Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 55/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 12171/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 491/2013
Ședința publică din 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. T.
Judecător V. N.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelantele pârâte . și S. C. Tg. J. împotriva sentinței civile nr. 5554/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat U. M. pentru apelanta pârâta ., avocat T. S. G. pentru apelanta pârâtă S. C. Tg. J. și avocat S. G. în substituire pentru avocat P. A. pentru intimata reclamantă ., lipsind reprezentantul intimatului pârât M. Tg-J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat U. M. pentru apelanta pârâtă . solicită admiterea apelurilor și schimbarea sentinței în sensul respingeri cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată în apel.
Avocat T. S. G., pentru apelanta pârâtă S. C. Tg. J. solicită admiterea apelurilor și schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată în apel.
Avocat S. G. pentru intimata reclamantă . solicită respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 5554/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. Tg-J. prin primar C. F., ., cu sediul în Tg-J., .. 66 A, județul Gorj și S. C. TG-J., cu sediul în Tg-J., .. 66, județul Gorj.
Au fost obligate pârâtele să permită reclamantei accesul la calea publică DN 66, până la soluționarea cererii având ca obiect stabilire servitute de trecere (dosar nr._/318/2013).
Au fost obligați pârâții la 520 lei cheltuieli de judecată reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că în speță sunt îndeplinite dispozițiile art. 996 alin. 1 C.pr.civ., urgența fiind dată de faptul că în prezent reclamanta nu are nici o cale de acces la drumul public fiind în imposibilitate de a-și desfășura activitatea de prelucrare și comercializare de cherestea și lemn de foc, această împrejurare producând reclamantei pagube iminente.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâta . precum și pârâta S. C. Tg. J., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu aceeași motivare constând în faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 996 C.pr.civ. apreciind că există urgență în stabilirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei, deși, în fapt, există o cale de acces la drumul public pe care reclamanta o folosește în prezent impunându-se trecerea pe terenul concesionat de cele două pârâte.
Analizând apelurile prin prisma criticilor formulate tribunalul le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 996 C.pr.civ. instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantei nu există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță în primul rând nu există dovada aparenței de drept în favoarea reclamantei care să o îndreptățească la promovarea prezentei cereri de ordonanță președințială, în sensul că prin actele depuse aceasta, nu a dovedit împrejurarea că este deținătoarea unui loc înfundat, fără ieșire la calea publică, ieșire care să constea într-o cale de acces existentă la data momentului încheierii contractului de concesiune.
Astfel, prin contractul nr._/01.01.2007 reclamanta a concesionat suprafața de 458 mp, din procesul verbal anexat contractului rezultând că această suprafață are ca vecini Nord: D. Nicolița și alte proprietăți private, Sud: C. S., Est: C. S., Vest: D. Nicolița și alte proprietăți private. Din coroborarea vecinătăților menționate în acest proces verbal, cu planul de situație întocmit pentru pârâta S. C. Tg. J. rezultă existența unui drum de folosință cu ieșire la calea publică, împrejurare care, de asemenea, vine să întărească prin existență aparența dreptului reclamantei la instituirea servituții de trecere pe terenurile concesionate de pârâte.
Reclamanta nu a dovedit, totodată, existența unei urgențe care să justifice trecerea sa pe terenul pârâților, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, întrucât nu a depus la dosar acte din care să rezulte, pe de o parte, împrejurarea că datorită inexistenței unui acces la drumul public a fost nevoită să își sisteze activitatea, iar pe de altă parte, că în acest context i s-au cauzat pierderi ce reprezintă pagubă iminentă și care nu se mai putea repara, pentru că în situația în care într-adevăr nu și-ar mai putea desfășura activitatea, împrejurare oricum nedovedită, pagubele suferite pot fi oricând reparate pe calea dreptului comun, printr-o acțiune judecată pe fond în instanță.
Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială presupune, totodată și neprejudicierea fondului, ori stabilirea unei servituții de trecere nu poate fi făcută decât prin antamarea fondului pe baza unei expertize tehnice de specialitatea care să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile legale ale unei astfel de servituți și care să o și individualizeze din punct de vedere al dimensiunilor și vecinătăților.
De altfel, dispozitivul sentinței pronunțate la instanța de fond este lipsit de eficiență juridică neputând fi executat, întrucât nu se identifică amplasamentul și suprafața terenului pentru care pârâte sunt obligate să permită accesul reclamantei, ceea ce ar putea determina o trecere abuzivă de natură să prejudicieze pârâtele fără ca acest prejudiciu să mai poată fi reparat.
Față de această situație tribunalul apreciază că în speță instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 996 C.civ. atunci când a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a permite reclamantei accesul la calea publică pe terenul proprietatea pârâtelor, astfel încât urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ. să admită apelurile și să schimbe sentința în senul respingerii cererii de ordonanță președințială.
În baza art. 451 C.pr.civ. instanța va obliga intimata reclamantă aflată în cuplă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în apel către apelantele pârâte, reprezentând onorariu avocat, respectiv 800 lei, către S. C. Tg. J. și 400 lei către ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelantele pârâte ., cu sediul în Mun. Tg. J., .. 66, județ Gorj și S. C. Tg. J., cu sediul în Mun. Tg. J., .. 66, județ Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5554/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială.
Obligă intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către S. C. și la 400 lei către . cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. F. T. | Judecător, V. N. | |
Grefier, L. P. |
Red. D.T.
Tehnored. L.P.
Jud. fond. P.L.
7 ex./ 22 Noiembrie 2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 2078/2013. Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 535/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
