Contestaţie la executare. Decizia nr. 1152/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1152/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 19849/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1152
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier E. L. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr.1003/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. M. pentru intimata contestatoare ., lipsă fiind recurenta intimată . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. și intimatul B. M. C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul asupra acestuia.
Avocat V. M. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefundat, susținând că a fost admisă plângerea contravențională, astfel că în mod legal instanța a admis contestația la executare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații ..D.N.R. SA - D.R.D.P. C. și B. E. JUDECĂTORESC M. C. I., a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare și a titlului executoriu din dosarul de executare nr.1450/G/2011 al B. M. C. I., solicitând instanței anularea executării silite și a tuturor formelor de executare începute în dosarul de executare nr.1450/G/2011 și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin dosarul de executare 1450/G/2012 al B. E. Judecătoresc M. C. I. a fost pus în executare următorul titlu executoriu: procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/13.05.2010 respectiv suma de 1210 Euro, tariful de utilizare al drumurilor naționale.
A mai arătat că dosarul 1450/G/2012 nu poate fi pus în executare pentru că acesta este în contradicție cu legislația în vigoare.
A precizat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr._/13.05.2010 la Judecătoria Tg-J. dosar_, în care s-a pronunțat sentința civila nr.5576/06.09.2010, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia nr.1860/16.11.2010, hotărâre prin care s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
S-a considerat de contestatoare că acest tarif nu mai poate fi cerut chiar daca acesta este consemnat în procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr._/13.05.2010 întrucât ulterior întocmirii procesului-verbal si pronunțării sentinței nr.5576/2010 de Judecătoria Tg-J. a intrat în vigoare Legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinietă, prin care se prevede ca la articolul 8, alineatele (3), (3A1) si (6) se abroga,acesta fiind articolul din OG nr. 15/2002 în baza căruia le-a fost aplicat tariful de despăgubire.
Mai mult decât atât, în Legea 144/2012 se prevede la art.II ”Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Că, în condițiile în care printr-o dispoziție legala tariful de despăgubire a fost anulat retroactiv, în mod clar acesta nu mai poate fi cerut de către ..D.N.R. SA-D.R.D.P. C..
În cauză, intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare pe considerentul că autovehiculul deținut de . a fost depistat că a circulat fără a avea rovinietă valabilă și că nu s-a făcut dovada achitării taxei la data depistării în trafic .
A mai arătat că autovehiculul face parte din categoria autovehiculelor pentru care trebuie achitată T.U.R.D.N., excepțiile sunt clar reglementate în legislația în vigoare în conformitate cu prevederile OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 7 „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului".
Că, procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 13.05.2010 a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, întrucât la momentul controlului, conducătorul auto nu a putut prezenta rovinietă și documentul care atestă plata acesteia, deci implicit nu întrunea toate condițiile pentru a fi considerată rovinietă valabilă .
A mai arătat că în data de 26.09.2011 prin cererea de executare silita nr._ s-au adresat B. M. C. I. solicitând prin acesta executarea silita a debitorului . pentru neplata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 5.108,49 lei reprezentând 1210 euro la cursul BNR conform înștiințării de plata din procesul verbal de constatare a contravenției nr._/13.05.2010, menționând de asemenea că suma de 1210 euro reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire așa cum prevede art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 completata si modificata prin actele ulterioare constituind venit propriu al C. SA - D. C. .
Totodată a mai precizat că suma prevăzută în somația emisa B. M. C. I. cuprinde valoare creanței cat si totalitatea cheltuielilor efectuate pentru îndeplinirea procedurii de executare silita. Cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea procedurii de executare silita sunt stabilite de către B. M. C. I. în baza prevederilor legale si sunt precizate si detaliate de către acesta în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare .
In privința celor arătate de contestatoare cu privire la Legea 144/23.07.2012 a menționat că aceasta interpretează prevederile legale în mod eronat.
Astfel, a susținut intimata că prevederile Legii 144/23.07.2012 creează un regim special doar asupra procesului verbal de contravenție contestat în instanța si încă nesoluționate neavând astfel aplicabilitate în situația de fata.
Totodată, la emiterea Legii 144, legiuitorul a avut în vedere doar procesele verbale de constatare a contravenției emise de CESTRIN București nu si cele emise de către DRPD - SDN, iar procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 13.05.2010 este emis de către D. C. - SDN Tg - J..
De asemenea a arătat că executarea silita a început în data de 26.09.2011 cu mult înainte de data intrării in vigoare a Legii 144/23.07.2012.
În vederea justei soluționări a cauzei instanța a solicitat în copie conformă cu originalul dosarul de executare nr1450/G/2012 întocmit de B. M. C. I., acestea fiind înaintate instanței de judecată.
Prin sentința civilă nr.1003/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul . cu sediul în Bumbești J., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimații ..D.N.R. SA - D.R.D.P. C. cu sediul în C., .. 17, jud. D. și B. E. JUDECĂTORESC M. C. I. cu sediul în Slatina, ., jud. O. și au fost anulate formele de executare efectuate în dosarul nr.1450/G/2011 al B. M. C. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr._/13.05.2010 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 4500 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002 și de asemenea a fost obligată petenta la plata contravalorii tarifului de despăgubire în conformitate cu art.8 alin.3 din OG 15/2002.
Împotriva acestui proces verbal de contravenție, contestatoarea a formulat plângere contravențională, prin care a contestat temeinicia aplicării sancțiunii contravenționale și obligarea la plata tarifului de despăgubire, prin sentința civilă nr.5576/06.09.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1860/16.11.2010 a Tribunalului Gorj fiind admisă în parte plângerea și înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 4500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Ulterior, intimata ..D.N.R. SA - D.R.D.P. C. a formulat cerere de executare silită pentru tariful de despăgubire în cuantum de 1210 Euro adresată BIROULUI E. JUDECĂTORESC M. C. I. care a format dosarul de executare nr.1450/G/2011 la data de 24.10.2011, care a emis forme de executare atât pentru tariful de despăgubire cât și pentru cheltuielile implicate de executarea silită.
La data de 17.05.2012, intimata ..D.N.R. SA - D.R.D.P. C. a formulat cerere de continuarea executării silite, iar executorul judecătoresc a emis o somație de plată către contestatoare, care a fost comunicată la data de 03.12.2012.
Analizând justețea solicitărilor contestatoarei, raportat la legalitatea formelor de executare silită, instanța a constatat că în raport de prevederile exprese și de imediata aplicare a Legii 144/2012, executarea silită efectuată de executorul judecătoresc este nelegală în raport de consecințele juridice ale intrării în vigoare a Legii 144/2012 cu referire la consecințele juridice privind valabilitatea tarifului de despăgubire.
Instanța a reținut că tariful de despăgubire în cuantum de 1200 Euro la care a fost obligată contestatoarea prin procesul verbal de contravenție nr._ din 13.05.2010 a fost aplicat în temeiul dispozițiilor art.8 alin.3 din OG 15/2002.
Prin art.I pct.2 din Legea 144/2012, pentru modificarea OG 15/2002, s-a dispus abrogarea aliniatelor 3, 31 și 6 ale art.8 din OG 15/2002, deci inclusiv a normei juridice in baza căruia i –a fost aplicat tariful de utilizare contestatoarei.
De asemenea, în Legea nr.144/2012 s-a prevăzut în mod expres că ”Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Așadar, în baza acestui act normativ, instanța a constatat că în condițiile în care tariful de despăgubire a fost aplicat în temeiul dispozițiilor art.8 alin.3 din OG 15/2002 în formă inițială și a fost contestat în instanță de către contestatoare prin formularea de plângere contravențională care a făcut obiectul dosarului nr._, în temeiul dispoziției legale invocate mai sus tariful de utilizare se anulează în temeiul acestei dispoziții exprese exoneratoare.
Instanța a apreciat că dispoziția legală mai sus invocată nu condiționează aplicarea acesteia doar la cauzele aflate în curs de judecare așa cum susține intimata prin întâmpinare și nici nu se aplică în mod expres proceselor verbale de contravenție emise de CESTRIN București întrucât din formularea aleasă de legiuitor nu rezultă necesitatea îndeplinirii acestor condiții speciale de aplicare care să condiționeze doar anularea anumitor tarife de despăgubire.
Instanța a apreciat că se impune această interpretare a textului legal pe considerentul că în condițiile în care legea nu impune îndeplinirea unor condiții speciale ce trebuie a fi îndeplinite, nu se pot extinde aceste condiții speciale în cazul interpretării gramaticale a textului, conform principiului „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”( unde legea nu distinge ,nici interpretul nu trebuie să distingă )
Așadar in baza acestei reguli de interpretare folosită de instanță in cazul unei formulări cu caracter general a textului legal supus interpretării trebuie să ii corespundă o aplicare a sa tot generală ,fără a fii introduse distincții pe care textul legal nu le conține.
În consecință, instanța constatând incidența dispozițiilor Legii 144/2012 în speța de față ,cu implicație imediată și directă asupra valabilității tarifelor de despăgubire care au fost anulate de drept în temeiul acestei legi, instanța a apreciat că formele de executare efectuate de executorul judecătoresc în titlul executoriu ce a fost anulat prin voința legii, sunt lipsite de substanță juridică și în consecință, în temeiul dispozițiilor art.399 C.pr.civ., a admis contestația la executare .
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta intimată . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., criticând-o pentru nelegalitate.
A invocat în motivele de recurs că prin aplicarea Legii 144/2012 i se aduce un real prejudiciu având în vedere că executarea silită a pornit cu mult înainte de . acestei legi, dosarul de executare fiind înregistrat la data de 24.10.2011, astfel că, dispozițiile Legii 144/2012 nu sunt aplicabile speței.
Chiar dacă s-a admis în parte plângerea contravențională, s-a înlocuit doar amenda cu avertismentul, menținând restul dispozițiilor procesului verbal, respectiv contravaloarea tarifului de despăgubire.
S-a mai invocat că potrivit art. 372 ind.7 alin.2 Cprciv., cheltuielile ocazionate de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit.
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/13.05.2010 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 4500 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002 și de asemenea a fost obligată petenta la plata contravalorii tarifului de despăgubire în conformitate cu art.8 alin.3 din OG 15/2002.
Împotriva acestui proces verbal de contravenție, contestatoarea a formulat plângere contravențională, prin care a contestat temeinicia aplicării sancțiunii contravenționale și obligarea la plata tarifului de despăgubire, iar prin sentința civilă nr.5576/06.09.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă irevocabilă prin decizia nr.1860/16.11.2010 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte plângerea și înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 4500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Intimata . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a formulat cerere de executare silită pentru tariful de despăgubire în cuantum de 1210 Euro adresată Biroului E. Judecătoresc M. C. I. care a format dosarul de executare nr.1450/G/2011 la data de 24.10.2011, deci ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.5576/06.09.2010 a Judecătoriei Tg-J., aceasta fiind rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1860/16.11.2010.
Art. II din Legea 144/23.07.2012 arată că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Așadar, tarifele de despăgubire au fost contestate în instanță odată cu contestarea amenzii contravenționale, anterior intrării în vigoare a Legii 144/2012 și ca atare, sunt anulate prin efectul legii, nemaiputând fi executate.
Pentru aceste considerente, sentința fiind legală, în temeiul art.312 Cpr.civ., se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta intimată . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr.1003/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, E. L. B. |
Red. Jud. M.T./tehn.EC.
Jud fond D. C.
08 Mai 2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1306/2013. Tribunalul GORJ | Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 1872/2013.... → |
|---|
