Fond funciar. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 3229/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 207/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Judecător M. B.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant Primarul comunei Scoarța și de recurentul pârât N. A., împotriva sentinței civile nr. 3214 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât N. A., lipsă fiind recurentul reclamant Primarul Comunei Scoarța și intimatele C. Județeană Gorj de Aplicare a Legii 18/1991, C. L. Scoarța de Aplicare a Legii 18/1991.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursurile în stare de judecată, în lipsa altor cereri, s-a acordat cuvântul pe fond:
Recurentul pârât N. A. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul reclamant primarul comunei Scoarța și admiterea recursului său, arătând că s-a înțeles cu frații săi și că terenul pentru care a formulat cerere de reconstituire îi aparține, frații săi având alte terenuri care provin de la același autor, deoarece autorul le-a împărțit suprafețele de teren.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor formulate:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, sub nr._, reclamantul Cotârlău A. – Primarul Comunei Scoarța, a chemat în judecată pe pârâții N. A., C. L. Scoarța de Aplicare a Legii nr. 18/1911 și C. Județeană de Fond Funciar Gorj și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/19.03.2004 și a procesului-verbal de punere în posesie emis numitului N. A. pentru suprafața totală de 2,7614 ha teren agricol, motivând că în anul 2004, C. L. de Fond Funciar Scoarța a emis titlul de proprietate nr._/19.03.2004 și proces-verbal de punere în posesie doar numitului N. A. pentru suprafața totală de 2,7614 ha teren agricol, provenit de la autorul N. N. G. și în baza Legii nr. 18/1991 mai mulți moștenitori ai autorului N. N. G. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (N. I. cererea nr. 3030/1991, S. F. cererea nr. 3019/1991, N. A. cererea nr. 4141/1991), aceștia fiind validați prin HCJ nr. 11/1991 în anexa nr. 3, poziția nr. 15, cu suprafața totală de 1,90 ha teren agricol.
Prin sentința civilă nr. 3214 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Cotârlău A. – Primarul Comunei Scoarța, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții N. A., domiciliat în comuna Scoarța, ., C. L. Scoarța de Aplicare a Legii nr. 18/1911, cu sediul în ., și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/19.03.2004 și a procesului verbal de punere în posesie din data de 16.02.2004, numai în ceea ce privește persoanele beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate.
S-a respins cererea de constatare nulitate absolută în ceea ce privește suprafața de teren reconstituită prin actele de proprietate contestate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul C. A., în calitate de Primar al comunei Scoarța, solicită instanței să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/19.03.2004, eliberat în favoarea pârâtului N. Gh. A., moștenitor al defunctului N. N. G., invocând ca motive de nulitate faptul că titlul de proprietate contestat a fost eliberat cu nerespectarea hotărârii de validare, atât în ceea ce privește persoanele beneficiare ale validării, cât și în ceea ce privește suprafața de teren validată.
Că, conform disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâtul N. A. în cadrul notelor de ședință state la filele 56 – 57 dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Că, potrivit art. III alin.2 din Legea 169/1997, nulitatea absolută aplicabilă actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii 18/1991 și ale Legii 1/2000, poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, ori, în cazul primarului, ca reprezentant legitim al autorității comunale, interesul, pe care acesta are atât dreptul, cât și obligația să îl respecte și să îl valorifice, este interesul general al comunității locale și în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate primarul urmărește protejarea interesului general al comunității locale, astfel încât scopul legii să fie pe deplin atins.
Instanța a reținut că la data de 16.02.2004 a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2,7614 ha teren agricol în favoarea pârâtului N. A., moștenitor al defunctului N. N. G., iar la data de 19.03.2004 a fost emis titlul de proprietate nr._ pentru aceeași suprafață de 2,7614 ha teren agricol în favoarea aceluiași pârât.
S-au avut în vedere susținerile organului local, în sensul că titlul de proprietate nr._/19.03.2004 a fost eliberat în baza HCJ nr.11/20.09.1991 și că nu mai există o altă hotărâre a Comisiei Județene Gorj pentru terenurile înscrise în acest titlu de proprietate, văzând și mențiunea din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie din 16.02.2004, potrivit căreia s-a procedat la punerea în posesie conform hotărârii de validare, poziția 15 tabel anexă, a rezultat că cele două acte de reconstituire contestate, în speță, titlul de proprietate nr._/19.03.2004 și procesul verbal de punere în posesie din 16.02.2004 au fost eliberate în baza HCJ Gorj nr.11/20.09.1991, poziția 15 tabel anexă (filele 40 – 41 dosarul cauzei), hotărâre prin care a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului N. N. G., respectiv Gîlmă J., N. A., N. I. și S. F..
Instanța a reținut că art.53 din Legea 18/1991 impune validarea dreptului de proprietate printr-o hotărâre a organului județean, acesta din urmă fiind autoritatea în măsură să decidă asupra îndreptățirii la reconstituire, iar câtă vreme prin HCJ nr.11/20.09.1991, poziția 15 tabel anexă, au fost validați la reconstituire Gîlmă J., N. A., N. I. și S. F., moștenitori ai defunctului N. N. G., iar această hotărâre a comisiei județene este valabilă și în prezent, nefiind desființată în tot sau în parte în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea fondului funciar, comisia locală avea obligația să întocmească documentația în vederea emiterii titlului de proprietate în concordanță cu această hotărâre de validare, iar titlul de proprietate, de asemenea, trebuia să respecte persoanele beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate.
Instanța a apreciat că titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie contestate au fost nelegal emise, în ceea ce privește persoanele beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate, actele contestate nerespectând validarea, potrivit HCJ nr.11/20.09.1991, poziția 15.
Cu privire la cererea de constatare nulitate absolută în ceea ce privește suprafața de teren reconstituită prin actele de proprietate contestate, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, reținând că prin HCJ nr.11/20.09.1991, poziția 15 tabel anexă, a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului N. N. G., respectiv Gîlmă J., N. A., N. I. și S. F., pentru suprafața de teren de 1,90 ha, iar titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie contestate au fost eliberate pentru o suprafață de teren mai mare, de 2,7614 ha, însă, deși cu privire la diferența de teren reclamantul a invocat motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III alin.1 lit. a) din Legea 18/1991, s-a constat că reclamantul nu a dovedit pentru ce suprafață de teren pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituire și nici că alte persoane sunt îndreptățite cu privire la suprafețele de teren în litigiu.
S-a reținut că, în condițiile în care s-a făcut dovada că pârâtul N. A. s-a adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute anterior cooperativizării de către autorul N. N. G., că a fost validat la reconstituire, alături de ceilalți moștenitori ai autorului, pentru 1,90 ha teren, incumbă reclamantului, potrivit disp. art.1169 Cod civil, să facă dovada că pentru o parte din terenurile înscrise în actele de proprietate contestate pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituire și că alte persoane sunt îndreptățite la reconstituire.
Instanța a mai reținut că o transpunere în teren a actelor vechi de proprietate, a cererilor de reconstituire și a validării se putea face doar prin intermediul probei cu expertiză specialitatea topografie, probă pe care însă reclamantul nu a solicitat-o, deși a fost citat expres cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să solicite în cauză proba cu expertiză topografică, în caz afirmativ să depună la dosar o notă cu propuneri de obiective ale lucrării de specialitate, conform art. 4 alin.1 lit. a) Titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
S-au avut în vedere disp. art.129 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea procesului și de asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform disp. art.723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.
S-a mai reținu că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituire și că alte persoane sunt îndreptățite la reconstituire pentru parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate contestat, mărginindu-se la a invoca diferența existentă între suprafața validată și suprafața înscrisă în titlul de proprietate, împrejurare care, însă, nu atrage automat nulitatea titlului de proprietate astfel eliberat, cu atât mai mult cu cât trebuie avute în vedere și disp. art.6 alin.22 din Legea 1/2000, potrivit cărora „diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada 1945 – 1990 și situația de fapt se corectează în favoarea foștilor proprietari”.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul primarul comunei Scoarța și pârâtul N. A..
Recurentul reclamant critică sentința, susținând că în mod greșit s-a respins cererea cu privire la nulitatea titlului de proprietate pentru întinderea dreptului de proprietate, deși s-a dovedit că dreptul de proprietate pentru moștenitorii autorului N. N. G. s-a reconstituit pentru suprafața de 1,90 ha și titlul de proprietate s-a emis pentru suprafața de 2,7614 ha, mai mult decât s-a validat, fiind afectați alți proprietari care dețin acte de proprietate, respectiv a fost afectat dreptul de proprietate al numitei B. Nicolița, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4400 mp prin sentința civilă nr.2180/2009 pronunțată în dosar nr._ .
Recurentul susține că suprafața de 680 mp, situată în Tarlaua 12, . regăsește în titlul de proprietate emis pârâtului N. A..
Atașează cererii de recurs actele de reconstituire invocate care au fost depuse și la instanța de fond.
Pârâtul N. A. critică sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit i s-a anulat titlul de proprietate cu privire la titularii dreptului de proprietate și au fost trecuți și ceilalți moștenitori ai autorului N. N A., întrucât autorul a împărțit suprafețele de teren descendenților săi anterior anului 1962 și fiecare moștenitor le-a solicitat prin cereri formulate în temeiul Legii nr.18/1991.
Recurentul mai arată că o parte din suprafețele de teren incluse în titlul de proprietate provin de la soția sa, iar altele au fost dobândite prin actul de vânzare cumpărare și instanța nu a analizat actele depuse la dosarul cauzei și nici nu a avut în vedere sentința civilă nr.2180/29.06.2009.
Tribunalul, analizând recursurile declarate constată următoarele:
Recursul declarat de recurentul Primarul comunei Scoarța este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 alin.1 Cpr.civ.
Greșit susține acesta că are interesul pentru a promova acțiunea pentru anularea titlului de proprietate emis pârâtului N. A. cu privire la întinderea suprafeței de teren, motivând că o parte din suprafața cuprinsă în plus în acest titlu de proprietate ar aparține numitei B. Nicolița,care ar fi persoană îndreptățită pentru suprafața de 680 mp, situată în Taralua 12, . titlul de proprietate contestat.
Numita B. Nicolița s-a judecat cu recurentul N. A., cu privire la suprafața de teren de 680 mp și a solicitat anularea titlului de proprietate nr._/19.03.2004 și a actelor prealabile care au stat la baza emiterii acestuia și cererea sa a fost respinsă cu motivarea că acest teren nu este inclus în titlul de proprietate contestat.
În această situație, în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a dovedit că pârâtul nu ar fi persoană îndreptățită la reconstituire pentru terenurile incluse în titlurile de proprietate, mai ales că nu au fost administrate probele dispuse de instanță, deși sarcina probei aparținea acestuia.
Recursul declarat de recurentul pârât este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin.1 Cpr.civ. raportat la art. 304 punctele 8 și 9 Cpr.civ., modificată sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Instanța a interpretat greșit starea de fapt dedusă judecății și disp.art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991, fără a avea în vedere interesul promovării cererii cu privire la titularii dreptului de proprietate ce rezultă din actele primare de reconstituire.
Este adevărat că trebuie să existe concordanță între actele primare de reconstituire și titlul de proprietate, ca act final al reconstituirii, însă pentru restabilirea acestei concordanțe exercițiul acțiunii civile aparține persoanelor care au un interes legitim ocrotit de lege, interes ce constă în beneficiul obținut ca urmare a soluționării acțiunii.
Acest interes aparține doar persoanelor indicate în actele primare de reconstituire, respectiv în Anexa HCJ nr.11/1991 întrucât numai acestea ar fi beneficiarele dreptului de proprietate stabilit prin titlul de proprietate, dar acestea nu au promovat o cerere pentru nulitatea titlului de proprietate întemeiată pe neconcordanța acestuia cu actele primare de reconstituire.
Primarului, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, deși în cererile formulate nu a arătat că acționează în această calitate, nu are un interes în promovarea cererii, întrucât din dispozițiile art.5 din HG nr. 890/2005 rezultă că comisia locală are atribuții clar și distinct definite de normele legale, iar verificarea acestora conduce la concluzia că îi revine competența de a identifica terenurile atribuite ilegal și de a sesiza primarul în vederea introducerii acțiunii.
Art. 52 alin.2 din Legea nr.18/1991 stabilește calitatea procesuală activă și pasivă a comisiei locale, dar numai în limitele competenței ei, ori aceste competențe sunt explicit și limitativ reglementate și în afara lor nu se pot adăuga și altele, normele fiind de strictă interpretare și nu se pot extinde prin interpretare.
Nu rezultă din nici o reglementare că primarul în calitate de președinte al comisiei locale ar avea interesul să atace un titlu de proprietate pentru alte motive decât cele prevăzute pe lege.
Primarul este o persoană străină de raportul de drept substanțial dedus judecății, ce presupune ocrotirea unor interese a altor persoane și folosul practic urmărit nu îndeplinește cerința de a fi născut, actual, personal și direct, întrucât nu el sau comisia locală ar beneficia de aceste terenuri.
L. calității procesuale, fundamentată pe lipsa interesului legitim a fost invocată implicit prin motivele de recurs ale recurentului pârât, acesta arătând că frații săi și-au primit terenurile provenite din moștenirea autorului comun și reprezintă o excepție de fond, absolută și peremptorie și poate fi invocată oricând în cursul procesului de părți și de instanță din oficiu în baza art. 137 C.pr.civ.
În consecință, recursul pârâtului este fondat, urmând a fi admis, modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului N. A. împotriva sentinței civile nr. 3214 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Respinge recursul reclamantului Primarul comunei Scoarța declarat împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. | Judecător, M. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red N.Ș.
29 Ianuarie 2013
Thn. . fond L M. P.
2ex
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1343/2013. Tribunalul GORJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
