Fond funciar. Decizia nr. 1262/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1262/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 575/267/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1262
Ședința publică din data de 20 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr.163/29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant D. M. asistat de avocat C. S. G., lipsă intimata B. A. reprezentată de procurator Dugulean V. și de avocat R. M., au lipsit intimatele C. L. de Fond Funciar Bumbești Pițic și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care în lipsa altor cereri s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat C. S. G. pentru recurentul reclamant a susținut oral motivele scrise ale recursului, a invocat dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ. în sensul că motivarea sentinței este contradictorie, apreciază că s-a aplicat greșit legea întrucât pârâta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 0,6 ha și greșit i s-a emis titlul de proprietate pe suprafața de 1 ha, suprafață ce se suprapune peste suprafața de teren a recurentului și pune concluzii de admitere a recursului, de modificare a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În subsidiar solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea completării probatoriului.
Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat R. M. pentru intimata pârâtă B. A. a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că pârâta și-a dovedit proprietatea cu registrul agricol din care rezultă că a deținut teren în punctul „P.”, iar recurentul reclamant nu deține teren în acest punct, ci în punctul „R.”, punctele toponimice fiind diferite.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._ 72011, reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâții B. A., C. L. de aplicare a Legii nr.18/91 Bumbești-Pițic, C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar Gorj și a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 30.12.2010 pentru suprafața de 2500 mp., și a actelor premergătoare care au stat la baza acestuia respectiv HCJ și procesul-verbal de punere în posesie.
Prin sentința civilă nr. 163/29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. M., domiciliat în comuna Bumbești-Pițic, ..Gorj, împotriva pârâților B. A. domiciliată în . Gorj, C. L. de aplicare a Legii nr.18/91 Bumbești-Pițic, județul Gorj și C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar Gorj, privind nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/30.10.2012.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 30.12.2010 eliberat pârâtei, pentru suprafața de 2500 mp., și a actelor premergătoare care au stat la baza acestuia respectiv HCJ și procesul-verbal de punere în posesie.
Că, reclamantul a arătat că pârâtei i-a fost eliberat la data de 30.12.2010 titlul de proprietate nr._ din 30.12.2010 pentru suprafața de l ha teren fânețe, situat în tarlaua 66, .: la N P. P. și D. M., E Rîcoiu Eliusaveta, S P., V Lănțoși S. și S. E. iar lui i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, ca moștenitor al defunctului D. N., tatăl său, pentru suprafața de 6,40 ha, din care 2500 mp. în vecinătatea pârâtei, respectiv în partea de est a terenului acesteia și că deși pârâta a fost înregistrată la rolul agricol, doar cu 6000 mp. dreptul de proprietate i-a fost reconstituit pentru o suprafață mai mare, respectiv 1 ha. cuprinzând și suprafața de 2500 mp. ai reclamantului și că în prezent nu mai figurează ca vecin al acesteia.
Instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă în cursul judecății, și a respins-o, având în vedere că, potrivit probelor administrate (declarații martori, concluziile raportului de expertiză), rezultă că pârâtul deține în punctul respectiv o suprafață de teren validată prin hotărâre a comisiei județene, inclusă în titlul de proprietate al pârâtei, justificând astfel un interes legitim, personal, născut și actual în promovarea cererii, fiind necesar a fi cercetat fondul cauzei în raport de obiectul acesteia și temeiurile juridice invocate.
Cu privire la modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru părți, s-a reținut din probele administrate, că numita D. M., autoarea reclamantului, a formulat de pe urma lui D. N. cererea de reconstituire nr. 199/1991 pentru suprafața de 6,42 ha teren, moștenitorii autorului fiind validați prin HCJ Gorj nr. 2/1991 pentru 6,40 ha (poz. 169).
Că, din adresa nr. 2439/20.06.2011, emisă de C. L. de Fond Funciar a . 63), rezultă că nu se cunoaște modul în care a fost validată cererea nr. 199/1991, deoarece în registrul agricol anii 1959-1962 autorul figurează cu 3,44 ha, cererea nu a fost însoțită de alte acte de proprietate iar validarea s-a făcut pentru suprafața de 6,40 ha, iar pârâta a formulat cererea nr. 200/1991 pentru suprafața de 3,86 ha, validată în totalitate prin HCJ Gorj nr. 2/1991 (poz. 18).
Că, potrivit adresei nr. 1838/21.04.2011, emisă de C. L. de Fond Funciar a . 33), rezultă că la baza eliberării titlului de proprietate nr._/30.12.2010 a stat cererea nr.200/1991, HCJ nr. 2/1991, declarația numitei D. Gh. M., adeverința de proprietate nr. 293/2004 și procesul verbal aferent, raportul de expertiză întocmit de ing. M. A. în dosarul nr._, procesul verbal de punere în posesie nr. 782/2007 și schița aferentă, sentința civilă nr. 549/01.04.2009 a Judecătoriei Novaci cu încheierea de îndreptare eroare materială, procesul verbal de punere în posesie nr. 880/17.12.2010.
Că, susținerile comisiei locale în ceea ce privește validarea cererilor părților de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv emiterea titlului în litigiu, sunt susținute de înscrisurile depuse la dosar.
S-a mai reținut că în cursul judecății, pârâta a mai depus la dosar cererea de reconstituire nr. 206/2005 (fila 164), iar din adresa nr. 5105/28.12.2012 a comisiei locale (fila 171), rezultă că aceasta a fost invalidată prin HCJ Gorj nr. 4215/2006 și împotriva acesteia, pârâta a promovat o plângere, respinsă irevocabil prin sentința civilă nr. 1464/20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ (fila 26).
Că, la soluționarea acelei cauze, s-a avut în vedere că potrivit L 247/2005, petenta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autorului S. G., cu privire la suprafața de 0,70 ha teren situat după cum urmează: 0,40 ha în punctul P. și 0,30 ha în punctul Dos.
S-a mai reținut că din probele administrate a rezultat că bunica petentei D. A., a deținut în proprietate un teren situat în punctul P. iar din evidențele Primăriei Bumbești Pițic, S. G. apare înscris în registrul agricol al anilor 1959-1962 cu suprafața de 0,60 ha teren situat în punctul P..
Instanța a mai reținut că petenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate care a aparținut bunicii sale dar care a fost înscris în registrul agricol pe numele soțului său, S. G., fiind de notorietate faptul că în perioada respectivă era menționat în registrul agricol „capul” de gospodărie și că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în acea cauză de exp. M. A., depus în copie și la dosarul de față (filele 13-15), pentru terenul fânețe din punctul P., în suprafață de 1 ha, solicitat de petentă, C. LFF Bumbești Pițic a eliberat petentei procesul verbal de punere în posesie, la data de 20.05.2004, constatându-se că există identitate între terenul identificat de expert și terenul solicitat de petentă.
Că, considerentele pentru care hotărârea de invalidare din 2006 a fost apreciată ca legal emisă s-au raportat la împrejurarea că petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în punctul P., de pe urma unui singur autor, respectiv D. A. și nu doi autori diferiți, fiindu-i deja eliberată adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie cu privire la acest teren.
S-a mai reținut că titlul de proprietate eliberat inițial sub numărul_/2007, a fost anulat parțial pentru aceeași suprafață de 1 ha situată în T 66 P 273 la cererea titularei dreptului, pentru neconcordanță privind vecinătatea sudică, prin sentința civilă nr. 549/.01.04.2009 a Judecătoriei Novaci (cu încheierea de îndreptare eroare materială din 13.05.2009 – filele 174, 175), dispunându-se totodată emiterea unui nou titlu, cu vecinătatea corectă, hotărârea judecătorească stând la baza titlului a cărui nulitate absolută parțială se solicită în cauza de față.
Că, din concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafața de 1,00 ha situată în T 66 P 273 se suprapune cu terenul reclamantului, iar terenul reconstituit pârâtei a fost solicitat prin cererea nr. 200/1991 validată prin HCJ Gorj nr. 2/1991 și din declarațiile coroborate ale martorilor audiați, rezultă că punctele R. (unde deține teren reclamantul, după cum figurează și în registrul agricol al autorului pentru suprafața în litigiu de 0,25 ha) și P. (unde deține teren pârâta) sunt diferite însă în apropiere unul de altul, fiind în concordanță cu cele comunicate de Primăria Bumbești-Pițic prin adresa nr. 1776/21.04.2011, care a învederat că acesta sunt amplasate în aceeași . se putea determina amplasarea exactă a terenurilor, nedeținând documente referitoare la denumirile toponimice.
Instanța a apreciat că susținerile reclamantului privind faptul că pârâta ar avea dreptul la o suprafață mai mică decât cea reconstituită, nu sunt întemeiate, emiterea titlului având la bază cererea inițială nr. 200/1991 după autoarea D. A., validată prin HCJ Gorj nr. 2/1991 pentru un total de 3,86 ha, întinderea dreptului fiind verificată în cadrul plângerii împotriva HCJ de invalidare emisă în 2006, față de cererea nr. 206/2005 întemeiată pe Legea 247/2005, formulată după soțul S. G.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D. M. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul critică sentința în temeiul art.304 pct.7 C.pr.civ. în sensul că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtă cu motivarea că din probele administrate rezultă că acesta deține teren în punctul respectiv, dar cu ocazia soluționării pe fond a cauzei reține potrivit acelorași probe că titlul de proprietate al pârâtei nu este afectat de motive de nulitate absolută, întrucât nu a fost emis pe vechiul amplasament al autorului reclamantului.
Cea de-a doua critică se referă la faptul că instanța a aplicat greșit legea.
Recurentul susține că pârâta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în punctul „P.” decât pentru suprafața de 0,6 ha cât a avut la registrul agricol și u pentru suprafața de 1 ha, suprafață ce se suprapune și peste vechiul său amplasament.
De asemenea arată că prin cererea de reconstituire nr.200/1991 pârâta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în punctul „P.” doar pentru suprafața de 0,6 ha și greșit i s-a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 1 ha, incluzându-se și terenul său de 2500 mp.
Recurentul arată că cererea pârâtei nr.206/2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,40 ha în punctul „P.” i-a fost invalidată, iar plângerea formulată împotriva hotărârii de invalidare a fost respinsă.
Tribunalul analizând recursul declarat în raport de probele administrate și soluția pronunțată de instanța de fond constată că acesta nu este fondat și va fi respins în temeiul art.312 alin. 1 C.pr.civ. pentru următoarele considerente:
Nu este fondată critica prin care recurentul susține că sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și că ar fi afectată de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.
Din considerentele sentinței rezultă că instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtă, apreciind că se impune cercetarea pe fond a cauzei în raport de obiectul cererii și de temeiul juridic invocat.
Sensul considerentelor expuse prin sentința recurată reiese din interpretarea în ansamblu a acestora, apreciindu-se că cercetarea pe fond a cauzei se impune întrucât pârâtul a solicitat reconstituirea unei suprafețe de teren care i-a fost validată și că această suprafață ar fi inclusă în titlul de proprietate al pârâtei sub aspectul vechiului amplasament.
În raport de motivarea reținută pe fondul pricinii nu se poate susține că instanța a respins excepția lipsei de interes, reținând că reclamantul și-ar fi dovedit pretențiile solicitate, în speță instanța a expus obiectul cererii de chemare în judecată și nu a statuat că pretențiile ar fi fondate.
Reanalizând probele administrate, tribunalul constată că nu este fondată nici critica ce se referă la fondul pricinii, respectiv faptul că instanța ar fi aplicat greșit legea.
Instanța a apreciat corect că reclamantul nu a dovedit că deține teren în punctul „P.”.
În registrul agricol al autorului D. I N., autorul reclamantului nu figurează teren în punctul „P.” ci teren în punctul „La R.”.
Prin cererea de reconstituire, autoarea reclamantului D. I M. a solicitat teren situat în punctul „La S.”.
Din probele administrate, respectiv declarațiile martorelor Râcoiu E. și J. V. rezultă că în zona litigioasă există două puncte toponimice diferite, respectiv „P.” și „La R.”, iar punctul „La R.” este situat spre Nord unde există și o fântână numită „R.”, iar punctul „P.” se află situat la Vest de un drum de țară.
Susținerile acestor martori se coroborează și cu constatările expertului Sguroiu I.-R. de la obiectivul 2 din care rezultă că aceste puncte sunt diferite cât și cu mențiunile Primăriei Bumbești-Pițic din adresa nr.1776/21.04.2011 din care rezultă același lucru.
Instanța apreciază ca fiind concludentă depoziția martorei Râcoiu E., deoarece aceasta apare în schița raportului de expertiză ca fiind vecină cu pârâta, cât și în schița Comisiei Locale întocmită la data de 17.12.2010 depusă la fila 173 a cauzei de fond și expune împrejurări din care rezultă că autoarea reclamantului nu a deținut teren în punctul „P.”, ci bunica pârâtei, respectiv D. A..
Cele două puncte apar în mod distinct și în filele de registru agricol ale autorilor părților, fapt ce conduce la concluzia că acestea sunt diferite chiar dacă sunt apropiate unul de altul.
Situația terenului pârâtei din punctul „P.” a fost dezlegată și prin sentința civilă nr.1464/20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, reținându-se că bunica pârâtei a deținut teren în punctul „P.” și că Râcoiu E. este vecină cu terenul în litigiu, cât și prin sentința civilă nr.549/01.04.2009 pronunțată în dosarul nr._ .
Aceste sentințe nu s-au pronunțat în contradictoriu cu reclamantul, însă starea de fapt reținută prin acestea nu a fost răsturnată prin dovezi administrate de reclamant, astfel că ele pot fi reținute cu valoare de mijloc de probă.
Întinderea suprafeței de teren stabilită pentru pârâtă în acest punct nu îl prejudiciază pe reclamant atâta timp cât terenul său se află în punctul „La R.” și nu în punctul „P.”.
Față de cele reținute, motivele invocate nu sunt fondate și recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Va fi obligat recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de către intimata pârâtă B. A., reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr.163/29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă B. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2013 la Tribunalul Gorj
Președinte, M. B. | Judecător, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red.N.Ș.
Tehnored.L.M.
Jf.R.M.F.
Ex.2/21 mai 2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2343/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2188/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
