Pretenţii. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 4121/263/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.57
Ședința publică din 08 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător N. B.
Grefier V. O.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva sentinței civile nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA, prin S. D. M. Tg–J..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant C. D., asistat de avocat B. C., consilier juridic C. I., pentru intimata–pârâta . SA și avocat B. C., apelanții reclamanți N. E. și C. N.V. N., lipsind apelanții reclamanți N. E. și C. N V. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat, apelul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat B. C., pentru apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D., a solicitat în temeiul art.296-297 C.pr.civ. admiterea apelului de față, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor încuviințate în primul ciclu procesual, dar neadministrate, și anume expertiza în specialitatea geologie, în vederea determinării cauzelor degradării terenului apelanților reclamanți. A arătat că instanța de fond a încuviințat această probă, apelanții au achitat onorariul stabilit în sarcina lor, iar ulterior prin încheierea de amânare a pronunțării instanța a consemnat că reclamanții renunță la proba încuviințată, în condițiile în care la acest termen de judecat se formulase o cerere de amânare de către apărătorul reclamanților. În acest mod instanța s-a pronunțat în lipsa părților, a încălcat dreptul la apărare al acestora și a renunțat la o probă utilă care, coroborată cu expertiza în specialitatea silvicultură, ar fi stabilit cauzele degradării terenului și modalitatea de aducere a acestuia în stare inițială.
Consilier juridic C. I., pentru intimata pârâtă . SA, a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, reiterând excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data eliberării titlului de proprietate, acțiunea fiind promovată la mai mult de trei ani de la acest moment. S-a mai arătat că reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată în condițiile în care inițial au cerut readucerea terenului în circuitul agricol, iar apoi au solicitat și despăgubiri și, având în vedere că expertiza în specialitatea silvicultură a constatat că nu s-a produs nici un prejudiciu în patrimoniul reclamanților, este lipsită de utilitate efectuarea unei expertize specialitatea geologie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. au chemat în judecată pârâtele . SA și Direcția M. Jilț solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună redarea în circuitul agricol a suprafețelor de teren forestier pe care pârâtele le-au degradat fără acordul reclamanților și situate în . prin titlul de proprietate nr._/19.05.2008, obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, lipsă de folosință ce a fost estimată de reclamanți la 1.500 lei în vederea timbrării, obligarea pârâtelor să plătească valoarea masei lemnoase distruse prin activitatea pârâtelor de pe un teren în suprafață de aproximativ 2,5 ha, contravaloare estimată la suma de 50.000 lei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest dosar.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unor terenuri forestiere situate pe teritoriul comunei Mătăsari, menționate în titlul de proprietate nr._/19.05.2008 eliberat de Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 la pozițiile 1 și 3 din titlu, teren ce provine de la autorul lor C. D.N. decedat înainte de anul 1990. În momentul în care au încercat să-și valorifice dreptul de proprietate pentru terenul reconstituit au constatat că, în totalitate, acesta este degradat datorită activității de subteran executată în zonă de pârâte, iar masa lemnoasă de pe acest teren nu a mai putut fi valorificată, întrucât terenul surpat a îngropat arboretul în pământ și acesta nu a mai putut fi recuperat. Au arătata că aceștia nu s-au folosit de teren de la eliberarea titlului până în prezent, iar în momentul în care au luat legătura cu pârâtele pentru a le aduce la cunoștință această situație au fost despăgubiți pentru masa lemnoasă de pe aproximativ 0,80 ha, rămânând ca pentru restul terenului și distrugerile înregistrate să aibă loc negocieri. Deși au trecut aproximativ 2 ani de când au fost despăgubiți pentru cei 0,80 ha și, deși au păstrat o legătură cu organele de conducere ale pârâtelor, nici până în prezent nu s-a luat o hotărâre cu privire la situația expusă, chiar dacă au fost chemați periodic la sediul pârâtelor, astfel fiind nevoiți să se adreseze instanței de judecată pentru soluționarea litigiului.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar titlul de proprietate nr._/19.05.2008, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică de specialitatea silvicultură.
Totodată, reclamanții au solicitat ca instanța să pună în vedere pârâtelor să prezinte convenția încheiată cu privire la despăgubirile acordate pentru masa lemnoasă situată pe terenul în suprafață de 0,80 ha.
Intimata . SA, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că reclamanții au fost despăgubiți cu suma de 16.665 lei potrivit convenției nr.10.578/04.08.2009 semnată cu aceștia pentru suprafața de 8400 mp situată în tarlaua 25, . titlul de proprietate nr._/19.05.2008, astfel recunoscând implicit că nu există alte terenuri pentru care se impun despăgubiri. Totodată, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că nu se pot solicita despăgubiri pe trei ani în urmă deoarece trei ani în urmă înseamnă data de 09.11.2011, iar reclamanții dețineau titlu de proprietate din 19.05.2008, perioada prescripției fiind 19.05._11. S-a mai precizat că din 04.08.2009 există acordate despăgubiri și nu se justifică acordarea unei duble despăgubiri pentru această perioadă.
La solicitarea reprezentantului reclamanților, în cauză a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică, fiind numit expert M. I. și prin încheierea din 06 iunie 2012 s-a dispus înlocuirea acestuia, desemnându-se ca expert C. M. și apoi, prin înlocuirea și a acestui expert, s-a numit expert silvic P. B. Ș. M.. Raportul de expertiză întocmit se află atașat la dosar, părțile neformulând obiecțiuni la acesta.
În ședința publică din 4 iulie 2012, la solicitarea reclamanților, care ai învederat că . SA și Direcția M. Jilț au fost desființate, iar reclamanții înțeleg să se judece în contradictoriu cu . SA și S. D. M. Tg-J., instanța a dispus introducerea în cauză a acestora în calitate de pârâte.
Prin sentința civilă nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. împotriva pârâtelor . SA și S. D. M. Tg-J..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții N. E., C. N.V. N. și C. N.D. au solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtelor la redarea în circuitul agricol a suprafețelor de teren forestier pe care pârâtele le-au degradat fără acordul lor, la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani și la contravaloarea masei lemnoase distruse prin activitatea pârâtelor de pe un teren în suprafață de aproximativ 2,5 ha.
În temeiul art.137 Cod pr.civilă, instanța a respins excepția prescripției extinctive invocată în cauză arătând că potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea. S-a reținut că reclamanții au cunoscut paguba cauzată de pârâte prin fapta ilicită încă de la data la care au devenit proprietarii terenului în litigiu la 19.05.2008, încheind la 04.08.2009 chiar o convenție de despăgubire cu . SA, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanța judecătorească la data de 09.11.2011, potrivit rezoluției de pe cererea de chemare în judecată din dosarul de față. Luând în considerare și faptul că a intervenit întreruperea prescripției prin convenția încheiată între părți în anul 2009, instanța a apreciat că potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.8 din Decretul nr.167/1958 cererea a fost formulată în termen legal, motiv pentru care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru terenul în litigiu. S-a subliniat în același timp faptul că reclamanții susțin că degradarea terenurilor este continuă, situație în care s-a apreciat, de asemenea, că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul general de prescripție, din moment ce reclamanții arată că terenurile sunt supuse în continuare degradării.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii autorului C. D.N. și sunt proprietari asupra mai multor suprafețe de teren identificate prin raportul de expertiză și anexele la acesta efectuat în cauză de expert P. B. Ș. ca fiind cuprinse în titlul de proprietate nr._/31.03.2008 emis în favoarea lor, în calitate de moștenitori ai autorului.
Expert P. B. Ș. a concluzionat în sensul că terenurile în litigiu cuprinse în titlul de proprietate nr._/31.03.2008, respectiv teren în suprafață de 6100 mp situat în tarlaua nr.28, . 55 din UP III, teren în suprafață de 2000 mp situat în tarlaua nr.25, . 54 din UP III și teren în suprafață de 8400 mp situat în tarlaua nr.25, . 54 din UP III prezintă surpări și alunecări de teren. Acesta a menționat însă faptul că în prezent terenurile în litigiu nu sunt ocupate de pârâte, că lucrările miniere de exploatare a lignitului în zonă au început în anul 1974 în baza HCM nr.1204/1974 și au continuat în baza licenței de exploatare nr. 3529/2002 până în anul 2008, fără ca terenurile în litigiu să fie afectate așa încât să devină improprii pentru folosința silvică. În continuare a arătat expertul că există legătură de cauzalitate între lucrările miniere și surpările și alunecările de teren de la suprafață acceptate de părți, pe sub suprafețele afectate existând galerii de exploatare a cărbunelui, însă nu se pune problema unor lucrări pentru aducerea terenurilor în starea inițială sau de plată a lipsei de folosință a terenurilor, întrucât lucrările miniere nu au afectat în nici un fel gospodăria silvică a terenurilor în cauză și nici nu au produs distrugeri de masă lemnoasă.
Așadar, instanța a reținut că reclamanții fac dovada proprietății asupra terenului în litigiu, însă nu și a faptului că au fost lipsiți de folosința terenului, că terenurile ar fi degradate așa încât să nu mai corespundă categoriei de folosință menționată în titlul de proprietate sau că s-ar fi produs distrugeri de masă lemnoasă pe aceste terenuri, cu atât mai mult cu cât niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, iar minuta încheiată la fața locului, în care se menționează că terenurile în discuție nu sunt afectate astfel încât să fie improprii folosinței conform categoriei de folosință, a fost însușită de reclamanți.
S-a arătat că potrivit art.998–999 C.civ. orice faptă care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat la reparare, responsabilitatea putând fi angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau imprudență. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Astfel, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză identifică terenurile, însă stabilește că reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu, întrucât lucrările miniere în zonă s-au desfășurat până în anul 2008 și nu au afectat în nici un fel gospodărirea silvică a terenurilor în cauză
S-a reținut că în cauză nu este întrunită nici una dintre condițiile esențiale pentru a se obține repararea prejudiciului, respectiv prejudiciul să fie cert sub aspectul existenței sale și al întinderii sale și în cauză nu s-a reținut, în raport de dispozițiile art.998-999 Cod Civil, că pârâtele au creat prin fapta lor ilicită vreun prejudiciu reclamanților.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs recurenții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-au invocat dispozițiile art.304 punct 9 C.p.pr.civ. arătându-se că instanța de fond a aplicat greșit legea, recunoscând în considerentele sentinței că recurenții reclamanți au calitatea de proprietari asupra terenului în litigiu, însă acțiunea civilă având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și a prejudiciului decurgând din distrugerea masei lemnoase, precum și readucerea terenului în circuitul forestier a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada degradării terenului și a existenței unui prejudiciu. Această concluzie a fost fondată pe concluziile raportului de expertiză și pe aspectul că recurenții reclamanți nu au formulat obiecțiuni cu privire la acesta, însă recurenții reclamanți nu erau interesați să conteste lucrarea de specialitate care a atestat că există degradări ale terenului și masă lemnoasă distrusă. Acest lucru cu atât mai mult cu cât părților li se încuviințaseră efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea geologie, fiind numit expertul și achitat onorariul stabilit în sarcina reclamanților, iar această lucrare ar fi constatat degradările terenului și cauzele care le-au determinat, putându-se astfel soluționa acțiunea civilă sub toate capetele de cerere.
La rândul său, intimata . SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că probatoriul administrat în cauză și reprezentat de expertiza specialitatea silvicultură a atestat că lucrările miniere nu au afectat terenul reclamanților și nici nu au produs distrugeri de masă lemnoasă, terenul fiind apt folosinței silvice. S-a mai arătat că nu sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale deoarece nu există prejudiciu, faptă ilicită și culpă a societății pârâte, iar expertiza în specialitatea geologie apare ca inutilă în condițiile în care s-a stabilit de către expertul specialitatea silvicultură că nu există un prejudiciu. S-a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune decurgând din faptul că înșiși recurenții reclamanți recunosc că terenurile erau afectate încă de la momentul eliberării titlului de proprietate, menționând în mod expres terenul din tarlaua 28, . tarlaua 25, .>
La termenul de judecată din data de 25.01.2013 a fost recalificată în apel calea de atac promovată în cauza de față în raport de dispozițiile art.282 Cpr.civ.și art.2821Cpr.civ, acordându-se termen de judecată la 08.02.2013 în vederea soluționării litigiului în complet legal constituit.
Analizând apelul de față tribunalul reține că acesta critică hotărârea instanței de fond pentru modul în care a interpretat probatoriul administrat în cauză și a revenit asupra unor probe concludente pe care le încuviințase fără a motiva această conduită, urmând să analizeze aceste susțineri ale apelanților reclamanți.
Astfel, prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamanții au chemat în judecată pârâtele . SA și Direcția M. Jilț (reorganizate în momentul de față în . SA), solicitând obligarea acestor pârâte să plătească lipsa de folosință a terenului menționat în titlul de proprietate nr._/19.05.2008, contravaloarea masei lemnoase distruse de pe terenul din acest titlu de proprietate, precum și redarea în circuitul forestier a suprafețelor de teren degradate.
La solicitarea reclamanților s-a încuviințat acestora proba cu martori pentru a dovedi efectuarea lucrărilor miniere pe acest teren, precum și proba cu expertiza tehnică specialitatea silvicultură și specialitatea geologie. Prima lucrare urma să identifice terenul din titlul de proprietate prezentat de reclamanți, dacă pe acesta se desfășoară lucrări miniere, dacă aceste lucrări au afectat terenurile și care este prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamanților în ceea ce privește lipsa de folosință a terenului și distrugerea de masă lemnoasă, iar expertiza în specialitatea geologie urma să aibă ca obiective posibilitatea redării terenului circuitului forestier și lucrările necesare în vederea îndeplinirii acestui obiectiv.
La termenul de judecată din data 05.10.2012 s-a depus la dosarul cauzei lucrarea de specialitate silvicultură, care a concluzionat că pe terenul din titlul de proprietate s-au produs surpări și alunecări de teren „cauzate probabil de lucrările miniere subterane”, a identificat ca fiind afectate de lucrările miniere suprafața de 6100 mp din tarlaua 28, . de 2000 mp din tarlaua 25, . suprafața de 8400 mp din tarlaua 25, .-se totodată și că a existat vegetație lemnoasă pe picior pe aceste suprafețe dar a fost distrusă, totalizând un prejudiciu de 12.128,45 lei pentru toate cele trei suprafețe identificate anterior. Aceste aspecte sunt menționate în conținutul lucrării de specialitate, iar la capitolul concluzii se menționează că nu se poate pune problema unor lucrări pentru aducerea terenurilor în stare inițială, că nu s-au produs distrugeri de masă lemnoasă și lucrările miniere nu au afectat în nici un fel gospodărirea silvică a terenurilor, concluzii care sunt în discordanță cu considerentele lucrării.
În aceste condiții, în care instanța de fond administrează un probatoriu din care rezultă că terenul proprietatea reclamanților a fost afectat de lucrări miniere și există și un prejudiciu (cuantificat la suma de 12.128,45 lei, reprezentând contravaloarea masei lemnoase distruse de pe suprafețele afectate), revenirea asupra probei cu expertiză tehnică specialitatea geologie, încuviințată tocmai pentru a stabili posibilitatea reparării acestui prejudiciu decurgând din afectarea acestor terenuri, în sensul readucerii în circuitul forestier apare ca fiind lipsită de temei legal și în contradicție cu dispozițiile art.167-169 C.pr.civ.raportat la art.261 pct5 Cpr.civ. care impun că asupra probelor încuviințate instanța nu va putea reveni decât motivat. În speța de față, revenirea asupra probei, în condițiile în care utilitatea și concludența decurgeau din concluziile lucrării în specialitatea silvicultură (și fusese stabilită prin încheierea de ședință prin care fusese încuviințată proba), este nemotivată și decurgând dintr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale menționate anterior.
De altfel, concluziile sentinței recurate (referitoare la faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale deoarece reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu deoarece lucrările minieră în zonă s-au desfășurat până în anul 2008 și nu au afectat în nici un fel gospodărirea silvică a terenurilor) sunt în contradicție cu concluziile lucrării de specialitate pe care își întemeiază instanța această susținere.
Tribunalul reține astfel ca întemeiate motivele de apel invocate de apelanții reclamanți în ceea ce privește administrarea probelor și aprecierea acestora de către instanța de fond și, în baza art.297 Cpr.civ, precum și având în vedere solicitarea apelanților reclamanți (anularea sentinței de fond și trimitere spre rejudecare la aceeași instanță), va admite apelul de față, va anula sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu această ocazie vor fi administrate toate probatoriile care se impun pentru soluționarea litigiului sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate de reclamanți, și anume redarea terenului în circuitul forestier, lipsa de folosință a terenului și contravaloarea masei lemnoase distruse ca urmare a efectuării lucrărilor miniere, iar aceste probatorii vor fi administrate independent de situația în care activitățile miniere au fost realizate înainte sau după eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea apelanților reclamanți, căci atâta timp cât dețin un titlu pentru terenul în litigiu acestora li se cuvine terenul cu categoria de folosință și fructele sale decurgând din această categorie de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți N. E., C. N.V. N. și C. N.D., cu domiciliul procesual ales la C. N.D., domiciliat în comuna Mătăsari, . împotriva sentinței civile nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA, prin S. D. M. Tg–J., cu sediul în Tg-J., ..1-15, județul Gorj.
Anulează sentința civilă nr.2627/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | |
Grefier, V. O. |
Red.N.B./th.A.P.
05.03.2013/6 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 783/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 2135/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
