Grăniţuire. Decizia nr. 449/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2551/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Nr. 449/2013
Ședința publică din 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte M. G.
Judecător M. T.
Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 30.09.2013 privind judecarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant M. R. M. și de apelanții pârâți S. V., S. N., C. G., V. C., V. G., V. E., S. M. împotriva sentinței civile nr.1619/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie;
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._ reclamanții M. R. M., M. G., Sicomaș E., domiciliați în comuna Aninoasa, . și M. C. C., domiciliat în . Gorj, în contradictoriu cu pârâții S. V., S. N., C. G., V. E.(C.) – decedată în cursul procesului, prin moștenitorii V. C., V. C. G., V. E. și S. M., au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța: să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea lor de proprietatea pârâților, proprietatea situată în intravilanul și extravilanul comunei Aninoasa, județul Gorj, pct.”Șoseaua județeană” și în măsura în care ca urmare a stabilirii liniei de hotar dintre proprietatea lor să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest teren urmând ca suprafața – dimensiunile și vecinătățile să le înlocuiască după efectuarea expertizei tehnice, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în fapt, M. C., autorul lor, respectiv soțul numitei M. G. și tatăl celorlați reclamanți, a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.960/4 iunie 1998 de la BNP C. C. un teren de 2000 mp situat în intravilanul comunei Aninoasa –pct”Șoseaua Județeană” – arabil - cu vecinii: E-șoseaua județeană, V- P. C., S- C. Zîna, N – C. E., iar Sicomaș E. a dobândit prin contractul de donație cu sarcina întreținerii autentificat sub nr.164/10.02.1999 un teren de 1100 mp arabil intravilan –pct. Șoseaua județeană – cu vecinii: E-DJ 661, V- rest proprietate, S- M. C., N- Telianu G. și un teren de 1474 mp extravilan, arabil pct”Șoseaua Județeană” cu vecinii: E – rest proprietate, V- M. N., S- M. C-tin, N- T. G., practic cele trei terenuri arătate de ei mai precis formând un singur trup – o singură bucată de teren arabil – intravilan și extravilan – situat în pct”Șoseaua județeană” ce se învecinează la E-șoseaua județeană( DJ 661) V – P. C-tin și M. N., N- T. G. – în prezent pârâții – S. V. și S. N. – conform contractului de vânzare cumpărare autentificat su nr.5783.XII.2001 de BNP C. C. și S- moșt. C. Z., respectiv pârâții V. E. și C. G. conform titlului de proprietate_/1.09.1998.
Au mai arătat reclamanții că în prezent ei nu mai dețin întreg terenul dobândit de ei prin contractele autentice sus arătate și există discuții contradictorii în legătură cu linia de hotar ce desparte proprietatea lor de terenul pârâților V. E. și C. G., pe latura de Sud a proprietății lor și în legătură cu linia de hotar ce desparte proprietatea lor de terenul pârâtului, S- S. N. și S. V. pe latura de N a terenului proprietatea lor, li se impune capătul de cerere nr.1 urmând ca în funcție de actele de proprietate invocate de ei să se stabilească aceste linii de hotar menționând că dreptul de proprietate dobândit de ei prin cele două contracte autentice a fost și transcris prin registrul de transcripțiuni și respectiv a fost intabulat în cartea funciară a localității Aninoasa sub nr.11/5.01.2000.
Au mai solicitat reclamanții să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul ce îl ocupă. .
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 584 Cod civil, art.480 și următoarele cod civil și art.274 cod procedură civilă..
Pârâții S. V. și S. N. au depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, respectiv în copie sentința civilă nr.341 pronunțată la data de 10.02.2009 de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, contractul de vânzare – cumpărare, procesul – verbal de punere în posesie, planul de amplasament, adresa nr.507/2008 a Comisiei Locale de Fond Funciar Aninoasa, solicitând proba cu martorul T. I..
Pârâta Vîlcenau E. prin procuratorul său a formulat în cauză întâmpinare și a depus la dosar înscrisuri, respectiv procura generală judiciară, în copie titlul de proprietate nr._/1.09.1998, un testament din data de 2.04.1937procesul verbal de punere în posesie, o schiță a terenului, solicitând proba cu martorul M. Gr. G..
Procuratorul pârâtei V. C. a arătat că pârâta V. E. a decedat, arătând moștenitorii acesteia ce au fost citați în cauză, depunând la dosar certificatul de deces a lui V. E., sentința civilă nr.1548 pronunțată la data de 24.04.2008 de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul cu nr._, proces verbal de punere în posesie.
Pârâtul S. V. a formulat la data de 24.02.2010 cerere reconvențională prin care acesta a înțeles să solicite obligarea reclamanților pârâți reconvențional la plata despăgubirilor în sumă de 300 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru anul 2008, cerere precizată în ședința publică din 03.03.2010.
Reclamanții M. M. R., M. G., Sicomaș E. și M. C. au depus la dosar o notă de concluzii prin care au precizat acțiunea în sensul că au înțeles să solicite stabilirea liniei de hotar față de pârâții V. și C. pentru terenul lor în suprafață de 2000 mp., proprietatea lor conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.960/1998, pe amplasamentul arătat prin raportul de expertiză, pornind de la pct de reper fix – gardul de beton al lui B. I., au solicitat toți reclamanții să fie obligați pârâții V. și C. să le lase în deplină proprietate terenul cu lățimea de 9 m pe lungimea de 224 m, identificat prin raportul de expertiză, iar reclamanta Sicomaș E. a solicitat să fie stabilită linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților S. V. și S. N., pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză, având ca punct fix de reper – gardul de beton al lui B. I. și să fie obligați pârâții V. și C. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu lățimea de 1,5 m și lungimea de 224 m, identificat prin raport, cu cheltuieli de judecată.
În urma administrării și analizării materialului probator, prin sentința civilă nr. 2890/13.10.2010 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamanților (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.960/1998) și proprietatea pârâților V. V. C., V. G., V. E., S. M., C. G., pe latura de sud a terenului reclamanților, pe aliniamentul arătat în raportul de expertiză, fila 96, având punctul de reper fix – gardul de beton al lui B. I., precum și linia de hotar dintre proprietatea reclamantei Sicomaș E. și proprietatea pârâților S. V. și S. N., pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză, fila 96, având ca punct fix de reper – gardul de beton al lui B. I., urmând ca din limita terenului de la sud a pârâților S. V. și S. N. să fie măsurate lățimile terenurilor, astfel încât reclamanta să aibă o lățime de 11,5 m, reclamanții să aibă apoi o lățime de 9 m, iar pârâții V. o lățime de 13 m.
De asemenea, au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu lățimea de 9 m, lungimea de 224 m., cu vecinii: N- Sicomaș E., S- proprietate pârâți V., E – DJ 661, V- P. C..
Au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G. să-i lase reclamantei Sicomaș E. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu lățimea de 1,50 m, lungimea de 224 m., cu vecinii: N- Sicomaș E., S- proprietate reclamanți, E – DJ 661, V- P. C..
A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul S. V., au fost compensate cheltuielile de judecată, fiind obligați pârâții S. V. și S. N. în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 448 lei, au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 448 lei.
Împotriva sentinței mai sus menționate au declarat apel S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., S. M., apeluri ce au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 345/21.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Împotriva ambelor hotărâri, hotărârea primei instanțe și hotărârea instanței de apel, au declarat recurs pârâții S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., S. M., iar prin decizia nr.6236/15.05.2012 a Curții de Apel C. a fost casată decizia civilă nr.345/21.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de pârâții S. V., S. N., C. G., V. C., V. C. G., V. E., S. M., a fost desființată sentința civilă nr.2890/13.10.2010 și trimisă cauza spre rejudecarea fondului de către Judecătoria Tg-Cărbunești.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 26.06.2012, acordându-se termen de judecată la data de 04.09.2012.
Pentru termenul de judecată din data de 04.09.2012 reclamantul M. R. M. a formulat precizare - modificare la acțiune (fila 15), prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți, pe moștenitorii autorului B. C., C. L. de fond funciar Aninoasa și C. Județeană de fond funciar Gorj, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia, instanța să constate că moștenitorii defunctului B. C. ocupă în mod abuziv suprafața de teren respectivă, deoarece nu au titlu de proprietate și să fie obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în cauză, iar în al doilea rând instanța să oblige C. L. de Fond Funciar Aninoasa și C. Județeană de Fond Funciar Gorj să anuleze actele inițiale de punere în posesie ale lui B. C. și să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor acestuia pe un alt amplasament liber, lucru cu care pârâții sunt de acord.
A mai învederat reclamantul că moștenitorii defunctului B. C. sunt B. I., Pasoi E., O. V..
În susținerea petitelor formulate prin cererea modificatoare, reclamantul M. R. M. a arătat că între terenurile în litigiu există suprapunere întrucât, ulterior, s-a reconstituit în mod eronat dreptul de proprietate pe un teren situat la nord de lotul său și al pârâților V. C. și S. V., astfel încât introducerea a încă unui proprietar pe un lot inexistent ca fiind liber a creat acea diminuare și deplasare a suprafețelor deținute de părțile aflate în litigiu. A mai arătat reclamantul că în scopul eliminării acestei suprapuneri, la data de 21.09.2011, Primarul comunei Aninoasa a promovat pe rolul instanței acțiune în anularea adeverinței eliberate lui B. C. și eliberarea unei noi adeverințe pentru aceeași suprafață de teren, însă pe un amplasament liber, acțiunea formând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești.
La data de 04.09.2012 pârâții C. G., V. C., V. G., V. E. și S. M. au formulat întâmpinare (fila 16), prin care au arătat că-și mențin punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual, în sensul că solicită admiterea capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar, în măsura în care proprietățile se învecinează și respingerea celui privind ocuparea de către pârâți a unei suprafețe de teren din proprietatea reclamanților.
Au mai arătat pârâții că între terenurile în litigiu există suprapunere întrucât, ulterior, s-a reconstituit în mod eronat dreptul de proprietate pe un teren situat la nord de lotul lor, astfel încât introducerea a încă unui proprietar pe un lot inexistent ca fiind liber a creat acea diminuare și deplasare a suprafețelor deținute de părțile aflate în litigiu.
Au mai susținut pârâții că, în concordanță cu îndrumarea din considerentele deciziei civile nr. 6236/2012 a Curții de Apel C., se impune introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a moștenitorilor autorului B. C., a Comisiei Locale de fond funciar Aninoasa și Comisiei Județene de fond funciar Gorj, iar instanța poate să îi oblige pe moștenitorii lui B. C. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pentru care nu au titlu de proprietate, iar în măsura în care prezintă acte de proprietate, instanța poate să oblige cele două comisii să anuleze actele inițiale de punere în posesie și să procedeze la punerea în posesie a acestora pe un alt amplasament liber.
La data de 18.09.2012 a fost formulată de către pârâta S. N. o precizare (fila 29), prin care a solicitat să fie scoasă din cauză deoarece a fost pusă în posesie de C. L. de Fond Funciar Aninoasa în data de 29.04.2009 după ce a fost în proces de turburare de posesie cu reclamantul M. M., în acest fel apreciind că între familia S. și reclamanți nu mai există nici un litigiu. A mai precizat pârâta că litigiul de față este generat din culpa Comisiei Locale de fond funciar Aninoasa care a suprapus alte persoane cu teren peste terenul părților implicate în dosar, iar litigiul nu se va finaliza până când persoana introdusă nelegal, respectiv B. C., nu va fi scoasă din zona respectivă. A susținut pârâta că introducerea în zonă a defunctului B. C., căruia i s-au eliberat proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate, a determinat suprapunerea de terenuri, ceea ce a condus la acest litigiu prelungit, C. L. de Fond Funciar Aninoasa fiind cea care trebuie să rezolve această situație, situație ce nu depinde de prezența sa în proces.
La termenul de judecată din data de 18.09.2012, față de cererea modificatoare formulată de reclamantul M. R. M., instanța a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârâți, a Comisiei Locale de fond funciar Aninoasa, a Comisiei Județene de fond funciar Gorj și a moștenitorilor lui B. C., respectiv B. I., Pasoi E., O. V..
La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești.
Prin sentința civilă nr.1619/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. G. – decedată în cursul procesului, M. R. M., domiciliat în comuna Aninoasa, ., Sicomaș E., domiciliată în comuna Aninoasa, ., și M. C. C., domiciliat în . Gorj, moștenitori ai reclamantei decedate M. G., în contradictoriu cu pârâții S. V., domiciliat în comuna Aninoasa, . Gorj, S. N., domiciliată în . Gorj, C. G., domiciliat în ., V. C., domiciliat în ., V. C. G., domiciliat în ., V. E., domiciliată în ., S. M., domiciliată în ., C. L. de Fond Funciar Aninoasa, cu sediul în ., C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-J., județul Gorj, B. I., domiciliată în C., Cartier Rovine, ., ., P. E., domiciliată în C., Cartier Craiovița Nouă, ., ., județul D., și O. V., domiciliată în C., Cartier Rovine, . 8, ..
A fost admis capătul de cerere în grănițuire și stabilește liniile de hotar dintre terenurile proprietatea reclamanților și terenurile proprietatea pârâților, cu respectarea următoarelor lățimi la Drumul Județean 661: terenul proprietatea pârâților S. V. și S. N. lățimea de 11 m; terenul proprietatea reclamantei Sicomaș E. lățimea de 10,59 m; terenul proprietatea reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului M. C., lățimea de 3 m; terenul proprietatea pârâților V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. lățimea de 13 m, conform schiței anexă nr.7 la raportul expertiză întocmit de expert T. M..
Au fost respinse celelalte cereri și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Au fost obligați pârâții S. V. și S. N. în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 772 lei.
Au fost obligați pârâții V. C., V. G., V. E., S. M., C. G., către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 774 lei.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamanții M. R. M., Sicomaș E., M. C. C. și pârâții V. C., V. C. G., V. E., S. M., C. G. și respectiv S. V. și S. N. dețin terenuri învecinate pe raza localității Aninoasa, județul Gorj, justificând dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute astfel:
Reclamanta Sicomaș E. este beneficiara contractului de donație cu sarcina întreținerii autentificat sub nr.164/10.02.1999 de BNP C. C. (fila 11 dosar primul ciclu procesual), prin care a dobândit în proprietate de la donatoarea G. E. mai multe suprafețe de teren situate în intravilanul comunei Aninoasa, județul Gorj, între care și terenurile în suprafață de 1100 mp, respectiv 1474 mp, situate în punctul „Șoseaua Județeană”.
Reclamanții M. R. M., Sicomaș E. și M. C. C. se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.960/04.06.1998 de BNP C. C. (fila 10 dosar primul ciclu procesual), prin care autorul lor, defunctul M. C., a dobândit în proprietate suprafața de 2000 mp, teren situat în intravilanul comunei Aninoasa, punctul „Șoseaua Județeană”.
Pârâții S. V. și S. N. se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1578/03.12.2001 de BNP C. C. (fila 12 dosar primul ciclu procesual), prin care au dobândit în proprietate suprafețele de 1100 mp și 1400 mp, situate în intravilanul comunei Aninoasa, punctul „La Șosea”.
Pârâții V. C., V. C. G., V. E., S. M., în calitate de moștenitori ai autoarei V. E., și pârâtul C. G. sunt beneficiarii titlului de proprietate nr._/01.09.1998 (fila 15 dosar primul ciclu procesual), prin care, alături de alte suprafețe de teren, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1300 mp, situat în intravilanul comunei Aninoasa, T 130, P 7.
Expertul topograf T. C. M. a identificat terenurile părților, expunând atât situația terenurilor conform actelor de proprietate deținute de părți (redată pe schița anexă nr.5 la raportul de expertiză), cât și situația terenurilor existentă în fapt la momentul litigiului (redată pe schița anexă nr.7 la raportul de expertiză).
Că, terenurile părților toate cu ieșire la Drumul Județean 661 sunt dispuse de la Nord spre Sud, astfel: terenul pârâților S. V. și S. N., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 2001; terenul reclamantei Sicomaș E., dobândit prin contractul de donație din 1999; terenul reclamanților M. R. M., Sicomaș E. și M. C. C., în calitate de moștenitori ai autorului M. C., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 1998; terenul pârâților V. C., V. C. G., V. E., S. M. și C. G., înscris în titlul de proprietate nr._/01.09.1998.
În ceea ce privește însă situația terenurilor conform actelor și situația existentă în fapt, s-a constatat o vădită diferență, după cum urmează:
Conform actelor de proprietate pe care le dețin, terenurile părților ar trebui să aibă următoarele lățimi la drumul județean: terenul pârâților S. V. și S. N. o lățime de 11 m, terenul reclamantei Sicomaș E. o lățime de 11 m, terenul tuturor reclamanților, în calitate de moștenitori ai lui M. C., o lățime de 9 m, și terenul pârâților V. C., V. C. G., V. E., S. M. și C. G. o lățime de 13 m (anexa 5 la raportul de expertiză).
În fapt, însă nu toate părțile dețin lățimile înscrise în actele de proprietate, situația faptică fiind următoarea: terenul pârâților S. V. și S. N. are lățimea de 11 m, terenul reclamantei Sicomaș E. lățimea de 10,59 m, terenul tuturor reclamanților, în calitate de moștenitori ai lui M. C., lățimea de 3 m, și terenul pârâților V. C., V. C. G., V. E., S. M. și C. G. lățimea de 13 m (anexa 7 la raportul de expertiză), fiind evident că reclamanții sunt cei care nu dețin în fapt lățimile terenurilor, așa cum le-au dobândit prin actele de proprietate.
În legătură cu această împrejurare, instanța a reținut că atât reclamanții (prin cererea precizatoare stată la fila 15 și prin notele de ședință state la filele 120-121), cât și pârâții V. C., V. C. G., V. E., S. M. și C. G. (prin întâmpinarea stată la fila 16), pârâții S. (prin nota de ședință stată la fila 29) au susținut într-un mod unanim că situația de fapt existentă în teren a fost creată prin introducerea nelegală, în tarlaua din zona de litigiu, a unei noi parcele cu lățimea de 8 m, respectiv . C.. În acest sens, au susținut părțile că organul local de fond funciar Aninoasa, în urma reconstituirii dreptului de proprietate pentru celelalte terenuri, în mod nelegal, a eliberat acte de proprietate și în favoarea defunctului B. C., în condițiile în care acesta nu deținea teren în zona respectivă, astfel încât foștii proprietari nu își mai pot stăpâni amplasamentele terenurilor. De asemenea, unanim au susținut părțile că situația creată nu poate fi rezolvată decât prin anularea actelor eliberate lui B. C. și înlăturarea acestuia din tarlaua în litigiu.
Situația susținută de părți a fost confirmată și de cei doi experți desemnați în cauză, P. V. și T. C. M..
Expertul topograf T. C. M. a procedat la transpunerea în teren a actelor de proprietate deținute de proprietarii de terenuri în zona de litigiu, între cele două puncte de reper fixe și necontestate de părți, respectiv teren V. A. și B. I., la Nord, și teren M. G., la Sud, concluzionând că între aceste două puncte de reper au fost eliberate acte de proprietate pentru o lățime totală de 72 m (anexa 5 la raport), în vreme ce în fapt lățimea existentă între aceste două repere este de doar 63,78 m(anexa 7 la raport), fiind evident că nu mai pot fi respectate lățimile terenurilor tuturor proprietarilor.
Față de cele reținute, asupra capătului de cerere în grănițuire, instanța a reținut că în temeiul art.584 C.civ., orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, grănițuirea fiind operațiunea de delimitare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de proprietate al proprietarilor celor două fonduri. Cu alte cuvinte, dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art.584 C.civ. circumscrie posibilitatea pentru proprietar de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea, atât în cazul inexistenței unei delimitări între cele două fonduri, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
În cadrul acțiunii în grănițuire părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fără a fi obligate a dovedi însăși existența dreptului asupra porțiunilor de teren pentru care se stabilește hotărnicia.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului prin așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probei cu expertiză judiciară.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat că se impune stabilirea liniilor de hotar pe amplasamentele actuale, cu respectarea următoarelor lățimi pentru terenurile părților la Drumul Județean 661: terenul proprietatea pârâților S. V. și S. N. lățimea de 11 m; terenul proprietatea reclamantei Sicomaș E. lățimea de 10,59 m; terenul proprietatea reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului M. C., lățimea de 3 m; terenul proprietatea pârâților V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. lățimea de 13 m, conform schiței anexă nr.7 la raportul expertiză întocmit de expert T. M..
La formarea convingerii instanței au fost avute în vedere: susținerile părților, înscrisurile state la dosarul cauzei, depozițiile martorilor audiați în primul ciclu procesual, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Astfel, deși liniile de hotar actuale nu respectă lățimile din acte ale terenurilor reclamanților, o altă soluție nu poate fi concepută față de următoarele aspecte:
Pentru a stabili o linie de hotar cu respectarea lățimilor terenurilor reclamanților se impune admiterea faptului că, fie pârâții S. V. și S. N., fie pârâții V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. ocupă abuziv teren din proprietatea reclamanților, cu consecința admiterii, față de primii sau de ultimii, a capătului de cerere în revendicare în vederea reîntregirii lățimii terenului reclamanților.
Instanța a apreciat însă că nu se poate ajunge la o asemenea dezlegare, întrucât în ceea ce îi privește pe pârâții S. V. și S. N., aceștia s-au judecat în acțiune în revendicare chiar cu reclamantul M. R. M., alături de Sicomaș E., iar prin sentința civilă nr.341/10.02.2009, irevocabilă prin nerecurare Judecătoria Tg-Cărbunești a admis acțiunea lui S. V. și S. N. și i-a obligat pe pârâții M. R. M. și Sicomaș E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 1375 mp situat pe raza comunei Aninoasa, . parte din suprafața totală de 2500 mp, terenul ocupat având formă de triunghi a cărui bază este situată spre apus și are 12 m, înălțimea de circa 229 m cu următoarele vecinătăți: N-rest proprietate recl. S. V., S-prop. Sicomaș E., E-Drumul Județean, V-P. C..
În condițiile în care, într-o acțiune în revendicare care a pus în discuție soarta juridică a terenului în litigiu, reclamantul din prezenta cauză, M. R. M. a fost obligat să lase pârâților din această cauză, S. V. și S. N., terenul în litigiu, este de neconceput într-o ordine juridică, ca, în legătură cu același teren, între aceleași părți, pe calea acțiunii în grănițuire soluția din revendicare să fie nesocotită și starea de fapt tranșată în alt mod
A apreciat instanța că sentința civilă din revendicare în care s-a tranșat între M. R. M. și S. V. și S. N. situația terenului în litigiu se impune în orice alt litigiu ulterior cu putere de lucru judecat, prezumându-se că exprimă adevărul, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței CEDO, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. Romaniei, § 61). Recent, în cauza A. c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură.
Instanța a constatat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că autorităților judiciare nu le este permis ca prin acțiunile sau inacțiunile lor să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv, ci și din motivare, decât în cazurile în care există o imposibilitate obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea care invocă imposibilitatea de executare (a se vedea spre exemplu în acest sens cauza N. c. României).
Nici în ceea ce îi privește pe pârâții V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. nu poate fi primită o soluție de obligare a acestora să lase teren în proprietatea reclamanților, în vederea reîntregirii lățimii terenului acestora din urmă, întrucât nu s-a făcut dovada unei ocupațiuni abuzive de către acești pârâți, expertul topograf concluzionând că aceștia ocupă doar terenul din actele lor de proprietate, cu respectarea dimensiunilor și a vechiului amplasament, în condițiile în care acești pârâți dețin teren sub forma unei curele cu aceiași lățime de la CFR (la Est) până la Muicu V. (la Vest), întretăiat de Drumul Județean.
O soluție dorită și cerută de reclamanți, de obligare a pârâtelor B. I., Pasoi E., O. V., în calitate de moștenitoare ale autorului B. C., să fie obligate să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul pe care îl ocupă abuziv, nu poate fi primită, întrucât într-o acțiune în revendicare reclamantul trebuie să dovedească în mod cumulativ dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat și ocupațiunea abuzivă exercitată de către pârât. Dacă este adevărat că reclamanții dovedesc îndreptățirea lor la o lățime mai mare de teren decât cea existentă în fapt, nu este mai puțin adevărat că din probele dosarului, inclusiv concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie, rezultă că diferența de lățime nu este ocupată de moștenitoarele lui B. C.. Susținerea reclamanților, potrivit căreia amplasarea parcelei lui B. C. în tarlaua respectivă determină diminuarea lățimii terenului reclamanților, chiar reală de ar fi, nu deschide calea acțiunii în revendicare decât aceluia care este proprietarul terenului ocupat prin actele eliberate lui B. C., nu titularului unui teren învecinat.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar Aninoasa și a Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj să anuleze actele inițiale de punere în posesie ale lui B. C. și să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor acestuia pe un alt amplasament liber, instanța a reținut că în speță, pentru a fi deschisă calea acțiunii în constatarea nulității actelor de proprietate eliberate unei persoane, titularul acțiunii trebuie să dovedească faptul că este îndreptățit la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul actelor de proprietate contestate, fiind prejudiciat, prin încălcarea dreptului său de proprietate, prin eliberarea respectivelor acte pentru suprafața de teren ce îi aparține. Cu alte cuvinte, justifică interes în a obține constatarea nulității actelor de proprietate eliberate unei persoane numai acela care are la rândul său reconstituit sau constituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, altfel nu are nici un folos practic în urma desființării actelor contestate.
În acest sens, instanța a reținut că reclamanții nu invocă și, pe cale de consecință, nu dovedesc faptul că sunt îndreptățiți la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în actele de proprietate eliberate lui B. C. și că terenul înscris în aceste acte reprezintă vechiul lor amplasament.
Din aceeași perspectivă, instanța a observat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._, Primarul comunei Aninoasa, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Aninoasa, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Aninoasa, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și B. I., să se constate nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 2308/04.11.1999 eliberată autorului B. I. C. pentru terenul agricol în suprafață de 0,1840 ha cu privire la amplasament și obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Aninoasa să întocmească documentația necesară eliberării unei noi adeverințe pentru aceeași suprafață, dar pe vechiul amplasament, în cauză formulând cerere de intervenție în interes propriu S. V..
Prin sentința civilă nr. 3517/28.11.2011, irevocabilă prin decizia nr.742/28.03.2012 a Tribunalului Gorj, acțiunea a fost respinsă. S-a reținut în decizia Tribunalului Gorj că nu s-a făcut dovada faptului că la data acordării amplasamentului în litigiu autorului B. C. foștii proprietari formulaseră în termen cereri de reconstituire, astfel încât ei să fie îndreptățiți la atribuirea vechiului amplasament, ci dimpotrivă ansamblul probatoriu administrat în cauză denotă faptul că amplasamentul era liber și nesolicitat de alte persoane la momentul acordării lui autorului B. C., motiv pentru care acesta l-a și acceptat, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse prin Legea nr. 169/1997 pentru constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr. 2308/04.11.1999. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. V., s-a reținut că este neîntemeiată întrucât acesta nu este fostul proprietar al terenului din adeverința de proprietate în litigiu, ci numai vecin cu respectiva suprafață.
Că,în condițiile în care nu se prevalează de calitatea de foști proprietari ai terenului înscris în actele de proprietate eliberate lui B. C., reclamanții nu pot obține anularea actelor acestui autor, chiar dacă ar fi reală susținerea lor, respectiv că implicit sunt afectați de actele eliberate acestuia.
În măsura în care actele de proprietate emise în favoarea lui B. C. au fost eliberate pe amplasamentul unei alte persoane, amplasament deja ocupat la data emiterii actelor lui B. C., generându-se astfel o suprapunere de terenuri, care îi afectează și pe ceilalți proprietari de terenuri din zonă, calea pentru a obține revendicarea terenului sau anularea acestor acte de proprietate îi este deschisă proprietarului amplasamentului ocupat de B. C..
Împotriva sentinței au declarat apel de apelantul reclamant M. R. M. și apelanții pârâți S. V., S. N., C. G., V. C., V. G., V. E., S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat de M. R. M. s-a susținut că instanța de rejudecarea avea mai multe obligații conținute în decizia de casare, respectiv să se stabilească dacă se datorează ocupațiunii abuzive a pârâților sau există suprapuneri de teren, având în vedere că reclamanții sunt în imposibilitate de a folosi terenul pentru care dețin acte de proprietate. A considerat apelantul că nu i-au fost luate în considerare înscrisurile prin care face dovada proprietății terenului în litigiu și că s-a demonstrat temeinicia acțiunii în sensul că nu deține terenul obținut prin contract autentic, că linia de hotar nu este corect amplasată față de proprietate pârâților V. E. și Grivăț G. pe latura de sud a proprietății reclamanților și în același fel linia de hotar ce desparte proprietatea pârâților S. N. și S. V. pe latura de nord a proprietății acestora.
A făcut referire la solicitarea ca intimata C. locală de fond funciar să anuleze actele de punere în posesie a lui B. C. întrucât prin introducerea acestei persoane s-au creat conflicte și deplasări ale suprafețelor deținute de părțile în litigiu; însăși pârâții au recunoscut pretențiile reclamanților.
S-a menționat că instanța nu a găsit de cuviință să solicite comisiei locale explicații despre modul cum au fost eliberate actele de reconstituire, că moștenitorul lui T. I. cel de la care a cumpărat familia S. a furnizat cauzei un înscris vechi din 1911, din care rezultă clar că nimeni din moștenitorii lui B. nu a avut vreodată teren în zonă.
A solicitat casare sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru lămurirea tuturor aspectelor precizate și stabilirea situației de fapt reale.
Prin apelul declarat de apelanții S. V. și S. N. s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea apelului s-a invocat lipsa de temei legal al acțiunii reclamantului, făcându-se referire la faptul că într-un litigiu anterior declanșat de faptul ocupațiunii din terenul reclamantului de către numiții M. R. și Sicomaș E., prin expertiza întocmită de expert I. D. s-a stabilit terenul ocupat și a fost stabilită și linia de hotar față de Sicomaș E. și E. și s-a stabilit și linia de hotar fixă al terenului apelanților din gardul de beton al lui B. I..
Au invocat astfel apelanții că nu puteau fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, întrucât grănițuirea nu se impunea, deoarece a fost stabilită de expert I. D. în dosarul nr._ .
Că, mai mult terenul apelanților nu se învecinează cu terenul lui M. R. M., acesta având ca vecini la nord pe Sicomaș iar la sud pe V. C..
Apelanții C. G., V. C., V. G., V. E., S. M. au criticat sentința sub aspectul obligări lor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reexaminând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului apreciază apelului întemeiate în sensul celor ce urmează.
Prin decizia nr. 6235/15.05.2012 a Curții de Apel C. în urma căreia s-a procedat la rejudecarea cauzei de către Judecătoria Tg. Cărbunești, s-a reținut că raportul de expertiză (efectuat în primul ciclu procesual) nu a clarificat pe deplini situația din teren și nu a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, apreciindu-se că se impunea identificarea tuturor suprafețelor de teren într-o schiță comună pentru a se evidenția care este suprafața deținută în fapt de fiecare dintre părți, dacă diferența în minus din terenul reclamanților se datorează ocupațiunii abuzive a pârâților sau există suprapunere a terenurilor. Că în situația în care pârâții nu ocupă suprafață mai mare de teren decât cea prevăzută în titlul lor de proprietate, având în vedere că nici reclamanții nu folosesc terenul în totalitate pentru care dețin acte de proprietate, instanța are de comparat aceste titluri de proprietate, urmând ca în baza unui raționament corect să se dea întâietate unui din ele; că numai după lămurirea acestor aspecte, și dacă se impune după compararea titlurilor de proprietate se poate identifica și hotarul despărțitor dintre proprietățile părților prin stabilirea și menționarea în cuprinsul unei schițe a unor puncte de reper.
Cu ocazia rejudecării cauzei a fost efectuat un nou raport de expertiză de către expertul T. C. M., iar instanța de fond raportându-se la schița și concluziile raportului de expertiză a apreciat că se impune stabilirea liniei de hotar cu respectarea următoarelor lățimi pentru terenurile părților la Drumul Județean 661: terenul proprietatea pârâților S. V. și S. N. lățimea de 11 m; terenul proprietatea reclamantei Sicomaș E. lățimea de 10,59 m; terenul proprietatea reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului M. C., lățimea de 3 m; terenul proprietatea pârâților V. C., V. G., V. E., S. M. și C. G. lățimea de 13 m, conform schiței anexă nr.7 la raportul expertiză întocmit de expert T. M..
Se impune ca o primă observație faptul că terenul individualizat de expert pentru M. C. se învecinează de o parte și de alta cu terenul lui Sicomaș, la nord și cu ternul moștenitorilor C. Z., la sud, respectiv, nu rezultă că terenul lui M. C. se învecinează cu S. V. și S. N. pentru a intra în discuție o stabilire a liniei de hotar cu aceștia și respectiv pentru a se putea pune în discuție în virtutea dispozițiilor art. 584 C.civ. și sub acest aspect apelul pârâților S. V. și S. N. se privește a fi întemeiat, interesul stabilirii liniei de hotar față de acești pârâți având doar reclamanta Secomaș E..
Luarea în considerarea a proprietății pârâților S. V. și S. N. sub aspectul stabilirii liniei de hotar se impunea din perspectiva invocată chiar de către aceștia a litigiului ce a fost soluționat prin sentința civile nr. 341/10.02.2009 pronunțată în dosarul nr._, sentință prin care a fost admisă acțiunea în revendicare, formulată ca reclamanți, de S. V. și S. N. și au fost obligații pârâții M. R. M. și Sicomaș E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 1375 mp situat pe raza comunei Aninoasa, . parte din suprafața totală de 2500 mp, terenul ocupat având formă de triunghi a cărui bază este situată spre apus și are 12 m, înălțimea de circa 229 m cu următoarele vecinătăți: N-rest proprietate recl. S. V., S-prop. Sicomaș E., E-Drumul Județean, V-P. C..
Soluția pronunțată de instanță în acel litigiu a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul topograf I. D..
Instanța de fond a apreciat corect că cele tranșate prin sentința civilă în revendicare menționată, opozabilă reclamantului se impune în litigiul de față cu putere de lucru judecat, însă în raportul de expertiză și schița anexă întocmită de către expert T. C. M., deși la obiectivul 2 al expertizei s-a solicitat ca la identificarea terenurilor să se aibă în vedere și sentința civilă nr. 341/2009 și a se preciza dacă terenul în litigiu a făcut obiectul sentinței, nu se individualizează ca atare, prin raportare la expertiza topografică ce a stat la baza hotărârii judecătorești menționate, terenul ce a făcut obiectul acestei hotărâri, conform dispozitivului și nu se răspunde în mod neechivoc la acest obiectiv.
De menționat că în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ atât reclamanții cât și pârâții s-au prevalat de aceleași acte de proprietate, iar în urma transpunerii în teren a actelor de proprietate, s-a constatat că terenurile părților nu se suprapune.
Așadar pentru identificarea tuturor suprafețelor de teren într-o schiță comună, trebuia să se pornească de la amplasamentul terenului pârâților S. V. și S. N. prin raportare la sentința civilă nr. 341/2009, urmând a se transpune în teren în continuare actele de proprietate ale reclamantului și vecinilor acestuia, părți în cauză.
Este evident că instanța de fond reținând pentru terenul proprietatea reclamanților o lățime de doar 3 m, în raport de care suprafața acestora este extrem de mult diminuată față de cea cuprinsă în contractul de vânzare cumpărare de care s-au prevalat în dovedirea dreptului de proprietate, a lăsat nelămurită situația diferenței de teren pentru care prezintă reclamanții act de proprietate, iar sentința civilă în revendicare nu impune, așa cum lasă să se înțeleagă instanța de fond, recunoașterea pentru reclamanți a dreptului de proprietate pentru o lățime de numai 3 m, câtă vreme așa cum s-a arătat anterior, în litigiul purtat în contradictoriu cu S. V. și S. N. n-a intrat în discuție o suprapunere de teren, ci transpunerea în teren a actului de proprietate al reclamanților trebuia să se realizeze, respectând suprafața ce a făcut obiectul hotărârii judecătorești, dar expertul în cauză nu a realizat o astfel de transpunere, ori, din această perspectivă instanța de fond nu s-a conformat deciziei de casare care relevă tocmai împrejurarea că în situația în care reclamanții nu folosesc în totalitate terenul pentru care dețin actele de proprietate, instanța are de comparat titlurile de proprietate peste care se suprapune actul de proprietate al reclamanților.
Așadar este evident că instanța de rejudecare nu s-a conformat îndrumărilor deciziei de casare încălcând dispozițiile art. 315 C.pr.civ. și în acest context nu a fost soluționat fondul cauzei.
Cât privesc criticile aduse de apelantul reclamant M. R. M. în ceea ce privește soluția asupra cererii de chemare în judecată - modificare la acțiune în faza rejudecării cauzei - prin care au chemat în judecată pe moștenitorii autorului B. C., C. L. de fond funciar Aninoasa și C. Județeană de fond funciar Gorj, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia, instanța să constate că moștenitorii defunctului B. C. ocupă în mod abuziv suprafața de teren respectivă, deoarece nu au titlu de proprietate și să fie obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în cauză, iar în al doilea rând instanța să oblige C. L. de Fond Funciar Aninoasa și C. Județeană de Fond Funciar Gorj să anuleze actele inițiale de punere în posesie ale lui B. C. și să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor acestuia pe un alt amplasament liber, acestea nu se justifică având în vedere că instanța de fond a argumentat temeinic soluția pronunțată sub aspectul acestei cererii.
Ori, așa cum relevă probele dosarului nu intră în discuție ocupațiunea terenului reclamantului de către moștenitorii lui B. C., câtă vreme între proprietatea reclamantului și terenul pentru care a fost pus în posesie autorul B. C. se interpune proprietatea lui Sicomaș E. și S. V. și S. N., aceștia din urmă vecini pe partea de sud cu B. C., iar pârâții S. V. și S. N. și-au dovedit dreptul de proprietate în acțiunea în revendicare îndreptată împotriva lui M. C..
Deci, calea acțiunii în revendicare revine doar celui care se consideră proprietarul terenului ocupat prin actele eliberate lui B. C., iar împrejurarea că prin introducerea în zona respectivă a lui B. C., care de altfel nu are vechea proprietate în punctul respectiv, s-ar realiza o deplasare a proprietăților părților, apare lipsită de relevanță în contextul în care prin sentința în revendicare nr. 341/10.02.2009 s-a tranșat amplasamentul terenului pentru care prezintă acte de proprietatea pârâții S. V. și S. N., astfel că individualizarea proprietăților mergând spre partea de sud a terenului pârâților S. V. și S. N., inclusiv a terenului lui M. C. trebuia să se realizeze luând în considerare amplasamentul rezultat din individualizarea terenului deținut de S. V. și S. N. în vederea soluționării cererii în revendicare chiar în contradictoriu cu autorii reclamanților.
Cât privește acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor emise autorului B. C., cu privire la amplasamentul terenului acordat acestuia, instanța de fond a reținut corect că acest aspect a fost tranșat prin sentința civilă nr. 3517/28.11.2011 a Judecătoriei Tg. Cărbunești, rămasă irevocabilă prin decizia nr.742/28.03.2012 a Tribunalului Gorj, sentință prin care a fost respinsă acțiunea formulată de primarul comunei Aninoasa, în calitate de președinte a Comisiei locale de fond funciar Aninnoasa, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de fond funciar Gorj și B. I., precum cererea de intervenției în interes propriu formulată de intervenientul S. V.. Așa cum s-a constat atât în consideratele sentinței cât și ale deciziei Tribunalului Gorj, s-a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că la data acordării amplasamentului în litigiu autorului B. C. foștii proprietari formulaseră în termen cereri de reconstituire, astfel încât ei să fie îndreptățiți la atribuirea vechiului amplasament, ci dimpotrivă ansamblul probatoriu administrat în cauză denotă faptul că amplasamentul era liber și nesolicitat de alte persoane la momentul acordării lui autorului B. C., motiv pentru care acesta l-a și acceptat, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse prin Legea nr. 169/1997 pentru constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr. 2308/04.11.1999. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. V., s-a reținut că este neîntemeiată întrucât acesta nu este fostul proprietar al terenului din adeverința de proprietate în litigiu, ci numai vecin cu respectiva suprafață.
Concluzionând asupra celor reținute de tribunal se apreciază că apelul reclamantului este întemeiat în parte, doar în ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea îndrumărilor deciziei de casare, constatându-se astfel nesoluționat fondul cauzei și în strânsă corelație a criticilor apreciate întemeiate ale reclamantului cu criticile întemeiate ale pârâților SandaVasile și S. N., în baza art.297 c.p.civ. vor fi admise apelurile acestora, desființată sentința în parte și trimisă cauza pentru rejudecarea capetelor în grănițuire și revendicare (mai puțin revendicarea ce privește pe moștenitorii autorului B. C.), menținându-se dispoziția referitore la celelalte cereri.
În vederea unei soluționări unitare sub aspectul cheltuielilor de judecată, va fi admis și apelul declarat de pârâții C. G., V. C., V. G., V. E., S. M., urmând ca în rejudecare în funcție de soluția ce se va pronunța instanța să stabilească cuantumul cheltuielilor de judecată și parțile cărora le incumbă obligația plății lor, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 584 C.civ. și art. 274 C.pr.civ.
Se impune precizarea că acțiunea reclamanților a fost promovată anterior intrării în vigoare a legii 202/2010.
Cu ocazia rejudecării se va dispune efectuarea în cauză a unei contraexpertize care să lămurească individualizarea terenurilor în funcție de actele de proprietatea ale fiecăruia dintre părți, luând în considerare amplasamentul terenului pârâților S. V. și S. N., respectiv a expertizei topografice efectuate în dosarul nr._, expertiză care a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 341/10.02.2009, iar ca urmare a transpunerii în teren a întregii suprafețe de teren cuprinsă în actul de proprietate al reclamanților să se stabilească dacă actul acesta se suprapune cu actele de proprietate ale vecinilor săi și să se procedeze în consecință la compararea titlurilor de proprietate, luând în considerarea că zona respectivă a fost supusă legii fondului funciar, și ca atare în ceea ce privește pe reclamanți care în dovedirea acțiunii s-au folosit de un act de proprietate de drept comun, trebuie solicitate actele în baza căreia vânzătoarea Ș. N., care a înstrăinat terenul în suprafață de 2000 mp lui M. C., a devenit proprietara terenului înstrăinat având în vedere că în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 960/04.06.1998 este menționată dobândirea imobilului supus vânzării în baza sentinței nr.1431/16.04.1997, sentință care nu a fost solicitată de către instanța de fond. Practic se vor compara actele de proprietate luând în considerare îndreptățirea la reconstituirea a beneficiarului reconstituirii în raport de care s-a realizat transmiterea proprietății prin eventuale acte succesive către ultimul dobânditor.
Deci, numai după ce se va lămurii situația litigiului sub aspectul suprapunerii de terenuri și ca atare a preferabilității a unui sau a altuia dintre actele de proprietate a părților, se va proceda la stabilirea liniei de hotar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelantul reclamant M. R. M. și de apelanții pârâți S. V., S. N., C. G., V. C., V. G., V. E., S. M. împotriva sentinței civile nr.1619/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ .
Desființează sentința în parte și trimite cauza pentru rejudecarea capetelor de cerere în grănițuire și revendicare.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la restul cererilor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. G. | Judecător, M. T. | |
Grefier, A. P. |
Red.M.G.
Tehnored. L.P.
J.f. L. M. P.
ex.17/23 octombrie 2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 127/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 681/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
