Pretenţii. Decizia nr. 977/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 977/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 19023/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 977
Ședința publică din data de 12 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Judecător G. D.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 05.04.2013 privind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant P. S. împotriva sentinței civile nr.50/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți S. E. și L. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 27.11.2012 sub nr._ reclamantul P. S. a chemat în judecată pe pârâții S. E. și L. C., solicitând ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora din urmă la plata de daune morale în sumă de 3600 lei pentru imposibilitatea de folosință, începând cu anul 2009, a autoturismului Dacia 1300 din vina pârâților. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Dacia de la un proprietar care i-a transmis toate actele mașinii (S. E.), urmând să perfecteze actele de proprietate și, deși în nenumărate rânduri a fost la domiciliul numitului S. E., acesta a refuzat, fapt ce l-a determinat să se adreseze instanței de judecată. Reclamantul a mai arătat că prin sentința civilă nr.7033/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. i-a fost admisă acțiunea pe care a promovat-o, fiind obligați pârâți la plata sumei de 100 lei pe zi până la perfectarea actelor, însă acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent din vina pârâților, astfel că a formulat prezenta acțiune pentru ca pârâți să fie obligați la întocmirea documentelor și emiterea actelor de proprietate. A mai precizat reclamantul că în această perioadă autoturismul este staționat și nu îl poate folosi din cauza lipsei actelor de proprietate, motiv pentru care solicită daune morale iar, în cazul în care nu se vor realiza actele de proprietate, atunci va solicita și daune materiale.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză, prezentându-se la termenul de judecată din data de 08.01.2013 și precizând că reclamantul este cel care refuză să se prezinte cu actele autoturismului pentru a efectua radierea acestuia.
Prin sentința civilă nr.50/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. S. împotriva pârâților S. E. și L. C..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între părți există un litigiu determinat de împrejurarea că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Dacia, provenit din vânzări succesive între diferiți proprietari. Susținând că cei doi pârâți poartă vina pentru faptul că autoturismul nu a fost radiat și, prin urmare, nu-l poate înmatricula și deci nu se poate folosi de el, reclamantul a promovat cererea de față prin care apreciază că este îndreptățit la plata daunelor morale, cu atât mai mult cu cât a obținut deja o sentință judecătorească (pe care reclamantul nu a atașat-o la dosar și nici nu a învederat instanței dacă este sau nu irevocabilă) prin care cei doi pârâți au fost obligați la plata unor daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de a perfecta actele respective.
Pentru început, instanța a reținut că în vederea respectării dreptului reclamantului s-au luat deja măsuri, potrivit susținerilor acestuia, respectiv o instanță a dispus obligarea pârâților la daune, până la îndeplinirea obligației lor. În același timp, prin documentele aflate la filele 10 – 19 din dosar, pârâții au făcut dovada faptului că au întreprins demersurile necesare pentru ca împreună cu reclamantul să se prezinte la organele de poliție și să reglementeze situația, reclamantul nedând curs acestei invitații.
Totodată, instanța a constatat că dauna morală se acordă pentru compensarea unor suferințe fizice sau psihice la care este supusă o persoană prin fapta culpabilă a unei alte persoane, fiind necesară dovedirea existența unui prejudiciu moral, a unei fapte culpabile săvârșită de altul, dar și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Ori, în speța de față, reclamantul nu a dovedit existența unui astfel de prejudiciu, nu a prezentat instanței nici un fel de probă din care să se facă dovada celor afirmate în cererea de chemare în judecată. Nefolosirea autoturismului din eventuala culpă a celor doi pârâți nu atrage în mod automat după sine un prejudiciu moral, astfel încât reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi un astfel de prejudiciu, exercitarea dreptului de a solicita și de a obține daune morale nu trebuie să se transforme într-o modalitate de îmbogățire fără justă cauză.
Prin urmare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt ele reținute în reglementarea actuală și a respins cererea de față.
Împotriva sentinței a formulat recurs recurentul reclamant P. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța nu a cercetat fondul cauzei reprezentat de obligarea pârâților la daune morale decurgând din staționarea unui autovehicul o perioadă mai mare de 3 ani din culpa pârâților, care tergiversează întocmirea documentației pentru transferarea dreptului de proprietate în favoarea sa. De asemenea, a menționat că nu este corectă susținerea instanței de judecată că el este cel care refuză întocmirea actelor de proprietate, iar documentele depuse la dosarul cauzei de către S. E. și reprezentate de adresele emise către P. Selian nu au nici o semnătură pentru a confirma că au fost primite de către recurent.
La rândul său, intimatul pârât S. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. A precizat că în anul 2007 a vândut lui P. L. C. autoturismul în discuție și odată cu autoturismul a remis acestuia din urmă și toate documentele în vederea înscrierii noului proprietar în evidențele fiscale și ale organelor de poliție, iar acesta din urmă a înstrăinat vehiculul, astfel încât ultimul cumpărător a fost recurentul P. S.. În condițiile în care a remis toate documentele vehiculului odată cu predarea materială a acestuia, intimatul pârât nu mai poate realiza nici o formalitate în legătură cu acest autoturism, însă prin hotărâre judecătorească pronunțată de instanța de judecată a fost obligat împreună cu P. L. C. să realizeze toate demersurile necesare în vederea transferării dreptului de proprietate în patrimoniul lui P. S.. Încercând să dea curs acestei hotărâri judecătorești intimatul pârât l-a contactat în repetate rânduri, atât telefonic, dar și prin corespondență, pe recurentul reclamant P. S., oferindu-se chiar să plătească impozitul datorat pentru perioada septembrie 2010-2013, dar recurentul a refuzat să meargă împreună pentru a semnaliza aceste demersuri.
Intimatul pârât a depus la dosar în copie recipisele poștale privind comunicările cu confirmare de primire realizate către P. S., cererea adresată acestuia din urmă în vederea prezentării pentru realizarea formalităților pentru autoturism, certificatul de înmatriculare al autovehiculului, adresa nr._/03.12.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar, Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, încheierea de certificare nr.10/18.12.2012 emisă de Biroul Notarului Public R. D., notificarea din Legea 12/2012 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc E. D., chitanța nr._ emisă de Instituția Prefectului Gorj și contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 04.11.2007.
Analizând recursul de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamantul P. S. a chemat în judecată pârâții S. E. și P. L. C., solicitând obligarea acestora din urmă la plata de daune morale ca urmare a prejudiciului înregistrat în patrimoniul reclamantului pentru lipsa de folosință a autoturismului Dacia 1300 având numărul de înmatriculare_ . Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamant, reținându-se că daunele morale se acordă în compensarea unor suferințe fizice sau psihice la care este supusă o persoană ca urmare a faptei culpabile a unei terțe persoane, ori în speța de față nefolosirea autoturismului dintr-o eventuală culpă a pârâților nu atrage după sine un prejudiciu moral.
Tribunalul reține astfel că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale din materia daunelor morale, deoarece această instituție este specifică unui anumit tip de prejudiciu (afectarea unor valori personale nepatrimoniale), generat dintr-un anumit tip de faptă delictuală (acțiunea de atingere a acestor valori nepatrimoniale) și nu este accesoriu oricărei obligații de a face neîndeplinită de către debitorul obligației. În speța de față, recurentul reclamant a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care pârâții S. E. și P. L. C. au fost obligați, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, să îndeplinească obligația reprezentată de prezentarea la organele fiscale și de poliție în vederea radierii autoturismului marca Dacia 1300 având numărul de înmatriculare_ și transferării dreptului de proprietate în patrimoniul lui P. S.. Această obligație însă, stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu a născut și dreptul recurentului reclamant de a solicita daune morale pentru lipsa de folosință a acestui vehicul, în condițiile în care nu s-a stabilit existența unui prejudiciu moral în patrimoniul recurentului ca urmare a imposibilității de a folosi un autoturism.
Acest lucru deoarece imposibilitatea de utilizare a unui bun nu generează de plano un prejudiciu moral ci, eventual, un prejudiciu material (contravaloarea lipsei de folosință). De asemenea, în cazul solicitării de daune morale, deși cuantumul acestora nu trebuie dovedit, trebuie totuși indicată și probată existența atingerii unei valori personale nepatrimoniale (ce aparține solicitantului), iar în speța de față nu s-au indicat și, respectiv, probat aceste elemente.
În consecință, apreciind că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, iar motivele de recurs invocate de către recurentul reclamant nu sunt întemeiate, în baza art.304 pct.9 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant P. S. împotriva sentinței civile nr.50/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți S. E. și L. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.04.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | Judecător, G. D. |
Grefier, E. C. |
Red.N.B.
Tehnored.L.M.
Jf.A.D.J.
Ex.2/13.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 826/2013. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2288/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
