Obligaţie de a face. Sentința nr. 21/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 2898/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 16/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă L. A., împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă L. A., asistată de avocat C. D., lipsă fiind intimata pârâtă C. M. M., reprezentată de avocat V. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat C. D. a solicitat încuviințarea probei testimoniale în dovedirea capătului de cerere privind deblocarea drumului de servitute, având în vedere că instanța de fond a respins acest capăt de cerere, cu motivarea că nu s-a probat acest capăt de cerere, ori singura modalitate de dovadă era cea cu martori, probă respinsă de către instanța de fond.
Avocat V. M. pentru intimata pârâtă C. M. M. s-a opus administrării probei testimoniale, susținând că îi permit reclamantei accesul, neexistând o blocare a acestei căi de acces.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, respinge cererea de probatorii și constatând că nu mai sunt formulate alte cereri, a acordat cuvântul cu privire la apel.
Avocat C. D. pentru apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligării pârâtei să efectueze zid de cărămidă între proprietăți și să deblocheze drumul de servitute.
Precizează că în ceea ce privește zidul despărțitor, se impune construirea acestuia din cărămidă, acesta fiind în prezent din carton, zid ce exista la momentul cumpărării apartamentului de către apelantă, precizând și că apelanta este de acord de a contribui la edificarea zidului, iar accesul la construcție este blocat de autoturismele aparținând intimatei.
Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat V. M. pentru intimata pârâtă C. M. M. a solicitat respingerea apelului,precizând că obligarea de a se realiza zidul și cu contribuția apelantei nu se circumscrie cadrului procesual dedus judecății, având în vedere că în fața instanței de fond s-a solicitat obligarea doar a pârâtei, iar contractul de vânzare cumpărare nu stabilește în sarcina intimatei construirea acestui zid.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, disjunsă din dosarul nr._, reclamanta L. A. a chemat în judecată pe pârâta C. M. M., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să realizeze o canalizare separată la imobilul proprietatea acesteia, obligarea pârâtei să închidă geamul care are vedere în curtea sa, să închidă holul dintre case și să elibereze drumul de servitute, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se impune ca pârâta să își realizeze instalație de canalizare și apă separat și să o mute în curtea locuinței sale deoarece în anul 1965 antecesorii săi au cumpărat apartamentul nr. 1 din Tg.- J., . și în 1966 tatăl pârâtei a cumpărat apartamentul nr. 2 de la aceeași adresă, existând neînțelegeri între proprietari cu privire la instalația de canalizare care este veche de peste 40 de ani, astfel că fosa existentă la geamul bucătăriei sale a fost înfundată și plină tot timpul.
Reclamanta a mai arătat că țevile vechi de peste 40 de ani se află pe sub casa sa, fiind chiar deteriorate, astfel că în 2007 și-a edificat o canalizare separată și a rugat-o pe pârâtă să procedeze în același fel, această soluție reieșind și din răspunsul la sesizarea pe care a depus-o în 2009 la Direcția de Sănătate Publică Tg.- J..
Reclamanta a depus la dosar înscrisurile menționate în cerere și a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că este proprietara imobilului situat în municipiul Tg-J., ., jud. Gorj conform certificatului de moștenitor nr.71 din data de 15 mai 2009 eliberat de Biroul Notarial B. S., ca urmare a decesului părinților săi D. I. M. și D. G. care au dobândit imobilul în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.450 din 18 martie 1966 de către fostul notariat de Stat al Raionului Gorj, Regiunea Oltenia, iar acest imobil are 2 camere pentru locuit, două holuri, un vestibul, o baie, o bucătărie și o cameră pentru alimente, suprafața totală a terenului fiind de 525 mp, din care 153 mp sunt ocupați de casă și 53,50 mp de dependințe și 40,50 mp constituie o servitute trecere creată de vânzători prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 464/1965 pentru cumpărătorii R. Ladislau și soția sa.
Pârâta mai arată că imobilul său se află spre . dobândit de R. I Lasdislau se află în continuarea construcției sale orientat spre MN și a constituit un corp comun de clădire de aceea constituindu-se și servitutea de trecere pentru R. Ladislau.
De asemenea arată că reclamanta solicită prin acțiunea introductivă înfundarea geamului de la bucătăria imobilului cu pretextul că din bucătăria imobilului său are vedere spre curtea sa în care a edificat o altă construcție ulterior, însă, în situația înfundării acestui geam, pârâta precizează că nu ar avea nicio altă posibilitate de a construi o nouă fereastră și camera respectivă nu ar mai beneficia de lumină naturală sau posibilitate de aerisire.
Pârâta consideră că nici unul din contractele de vânzare menționate mai sus nu sunt grevate de o altă servitute în afara celei de trecere, ba mai mult, imobilul nu a suferit de la data cumpărării și pană în prezent, niciun fel de modificare, iar holul dintre cele două case nu poate fi închis pe jumătate întrucât dacă ar proceda în acest fel reclamanta ar deveni proprietară pe jumătate din acest hol, ori, așa cum a menționat mai sus conform contractului de vânzare-cumpărare nr.450/1968, holul respectiv face parte integrantă din imobilul cumpărat de autorii săi.
Totodată, pârâta apreciază că urmează a se reține că prin trecerea a peste 40 de ani de la data dobândirii imobilului chiar dacă aceste contracte ar fi grevate de vreo servitute aceasta poate fi dobândită prin uzucapiune conform art.763 C. civil.
Reclamanta a precizat temeiul de drept prin cererea depusă la fila 12, în sensul indicării dispozițiilor art.1527–1528 C.civil aprobat prin Legea 287/2009 și a răspuns la întâmpinarea, arătând că nu este reală susținerea pârâtei că nu ar avea posibilitatea de a construi o altă fereastră la bucătărie întrucât există posibilitatea să construiască un alt geam pe latura de est, respectiv cea cu drumul de servitute.
Reclamanta a mai precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 05.03.1965 s-a prevăzut expres obligația închiderii ferestrei de la apartamentul 1 ce are vedere spre terasa sa (paragraful 4, pag.1 a contractului) și amenajarea unui zid despărțitor între cele două apartamente, zid ce va fi construit pentru a delimita cele doua proprietăți, respectiv antreul (holul) de la . dintre bucătăria și restul locuinței pârâtei, în prezent cele două proprietăți fiind delimitate cu un așa-zis "zid" care nu este din cărămidă, ci din carton și având în vedere că această delimitare din carton nu este solidă, solicită obligarea pârâtei la ridicarea unui zid despărțitor din cărămidă.
Cu privire la drumul de servitute, a arătat că acesta este blocat, adeseori, de către pârâtă prin parcarea autoturismului și accesul la locuința sa este astfel blocat.
Prin sentința civilă nr._/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta L. A., domiciliată în Tg.- J., ., jud. Gorj, împotriva pârâtei C. M. M., domiciliată în Tg.- J., Calea București, nr. 2, jud. Gorj.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii privind realizarea de către pârâtă a canalizării.
S-au respins cererile privind obligarea pârâtei la deblocarea drumului de servitute, precum și la închiderea holului.
A fost obligată pârâta să schimbe geamul clar incolor, cu un ochi fix mat în partea de jos, cu dimensiunile de 1,3 m x 0,8 m, iar în partea de sus pe dimensiunile de 0,5 m x 0,8 m, cu geam mat (ornamental sau sablat) mobil.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1110 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a rețintu că reclamanta C. M. M. a chemat în judecată pe pârâta L. A., solicitând instanței să dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtei să permită, ei și persoanelor autorizate, accesul la căminul de canalizare ce se află în curtea locuinței pârâtei la adresa din Tg.- J., ., jud. Gorj, în vederea dezobturării căminului și a conductelor de evacuare a dejecțiilor și apei menajere.
Sub aspect reconvențional, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei – pârâte să realizeze instalația de canalizare pe proprietatea sa, să-și închidă geamul care are vedere în curtea sa, holul dintre case să fie închis la jumătate și să curețe drumul de servitute conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 464/1965, iar prin încheierea pronunțată la 02.03.2012, instanța, a dispus disjungerea cererii reconvenționale și fixarea termenului de judecată pentru această cerere la data de 09.03.2012, cerere ce a fost înregistrată sub nr._ .
Cauza înregistrată sub nr._ a fost soluționată prin s.c.nr.5091/2012 în sensul respingerii ca fiind rămasă fără obiect, instanța reținând în considerentele acestei sentințe că reclamanta C. M. M. (pârâta din prezentul litigiu) este proprietara apartamentului nr.2, iar pârâta proprietara apartamentului nr.1 din imobilul situat în Tg- J., ., jud. Gorj, lucrările de canalizare pentru ambele apartamente fiind efectuate de tatăl reclamantei (D. I. M.), iar pârâta a realizat instalația de canalizare și apă separat pentru apartamentul său, lucrare executată și de către reclamantă, după promovarea cererii de ordonanță președințiale.
Reclamanta L. A., în cauza de față, a renunțat la judecata capătului de cerere privind realizarea de către pârâtă a canalizării separate, având în vedere că lucrarea a fost realizată în timpul judecării litigiului anterior, astfel că, în temeiul art. 246 C.p.civilă, instanța urmează să ia act de această renunțare.
Cu privire la celelalte capete de cerere, instanța a reținut că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de inginer Romanos P. a fost identificată fereastra în litigiu ce are dimensiuni 1,80 x 0,80 ml și este situată la o înălțime de la sol de 1,60 m, fiind o fereastră simplă fixă, din lemn, cu un ochi de geam clar, existentă de la edificarea construcției, precum și holul dintre locuințe care este separat în prezent printr-un perete din lemn (panou de lemn), finisat (vopsit) pe întreaga lățime și înălțime a holului (1,50 m x 2,50 m).
În răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că, dacă s-ar opta pentru varianta cu un ochi fix în partea de jos și un ochi mobil pentru aerisire în partea de sus, dimensiunile ochiului mobil sunt de 0,5 x 0,8 ml și al ochiului fix al ferestrei sunt de 1,30 x 0,8 m, situație în care poziția ochiului mobil depășește înălțimea de vizualizare (de 2 ml) de la cota zero a camerei (cota pardoselii finite), iar pentru ambele ochiuri (fix și mobil) s-a propus un geam mat (ornamentat sau sablat) care să permită numai trecerea luminii deoarece camera respectivă nu are aerisire și lumină naturală, neexistând posibilitatea ca geamul în litigiu să fie montat pe peretele din est ca urmare extinderii construcției în partea de est (autorizațiile nr. 233/27.06.1996 și nr.479/24.11.1997) și nici pe orizontală (la limita superioară a înălțimii camerei) deoarece este vorba de o modificare constructivă care afectează stabilitatea construcției.
În contractul de vânzare-cumpărare nr. 464/1965 încheiat între A. S. V. și fostul proprietar (R. Ladislau) de la care provine locuința reclamantei se menționează că „în cazul în care se va înstrăina și celălalt apartament din întreg imobilul, cumpărătorii vor amenaja un zid despărțitor între apartamente, vor închide fereastra de la apartamentul nr.l ce are ieșire spre terasa acestor cumpărători", iar în contractul de vânzare nr. 450/1966 încheiat între aceeași vânzătoare și cumpărătorul primei locuințe (apartamentul nr. l) de la are provine locuința pârâtei C. M. - M., nu se mai face nicio mențiune de această natură, dar este precizat contractul de vânzare-cumpărare nr. 464/1965 ce justifică dreptul de proprietate al vânzătorilor, astfel că este opozabil dobânditorilor din contractul autentificat sub nr. 450/1966.
Instanța a apreciat că zidul actual identificat în raportul de expertiză satisface cerințele prevăzute în cuprinsul convenției în care nu este indicată natura materialului din care să fie realizat acest zid, ci doar destinația de zid despărțitor, iar cu privire la blocarea căii de acces, instanța a reținut că reclamanta nu și-a probat susținerile (sumar motivate), deși îi revenea sarcina probei, conform art. 1169 C.civil din 1864, astfel că au fost respinse cererile privind obligarea pârâtei la deblocarea drumului de servitute, precum și la închiderea holului.
Capătul de cerere privind închiderea geamului în litigiu este întemeiat raportat atât la convenția anterioară (contractul nr. 464/1965 menționat în contractul autentificat sub nr. 450/1966, deci opozabil dobânditorilor), dar și la situația actuală constând în extinderea construcției, conform celor două autorizații de construire, însă în varianta propusă prin răspunsul la obiecțiuni (fila 55), pentru argumentele precizate de expert, astfel că raportat la art.1528 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, instanța a obligat pârâta să schimbe geamul clar incolor, cu un ochi fix mat în partea de jos, cu dimensiunile de 1,3 m x 0,8 m, iar în partea de sus pe dimensiunile de 0,5 m x 0,8 m, cu geam mat (ornamental sau sablat) mobil.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art.274 C.p.civilă, instanța a admis și cererea pentru cheltuieli de judecată și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantei suma de 1110 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta L. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea apelului s-a arătat că în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea privind închiderea cu zid a holului, cu motivarea că în contractul de vânzare cumpărare nr. 464/1965 nu se prevede materialul cu care trebuie să fie separat holul și că o astfel de motivare nu poate fi primită, întrucât în contractul respectiv se menționează că între cele două apartamente se va face ,, un zid despărțitor”. Nu se poate susține că o bucată de carton montată între cele două apartamente poate fi considerată zid. A mai menționat că părțile au chiriași, iar prin acel zid se poate pătrunde cu ușurință .A mai subliniat că este de acord ca la efectuarea zidului din cărămidă, BCA sau orice alte elemente din zidărie să suporte jumătate din cheltuieli și că efectuarea acestuia se impune pentru securitatea celor două apartamente .
În ceea ce privește servitutea de trecere, a susținut greșita respingere a probatoriului cu martori, deoarece numai în această modalitate putea fi dovedită cererea ; că servitutea este o alee prin care se pătrunde atât la imobilul reclamantei, cât și la cel al pârâtei, . își parchează permanent autoturismul proprietate personală, astfel că dacă are nevoie de a depozita sau transporta ceva nu este posibil, întrucât calea de acces este blocată de autoturismul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente ;
Cererea formulată de către reclamanta L. A. a cuprins mai multe capete de cerere, printre care și acela referitor la închiderea holului dintre cele două imobile învecinate proprietatea părților, rezultând din cererile depuse la dosar de către reclamantă solicitarea ca pârâta să fie obligată la ridicarea unui zid despărțitor din cărămidă.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1527-1528 Noul cod civil care reglementează executarea silită în natură a obligațiilor, reclamanta susținându-și solicitarea pe considerentul că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 464/1965 încheiat între A. S. V. și fostul proprietar (R. Ladislau) de la care provine locuința reclamantei se menționează că „în cazul în care se va înstrăina și celălalt apartament din întreg imobilul, cumpărătorii vor amenaja un zid despărțitor între apartamente,,, așadar obiectul cererii deduse judecății este o obligație de a face .
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că holul cu privire la care s-a solicitat închiderea este deja închis, că pârâta a fost de acord cu înlocuirea peretelui actual cu zidărie din cărămidă, cu condiția să se respecte demarcația actuală și lucrarea să se execute de către reclamantă, reclamanta fiind de acord, cu condiția de a participa fiecare parte cu ½ la construcția zidului, contribuție cu care conform raportului de expertiză pârâta nu a fost de acord . Astfel experții au apreciat că este posibilă înlocuirea actualului perete din lemn cu cărămidă, dar a lăsat la aprecierea instanței soluția, în condițiile în care părțile de peste 50 de ani se află în situația actuală.
Cât privește cadrul procesual dedus judecății, se are în vedere că prin cererea de apel apelanta reclamantă a susținut solicitarea de efectuare a unui zid din cărămidă, BCA sau orice element de zidărie, fiind de acord să suporte jumătate din aceste cheltuieli și că dispozițiile legale invocate conform Noului Cod civil se raportează la o obligație de a face, respectiv executarea în natură și nu la dispozițiile Codului civil de la 1864 referitoare la zidul comun, dispoziții care reglementează condițiile în care un zid despărțitor al proprietăților poate deveni zid comun, și astfel posibilitatea ca vecinul să contribuie la ridicarea zidului comun.
În contextul cadrului procesual dedus judecății, a apreciat astfel instanța corect că în acord și cu concluziile raportului de expertiză nu se justifică obligarea pârâtei la reconstruirea zidului despărțitor cu materiale de zidărie ( cărămidă, BCA etc.) întrucât chiar raportat la cuprinsul obligației stabilite în contractul de vânzare cumpărare 464/1965, nu se face referire la natura materialului din care să fie realizat acest zid, iar la data la care reclamanta a devenit proprietara apartamentului nr. 1, această delimitare exista, astfel că există o perioadă relativ îndelungată în care părțile au acceptat starea de fapt existentă.
Realizarea unui zid despărțitor într-un mod care să asigure, cum susține reclamanta, securitatea ambelor proprietăți poate fi circumscrisă unui alt cadru procesual, cu atât mai mult cu cât poziția exprimată de părți, luând în considerare și cele relevate prin cererea de apel, sugerează posibilitatea ca de comun acord, prin contribuție egală să realizeze un zid despărțitor solid, împrejurare care poate avea efect în ceea ce privește stabilirea regimului juridic al zidului despărțitor, instanța nefiind învestită de a analiza cererea reclamantei din perspectiva acestei naturi juridice( respectiv în contextul dispozițiilor art. 590 și următoarele din Codul civil de la 1864).
Cu referire la deblocarea servituții de trecere, instanța de fond corect a reținut că reclamanta și-a probat sumar susținerile, prin motivele de apel aceasta solicitând deblocarea servituții pe considerentul că pârâta ar bloca drumul prin parcarea permanentă a autoturismului proprietate personală ( la fond s-a susținut că ,, deseori”parchează), ceea ce nu implică o blocare propriu-zisă a căii de acces, cu atât mai mult cu cât intimata a susținut că nu locuiește în imobilul din litigiu și înțelege să-i permită liberul acces al reclamantei la imobilul său.
Așadar, raportat la modul în care își motivează capătul de cerere privind servitutea, s-a apreciat că administrarea probei testimoniale în cauză nu este utilă, iar în ceea ce privește proba expertizei tehnice, aceasta nu a avut ca obiectiv și aspecte legate de respectarea drumului de servitute, reclamanta nesolicitând obiective în acest sens.
În considerarea celor arătate, în baza art. 296 c.pr.civ., apelul declarat de reclamanta L. A. va fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă L. A., împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 Ianuarie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. MG
j.f. S. G.
ex. 4
SL . 14 Ianuarie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-11-2013, Tribunalul... → |
|---|
