Fond funciar. Decizia nr. 1845/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1845/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 4861/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.1845
Ședința publică din 27 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător N. B.
Judecător V. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . SRL prin reprezentant legal M. E. C. împotriva deciziei civile nr. 1112 din 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele V. B. M. J., C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și C. L. Săulești pentru aplicarea legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Pîrlău N. în substituire pentru avocat N. M. pentru intimata V. B. M. J., lipsă fiind reprezentantul legal al contestatoarei contestatoarea . SRL și intimatele C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și C. L. Săulești pentru aplicarea legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat că prin decizia pronunțată la data de 17.09.2013 în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost anulată ca netimbrată cererea de strămutare a prezentei cauze. Având în vedere precizarea reprezentantului intimatei V. B. M. J. că nu mai are alte cereri de formulat, apreciindu-se contestația în anulare în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat Pîrlău N., în substituire pentru avocat N. M. pentru intimata V. B. M. J. a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei nr. 1112/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, cu motivarea că nici unul dintre argumentele invocate de către contestatoare nu reprezintă motive de contestație în anulare, astfel cum acestea sunt menționate în dispozițiile art. 317 c.pr.civ. și art. 318 c.pr.civ. A solicitat de asemenea obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr.1112 din 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 608/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
A fost obligată recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul pârât.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin cererea dedusă judecății reclamanta . prin reprezentant legal M. E C. a chemat în judecată pe intimatele C. L. Săulești pentru aplicarea legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și V. B. M. J., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se constate nulitatea de drept a titlului de proprietate nr._ /02.06.2008 pentru suprafața de 5475 mp, eliberat fără respectarea dispozițiilor HG 890/2005 ,în favoarea pârâtei V. B. M. J., cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III pct. 2 din Legea 169/1997 coroborat cu HG 890/2005 și motivată în fapt pe neîndreptățirea pârâtei V. B. M. J. de a i se emite titlu de proprietate pentru suprafața de 5475 mp, teren pe care societatea reclamantă a susținut că are amplasat sediul și care afirmativ a fost obținut în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 14.04.1992.
Raportat la cauzele de nulitate prevăzute de alin. 1 al art. III din Legea 169/1997, alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea terenurilor și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Interesul din punct de vedere procesual reprezintă folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare și pentru a justifica sesizarea instanței de judecată reclamantul trebuie să dovedească că interesul său este legitim.
În raport de dispozițiile art. III alin. 2 din Legea 169/1997 legitimitatea procesuală este justificată așa cum a reținut și instanța de fond de respectarea legalității procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, astfel ca de prevederile legii speciale să beneficieze acele persoane ce îndeplinesc calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire, în contextul în care reclamantul se prevalează de dreptul său de proprietate.
Reclamanta s-a prevalat în justificarea interesului legitim de faptul că prin actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 14.04.1992 a dobândit proprietatea terenului în litigiu, iar pârâta a beneficiat de un titlu de proprietate pentru un teren care nu era liber la data emiterii acestuia și pentru care nu justifică îndreptățirea la reconstituire.
Așadar reclamanta a invocat existența unui drept de proprietate asupra terenului pentru care s-a emis titlu de proprietate pârâtei dobândit pe calea dreptului comun și nu în procedura specială a Legii Fondului Funciar.
Judecătoria a analizat interesul reclamantei prin prisma actului de proprietate invocat, constatând că în lipsa formei autentice, actul încheiat la data de 14.04.1992 nu este valabil sub aspectul transferului dreptului de proprietate, singura formă a actelor prin care are loc transmiterea proprietății asupra terenurilor fiind cea autentică.
De altfel examinând conținutul actului din data de 14.04.1992 nu rezultă fără echivoc că părțile contractante au convenit și cu privire la vânzarea terenului pe care a fost amplasat șantierul din care au rezultat materialele demontate supuse vânzării.
Așadar, reclamanta nu justifică interesul legitim în promovarea acțiunii câtă vreme nu dovedește transmiterea valabilă a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în patrimoniul său.
Forma autentică a actelor prin care are loc transferul proprietății asupra terenurilor este cerută de lege indiferent de titularul dreptului de proprietate, iar existența chiar a unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare a unui teren nu este de natură a justifica interesul legitim al reclamantei pentru acțiunea în anularea titlului de proprietate emis pârâtei în procedura specială a Legii Fondului Funciar, transferul dreptului de proprietate din patrimoniului promitentului vânzător în patrimoniul promitentului cumpărător realizându-se numai odată cu încheierea actului în formă autentică.
De menționat și împrejurarea că vânzătoarea . adresa nr.1466/05.05.2008 susține că terenul arabil aferent împrejmuirii de șantier nu a fost niciodată proprietatea sa, aspect ce pune în plus sub semnul echivocului înțelegerea părților din actul din data de 14.04.1992 cu privire la transferul, chiar și în viitor a proprietății terenului în litigiu.
De altfel nu s-a făcut referire la actul în baza căruia . a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Instanța de fond a făcut referire și la sentința civilă nr.1568/27.06.2006 prin care a fost anulată adeverința de proprietate emisă reclamantei la data de 04.05.2001 pentru suprafața de 0,4680 ha tocmai pentru a sublinia că reclamanta nu justifică în nici un fel interesul în promovarea acțiunii, legat de dreptul ei de proprietate cu privire la terenul în litigiu
În contextul în care nu este justificat interesul legitim al reclamantei de a solicita constatarea nulității absolute a titlului emis pârâtei nu se impunea analizarea acestui titlu sub aspectul legalității reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei pentru terenul în litigiu și în acest context nu se impunea administrarea expertizei tehnice care să stabilească vreo suprapunere de teren, astfel că referirea la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._, dosar care potrivit recurentei nu este soluționat definitiv, având în vedere că s-au formulat recursuri de către ambele părți împotriva sentinței civile nr. 4100/2012, nu este determinantă pentru soluția adoptată de instanța de fond, soluție care este temeinic motivată în raport de celelalte argumente din considerente.
Aspectele legate de întâmpinările depuse în cauză nu sunt critici fondate, întrucât forma incompletă a întâmpinărilor sau nedepunerea tuturor înscrisurilor la care această întâmpinare face referire, deși actele dosarului relevă contrariu, nu sunt de natură prin ele însele să prejudicieze reclamanta, câtă vreme soluția adoptată de instanța de fond se întemeiază pe analiza actelor în raport de care reclamanta a înțeles să justifice interesul legitim al promovării cererii.
Cât privește obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la fila 88 a dosarului de fond există împuternicirea avocațială în care se face mențiunea numărului și datei încheierii contractului de asistență juridică, contract în baza căruia avocat N. M. a fost împuternicită de pârâta V. B. M. J. în vederea asistării, reprezentării în dosarul nr._ . Împuternicirea avocațială a fost însoțită de chitanța din 09.02.2013 prin care se atestă plata onorariului de avocat de către pârâtă, onorariu în cuantum de 500 lei.
Așadar în contextul în care s-a făcut dovada cu înscrisurile menționate că pârâta a beneficiat de apărare calificată, respectiv prin avocat, față de soluția pronunțată reclamanta fiind căzută în pretenții a fost corect obligată ca urmare a incidenței dispozițiilor art.274 C.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
În considerarea celor arătate în baza art.312 C.pr.civ. recursul a fost respins ca nefondat, iar în baza art. 274 c.p.civ. recurenta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata pârâtă V. B. M. J..
Împotriva deciziei civile nr.1112 din 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a formulat contestație în anulare contestatoarea . SRL prin reprezentant legal Merciou E. C. solicitând să se dispună anularea acesteia și reexaminarea motivelor de recurs cu reluarea judecății cauzei de la ultimul act de procedură legală.
În motivare, a arătat că din probatoriul anexat la dosarul cauzei contestatoarea a probat pe deplin interesul legitim în promovarea acțiunii formulate în baza art.III din Legea nr.169/1997, iar considerentele reținute atât de instanța de fond cât și ceea de recurs încalcă pe deplin normele imperative ale art.1, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că prezentei contestatoare, . SRL nu îi este permis a se apăra față de abuzurile pârâtelor referitor la patrimoniul societății.
S-a mai menționat că, așa cum rezultă și din conținutul art.33 din Noul Cod de procedură civilă „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-aer putea repara”. Ori, contractul de vânzare – cumpărare datat la data de 14.04.1992 nu este un antecontract așa cum în mod eronat a reținut cele două instanțe de judecată și, ca atare, interesul contestatoarei . SRL este pe deplin dovedit în sensul aspectelor invocate în cererea de chemare în judecată formulată în baza art.III din Legea nr.169/1997.
Contestatoarea și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art.317 ultimul paragraf, art.318 și următoarele din Codul de procedură civilă.
La data de 16.05.2013 intimata V. B. M. J. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, urmând a fi obligată contestatoarea să-i plătească cheltuielile de judecată.
La data de 21.05.2013 intimata C. L. Săulești pentru aplicarea legii 18/1991 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Analizând contestația în anulare de față, tribunalul reține că prin cererea dedusă instanței de judecată contestatoarea . SRL realizează critici împotriva deciziei civile nr.1112/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, și anume interesul legitim urmărit de către contestatoare în promovarea unei acțiuni de constatare nulitate absolută titlu de proprietate în condițiile art.III din Legea nr.169/1997. Contestatoarea, în susținerea argumentului că are un interes legitim într-o asemenea cerere invocă atât dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiile art.33 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual și chior dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și are nu s-ar putea repara. De asemenea, în susținerea căii extraordinare de atac se subliniază că actul în baza căruia opune un drept de proprietate și datat 14.04.1992 nu reprezintă un antecontract de vânzare cumpărare, iar această reținere a instanțelor este eronată.
Tribunalul apreciază că, în condițiile în care calea extraordinară de atac promovată de către contestatoare poate fi întemeiată exclusiv pe dispozițiile art.317 și art.318 C.pr.civ. în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii civile ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, nici unul dintre motivele inserate în dispozițiile legale invocate nu se regăsesc în cererea de față. Astfel, hotărârile irevocabile (speța de față ) pot fi atacate cu contestație în anulare în situația în care la termenul la care s-a judecat cauza procedura de chemare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență (art.317 C.pr.civ.), în situația în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare (art.318 c.pr.civ.)
Cum contestatoarea nu invocă nici nelegala citare, necompetența sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar aspectele menționate anterior în cuprinsul contestației în anulare nu pot fi subsumate sintagmei ,,greșeală materială” cererea de față apare ca fiind neîntemeiată. Astfel, contestatoarea invocă în fapt greșeli de judecată și nu greșeli materiale, iar aceste greșeli de judecată decurgând din reținerea lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii pe fond nu pot face obiectul unei contestații în anulare, la fel cum nu poate fi verificată pe această cale nici calitatea de contract de vânzare cumpărare translativ de proprietate a actului datat 14.04.1992 pe care . SRL își întemeiază dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, în speță nefiind incident nici unul dintre motivele de contestație în anulare prevăzute de art.317 și art.318 c.pr.civ.(aplicabile în speță, după cum rezultă din Legea nr.76/2012), în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior va respinge prezenta contestație în anulare.
În baza art.274 c.pr.civ. va fi obligată contestatoarea la plata către intimata V. B. M. J. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la fila 19 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . SRL, prin reprezentant legal Merciou E.C., împotriva deciziei civile nr.1112/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ ȘI în contradictoriu cu intimatele V. B. M. J., C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și C. L. Săulești pentru aplicarea legii 18/1991.
Obligă contestatoarea . SRL la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata V. B. M. J..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, V. B. |
Grefier, L. P. |
Red. N.B./2ex
SL 08.10.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 943/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
