Grăniţuire. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 2479/267/2010
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 163
Ședința publică din data de 01 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. A. împotriva sentinței civile nr. 153 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant P. A. și intimatul pârât G. P., lipsă fiind intimata pârâtă G. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apelantul reclamant a solicitat refacerea raportului de expertiză, arătând că vechiul raport este contrar actelor sale de proprietate.
Intimatul pârât G. P. solicită respingerea probei, întrucât la instanța de fond reclamantul a refuzat efectuarea măsurătorilor de către expert.
Tribunalul respinge proba solicitată de apelant, după care constatându-se apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimatul pârât G. P. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Novaci la data de 22.12.2010, sub nr._, reclamantul P. A., a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâții G. P.P. și G. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor,ce pleacă spre vest din ultimul ștomp al gardului de scândură-proprietatea pârâților, până în digul râului Olteț.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului din vecinătatea nordică a pârâților, că se învecinează cu pârâții pe toată lungimea din drumul public până în digul Oltețului, pe o porțiune hotarul despărțitor este dat de gardul din scândură al pârâților și că în continuarea gardului de scândură a edificat un gard din plasă de sârmă pe ștompi de lemn.
Că atât pârâții, cât și autorul acestora au fost de acord cu fixarea hotarului între ștompul (ultim) al gardului pârâților și ștompul introdus de reclamant la digul Oltețului, însă actualmente pârâții s-au extins prin construcția unui șopru, modificând linia de hotar fixat, motiv ce a impus promovarea prezentei acțiuni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.584 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriul pârâților, proba cu acte și expertiza de specialitate.
A depus la dosar împuternicirea avocațială, taxa de timbru, sentința civilă nr.1312 din 25 .09.2006, a Judecătoriei Novaci, Județul Gorj, delegația de substituire, titlul de proprietate nr._ din data de_ .
În cauză a fost formulată cerere reconvențională de către pârâți, care au solicitat obligarea reclamantului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, o fâșie de teren lungă de 120 metri și lată la drum de 2,35 m, iar la digul Oltețului de 0,80 metri.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că au cumpărat terenul cu lățimea de 30 metri, reclamantul ocupându-le din teren.
Că s-au mai judecat pentru teren, pe calea acțiunii civile în revendicare.
În dovedirea cererii, pârâții au înțeles să se folosească de proba cu acte și martori.
Aceștia au depus la dosar, dovada achitării taxei de timbru pentru aceasta, copie de pe sentința civilă nr.1352/2010 a Judecătoriei Novaci, Județul Gorj, note scrise de către pârâta G. I., dovada procesului-verbal încheiat la 7 martie 1995, raportul de expertiză din dosarul_ și titlul de proprietate nr._/05.06.1996.
Reclamantul a solicitat audierea martorilor Burcioi G. și Gîrniceanu A., iar pârâții audierea martorilor M. M. și D. N., renunțându-se la audierea acestuia din urmă.
Ulterior, în ședința publică din data de_, apărătorul reclamantului a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize, probă ce a fost încuviințată de către instanță prin încheierea de ședință din data de 21.02.2011, fiind desemnat expert în cauză Durdan I., cu un onorariu de 300 lei în sarcina reclamantului și 300 lei în sarcina pârâților și obiectivele stabilite prin încheierea de ședință respectivă.
Prin încheierea de ședință din data de 21.03.2011, s-a dispus ca la efectuarea expertizei, să fie avute în vedere și propunerile de obiective formulate de către părți.
În ședința publică din data de 27 iunie 2011, având în vedere faptul că expertul desemnat nu a întocmit raportul de expertiză, fiind acordate mai multe termene de judecată în acest sens, avocat R. M. pentru reclamant a solicitat înlocuirea acestuia, prin acord fiind numit expert D. D..
Prin cererea depusă la dosar la data de_ și respectiv_, expertul D. D., a învederat faptul că deși a convocat părțile în vederea efectuării expertizei, reclamantul a refuzat să se prezinte.
Prin încheierea de ședință din data de_, cauza a fost suspendată, în temeiul art.155 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Aceasta a fost repusă pe rol de către reclamant, la data de 8.11.2012, conform cererii existente la dosar la filanr.71.
La data de_, a fost depusă la dosar o cerere de către expert D. D., ce se află atașată la dosar la fila nr.82, prin care aduce la cunoștință faptul că este suspendat din funcția de expert pe motive medicale.
A fost depusă și decizia de suspendare, ce se află atașată la dosar la fila nr. 83.
Față de această împrejurare, în ședința publică din data de 10.12.2012, s-a pus în discuție înlocuirea sa, prin acord fiind numit expert N. P..
Raportul de expertiză, cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni de către părți, și la care se află atașate și dovezile de înștiințare a părților( filele nr.102,103 și 104), a fost depus la dosar la data de 22.01.2013, fiind atașat las dosar la fila nr.92.
Prin sentința civilă nr.153/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă pentru grănițuire, formulată de reclamantul P. A., domiciliat în ., împotriva pârâților G. P.P. și G. I., domiciliați în ..
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietăți, pe traseul punctelor 2-20-19-5, conform schiței anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert N. P..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâți, împotriva reclamtului.
A fost obligat reclamantul să lase pârâților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 99,74 m.p., cu următorii vecini: N-P. Io,pe o distanță de 68.18 m; S- G. P., pe o distanță de 78.41m; E-șoseaua județeană; V- matca Oltețului, identificat în schița anexă la raportul de expertiză.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin prezenta acțiune, reclamantul P. A., a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâții G. P.P. și G. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor,ce pleacă spre vest din ultimul ștomp al gardului de scândură-proprietatea pârâților, până în digul râului Olteț.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâții au solicitat obligarea reclamantului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, o fâșie de teren lungă de 120 metri și lată la drum de 2,35 m, iar la digul Oltețului de 0,80 metri.
Astfel, referitor la acțiunea în grănițuire formulată de către reclamant împotriva pârâților, instanța a reținut că potrivit art.584 Cod civil, aplicabil la data promovării acțiunii, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
În cauza dedusă judecății, cu actele depuse, părțile au făcut dovada că au terenuri vecine, situate pe raza satului Alimpești, ..
Expertiza efectuată în cauză, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, ca fiind pe traseul punctelor 2-20-11-3-4-19-5, însă nu pot fi reținute concluziile în acest sens, dat fiind faptul că în acest mod, ar fi afectată proprietatea pârâților, cu atât mai mult cu cât aceștia au formulat și cerere reconvențională în cauză, pe aspectul ocupațiunii terenului de către reclamant.
Față de această împrejurare, s-a apreciat că linia de hotar dintre proprietăți, ar trebui stabilită între punctele 2-20-19-5.
Referitor la cererea reconvențională formulată de către pârâți în cauză, prin care solicită obligarea reclamantului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, o fâșie de teren lungă de 120 metri și lată la drum de 2,35 m, iar la digul Oltețului de 0,80 metri, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză, a dispozițiilor art.480 din Codul civil, aplicabil la data promovării acțiunii, respectiv 22.12.2010.
S-a reținut și faptul că s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat, cu titlul de proprietate nr._/5.06.1996, act ce se află atașat la dosar la fila nr.31.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat faptul că pârâții în calitate de moștenitori ai autorului G. A P., dețin titlul de proprietate nr._/5.06.1996, în care figurează terenul situat la sud de terenul proprietatea reclamantului, vecinătățile și dimensiunile acestuia fiind menționate în anexa 1 la raport.
De asemenea, expertiza a concluzionat și faptul că reclamantul ocupă din terenul pârâților, suprafața de 99,74 mp.( anexa 1, pct.20-11-3-4-19-20), cu următoarele vecinătăți. N-P. I., pe o distanță de 68.18 mp.; S- G. P., pe o distanță de 78.41 mp. ; E- șoseaua județeană;V- matca Oltețului.
Că terenul revendicat de către pârâți, figurează înscris în titlul de proprietate nr._/05.06._.
În consecință, s-a constatat că pârâții au făcut atât dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat, respectiv cu titlul de proprietate emis în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, cât și dovada ocupațiunii din partea reclamantului.
Cu privire la ocupațiune însă, deși prin cererea formulată aceștia au revendicat o suprafață mai mare, contrar susținerilor formulate, expertiza a stabilit că reclamantul ocupă o suprafață mai mică.
În concluzie, s-a constatat că pârâții au făcut dovada celor două condiții impuse de art.480 Cod civil, respectiv dovada dreptului de proprietate asupra bunului pretins și dovada ocupării nelegitime din partea reclamantului.
Pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, cele două condiții impuse de art.480 Cod civil, trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
În cauză, așa cum s-a arătat și mai sus, pârâții, ca temei al dobândirii dreptului asupra terenului în discuție, au invocat un titlu valabil, eliberat în condițiile Legii nr.18/1991.
Conform art.274 din Codul de procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 300 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată, față de pârâți.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul P. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că sentința este contrară probelor și actelor dosarului întrucât instanța a înlăturat expertiza efectuată în cauză și a dispus în mod arbitrar o altă linie de hotar fără a respecta actele de proprietate.
Apelantul a arătat că expertul a stabilit linia de hotar ca fiind determinată de punctele 2-20-11-3-4-19-5, situație în care reclamantul nu ocupă teren de la pârât, acțiunea în revendicare fiind nefondată.
Că din actele reclamantului rezultă că terenul are o lățime de 30 m pe toată lungimea, că în partea de est, la drum, între punctele 1-2 expertul a măsurat că reclamantul deține 14 m, cu o lipsă de 2 m, care nu este evidențiată în raportul de expertiză ceea ce impune refacerea raportului de expertiză.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului constată că se impune respingerea cererii reclamantului de refacere a raportului de expertiză cât și respingerea apelului formulat de acesta ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Deși reclamantul apelant susține că nu au fost respectate actele de proprietate, nu precizează ce act nu a fost respectat și nu depune acte de proprietate în apel, care să nu fi fost depuse la instanța de fond.
Însuși reclamantul apelant susține că expertul a stabilit linia de hotar prin punctele 2-20-11-3-4-19-5 și în atare situație, instanța de fond greșit a admis acțiunea în revendicare, aspect care nu ar impune refacerea raportului de expertiză.
Potrivit art.129 alin. 51 C.pr.civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În cauză, după depunerea raportului de expertiză de către expert N. P., apelantul reclamant, deși a fost asistat de apărător ales nu a formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză, deci implicit a fost de acord cu cele constatate de expert, fiind nejustificată cererea de refacere a raportului de expertiză în apel.
Mai mult, intenția apelantului reclamant de a tergiversa prin diverse cereri soluționarea cauzei rezultă din procesele verbale întocmite de experți (filele 50, 58, 65) din care rezultă că, deși înștiințat de experți, reclamantul nu s-a prezentat la datele stabilite în vederea efectuării expertizei de către expertul D. D..
Din raportul de expertiză întocmit de expert N. P. rezultă că și la efectuarea măsurătorilor de către acest expert, reclamantul, deși a fost prezent, a interzis expertului accesul pe proprietatea sa, astfel încât expertul a întocmit raportul în baza măsurătorilor efectuate pe partea exterioară a proprietății reclamantului.
Urmare acestei atitudini și nedepunerii de acte, nu poate fi primită cererea de refacere a raportului de expertiză în apel, câtă vreme nu s-a arătat în baza căror acte și sub ce aspecte raportul de expertiză deja efectuat este greșit. Dimpotrivă în prima parte a apelului reclamantul arată că expertul a stabilit corect linia de hotar și nu trebuia admisă acțiunea în revendicare raportat la aceasta.
Se constată totodată că apelantul reclamant nu a respectat dispozițiile art.208 alin. 2 C.pr.civ. potrivit cu care părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, implicit să depună acte în raport de care să fie identificate terenurile și să permită accesul expertului pentru măsurători, cât și dispozițiile art.212 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora expertiza contabilă va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării,câtă vreme la instanța de fond nu a existat o astfel de cerere, reclamantul neformulând nici obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică pentru toate capetele acțiunii și cererii reconvenționale.
Deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea justificând dreptul de proprietate prin sentința 1312/2006, prin care terenul cumpărat este identificat doar prin vecinătăți, nu și prin dimensiuni și suprafață, în raportul de expertiză întocmit de expert N. P. s-a transpus în teren titlul de proprietate_/1996 invocat de pârâți și procesul verbal de punere în posesie aferent, iar schița întocmită de expert pentru identificare concordă cu schița întocmită în raportul de expertiză efectuat în dosarul_ privitor la un litigiu între aceleași părți pentru terenurile situate în același punct, ceea ce denotă că măsurătorile efectuate de expert sunt corecte.
Actul de proprietate ce menționează lățimea de 30 m, datat 1927 (depus în apel fila 18) nu este preferabil titlului de proprietate emis pârâților în materia Legii 18/1991, în partea de la drumul județean terenul pârâților având categoria curți-construcții, nici nu face dovada certă a acestei lățimi și nici a continuității cu aceeași lățime până la înstrăinarea prin contractul de vânzare cumpărare nr.5731/2000 către P. A.. Contractul de cumpărare din anul 2000 nu a fost depus de reclamant pentru a se observa dacă conține date privind dimensiunile terenului.
Linia dintre punctele 2-20-11-3-4-19-5 menționată în raportul de expertiză reprezintă hotarul dintre terenurile „deținute de părți”, deci expertul s-a referit la delimitarea în fapt a terenului la momentul efectuării măsurătorilor și nu la delimitarea pe care trebuie să o aibă proprietățile părților în raport de actele de proprietate.
Terenul din titlul de proprietate invocat de pârâți a fost transpus de expert și este delimitat prin punctele 2-15-16-17-18-5-19-20-2 și rezultă din însumarea terenului identificat de expert ca fiind deținut în fapt de pârâți (2-15-16-17-18-5-19-4-3-11-20-2) și suprafața ocupată în prezent de reclamant, deși se regăsește în titlul de proprietate al pârâților (20-11-3-4-19-20).
De vreme ce expertul constată că reclamantul deține nelegal de la pârâți suprafața de 99,74 mp identificată prin punctele 20-11-3-4-19-20, este evident, și în mod corect instanța de fond a stabilit că linia de hotar dintre proprietățile părților trebuie să fie pe amplasamentele punctelor 2-20-19-5, respectiv la Nord de proprietatea ocupată fără drept de reclamant, care trebuie să revină pârâților.
Linia de hotar stabilită prin punctele 2-20-19-5 respectă procesul verbal de punere în posesie întocmit în favoarea pârâților existent la fila 17, în ceea ce privește forma, întrucât pe partea dinspre M. C., (persoana de la care a cumpărat reclamantul), terenul pârâților este în linie dreaptă și nu linie frântă ce ar fi dată de punctele 2-20-11-3-4-19-5, cât și sub aspectul dimensiunilor de 31,98 m lățime la drumul județean și 36.99 m în partea opusă, respectiv la Vest.
Reclamantul nu a prezentat un act din care să rezulte dimensiuni ale terenului cumpărat, deși avea calitatea de reclamant pentru acțiunea în grănițuire, astfel că nu poate invoca propria culpă și nu poate combate linia de hotar stabilită de instanța de fond, linie prin care este respectată forma și dimensiunea proprietății pârâților, astfel cum rezultă din actul de proprietate depus de aceștia.
Urmare a stabilirii liniei de hotar pe amplasamentul 2-20-19-5, în mod corect instanța de fond a admis și acțiunea în revendicare pentru suprafața de 99,74 mp ocupată de reclamant la Sud de această linie de hotar.
Față de cele arătate, în temeiul art.296 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant P. A. împotriva sentinței civile nr.153/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 aprilie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător,
Nicolița Ș. C.-A. M.
Grefier,
A. P.
Red.C.M.
Tehnored.L.M.
Jf.E.D.
ex.5/05 aprilie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1827/2013. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Hotărâre din 01-10-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
