Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 13737/318/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 134/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 7.03.2013 privind judecarea apelurilor declarate de apelanții reclamanți A. S. și A. G. și apelanții pârâți I. A. A. și I. A. E., împotriva sentinței civile nr._/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie ;
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 09.09.2011 sub nr._ reclamantul A. C. V. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu M. I. și M. M. să se dispună obligarea pârâților să își retragă gardul pe vechiul amplasament și să elibereze ulița La R., astfel încât să i se permită trecerea cu utilaje agricole, la terenul proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată,
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren agricol în suprafață de 5488 m.p. conform titlului de proprietate nr._/1999, iar acest teren se învecinează cu pârâții .
Menționează că pârâții au închis o uliță a satului care era folosită ca drum de servitute de o perioadă foarte lungă de timp, astfel că nu mai are posibilitatea de a trece cu utilajele agricole la terenul său și a efectua munci agricole pe acest teren.
Reclamantul a mai menționat că a sesizat și a adus la fața locului atât pe primarul S. G., pe viceprimarul V. N. și șeful de post N. V. care au constat cele semnalate, iar pârâților le-a fost trimisă o adresă în sensul de a-și retrage gardul la vechiul amplasament și a permite accesul pe ulița La R..
Prin precizarea luată reclamantului în ședința publică din data de 31.10.2011, acesta a arătat că solicită obligarea pârâților să-și retragă gardul la vechiul amplasament, respectiv la o distanță care să-i permită să poată trece cu utilajele agricole și să elibereze ulița, arătând că pârâții au micșorat dimensiunile uliței prin montarea gardului .
Reclamantul a precizat în ședința publică din 10.10.2012 că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții I. A. A. și I. A. E..
Întrucât pe parcursul judecății cauzei reclamantul A. V. a decedat, moștenitorii acestuia A. S. și A. G. au solicitat continuarea judecății, arătând că își însușesc acțiunea așa acum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr._/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar_, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâților M. I. și M. M., ambii domiciliați în loc. Brănești, . și pe cale de consecință respinge acțiunea față de aceștia ca fiind formulată față de persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea formulată de reclamantul A. C. V., decedat în cursul judecății cu moștenitorii continuatori A. S. și A. G., ambii domiciliați în com. Brănești, ., în contradictoriu cu pârâții I. A. A., cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Brănești, ., jud. Gorj și I. A. E., cu ultimul domiciliu cunoscut în com. N. B., .. Bacău, ambii citați prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ. prin afișare la ușa instanței și printr-un ziar de largă circulație.
Au fost obligați pârâții I. A. A. și I. A. E. să-și retragă gardul proprietății lor pe aliniamentul descris de punctele 1-7, respectiv de pe ulița „La R.”, așa cum este descris în raportul de expertiză și schița anexă.
Au fost obligați pârâții I. A. A. și I. A. E. la plata sumei de 762,5 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că proprietarii terenului a cărui împrejmuire a fost extinsă în ulița de acces sunt pârâții I. A. A. și I. A. E., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 43 din 03.02.2012 de BNP C. C. T. din C. și astfel acțiunea a fost respinsă față de pârâții M. I. și M. M., ca fiind formulată față de persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor propuși de reclamant care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu concluziile raportului de expertiză, că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, urmând a fi admisă pentru motivele care urmează;
Reclamantul a formulat prezenta acțiune solicitând obligarea pârâților să-și retragă gardul la vechiul amplasament, respectiv la o distanță care să-i permită să poată trece cu utilajele agricole și să elibereze ulița.
Prin raportul de expertiză ale cărui concluzii instanța le-a însușit a fost identificată ulița La R., conform schiței anexe la raportul de expertiză pe conturul A-B-C-D-E-2-1-7-A, învecinându-se în partea N-cu M. Gh. M., I. A. A. și I. A. E., la E- cu I. A. A. și I. A. E. și A. V., la S- G. D. și la V- D.S. 427.
A arătat expertul că înaintea efectuării împrejmuirii de către pârâți ulița La R. avea dimensiuni variabile de la maxim 7 m la minim 5 m, însă după ridicarea acestei împrejmuiri s-a constat că a fost micșorată lățime uliței pe traseul expus în anexa la raport, respectiv punctele 1-8-7, față de traseul inițial 1-7 ajungându-se la dimensiunea minimă de 3 m .l.
S-a mai arătat că prin edificarea gardului pârâții au îngrădit accesul reclamantului la proprietatea sa, cu mijloace agricole, terenul cu privire la care s-a efectuat împrejmuirea fiind în prezent proprietatea pârâților I. ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare cu vânzătorul U. I..
Expertul și-a menținut același punct de vedere și în răspunsul la obiecțiuni, precizând totodată că reclamantul A. V. se învecinează pe latura de Nord cu terenul proprietatea pârâților, iar împrejmuirea făcută pe traseul 1-8-7 îl afectează pe reclamant.
Declarațiile martorilor audiați T. E. și P. I. conformă susținerile reclamantului exprimate în cererea de chemare în judecată și se coroborează cu celelalte probe administrate, în sensul că reclamantul folosește ulița ca drum de acces la terenul proprietatea sa iar prin edificarea gardului pârâții au diminuat dimensiunile acesteia, în timp ce declarația martorului Bacâzu M. nu este coroborată cu nici un alt mijloc de probă, fiind contrazisă de înscrisurile înaintate de Primăria Brănești la dosarul cauzei, referitoare la situația juridică a terenului ce constituie ulița La R..
Instanța a apreciat ca subiectivă declarația martorului G. D., care a precizat că nu vorbește și nu se salută cu reclamantul, astfel că declarația acestuia va fi înlăturată de instanță, nefiind de natură să contribuie la soluționarea justă a cauzei.
Instanța a avut în vedere în soluționarea prezentei cauze cuprinsul adresei nr. 2031 din 28.06.2012 emisă de Primăria comunei Brănești din care rezultă că ulița din punctul „ La R.” are categoria de folosință drum stradal DS 427 și nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoane fizice sau juridice.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți A. S. și A. G. și apelanții pârâți I. A. A. și I. A. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
S-a susținut de către apelanții reclamanți că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.5 c.pr.civ., cu aplicarea greșită a legii și în contradicție cu probele și înscrisurile de la dosarul cauzei .
Totodată, s-a susținut că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. I. și M. M., atât timp cât din probele administrate a rezultat că aceștia au realizat împrejmuirea terenului .
Un alt motiv de apel se referă la reaua credință a pârâților, care au făcut demersuri pentru ca proprietarul terenului din litigiu să-l vândă fiicei lor, care în realitate nu îl deține și împrejmuirea aparține pârâților M., întrucât aceștia au ridicat-o, schimbând configurația uliței prin diminuarea lățimilor acesteia.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a mai susținut că obiectul cauzei nu este revendicare și grănițuire, ci obligația de a face, ce vizează constrângerea legală a pârâților să înlăture consecințele unui fapt personal ilicit al acestora și în mod greșit instanța nu a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au efectuat .
Au declarat apel și pârâții I. A. A. și I. A. E., susținând că în mod greșit instanța a admis acțiunea, întrucât drumul din litigiu nu este domeniu public, ci domeniu privat, Primăria Brănești a trimis în mod eronat adeverința de proprietate, iar la întocmirea expertizei, expertul nu a ținut cont de actele depuse și nu a efectuat procedura de citare cu ei, respectiv nu au fost citați la întocmirea raportului de expertiză.
Tribunalul analizând motivele de apel invocate de apelanții reclamanți, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente ;
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-și retragă gardul pe vechiul amplasament și să elibereze ulița ,,La R.” astfel încât să i se permită trecerea la terenul proprietatea sa cu utilajele agricole.
Deci, obiectul cauzei este obligație de a face, iar problema care se pune în prezenta cauză este cine a edificat împrejmuirea terenului despre partea cu ulița și dacă prin edificarea gardului s-a îngrădit accesul reclamantului la proprietatea sa.
Din cuprinsul adresei 2031/28.06.2012 emisă de Primăria comunei Brănești rezultă că ulița din punctul ,,La R.” are categoria de folosință drum stradal DS 427 și nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice sau juridice.
La interogatoriul luat pârâtei M. M. de către instanța de fond, aceasta a declarat că este de acord să-și retragă gardul pe o porțiune de 2 ml, în momentul în care va fi posibil, iar în prezent ulița are în jur de 7,50 m, deși în mod normal aceasta ar fi trebuit să aibă 10 m, iar prin încheierea din 5.12.2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei la cererea părților, în vederea reconcilierii .
Este adevărat că pârâții I. A. A. și I. A. E. sunt proprietarii terenului a cărui împrejmuire a fost extinsă în ulița de acces, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 43/3.02.2012 de BNP C. C. T. din C., contract încheiat după data introducerii acțiunii, însă având în vedere că pârâta I. A. A. este fiica pârâților M., iar gardul a fost edificat de pârâții M., așa cum rezultă din întregul material probator, tribunalul apreciază că aceștia au calitate procesuală pasivă .
Mai mult, pârâții I. A. A. și I. A. E. nu au fost prezenți la instanța de fond, fiind citați prin publicitate conform art. 95 C.pr.civ. și deci practic hotărârea nu ar putea fi pusă în executare, dacă ar fi obligați numai acești pârâți să-și ridice gardul de pe terenul proprietatea lor,gard pe care le-au edificat pârâții M..
În considerarea celor expuse, tribunalul în baza dispozițiilor art. 296 c.pr.civ. urmează a admite apelul declarat de apelanții reclamanți, în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâților M. și obligă pârâții la retragerea gardului așa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză și la plata cheltuielilor de judecată ,reprezentând onorariu expert, taxă de timbru și cheltuieli de transport, așa cum rezultă din dovezile depuse la instanța de fond în sumă de 762,5 lei .
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți, tribunalul constată prin art. 1 din Legea 146/1997, așa cum a fost modificată, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă, primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 aliniat 3 din Legea 146/1997 și art. 30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului rezultă că apelanții pârâți nu au timbrat anticipat apelul, astfel că pentru termenul de judecată din 7.03.2013 li s-a pus în vedere să timbreze, fiind legal citați pentru acest termen cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
La termenul menționat, tribunalul a constatat că apelanții pârâți nu s-au conformat obligației de timbrare, astfel că făcând aplicațiunea dispozițiilor Legii 146/1997 apelul pârâților va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți A. S. și A. G., împotriva sentinței civile nr._/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar_ .
Schimbă sentința în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâților M. I. și M. M..
Obligă pârâții la retragerea gardului așa cum a fost individualizat prin expertiză pe aliniamentul descris la pct. 1-7, respectiv de pe ulița " La R.".
Obligă pe toți pârâții și la plata sumei de 762,5 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâți I. A. A., I. A. E., împotriva sentinței civile nr._/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar_ .
Obligă intimații pârâți la 720 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
red. NU
j.f. T. R B
ex. 9
SL 28 Martie 2013
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Pretenţii. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
