Fond funciar. Decizia nr. 1819/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1819/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 2643/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1819/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier O.-D. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți D. C. și D. V. împotriva sentinței civile nr. 1089 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant D. V. în nume propriu și pentru recurenta reclamantă D. C. în calitate de procurator și intimata intervenientă G. V., lipsă fiind intimatele C. L. de Fond Funciar Slivilești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul.
Recurentul reclamant D. V. în nume propriu a expus motivele de recurs indicate și în cererea de recurs și a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, susținând că deține terenul din anul 1980 și a plantat pe acesta pomi, a edificat construcții, respectiv cotețe pentru animale, iar în anul 2000 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietare în baza Legii nr. 1/2000 fără a i se comunica modul de soluționare al acesteia.
Intimata intervenientă G. V. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefundat, susținând că recurenții știau că posedă act de întreținere și au intrat abuziv pe terenul său.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 09.08.2012, sub nr._, reclamanții D. C. și D. V. au chemat în judecată pe intimatele C. L. de Fond Funciar Slivilești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora să le elibereze titlu de proprietate și să-i pună în posesie pentru următoarele terenuri:
- terenul în suprafață de 960 m.p. având o lungime de 80 m și lățime de 12 m, teren situat în extravilanul satului Miculești, zona Valea Lupilor (Ogaș), cu următoarele vecinătăți: est – R. C., vest – G. T., sud – G. G., nord – G. D.;
- terenul situat în intravilanul satului Miculești, cu suprafața de 1.200 m.p., având lungimea de 100 m și lățimea de 12 m, cu următorii vecini: est – C. D., vest – D. M., sud – Pârâul Jilț, nord – drum comunal.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că au solicitat terenurile mai sus menționate prin cerere de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la C. L. de Fond Funciar Slivilești, în baza Legii nr. 1/2000, iar comisia le-a comunicat că terenurile nu se regăsesc în registrul agricol, refuzând să le reconstituie dreptul de proprietate.
Au mai arătat reclamanții că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost validată de comisia județeană de fond funciar prin hotărârea nr. 250 din 17.08.2006.
Intimata C. L. de Fond Funciar Slivilești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, arătând că terenurile solicitate de aceștia nu au aparținut defunctei N. M., iar reclamanții nu au făcut dovada că ar fi moștenitorii acesteia.
În cauză a formulat cerere de intervenție numita G. V., prin care a arătat că ea este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, având un act de întreținere în ceea ce o privește pe N. M. și nu reclamantul D. V..
Cu adresa nr.5333 din 14.11.2012 pârâta comisia locală a comunicat instanței că nici reclamanții și nici N. M. nu au depus cerere de reconstituire conform legilor fondului funciar pentru terenurile ce fac obiectul acțiunii.
La solicitarea reclamanților, în cauză a fost încuviințată proba testimonială, fiind ascultați martorii D. D., G. D..
La data de 14.02.2013 (fila 56 de la dosar), reclamanții și-au precizat cererea, arătând că solicită să se constate că sunt proprietari prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 960 mp. teren cu o lungime de 80 ml. și lățimea de 12 m, situat în extravilanul satului Miculești, zona Valea Lupilor cu vecinii la E.- R. C.tin, la V.- G. T., la S.- G. G. și la N.-G. D., teren pe care îl moștenesc de la bunica paternă-S. Aristița, teren pe care îl muncește din anul 1990 și în privința terenului în suprafață de 12 ari sit. în pct.”Vatra Satului”-intravilan-categoria arabil, grădină și pomi, pe care se află un coteț de animale, teren îngrădit de ei, reclamanții, cu lungimea de 100 m și lățimea de 12 m cu vecinii la E.- C. Dumitur, zis T., V.- D. M., S.- Pârâul Jilț și N. drumul comunal, teren pe care îl moștenește de la o mătușă, respectiv N. M. și pe care îl muncește din anul 1990.
Prin sentința civilă nr. 1089 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, a fost admisă excepția ridicată de pârâta C. L. de Fond Funciar Slivilești, privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții D. C. și D. V., ambii domiciliați în com. Slivilești, ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Slivilești, cu sediul în . și C. Județeană De Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg. J., jud. Gorj, cât și cererea de intervenție formulată de intervenienta G. V., cu domiciliul în com. Slivilești, ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în ceeace privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta C. L. de fond funciar Slivilești, această excepția este întemeiată, întrucât nici reclamanții și nici intervenienta nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, nu au făcut obiectul HCJ nr.250/17.08.2006 și mai mult decât nici una dintre părți nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, terenul aparținând defunctei N. M., iar reclamanții nu au făcut dovada că sunt moștenitorii acesteia.
Pe fond, instanța a constatat că, nici reclamanții și nici intervenienta nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate care face obiectul prezentei cereri.
A mai reținut că, faptul că reclamanții au muncit acest teren după anul 1990 nu-i îndreptățește la reconstituirea unei proprietăți care nu le-a aparținut și nici nu sunt moștenitorii persoanei care a avut în proprietate acest teren iar în ceea ce privește intervenienta, aceasta nu a făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul respectiv, deși în ultimii 5 ani a locuit efectiv în satul Miculești, ..
Reținând această stare de fapt și având în vedere dispozițiile legilor fondului funciar L.18/1991, L.1/200 cu modificările ulterioare, a respins acțiunea, cât și cererea de intervenție formulată de intervenienta G. V..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. C. și D. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au invocat în motivele de recurs că în mod greșit a fost admisă de către instanță excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu motivarea că aceștia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.
Au susținut că, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, cererea nefiind propusă spre validare, întrucât terenul nu era înscris în registrul agricol.
Că nu li s-a comunicat niciodată hotărârea de invalidare pentru a formula contestație împotriva acesteia.
În cel de-al doilea motiv de recurs au invocat că, deși, au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului, invocând uzucapiunea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, neavând în vedere că recurenții au muncit terenul din anul 1980 fără să fie tulburați de alte persoane, instanța reținând greșit că ocuparea terenului a avut loc în 1990.
Prin întâmpinare, intimata intervenientă G. V., a susținut că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nu a calitate de moștenitori ai defunctei N. M., persona căreia au aparținut terenurile în litigiu, iar susținerea recurenților că ar fi ocupat terenul din anul 1980 nu este dovedită. Că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de intervenție pe motiv că intervenienta nu a formulat cerere de reconstituire, fiind în situația constituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției dobândite iar această cerere poate fi formulată oricând, astfel că instanța nu putea să facă o motivare străină de natura cauzei și fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, având în vedere și dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 08.11.2012, s-a formulat o cerere de către intimata G. V., intitulată „întâmpinare la dosar”, cerere prin care a susținut că posedă act de întreținere încheiat de N. M., iar aceasta din urmă, act de vânzare și a depus totodată, actul de vânzare din 01.06.1925, încheiat între T.R. Ș., pe de-o parte și P. și M. M. N., pe de altă parte, precum și contractul de întreținere autentificat sub nr. 1299/1977.
La data de 14.02.2013, s-a depus la dosar o precizare de acțiune formulată de reclamanți în care aceștia au menționat că solicită să se constate că sunt proprietari prin uzucapiune asupra terenului de 960 mp, lung de 80 m și lat de 12 m, situat în extravilanul satului Miculești, zona „Valea Lupilor” (Ogaș) cu următoarele învecinări: la E –R. C., la V-G. T., la S- G. G. și la N-G. D.. Au menționat că dețin acest teren de la bunica reclamantei D. C., respectiv bunica paternă S. Aristița și muncesc acest teren din anul 1990, când s-a desființat CAP-ul, fiind cunoscuți în localitate ca proprietari.
Au mai cerut să se constate că sunt proprietari prin uzucapiune și a terenului în suprafață de 1200 mp situat în vatra satului, intravilan, categoria arabil, grădină și plantație de pomi altoi, pe care se află și un coteț de animale, teren îngrădit de către reclamanți, lung de 100 m și lat de 12 m, cu vecinii la E- C. D. T., la V- D. M., la S-pârâtul Jilț și la N-drumul comunal.
Deși această cerere a fost depusă la data de 14.02.2013 și se află la fila 56 în dosarul instanței de fond, instanța de fond nu a avut-o în vedere și nu a pus-o în discuția părților, nici nu a solicitat reclamanților explicații pentru a stabili dacă aceasta este o cerere completatoare a acțiunii inițiale sau se solicită înlocuirea acțiunii inițiale în realizare cu o acțiune în constatare în sensul disp. art. 132 (1) Cod procedură civilă. Nu s-a cerut nici intervenientei să-și precizeze cererea de intervenție, deși se impunea, în raport de disp. art. 50(1) Cod procedură civilă.
Potrivit art. 137 (1) Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Observând dispozitivul sentinței recurate, se constată că a fost admisă excepția invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar Slivilești, și s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamanților, dar acțiunea a fost respinsă pe fond, deși s-a motivat că excepția lipsei calității procesuale active este întemeiată întrucât nici reclamanții și nici intervenienta nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietare pentru acest teren.
Pe fond, s-a motivat că nici reclamanții, nici intervenienta, nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenul care face obiectul prezentei cereri, iar faptul că reclamanții au muncit acest teren după anul 1990 nu-i îndreptățește la reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren care nu le-a aparținut și nici nu sunt moștenitorii persoanei care a avut în proprietate acest teren.
Nu se poate verifica de către instanța de control la care dintre cele două bucăți de teren se face referire în motivarea acestei sentințe, respectiv la bucata de teren situată în punctul Valea Lupilor” (Ogaș) cu privire la care reclamanții au susținut că provine de la bunica paternă a reclamantei S. Aristița, acest teren fiind extravilan sau la bucata de teren situată în punctul Vatra Satului, intravilan, cu privire la care reclamanții au susținut că o moștenesc de la mătușa reclamantei, N. M..
Se mai constată că pentru terenul din punctul „Valea Lupilor”, indicat la punctul 1 în cererea de chemare în judecată și în cererea de precizare a acțiunii de la fila 56, s-a depus la dosar de către reclamanți actul de vânzare din 1941, încheiat de T. C. R., în calitate de vânzător și Aristița I. S., în calitate de cumpărător, act neobservat de către instanța de fond.
Constatând, față de cele susexpuse, că nu s-a stabilit cadrul procesual nici în privința cererii de chemare în judecată și nici a cererii de intervenție, iar instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, motivarea sentinței fiind contradictorie și străină de natura cauzei, instanța va admite recursul și va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară, fiind incidente dip. art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va stabili corect cadrul procesual și va analiza excepțiile în raport de cadrul procesual astfel stabilit și în raport de modul de soluționare a acestora va cerceta fondul cauzei pentru fiecare teren în parte.
În privința cererii de intervenție, se vor avea în vedere și mențiunile din contractul de întreținere, privitoare la teren, terenul nefăcând obiectul înstrăinării, a trecut la momentul încheierii contractului de întreținere terenul aferent construcției în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea 58/1974 și s-a dat în folosință dobânditorului construcției în limitele prevăzute de această lege.
Există la dosarul cauzei autorizația nr. 1/25.02.1985, pentru demolarea construcției din Miculești, respectiv a locuinței din lemn acoperită cu carton, cu 2 camere, una locuibilă.
Nu s-au produs dovezi și nici nu s-a verificat de altfel, de către instanță dacă acest imobil menționat în autorizația de demolare emisă pe numele T. V. este același cu cel indicat în contractul de întreținere invocat de către intervenientă, nici dacă imobilul înstrăinat a fost sau nu demolat și când, sau mai există și în prezent.
Se impun a se face verificări pentru a se stabili dacă sunt sau nu incidente disp. art. 23 din Legea 18/1991, respectiv dacă pe terenul pe care se afla construcția înstrăinată intervenientei, aceasta, după încheierea contractului de întreținere, a mai edificat alte construcții sau amenajări, în contractul de întreținere fiind stipulată doar clauza că dobânditoarea nu va putea înstrăina imobilul, dar va putea face oricefel de construcții și amenajări, dacă părțile au avut sau nu calitatea de membru cooperator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. C. și D. V. împotriva sentinței civile nr. 1089 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.09.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, O.-D. M. |
Red. M.T.
Tehnored.PL
Jud. fond C.I.
3ex./25.09.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 261/2013. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Decizia nr. 2026/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
