Grăniţuire. Decizia nr. 127/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 3046/318/2009*
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 127
Ședința publică din 07 martie 2013
Completul compus din:
Președinte G. D.
Judecător A. E. S.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă S. C. și apelantul pârât I. D., împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. I. și I. R. .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă S. C. asistată de avocat P. D., apelantul pârât I. D. asistat de avocat D. C., au lipsit intimatul pârât D. I. reprezentat de avocat V. M. și intimata pârâtă I. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul pârât I. D. învederează instanței că înțelege să renunțe la judecarea apelului formulat, sen în care i sa luat o declarație scrisă .
Avocat P. D. pentru apelanta reclamantă depune la dosar note de ședință .
Nemaifiind alte cereri de probatoriu, s-au constatat închise dezbaterile acordându-se cuvântul asupra apelurilor formulate .
Avocat P. D., pentru apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului schimbarea sentinței privitor la capătul doi de cerere având ca obiect obligația de a face, respectiv demolarea gardului despărțitor construit de pârâtul I. dar și de pârâtul D. I., demolarea construcției cu destinație vulcanizare .
A învederat că privitor la criticile referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților nu mai susține aceste critici .
A criticat hotărârea și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, susținând că în mod greșit instanța de fond a procedat la compensarea acestora .
A solicitat obligarea apelantului pârât și a intimaților la cheltuieli de judecată în apel .
Avocat D. Caliope, pentru apelantul pârât I. D. a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă . Privitor la cererea referitoare la demolarea construcțiilor a susținut că în raport de concluziile lucrării tehnice întocmită în cauză, construcțiile sunt edificate pe proprietatea pârâtului I.. A solicitat cheltuieli de judecată de la apelanta reclamantă.
Avocat V. M., pentru intimatul D. I., a solicitat respingerea apelului cu privire la acest pârât, motivând că linia de hotar a fost corect stabilită de instanța de fond, iar gardul edificat de pârât nu afectează proprietatea reclamantului. A solicitat cheltuieli de judecată de la apelanta reclamantă.
Avocat D. Cliopia, pentru apelantul pârât I., a solicitat să se ia act de renunțarea apelantului la apelul formulat.
Avocat P. D., pentru apelanta reclamantă, a fost de acord să se ia act de renunțarea apelantului pârât la renunțarea apelului formulat.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J. sub nr._, formulată de reclamanta S. C., in contradictoriu cu pârâții D. I., I. D., I. R. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtului D. I. la stabilirea liniei de hotar, între terenul proprietatea reclamantei situată în Tg J., ., . proprietatea pârâtului, obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de cca. 10 mp urmând a fi determinată după efectuarea unei expertize tehnice topografice și stabilirea liniei de mejdină; obligarea pârâtului I. D. la stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea reclamantului, situat în Tg J. ., . proprietatea pârâtului, obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în sp. de cca. 7 mp, ce urmează a fi determinată după efectuarea unei expertize tehnice topografice și stabilirea liniei de mejdină, obligarea pârâtului să-și demoleze construcția în curs de execuție, edificată parțial pe proprietatea sa, precum și gardul provizoriu din stâlpi și plasă de sârmă, iar în caz de refuz să fie abilitat el să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în suprafață de 1495 mp, situat în Tg J. ., . de proprietate nr._/ 24.06.1996 și procesului verbal de punere în posesie încheiat la 30 mai 1996, iar inițial acest teren se învecina spre nord cu R. F. și spre Sud cu P. D.. Reclamanta a susținut că în urma înstrăinării celor două fonduri, în prezent se învecinează în partea de nord cu I. D. și în partea de sud cu D. I., dar aceștia nu au mai respectat amplasamentul inițial al terenului și modul în care se realizase punerea în posesie, ca urmare a aplicării legilor fondului funciar, pătrunzând spre proprietatea sa, prin construirea unui gard din zid și construirea unei case amplasată parțial pe terenul său, precum și prin montarea unui gard provizoriu din stâlpi și plasă de sârmă.
Reclamanta a precizat că în prezent terenul său are o lățime de numai 9,83 m, spre .,26 m spre DE 8/1, deși în procesul verbal de punere în posesie, lățimea terenului este de 10 m pe întreaga lungime.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 480, 584 și 1073 CCiv .
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar titlul de proprietate eliberat pe numele său ca moștenitoare a defunctului P. P. privind reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de 2837 mp teren situat în Tg J., procesul verbal de punere în posesie eliberat la 30 mai 1996 de Comisia Locală Tg.J., pentru aceeași suprafață, având pe verso, schița terenului reconstituit.
Pârâtul I. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2024/23.08.2001 a achiziționat un teren în intravilanul Municipiului Tg J., în sp. de 1662 mp, teren arabil cu vecini la N- I. E., la S- P. N., la E- râul Jiul, la V- DE 54, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2288/20.09.2001 a achiziționat un alt teren situat în intravilanul Mun. Tg J., în suprafață totală de 1687 mp, compus din suprafața de 1023 mp teren arabil, ., cu vecini la N- R. M., la S-P. I., la E- DE 8/1 și la V DC 54 și suprafața de 664 mp teren arabil, cu vecini la N- Iordănerscu E., la S- I. D., la E- râul Jiul și la V- DC 54. S-a arătat de pârât că prin actul de alipire autentificat sub nr. 2296/31.03.1995 au fost alipite terenurile cu numerele cadastrale 2770, 2771, 2772, într-un singur corp de proprietate înscris în C.F. cu nr. cadastral_, care este constituit în suprafața de 3349 mp, respectiv 3337 mp, rezultat din măsurătoarea cadastrală. Pârâtul a mai precizat că prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1736/17 iulie 2007, terenul în sp. de 3349 mp a fost dezmembrat în două loturi, respectiv lotul 1, cu sp. de 1516 mp, având nr. cadastral_/ 1 și lotul 2 cu sp. de 1833 mp, având nr. cadastral_/2. Același pârât a menționat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1869/19.12.2007 a achiziționat un teren situat în intravilanul Mun. Tg J., ., .. de 426 mp, înscris la data de 19 dec. 2007 în C.F._ cu nr. cadastral 8853, teren arabil cu vecini la N- I. D., la E- moștenitorii P. G., la S- moștenitorii P. G., la V- .> Cu privire la construcțiile arătate în cererea de chemare în judecată, pârâtul a precizat că acestea s-au efectuat în baza certificatelor de urbanism nr. 1129/10.10.2001 și nr. 222/13.02.2009, autorizațiilor de construire nr. 108/22.02.2002 și nr. 803 din 25.09.2008, în perfectă concordanță cu toate anexele, schițele, planurile de amplasament și delimitare a imobilelor și în concordanță cu actele de vânzare cumpărare intabulate în cartea funciară.
Pârâtul a susținut că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți la edificat imediat după achiziționarea suprafeței de 426 mp teren, potrivit dimensiunilor din schița autorizată întocmită în acest sens.
În drept, pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 480, 481 C.C. și protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel că acțiunea reclamantei urmează să fie respinsă.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare, pârâtul a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2224/23.08.2001, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2288/20.09.2001, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1869/19.12.2007, actul de alipire autentificat sub nr. 2296/ 31.03.2005, actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1736/17.07.2007, certificatul de urbanism nr. 1129/ 10.10.2001, certificatul de urbanism nr. 222/13.12.2009, autorizația de construire nr. 108/22.02.2002, autorizația de construire nr. 803/25.09.2008.
Pârâtul D. I., la rândul său, a susținut că a edificat un gard din cărămidă și piatră, pe hotarul care desparte proprietatea sa, de proprietatea reclamantului, dar acest gard a fost realizat exclusiv pe proprietatea sa, având o lățime de 50 cm .
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize, fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expert G. M.
Prin sentința civilă nr. 4324 din 07.06.2010, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare și grănițuire formulată de reclamanta S. C., împotriva pârâților I. D., D. I..
Prin decizia nr 434/2010 Tribunalul Gorj a admis apelul formulat de reclamanta S. C. și a dispus rejudecarea cauzei. Prin decizia nr 315/01.03.2011, a Curții de Apel C., a fost respins recursul formulat de pârâtul I. D. împotriva deciziei nr 434/_.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare către Judecătoria Tg J., unde a fost înregistrată sub nr_ .
Reclamanta a precizat cererea de chemare in judecată, arătând că înțelege să se judece in contradictoriu cu pârâții I. D., I., R., D. I. și D. C.. Reclamanta a solicitat grănițuirea terenului proprietatea ei, in suprafața de 1495 mp situat in intravilanul orașului Tg J., ., . de terenul proprietatea comună a pârâților I. D. și I. R., cu care se învecinează la nord și de terenul proprietatea comună a pârâților D. I. și D. C., cu care se învecinează la sud. De asemenea, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâților I. să ii lase in deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 215 mp ocupată de acestia, identificată in raportul de expertiză întocmit in primul ciclu procesual de către expertul G. M. și obligarea pârâților D. să ii lase in deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 518 mp, identificată prin același raport de expertiză.
In motivarea precizării formulate, reclamanta a arătat că este proprietara terenului in suprafața de 1495 mp situat in intravilanul orașului Tg J., ., . ce se învecinează la nord cu R. F. I., in prezent cu pârâții I., la est cu DE 8/1, la sud cu P. D.,in prezent cu pârâții D. la vest cu DS 54 in prezent . menționat că pentru terenul descris mai sus i s-a reconstituit dreptul de proprietate, a fost pusă in posesie prin procesul verbal din 30.05.1996, și i s-a emis titlul de proprietate nr_/24.06.1996. De asemenea a precizat că pârâtii sunt succesorii cu titlul particular al vecinilor săi, R. F. I. și P. D., insă nu au respectat la cumpărare amplasamentul foștilor vecini ai reclamantei iar in prezent ocupă din terenul reclamantei suprafețele de teren revendicate pe care au edificat și construcții . (fila 17)
Pârâtul D. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă in contradictoriu cu el. Pârâtul a arătat că in primul ciclu procesual reclamanta a renunțat la judecarea cauzei in contradictoriu cu el. De asemenea a arătat că la data de 14.04.2000 a cumpărat de la P. D. suprafața de 1405 mp, teren arabil intravilan, tarlaua 62, . la nord, unde susține reclamanta că este proprietară, P. G.. S-a menționat că terenul pe care l-a cumpărat era înregistrat la Oficiul de cadastru Gorj, fiind stabilit planul de amplasament și delimitare a terenului vânzătorului P. D.. Pârâtul a susținut că la construirea gardului a solicitat unui topograf să stabilească limitele proprietății sale pentru asigurarea unei amplasări corecte, întrucât toate parcele nedelimitate. Pârâtul D. I. a menționat că există o neconcordanță de nume in privința proprietarului ce se învecinează la nord cu el, pe actele sale figurează P. V G. iar reclamanta susține că este moștenitoarea defunctului P. P.. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii in revendicare, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate .(filele 38, 39)
A anexat întâmpinării, in copie, contract de vânzare cumpărare, plan de amplasament și delimitare a imobilului, fișă imobil, titlul de proprietate al vânzătorului P. N D.. (filele 40-46).
In cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertiza de specialitate. La solicitarea instanța Comisia Locală de fond funciar Tg J. a comunicat planul parcelar al terenului in litigiu, tarlaua 62, parcelele 42-48, ., Gorj . De asemenea, OCPI Gorj a depus la dosarul cauzei, in copie, titlurile de proprietate și procesele verbale de punere in posesie, eliberate pentru suprafețele de teren din tarlaua 62, parcelele 42-48. (filele 58, 68-85).
Pârâtul D. I. a depus la dosarul cauzei, in copie, contractul de vânzare cumpărare nr. 2015/14.04.2000, încheiere de îndreptare nr. 9380/06.06.2006, titlul de proprietate nr._/08.01.1996,proces verbal de punere in posesie, plan de amplasament. (filele 105-110).
Raportul de expertiză efectuat de domnul Toacsen I. și răspunsurile la obiecțiunile la acest raport, încuviințate de instanță, au fost depuse la dosarul cauzei. (filele 140-155, 177)
Având in vedere declarația dată in instanță de reclamantă cu privire la faptul că nu înțelege să renunțe la judecarea cauzei in contradictoriu cu pârâtul D. I., instanța luat act de poziția procesuală a reclamantei cu privire la cadrul procesual și a continuat judecarea cauzei in contradictoriu și cu acest pârât.(f 93)
Prin încheierea de ședință de la data de 27.10.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. C., cu motivarea expusă in cuprinsul acelei încheieri de ședință.
Prin sentința civilă nr. nr._/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ *, a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanta S. C. in contradictoriu cu pârâtul D. I., I. D. și I. R..
A fost admisă in parte cererea având ca obiect revendicare formulată de reclamantă in contradictoriu cu pârâți I. D. și I. R., fiind obligați pârâții să lase reclamantei in deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2,12 mp, teren cu următoarele vecinătăți: la vest- . și la sud teren Stoichitoiu C., la nord teren deținut de I. D. și suprafața de 23 mp, invecinat la vest cu terenul reclamantei, la est fost DE 8-1, la sud teren Stoichitoiu C., la nord teren deținut de I. D..
A fost admis capătul de cerere privind grănițuirea formulat de reclamantă in contradictoriu cu pârâții I. D., I. R., stabilindu-se linia de hotar pe aliniamentul propus in raportul de expertiză întocmit de Toacsen I..
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților I. D. și I. R. la demolarea construcției și a gardului din plasa de sârmă susținută de stâlpi de beton.
A fost respinsă acțiunea având ca obiect revendicare, obligația de a face formulată de reclamantă in contradictoriu cu pârâtul D. I..
A fost admis capătul de cerere privind grănituirea formulată de reclamantă in contradictoriu cu pârâtul D. I., stabinindu-se linia de hotar pe linia actualului aliniament al gardului zidit din cărămidă de către D. I..
Au fost obligați pârâții I. D. și I. R. la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată .
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul D. I. și cheltuielile efectuate de reclamantă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și prin precizarea ulterioară instanța a fost învestită cu soluționarea următoarelor capete de cerere: acțiune in revendicare a suprafeței de 215 mp in contradictoriu cu pârâții I. D. și I. R., a suprafeței de teren de 518 mp in contradictoriu cu pârâtul D. I., grănițuirea terenului reclamantului față de vecinii de nord și de la sud, respectiv pârâtii din prezenta cauză, obligarea pârâtului D. I. la demolarea gardului construit din zid de cărămidă pe fundație de beton, amplasat pe proprietatea reclamantei, iar alternativ la abilitarea reclamantei să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului, obligarea pârâtului I. D. la demolarea construcțiilor edificate pe proprietatea reclamantei, precum și a gardului provizoriu din stâlpi și plasa de sârmă, iar alternativ la abilitarea reclamantei să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a invocat în dovedirea dreptului de proprietate titlul de proprietate nr._/1996, respectiv procesul-verbal de punere în posesie din 30.05.1996.
Pârâții I. D. și I. R. au invocat în susținerea dreptului lor de proprietate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2288/2001 și 2024/2001, act de alipire autentificat sub nr.2296/2005, actul de dezmembrare autentificat sub nr.1736/2007, încheieri de intabulare a dreptului de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare nr.1869/2007.
În ceea ce privește construcțiile edificate de pârâții I. pe teren, aceștia au înțeles să dovedească proprietatea cu autorizația de construire nr.108/2002, certificate de urbanism, plan de amplasament și delimitare a imobilului, autorizația de construire nr.803/2008, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
Pârâtul D. I. a invocat in dovedirea dreptului său de proprietate contractul de vânzare cumpărare nr 2015/14.04.2000, încheiere de îndreptare nr 9380/06.06.2006, titlul de proprietate nr_/08.01.1996,proces verbal de punere in posesie, plan de amplasament.
In raport de titlurile de proprietate ale părților, instanța constată că părțile dețin suprafețe de teren învecinate in ., Gorj, tarlaua 62. Reclamanta se învecinează la nord cu pârâții I. și la sud cu pârâtului D. I..
Raportul de expertiză întocmit in cauză de față de către domnul Toacsen I. a identificat terenurile părților in raport de actele lor de proprietate, de procesele verbale de punere in posesie, de documentațiile cadastrale, de planul de amplasament . Raportul de expertiză concluzionează că toate amplasamentele deținute efectiv și pe care au fost edificate construcții, din zona in care este localizat litigiul, nu respectă amplasamentele din proiectul parcelar întocmit de reprezentanții Comisiei Locale de Fond Funciar Tg J.. Totodată instanța are in vedere și faptul că analizarea situației părților in litigiu strict prin raportare la proiectul parcelar întocmit de reprezentanții comisiei locale de fond funciar Tg J. întrucât ar implica repoziționarea tuturor amplasamentelor din zonă, in condițiile in care pe acestea sunt deja edificate construcții ceea ce ar conduce la o situație injustă declanșatoare de noi litigii .
Conform titlului de proprietate nr_/24.06.1996, reclamanta ar trebui să dețină in tarlaua 62, . de 1495 mp. In schița aferentă procesului verbal de punere in posesie a reclamantei, se menționează o lungime de 155 m pe latura de nord și de 144 m pe latura de sud și o lățime de 10 m.
Reclamanta deține efectiv in teren suprafața de 1479 mp, suprafața măsurată pe lungimile menționate in schița aferentă procesului verbal de punere in posesie și intre gardurile amplasate de către pârâți, respectiv vecinii de la sud și de la nord.
Raportul de expertiză a identificat terenul deținut efectiv de reclamanta, in suprafața de 1479 mp, având următorii vecini: la nord- I. D. (teren cumpărat de la Pirvulescu P.), la sud- D. I. (fosta proprietate Popeanga D.), la vest . fost DE 8/1.
Instanța reține astfel că reclamanta ocupă in fapt mai puțin teren, respectiv 1479 mp, decât ar avea dreptul conform actelor sale de proprietate, respectiv 1495 mp.
In ceea ce privește pârâții I., instanța constată că prin contractele de vânzare cumpărare nr 2024/2001 și nr 2288/2001, aceștia au cumpărat următoarele suprafețe de teren: 1023 mp- nr cadastral 2770, 664 mp-nr cadastral 2771, respectiv 1662 mp- nr cadastral 2772mp, suprafețe de teren ce au fost alipite prin actul nr 2296/2005. Prin contractul de vânzare cumpărare nr 1869/2007, soții I. au cumpărat suprafața de teren de 426 mp tarlaua 62, .>
In urma măsurătorilor efectuate la fața locului și in raport de actele de proprietate ale reclamantei și ale pârâților I., expertul topograf a arătat că pârâtii I. ocupă din terenul reclamantei o suprafața de 2,12 mp respectiv o suprafața de 23 mp. In raportul de expertiză au fost identificate și individualizate aceste suprafețe ce se regăsesc in titlul de proprietate ale reclamantei dar ocupate de pârâți I.: terenul de 2,12 mp se învecinează la vest cu . și sud cu terenul reclamantei la nord cu terenul pârâților I.; terenul de 23 mp se învecinează la vest și sud cu trenul reclamantei, la est cu fostul DE 8/1, la nord cu terenul pârâților I. .
Instanța constată că aceste suprafețe de teren se regăsesc in actele reclamantei nu și in actele pârâților I., astfel încât nu se impune o comparare a titlurilor așa cum a solicitat reclamanta, acesta operațiune fiind necesară numai in situația in care ambele părți dețin acte de proprietate pentru aceiași suprafața de teren, urmând a se da preferință unuia dintre ele, or in cauza de față nu suntem in situația respectivă.
Având in vedere că acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului proprietar îndreptată împotriva posesorului neproprietar, iar in cazul de față s-a făcut dovada că pârâții I. fără drept ocupă suprafețele de teren descrise mai sus din proprietatea reclamantei, instanța, in temeiul art 480 cod civil, a fost admisă in parte cererea in revendicare formulată de reclamantă in contradictoriu cu acești pârâți, fiind obligați să lase in deplină proprietatea și liniștită posesie suprafețele de teren de 2,12 mp și de 23 mp descrise in raportul de expertiză.
Din cuprinsul raportului de expertiză instanța reține că pârâtul D. I. nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantei, astfel că a fost respinsă acțiunea in revendicare formulată in contradictoriu cu acesta, in condițiile in care nu s-a făcut dovada uneia dintre condițiile acțiunii in revendicare, aceea a ocupațiunii abuzive de către pârât.
De asemenea, prima instanța constată că pârâții nu ocupă prin gardurile construite și prin construcțiile edificate de aceștia proprietatea reclamantei motiv pentru care va respinge ca neîntemeiate cererile reclamantei având ca obiect obligația de a face.
Art. 584 cod civil stabilește că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Instanța de fond are in vedere că, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin acțiune în justitie sau pe cale amiabila, restabilirea hotarului care separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poarta dreptul de folosința a proprietarilor celor doua fonduri.
Condițiile speciale pentru introducerea acțiunii în grănițuire ce trebuie îndeplinite cumulativ sunt: inexistența unei grănițuiri anterioare, fie convențională, fie pe cale judecătorească; existența a două fonduri contigue, proprietate privată, caracterul limitrof al terenurilor fiind de esența grănițuirii; cele două fonduri să fie proprietatea distinctă a două persoane diferite.
In speța dedusă judecății, instanța constată admisibilă cererea de grănițuire, având in vedere că este vorba de proprietăți învecinate ce aparțin unor persoane diferite și nu este stabilită linia de hotar dintre aceste proprietăți. Instanța constată că reclamanta se învecinează la sud și la nord cu pârâții I. și pârâtul D. I. iar liniile actuale de hotar sunt contestate de părți.
Cu privire la faptul invocat de pârâtul D. I. in întâmpinare cu privire la faptul că in actele sale de proprietare apare la nord apare ca proprietar P. V G., iar nu P. P. indicat de reclamantă ca fiind autorul său, prima instanța constată că P. V G. este tatăl lui P. P., astfel că reclamanta și D. I. sunt vecini. De altfel acest aspect reiese și din raportul de expertiză și din susținerile părților.
In ceea ce privește forma concretă a liniilor de hotar, instanța va avea in vedere propunerile din raportul de expertiză efectuat in cauză. Instanța constată că propunerile expertului se întemeiază pe cercetările efectuate de acesta la fața locului și de mențiunile din actele de proprietate ale părților.
Astfel, in privința liniei de hotar dintre reclamanta S. C. și D. I., instanța constată că este întemeiată propunerea expertului ca acesta să fie păstrată pe aliniamentul gardului zidit din cărămidă de către D. I., intrucât acest gard respectă limitele de proprietate ale părților și astfel va dispune ca linia de hotar dintre aceste părți să fie stabilită in acest fel.
De asemenea, instanța constată că linia de hotar dintre reclamanta și pârâții I. propusă de expertul Toacsen I. respectă limitele de proprietate ale părților așa cum reies acestea din actele de proprietatea astfel că acesta urmează să fie stabilită conform propunerii expertului, respectiv: pe lungimea de 26,09 m măsurată de la ., linia de hotar propusă intre terenul reclamantei și cel al pârâților I. o constituie aliniamentul determinat prin schiță anexa 8 de punctele A-B, in care pct A se obține măsurând spre est, din colțul de sud vest al gardului vecinului de la nord al pârâtilor I. o distanță de 11,83 m. Din acest punct se măsură spre sud o distanță de 27,18 m(dimensiune ce reprezintă lătimea terenului pârâtilor I. așa cum rezultă din documentațiile cadastrale ale acestora), pct B – se află la o distanță de 26,09 m, măsurată din pct A spre est, astfel incat lătimea terenului reclamantei in acest punct să fie de 10 m, lătime măsurată din gardul lui D. I. spre sud. In continuare spre est, pe o lungime de 66,16 m măsurată din pct B spre est, linia de hotar propusă o reprezintă limita actualului gard edificat de pârâtii I.. In continuare spre est și cu incepere din pct C se propune ca linie de hotar aliniamentul determinat de pct C-D-E in care pct D se află la o distanță de 56,58 m măsurată din pct C spre est, astfel incât lățimea terenului reclamantei să fie 10 m, pct E se află la o distanță de 155 m măsurată din pct A spre est și la o distanță de 0,92 m măsurată spre nord față de gardul edificat de pârâtii I..
A fost apreciată ca nefondată solicitarea reclamantei de a se da eficiență raportului de expertiză întocmit de expert G. M., in primul ciclu de judecată, având in vedere că in decizia de casare a sentinței primei instanțe a fost criticat modul de efectuare a raportului de expertiză întrucât expertul a identificat terenul deținut de reclamantă în limitele împrejmuirilor existente la fața locului și pe baza indicațiilor părților. In decizia de casare, obligatorie pentru instanța de față, s-a dispus ca la efectuarea expertizei să fie avute actele de proprietate ale părților, planurile cadastrale și schițele proceselor verbale de punere in posesie Expertiza efectuată in prezenta cauza de expert Toacsen I. a ținut cont de aceste acte, astfel că instanța a avut in vedere concluziile acestei expertize.
In privința cererii privind cheltuielile de judecată s-a reținut următoarele:
Pentru determinarea cheltuielilor de judecată la care vor fi obligați pârâții I., instanța va avea in vedere atât faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă in parte, cât și faptul că jumătate din totalul cheltuielilor a fost determinată de judecarea in contradictoriu și cu pârâtul D. I.. De asemenea, in privința grănițuirii, părțile trebuie să suporte egal cheltuielile determinate de aceasta.
Astfel, din chitanțele depuse la dosarul cauzei in cele două cicluri procesuale, instanța constată că reclamanta a achitat ca onorarii de expertiză - 1300 lei (400 lei in primul ciclu de judecată, 900 lei in rejudecare), onorariu avocați 5220 lei, taxă de timbru aferentă suprafeței de teren pentru care s-a admis revendicarea 100 lei. Având in vedere considerentele mai sus expuse, stabilind cheltuielile la care au fost obligați pârâtii I. in raport de gradul in care acestea au fost determinate de dovedirea pretențiilor in contradictoriu cu ei dar și in raport de capetele de cerere admise, instanța, in temeiul art 276 cpc, pârâții I. D. și I. R. fiind obligați la plata sumei de 1400 lei către reclamantă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și pârâtul D. I., constatând că ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată insă in cazul grănițuirii ambele părți sunt obligate să își împartă cheltuielile determinate de acestea
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanta S. C. și pârâtul I. D., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului formulat de apelanta reclamantă s-a susținut că linia de hotar dintre proprietățile părților trebuia să fie stabilită în raport de documentația cadastrală întocmită pentru proprietățile părților.
O altă critică a vizat capătul de cerere referitor la demolarea construcțiilor edificate de pârâții I., susținând în esență, că în mod greșit nu s-a dispus ridicarea gardurilor despărțitoare și a construcției cu destinație vulcanizare.
O altă critică a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată, motivând că acestea sunt mai mari de suma de 1400 lei acordată de instanța de fond.
În motivarea apelului formulat de pârâtul I. D., acesta a criticat sentința sub aspectul cererii în revendicare, susținând că în mod greșit a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafețele de 2,12 mp și 23 mp, în condițiile în care apelantul pârât nu deține în plus teren față de suprafața cumpărată.
S-a mia arătat că în mod greșit prin sentința instanței de fond a fost obligată și numita I. R., aceasta neavând nicio legătură cu terenul în litigiu, această persoană fiind soția fratelui apelantului pârât.
În fața instanței de apel, părțile prin apărător, nu au solicitat completarea probatoriului, apelanta reclamantă declarând expres în fața instanței că nu solicită efectuarea unei noi expertize topografice și că nu mai critică sentința privitor la capătul de cerere privind grănițuirea.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, instanța de apel reține apelul reclamantei S. C. ca fiind fondat în limita celor ce succed.
Prin acțiunea principală reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în grănițuire, revendicare și obligație de a face în contradictoriu cu D. I., pe de o parte, și I. D. și I. R., pe de altă parte.
Reclamanta a înțeles să facă dovada proprietății cu titlul de proprietate nr._/24.06.1996 eliberat autorului P. G., iar pârâtul D. I. a invocat ca act de proprietate contractul de vânzare cumpărare nr.2016/14.04.2000, la baza vânzării stând titlul de proprietate nr._/1996 eliberat vânzătorului P. D..
Pârâtul I. D. a făcut dovada proprietății pentru terenul deținut că contractele de vânzare cumpărare nr.1862/19.12.2007, nr.2288/20.09.2001 și nr. 2024/23.08.2001.
Actele de proprietate prezentate de părți au fost transpuse în teren de expertul Toacsen I. care a propus ca linie de hotar între proprietatea reclamantei și a pârâtului D., linia care este reprezentată de gardul existent în teren edificat de pârât, expertul concluzionând că pârâtul D. nu ocupă din proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește pe pârâții I. D. și R., a reținut expertul că transpunând în teren actele reclamantei, respectiv titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, s-a constatat că pârâții ocupă două suprafețe de teren de 2,12 mp și 23 mp, teren care este cuprins în proprietatea pârâților prin gardul care desparte proprietățile.
Instanța de fond a procedat la omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul Toacsen, stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților conform acestui raport, și a soluționat capătul de cerere privind revendicarea corespunzător concluziilor expertului.
În schimb, a respins cererea având ca obiect obligația de a face formulată împotriva pârâților I., din considerentele sentinței nerezultând care au fost motivele pentru care s-a respins această cerere.
Privitor la criticile formulate de apelanta reclamantă, tribunalul reține ca fiind fondată critica referitoare la capătul de cerere având ca obiect obligația de a face formulată împotriva pârâților I..
Deși în motivele de apel și în concluziile scrise formulate de apelanta reclamantă, aceasta critică linia de hotar stabilită de instanță, susținând că ar trebui să se aibă în vedere, opinia expertului C. C., expert asistent în cauză, o astfel de susținere nu poate fi primită . În opinia exprimată expertul C. ( fila 179) sesizează o . neconcordanțe în documentația cadastrală întocmită pentru proprietatea pârâților I., fără însă să facă o propunere de linie de hotar în raport de actele de proprietate ale părților.
Reține tribunalul că lucrarea tehnică întocmită de expert Toacsen I. are o valoare probatorie mai mare decât opinia expertului C. C., acesta neanalizând actele de proprietate ale părților .
În răspunsul la obiecțiuni formulat de expertul Toacsen I. (fila 177), acesta arată că proiectul parcelar întocmit de Comisia Locală de fond funciar Tg-J., nu respectă amplasamentele deținute efectiv de către părți, astfel că nu este posibilă rezolvarea speței raporta la aceste planuri parcelare, întrucât aceste planuri nu respectă realitatea din teren sub aspectul orientării parcelelor și ar conduce la generarea de noi litigii în toată zona din .> Apreciază tribunalul că expertul Toacsen I. a răspuns la obiectivele expertizei în mod complet și în concordanță cu actele de proprietate prezentate de părți, nu în ultimul rând în fața instanței de apel reclamanta și apărătorul angajat nu au solicitat efectuarea unei noi expertize topografice.
Raportat la expertiza întocmită în cauză, respectiv răspunsul la obiectivul nr. 4, reține tribunalul că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind demolarea gardului despărțitor edificat de pârâții I., întrucât așa cum rezultă din expertiză, cât și din schițele anexă de la fila 150 și 151, gardul este edificat pe proprietatea reclamantei.
De menționat că prin admiterea capătului de cerere în revendicare pentru terenul de 2,12 mp și de 23 mp, dar prin respingerea capătului de cerere prind demolarea gardului, sentința cuprinde dispoziții contradictorii, neputând fi pusă în executare cererea în revendicare, fără a se dispune demolarea gardului.
Referitor la susținerea apelantei reclamante, că se impune și demolarea construcției cu destinație de vulcanizare edificate pe proprietatea pârâtului I., din raportul de expertiză și schițele anexă la raport, nu rezultă că această construcție ar fi amplasată pe proprietatea reclamantei . Astfel, observând schița anexă de la fila 153, se constată că linia de hotar propusă de expert între proprietatea reclamantei și a pârâților I., este linia reprezentată de punctele A,B,C,D,E, iar construcția în discuție este amplasată chiar pe aliniamentul punctelor A-B, terenul pentru care s-a admis revendicarea de 2,12 mp pornind din punctul B spre est, punct care se află la o distanță de 26,09 m de . este poziționat în zona în care este edificată construcția.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a procedat la compensarea în parte a acestor cheltuieli în raport de dispozițiile art.584 Cod Civil în vigoare din 1864, cheltuielile cu grănițuirea căzând în sarcina tuturor părților.
Concluzionând, în raport de dispozițiile art. 296 Cpr.civ, tribunalul va admite apelul apelantei reclamante S. C., va schimba în parte sentința, în sensul că va admite în parte capătul de cerere privind obligația de a face formulată împotriva pârâților I., va obliga pârâții I. să ridice de pe proprietatea reclamantei gardul zidit în lungime de 26,1 m și gardul din plasă de sârmă și stâlpi de beton amplasat pe suprafața de 23 mp cu este identificată în anexa 5 a raportului de expertiză întocmit de expertul Toacsen I..
Vor fi mențiune restul dispozițiilor sentinței.
Privitor la susținerea apelantului pârât I. D. că numita I. R. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, tribunalul constată că doar aceasta din urmă avea interes să formuleze o astfel de critică, neputând fi schimbată sentința sub acest aspect în apelul formulat de reclamantă, întrucât i s-ar înrăutăți situația în propria-i cale de atac.
Privitor la apelul formulat de apelantul pârât, având în vedere că acesta a înțeles să renunțe la judecata apelului, în raport de disp, art.246 Cpr.civ., tribunalul va lua act de renunțare.
În temeiul art. 274 Cpr.civ., apelanta reclamantă va fi obligat la plata către intimatul D. I. a 500 lei cheltuieli de judecată în apel,aceasta căzând în pretenții față de intimat, iar apelantul pârât I. va fi obligat la plata a 500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta reclamantă S. C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă S. C., domiciliată în Tg-J., ..2, ., . împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul pârât I. D., domiciliat în Tg-J., ., jud. Gorj, intimații pârâți D. I., domiciliat în Tg-J., ., jud. Gorj și I. R., domiciliată în Tg-J., ., jud. Gorj.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte capătul de cerere privind obligația de a face.
Obligă pârâți I. D. și I. R. să ridice de pe proprietatea reclamantei gardul zidit pe lungime de 26,1m și gardul din plasă de sârmă și stâlpi de beton amplasat pe suprafața de 23 m.p. cum este identificată în anexa 5 a raportului de expertiză întocmit de expert Toacsen.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act de renunțarea apelantului I. la judecarea apelului.
Obligă apelanta reclamantă la plata a 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul D. I..
Obligă apelantul I. D. la plata a 500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta S. C..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 07 martie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. D. | Judecător, A. E. S. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. jud.G.D./tehn.E.C.
Jud. fond M. P.
29 Martie 2013/7 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2183/2013. Tribunalul GORJ | Grăniţuire. Decizia nr. 449/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
