNLO și Consiliul Local Slivilești, trebuia apreciat, în opinia recurentului, dacă nu sunt acte lovite de nulitate întrucât era vorba despre un teren în legătură cu care s-a notificat anterior cererea de retrocedare. Totodată, apreciază că este irelevantă declararea ulterioară a terenului ca fiind din domeniul public al localității, sub acest aspect rezultând că nu este individualizat.
O altă critică privește confundarea de către instanța de fond a calității de moștenitor a recurentului, acesta neinvocând în cererea de chemare în judecată a calității respectiv în raport de R. Ștican, ci doar în raport de N. E.. Se arată că prin testamentul din 1861, Z. A. a testat o parte din terenurile sale soțului său, G. E., iar o parte fratelui său, R. Ș.. Recurentul este moștenitor în linie dreaptă al lui G. E..
Au fost depuse întâmpinări de către intimații Z. A. și . SA.
Se susține de prima intimată că evocarea unor texte legale din noul cod civil nu este de natură a schimba starea de fapt, iar soluția este tot de anulare a deciziei în litigiu.
Apreciază că prima instanță a respectat indicațiile deciziei de casare.
Menționează că prin sentința civilă nr. 546/2003 i s-a recunoscut dreptul pârâtului recurent la emiterea unei decizii în temeiul Legii nr. 10/2001, dar primarul a greșit când a dat dispoziție de admitere a cererii de retrocedare, neverificând registrele agricole și celelalte acte de proprietate.
Subliniază că persoanele cărora li s-a încălcat dreptul de proprietate prin dispoziția emisă au la îndemână acțiunea de drept comun în constatarea nulității actului juridic nelegal.
Relativ la neadmiterea excepției autorității de lucru judecat, susține că este o soluție corectă, nefiind identitate de părți, obiect și cauză.
Arată că reclamanții sunt proprietari ca urmare a emiterii titlurilor de proprietate pe baza mențiunilor din registrul agricol, coroborat cu înscrierea acestor terenuri în CAP, fiind deținute de autorii acestora anterior colectivizării.
Mai susține că pârâtul, potrivit actelor depuse la dosar, a revendicat terenurile în calitate de moștenitor al numitului R. Ș.. Totodată, afirmă că exproprierea terenului și construcției Școlii Știucani a avut loc anterior dispoziției atacate.
Cel de-al doilea intimat menționat a susținut în întâmpinare că se impune respingerea recursului declarat. Menționează că din decizia civilă nr. 8915/2012 a Curții de Apel C. rezultă expres că pentru terțul vătămat în drepturile sale există deschisă calea acțiunii de drept comun în declararea nulității actului juridic intrat în circuitul civil. Este și situația ce rezultă din decizia civilă nr. 1357/2004 a ÎCCJ, invocată de recurent, dar contrar aprecierilor acestuia, afirmă intimatul.
Consideră că dispoziție de retrocedare nr. 79/2006 a fost emisă cu încălcarea Legii nr. 10/2001, a legii nr. 3418/1998. Or, potrivit art. 8 din L.nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de legislația funciară, iar dreptul de proprietate asupra terenului obiect al dispoziției atacate în instanță era validat spre reconstituire reclamanților. Menționează adeverința nr. 1340/2001, procesul verbal de punere în posesie din 12.10.2001, HCJ nr. 2960/2001.
Arată că prin HCJ nr. 973/2002 a fost atestat domeniului public al județului Gorj inventarul aprobat prin HCL nr. 19/1999, poziția 127, terenul de 1444 mp și construcția școlii din Știucani, adică imobile ce fac parte din dispoziție nr. 79/2006. Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, actele juridice încheiate fiind nule.
Mai susține intimatul că prin ordonanța nr. 2845/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru s-a stabilit că E. C. a invocat calitatea de succesor al autorului R. Ș. în mod fals, obținând astfel dispoziția a cărei nulitate se invocă.
În fine, precizează că schimbul de terenuri evocat a avut loc anterior emiterii deciziei amintite.
S-a atașat cererea de restituire formulată de recurent.
Au fost depuse concluzii scrise de recurent prin avocat.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed.
Contrar celor susținute de recurent, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 315 C.p.civ. de la 1865, aplicabil în speță, întrucât a calificat acțiunea civilă ca fiind una de drept comun, anume în constatarea nulității absolute. Aceasta este o acțiune în realizare și nu una în constatare în sensul art.111 C.p.civ. În altă ordine de idei, Curtea de Apel C., prin decizia de casare nr. 8915/2012, a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanța de rejudecare în sensul că terțele persoane - în sensul Legii nr. 10/2001 înțelegând prin acest termen orice persoană care nu se identifică cu cele care se consideră îndreptățite la retrocedare în condițiile exprese ale actului normativ reparatoriu, dar care apreciază că le-au fost încălcate drepturi proprii prin modul de finalizare a procedurii speciale menționate - pot să își valorifice pretențiile pe calea acțiunii de drept comun. Este cazul reclamanților care la momentul emiterii dispoziției de retrocedare nr. 79/2006 a primarului aveau deja validat dreptul de proprietate/emise titluri de proprietate într-o altă procedură specială cu caracter reparatoriu, anume cea reglementată de Legea nr. 18/1991.
Or, instanța de casare menționată a statuat că, deși Legea nr. 10/2001 nu dă dreptul terților ce se consideră afectați în drepturile lor să atace precum cei îndreptățiți în această procedură actele emise raportat la art. 26 din lege, aceștia au dreptul, pe temeiul principiului accesului la justiție, la promovarea unei acțiuni de drept comun, conform art. 84 C.p.civ. atât timp cât dispoziția de retrocedare a intrat în circuitul civil și constituie titlu de proprietate pentru pârâtul recurent, cu forța probantă a unui înscris autentic.
Așadar, corect a fost calificată acțiunea reclamanților ca fiind una de drept comun întemeiată pe dispozițiile legale și principiile generale în materia nulității absolute. Aceasta din urmă reprezintă o sancțiune de drept civil care ocrotește un interes general, putând fi invocată oricând, de oricine are interes și care privește nerespectarea dispozițiilor legale la momentul încheierii unui act juridic.
În aceste condiții, susținerea inadmisibilității acțiunii promovate de reclamanți pe motiv că sunt terți în raport de procedura Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, problema de drept fiind deja tranșată prin decizia de casare amintită.
Sub aspectul fondului, în raport de art. 3041 C.p.civ., instanța de recurs constată că în mod corect s-a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat în raport de cauzele civile soluționate prin sentințele civile nr. 546/2005, respectiv 1475/2009, neexistând identitate de părți, cauză și obiect, potrivit art. 1201 C.civil de la 1864. Sub acest aspect, se rețin pertinente considerentele sentinței recurate.
Se constată prin sentința nr. 546/2005 a Tribunalului Gorj, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a dispus emiterea de către primar a unei dispoziții motivate asupra imobilelor revendicate de actualul pârât. Or, primarul comunei Slivilești, județul Gorj, emițând dispoziția nr. 79/2006, nu a stabilit regimul juridic al terenului retrocedat la acel moment. Astfel, nu a ținut seama că la momentul emiterii dispoziției de retrocedare terenul era deja supus prevederilor Legii nr. 18/1991, de fond funciar, reclamanții fiind persoane care aveau emise fie hotărâre a comisiei județene de fond funciar de validare a dreptului de proprietate, fie titlu de proprietate, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, sunt exceptate de la retrocedare în temeiul acestei legi terenurile care sunt supuse regimului juridic stabilit prin Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, dispoziția primarului atacată pe calea acțiunii de drept comun la instanța de judecată a fost emisă cu încălcarea chiar a uneia dintre dispozițiile care reglementează procedura retrocedării imobilelor preluate abuziv de stat în perioada de referință a legii.
Că terenul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților, respectiv că este supus legislației funciare de reconstituire a dreptului de proprietate, rezultă din constatările expertului în raportul de expertiză efectuat în cauză, dar și din evidențele registrului agricol anterior perioadei colectivizării. Or, terenurile supuse colectivizării fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, nu al retrocedării în sensul art. 10/2001, după cum rezultă, cum s-a arătat, din art. 8 al Legii nr. 10/2001.
Mai mult, se constată că retrocedarea imobilelor în litigiu s-a făcut de către pârâtul din prezenta cauză în temeiul unei susțineri nereale că este succesor al fostului boier R. Ș.. Acest aspect rezultă din copia cererii de retrocedare nr._/15.10.2001 stată în dosarul de recurs la fila 44 și urm., cu toate că în concluziile pe fond prin apărător recurentul a susținut că nu a făcut o asemenea solicitare. De altfel, și prin ordonanța procurorului cu nr. 2845/2008 s-a stabilit această stare de fapt.
Un alt argument al nulității dispoziției de retrocedare este acela că la momentul emiterii acestui act juridic se emisese HCL Știucani din anul 1999 prin care s-a aprobat inventarul bunurilor trecute în domeniul public al comunei, între care și imobilele în litigiu, inventar aprobat prin HG nr. 973/2002. D. urmare, la nivelul anului 2006 când s-a emis dispoziția în cauză retrocedarea nu putea avea loc în natură, bunurile ce constituie domeniul public fiind insesizabile, imprescriptibile și inalienabile, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietate publică.
În ceea ce privește critica invocării greșite a unor temeiuri de drept cuprinse în NCC din 2009, instanța de control judiciar constată că aceste motive suplimentare ale instanței de fond nu impietează asupra stării de fapt reținute corect, dar și regulilor generale ale nulității absolute, de asemenea constate judicios de prima instanță.
În concluzie, instanța reține că, deși prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus emiterea unei dispoziții în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea recurentului pârât din prezenta cauză, acesta nu a obținut direct în instanță recunoașterea dreptului la retrocedare în natură, ci a fost obligat organul administrativ abilitat prin legea specială să se pronunțe asupra solicitării părți, iar terții ale căror drepturi sunt încălcate au la îndemână acțiunea de drept comun, în speță în nulitatea absolută a actului juridic intrat în circuitul civil, altfel s-ar încălca accesul persoanei la justiție. Legea specială derogă de la reglementarea generală, de drept comun, dar nu înlătură dispozițiile generale care ocrotesc drepturile oricărei persoane, acestea completând prevederile derogatorii.
Față de cele de mai sus, nu sunt întemeiate cazurile de recurs prevăzute de art. 304 alin.1 pct. 7 și 9 C.p.civ. de la 1865, hotărârea fiind și temeinică în urma examinării conform art. 3041 C.p.civ., încât, în temeiul art. 312 alin.1 C.p.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât E. C. împotriva sentinței civile nr. 783 din data de 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, L. P. |
Red.G.R./Tehnored. O.M.
Jud. fond C.I.
2 ex./ 05 septembrie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2406/2013. Tribunalul GORJ | Anulare act. Sentința nr. 783/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
