Reziliere contract. Decizia nr. 920/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 403/267/2012*
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 920
Ședința publică din 05 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte G. D.
Judecător V. B.
Judecător V. G.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă Ș. M. și de recurenții pârâți Ș. P. și Ș. C., împotriva sentinței civile nr. 140/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă asistată de avocat G. C. și recurenții pârâți Ș. P. și Ș. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat G. C., pentru recurenta reclamantă Ș. M., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, urmând să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere intervenit între părți în totalitate. A arătat că instanța de fond în mod greșit a aplicat în cauză dispozițiile noului Cod Civil, întrucât contractul de întreținerea fost încheiat în perioada în care era în vigoare vechiul Cod Civil, astfel că, desființarea contractului se judecă în raport cu legea în vigoarea la momentul încheierii lui. A mai arătat că în mod greșit instanța a dispus rezoluțiunea contractului în parte, întrucât obligația de întreținere este indivizibilă, iar prin neîndeplinirea obligației, se ajunge la desființarea contractului în tot și nu doar în parte, cum a apreciat instanța de fond. A solicitat obligarea pârâților la cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs.
Recurenții pârâți Ș. P. și Ș. C. au solicitat admiterea recursului formulat de pârâți, motivând că reclamanta este ce care refuză întreținerea.
Avocat G. C., pentru recurenta reclamantă Ș. M., a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. dosar_, în rejudecare după casare, reclamanta Ș. M. a chemat în judecată pe pârâții Ș. P. și Ș. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de întreținere încheiat cu pârâții, P. și C. Ș., autentificat sub numărul 268, din data de 2 aprilie 1996, cu repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii, reclamanta M. Ș., susține că, prin Contractul de vânzare-cumpărare menționat, împreună cu soțul său, în prezent decedat, au înstrăinat mai multe bunuri imobile pârâților Ș. P. și C., în schimbul întreținerii lor.
Că, atâta timp cât a trăit soțul său, Șuvăr P., dar și după aceea, pârâții nu i-au acordat cele necesare traiului, nu au vizitat-o, și în general nu i-au acordat nici un fel de întreținere.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1020-1021 cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta M. Ș., a depus la dosar în xerocopie, Contractul de întreținere(f.3), Testamentul autentificat sub nr.35 din data de 17 ianuarie 1969(f.4), Împuternicirea avocațială Cabinet de avocat L. M. G.(f.5).
Prin Sentința civilă nr.605, din data de 19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci, jud. Gorj, a fost respinsă acțiunea reclamantei Ș. M., împotriva pârâților Ș. P. și Ș. C., fiind respinsă și cererea pârâților, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă Ș. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin Decizia civilă nr.2670 din data de 21 septembrie 2012, Tribunalul Gorj, secția civilă a admis recursul declarat, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de recurs ca în rejudecare să se administreze de probe, din care să rezulte dacă părțile, după data introducerii acțiuni înregistrată sub nr._, și-au îndeplinit obligațiile asumate conform contractului încheiat, avându-se în vedere și că, prin sentința civilă nr.1513/2007 a Judecătoriei Novaci, jud.Gorj, rămasă irevocabilă, instanța de fond a reținut cu putere de lucru judecat, că în perioada cât a trăit soțul reclamantei M. Ș., relațiile dintre părți au fost bune, iar imposibilitatea executării obligației asumate de pârâții P. și C. Ș. se datorează refuzului reclamantei Ș. M. de a mai primi întreținere după decesul soțului.
În rejudecare după casare, a fost încuviințată proba testimonială, fiind audiați ca martori D. C. și P. L., propuși de către reclamanta M. Ș., precum și martorii O. Lihoacă și Z. T., propuși de către pârâți.
Prin sentința civilă nr. 140 din 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ * a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Ș. M. împotriva pârâților Ș. P. și Ș. C. .
S-au constatat intervenite dispozițiile art.1271, pct.2, lit a, în ceea ce privește impreviziunea și în consecință: a fost dispusă rezoluțiunea contractului de întreținere nr.268, din data de 2 aprilie 1996, în proporție de 1/2 asupra bunurilor ce fac obiectul acestui contract și repune părțile în situația anterioară.
Au fost obligați pârâții Ș. P. și Ș. C. în solidar, să plătească reclamantei M. Ș., 361 lei, cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr.268, din data de 2 aprilie 1996, reclamanta Ș. M. și soțul acesteia, Ș. P., în prezent decedat, au înstrăinat în deplină proprietate și liniștită posesie, nepotului lor, Ș. P., și soției acestuia Ș. C., imobilele proprietatea lor, situate în comuna Crasna, ., compuse din: o suprafață de 3750 mp. teren, o altă suprafață de 1000 mp. teren arabil, și 2550 mp. teren fânețe, în pct „Acasă”, împreună cu cota de ½ dintr-o casă, formată din patru camere, construită din lemn, acoperită cu țiglă, o cotă de ½ dintr-un șopru construit din lemn, acoperit cu țiglă, cu respectarea dreptului de servitute numitului C. P., proprietar al jumătăților dinspre apus, și construcțiilor aflate pe acest teren; o suprafață de 6528 mp, teren fânețe; o altă suprafață de 3520 mp. teren fânețe extravilan, o suprafață de 3325 mp. teren fânețe în pct. „B.”, suprafața de 5184 mp. teren fânețe extravilan în pct. „Brateș Poieniță”, suprafața de 1584 mp. teren fânețe extravilan în pct. „Măgăoaia-Brateș”, suprafața de 2200 mp. teren fânețe extravilan în pct. „F.”, suprafața de 6544 mp. teren fânețe extravilan în pct. „Măgura, suprafața de 800 mp. teren fie, extravilan în pct. „ Dealul M.”.
În schimbul imobilelor înstrăinate, dobânditorii, respectiv pârâții Ș. P. și C., s-au obligat să întrețină pe reclamantă și soțul acesteia., Ș. P., pe tot timpul vieții, cu hrană, locuință, îmbrăcăminte, asistență medicală și în general toate cele necesare traiului, iar după deces să îi îngroape potrivit obiceiului locului.
Contractul de întreținere este reglementat prin dispozițiile art.2254 c.civ., potrivit cărora, prin acest contract, o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți, sau al unui anumit terț, prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată, iar conform alin.2 al aceluiași articol, dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii, ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acestuia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii.
În speță, contractul de întreținere a fost încheiat pentru întreaga viață a întreținuților respectiv Ș. M. și Ș. P., creditorii întreținerii, executându-și obligațiile asumate față de Ș. P., decedat la o perioadă de 9 ani după încheierea contractului, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.1513, din data de 25 sept.2007, ce a făcut obiectul dosarului_._, rămasă definitivă și irevocabilă(f.12).
Prin această sentință, a fost respinsă acțiunea reclamantei Ș. M. de re ziliere a contractului de întreținere menționat.
Ulterior, reclamanta Ș. M. introduce o nouă acțiune de reziliere a aceluiași contract, ce face obiectul dosarului_ .
Potrivit art.2263, alin.2, c.civ., atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.
În speță, din declarațiile martorilor audiați analizate mai sus, a rezultat neechivoc că, după decesul soțului Ș. P., reclamanta Ș. M. a refuzat întreținerea pârâților în mod nejustificat, neformulând nici o cerere de înlocuire a întreținerii în natură, chiar și numai temporară, cu o sumă de bani corespunzătoare, conform dispozițiilor art. 2261 c.civ.
Deoarece în cauză, pârâții nu au cerut rezoluțiunea contractului conform dispozițiilor art. 2263 alin.2 c.civ., analizate mai sus, soluția care s-ar impune ar fi aceea de respingere a acțiunii reclamantei Ș. M..
Avându-se în vedere însă, că o latură a contractului de întreținere cuprinde și un aspect subiectiv, izvorând din relația de afecțiune și încredere reciprocă ce trebuie să existe între părți, alături de latura juridică, patrimonială, vârsta înaintată a reclamantei, dar și împrejurarea
că bunurile din Contractul de întreținere, (cu excepția cotei de 1/2 din casa cu 4 camere și șoprul, situate pe terenul de 3750 mp.), sunt bunuri proprii ale defunctului soț al reclamantei, autorul P. Ș., imobilul casă de locuit fiind cumpărat de autor împreună cu cumnatul său, C. P., al cărui fiu o ajută în prezent pe reclamanta M. Ș., se apreciază că în cauză devin aplicabile dispozițiile art.1271 c. civ., referitoare la impreviziune, potrivit cărora, părțile unui contract sunt ținute să-și execute obligațiile chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.
În cauză, prin decesul întreținutului P. Ș., valoarea contraprestației de întreținere a scăzut, iar datorită acestei schimbări excepționale a împrejurărilor ce au determinat încheierea contractului de întreținere(alin.2, art.1271 c. civ.), reclamanta Ș. M. dorește ca întreținerea să-i fie acordată de nepoții săi, și nu de cei ai soțului decedat, respectiv pârâții Ș. P. și Ș. C., reclamanta fiind și beneficiara legatului universal testat de soțul său, aflat la fila 4, dosar_ .
Toate aceste împrejurări fac vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligațiilor asumate.
Pe de altă parte, se poate reține buna credință a pârâților, care, o perioadă îndelungată de timp și-au executat obligațiile asumate, în cauză devenind incidente dispozițiile art.15 c.civ., potrivit cărora nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se admite în parte acțiunea reclamantei, și în baza art.1271, alin 2 lit. b, c.civ., să se dispună rezoluțiunea Contractului de întreținere autentificat sub numărul 268, din data de 2 aprilie 1996, constatându-se că debitorii au încercat într-un termen rezonabil și cu bună credință conform art.1271, alin.3, lit.d, adoptarea rezonabilă și echitabilă a contractului.
Ca urmare, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară numai în cota de 1/2din bunurile înstrăinate, bunurile urmând a fi atribuite prin înțelegerea părților, și identificate printr-o expertiză tehnico-judiciară, după rămânerea irevocabilă a hotărârii
Ca părți căzute în pretenții, pârâții P. și C. Ș. au fost obligați conform art.274 c.proc.civ., să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de proces, în limita proporției admiterii acțiunii.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta Ș. M. și pârâții Ș. P. și Ș. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat, reclamanta Ș. M. a criticat sentința sub aspectul legii aplicate de instanța de fond, motivând că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil din anul 1864 și nu dispozițiile noului Cod Civil.
A mai criticat sentința și sub aspectul desființării contractului de întreținere doar în parte, motivând că obligația de întreținere este indivizibilă, iar neîndeplinirea acestei obligații de către pârâți atrage rezoluțiunea contractului în întregul său.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, urmând să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 268/02.04.1996 cu cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
În motivarea recursului formulat de pârâții Șuvăr P. și Șuvăr C., aceștia au criticat sentința prin prisma legii aplicate în cauză, motivând că instanța trebuia să soluționeze cauza în raport de dispozițiile vechiului Cod Civil.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că reclamanta este cea care a refuzat întreținerea cordată de pârâți, astfel că nu se poate reține culpa pârâților în neîndeplinirea obligaților contractuale.
S-a solicitat în esență, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului în limita criticilor formulate, instanța de recurs reține recursul formulat de recurenta reclamantă Șuvăr M. ca fiind fondat iar recursul recurenților pârâți ca nefondat, pentru cele ce succed .
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Șuvăr M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Șuvăr P. și Ș. C. să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 268 din 2.04.1996 pe considerentul că pârâții în calitate de debitori ai obligației de întreținere nu și-au mai îndeplinit această obligație .
Raportat la momentul încheierii actului juridic a cărei anulare se solicită, reține tribunalul că în soluționarea cauzei își găsesc aplicabilitate dispozițiile Codului Civil în vigoare din 1864 și nu dispozițiile Noului Cod Civil, astfel că pricina trebuia soluționată în raport de disp. art. 1020 și 1021 cod civil în vigoare din 1864, instanța de fond făcând o greșită aplicare a legii .
Potrivit la actele și lucrările dosarului se constată că între părți au mai existat acțiuni de rezoluțiune a contractului iar prin sentința civilă nr.1513 din 25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr. 1988._ a fost respinsă acțiunea în rezoluțiune contract, reținându-se în esență că reclamanta în calitate de creditor a obligației de întreținere a refuzat întreținerea acordată de debitorii săi.
În prezenta cauză instanța este chemată să verifice dacă după soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1988._ pârâții au încercat să-i asigure întreținere reclamantei iar aceasta a refuzat întreținerea acordată .
Potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză P. L. și C. D. reclamanta este o persoană în vârstă, cu probleme de sănătate fiind în imposibilitatea de a se întreține singură, având nevoie de ajutor. În cursul anului 2012 în locuința reclamantei a izbucnit un incendiu în urma căruia a ars acoperișul casei . Cu acea ocazie a fost ajutată de alte persoane decât pârâții. Aceiași martori au relatat că nu i-au văzut pe pârâți să fi venit la domiciliul reclamantei cu alimente sau cele necesare întreținerii .
Pârâții au susținut că nu au acordat întreținere întrucât reclamanta a refuzat întreținerea acordată, însă aceste susțineri nu au fost dovedite.
Potrivit literaturii juridice noțiunea de întreținere trebuie luată în scopul cel mai larg, ea incluzând o . prestații ca: procurarea și prepararea hranei, cumpărarea de încălțăminte, îmbrăcăminte, lenjerie, medicamente, îngrijiri medicale, efectuarea de curățenie în locuință și curte, plata utilităților, etc., fără a avea relevanță dacă beneficiatul întreținerii are mijloace materiale suficiente.
În prezenta cauză instanța reține că pârâții nu și-au îndeplinit această obligație, neexecutare determinată de culpa debitorilor.
Pentru a se putea reține apărările pârâților în sensul că reclamanta este cea care a refuzat întreținerea, aceștia trebuiau să facă dovada că au încercat să asigure întreținere reclamantei, ducându-i acesteia hrană, îmbrăcăminte, medicamente, iar reclamanta a refuzat primirea acestor produse, în schimb pârâții nu au făcut o astfel de dovadă.
Depozițiile martorilor Lihoacă O. și Z. T. nu sunt de natură a conduce la concluzia că reclamanta a refuzat întreținerea acordată de pârâți . Cei doi martori nu relatează că i-au văzut în mod nemijlocit pe debitorii obligației de întreținere încercând să acorde întreținere iar că reclamanta a refuzat această întreținere .
În raport de probatoriul administrat în cauză apreciază instanța de recurs că acțiunea dedusă judecății este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia și rezoluțiunea contractului de întreținere în tot .
În cazul întreținerii cu pluralitate de creditori obligația de întreținere este indivizibilă, respectiv neîndeplinirea obligației de întreținere față de unul din creditori atrage desființarea contractului în întregul său. În condițiile în care instanța reține că pârâții se fac vinovați de neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere față de creditoarea Șuvăr M. sancțiunea este acea a desființării contractului în întregul său și nu doar pro parte cum greșit a reținut instanța de fond .
Concluzionând, reține instanța de recurs că în cauza sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7, pct 8 și pct.9 C.pr.civ. sentința recurată cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, sentința fiind dată cu interpretarea greșită a legii și în raport cu disp.art.312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza întreținerii intervenit între părți.
În ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară se constată că o astfel de cerere nu a fost formulată, astfel că instanța se va pronunța în limitele cererii deduse judecății în raport de disp.art.129 alin. 5 C.pr.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. pârâții vor fi obligați la plata către reclamantă a 631 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat și de 811 lei în recurs, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat .
Văzând și disp.art.1020 și 1021 C.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 140/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.268/02.04.1996.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții pârâți Ș. P. și Ș. C., împotriva sentinței civile nr.140/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Obligă recurenții pârâți la plata către recurenta reclamantă a 631 lei cheltuieli de judecată aferente fondului și 811 lei cheltuieli de judecată aferente recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. D. | Judecător, V. B. | Judecător, V. G. |
Grefier, E. C. |
Red. jud.G.D. /tehn.E.C.
Jud. fond S.P. Țămbălaru
11 aprilie 2013/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-06-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
