Partaj judiciar. Decizia nr. 625/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 8570/318/2012
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 625
Ședința publică din data de 7 martie 2013
Completul compus din:
Președinte G. D.
Judecător M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul reclamant I. N. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât I. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, se constată depusă prin serviciul arhivă întâmpinare formulată de intimatul pârât, un exemplar comunicându-se recurentului care învederează că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
A învederat că el este cel care a achitat prețul pentru apartamentul în litigiu, astfel că apreciază că are o cotă de 1/1 din apartament, acesta fiind dobândit cu contribuția sa exclusivă.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, motivând că în mod corect s-a reținut la masa partajară cota de ½ din apartament, cotă ce se cuvine autoarei părților I. V., apartamentul fiind cumpărat de reclamant și autoare împreună.
A precizat că recunoaște susținerile reclamantului în sensul că prețul de achiziție al apartamentului a fost achitat în exclusivitate de reclamant, însă instanța trebuie să aibă în vedere împrejurarea că la momentul 1993 când s-a cumpărat apartamentul prețul acestuia era egal cu salariul pe o lună, iar în prezent valoarea apartamentului este net superioară acelui preț.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă introdusă pe rolul Judecătoriei Tg. J. și înregistrată sub nr._ reclamantul I. V. N. a chemat în judecată pe pârâtul I. V. D. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defunctei I. V. decedată la 16.10.2010 în Bumbești-J., urmând a se stabili masa bunurilor de împărțit, cotele ce se cuvin moștenitorilor și lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că defuncta I. V. a decedat la 16.10.2010și a avut ultimul domiciliu în orașul Bumbești-J., județul Gorj iar ca moștenitor cu vocație la succesiune au rămas părțile în proces în calitate de fii ai defunctei.
Același reclamant a arătat că la decesul autoarei au rămas următoarele bunuri: un aragaz cu două ochiuri, un frigider marca Fram, un șifonier cu trei uși, un bufet de bucătărie, un recamier de două persoane pe care le evaluează sub aspectul timbrării la suma de 1000 lei; o cotă parte cuprinsă între 0 și ½ dintr-un apartament construit în anul 1965 compus din două camere de locuit cu o suprafață comună utilă de 43,63 mp în care locuia defuncta I. V. la data decesului, situat în orașul Bumbești-J., . fost cumpărat de el, reclamantul, împreună cu defuncta I. V. în timpul vieții acesteia, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 350S/1993 perfectat cu Raflips Tg. J. în data de 17.06.1993.
A susținut reclamantul că prețul de cumpărare al apartamentului a fost la data de 17.06.1993 de_ lei și el personal a plătit din salariu un avans însumă de_ lei și un comision de 3000 lei, în total_ lei, după cum reiese din chitanța nr._/1993 emisă de Raflips Tg. J..
De asemenea reclamantul a mai arătat că diferența de achitat în sumă de 60.000 lei din prețul apartamentului a fost achitată efectiv tot numai de acesta în rate egale pe o perioadă de 5 ani, conform contractului de împrumut cu rata mare nr. 350S/1993, el fiind salariat la Uzina Mecanică Sadu Gorj, iar autoarea I. V. fiind casnică nu a avut nici o sursă stabilă de venit.
Reclamantul a precizat că motivul pentru care autoarea I. V. a fost trecută la cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 350S/1993, a fost faptul că era titulara contractului de închiriere nr. 617/1980 și conform decretului lege 61/1990 dreptul de cumpărare al unui apartament îl avea cu prioritate titularul contractului de închiriere.
Tot reclamantul a precizat că autoarea I. V. l-a întrebat în timpul vieții pe pârât dacă vrea el să cumpere apartamentul și acesta a refuzat dând în scris o declarație sub semnătură privată în data de 09.04.1993 în sensul că nu are pretenții la acest apartament; în prezent după decesul autoarei apartamentul nefiind locuit de nici unul dintre moștenitori.
Reclamantul a subliniat că dacă instanța va considera totuși că raportat la contractul de vânzare cumpărare defuncta sa mamă are dreptul legal la o cotă de ½ din apartament deși nu a contribuit cu o sumă de bani la cumpărarea acestuia, estimează această cotă de ½ din valoarea apartamentului, sub aspectul timbrării acțiunii la suma de 15.000 lei, ținând cont că apartamentul este foarte degradat și fără îmbunătățiri.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiune pe disp. art. 1143 și urm. din nou cod civil.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar în copie certificatul de deces al autoarei, cartea sa de identitate, certificatul de naștere al său, certificatul de căsătorie, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 350S/1993 încheiat de el și autoare, cu Raflips Tg. J., procesul-verbal de predare-primire al locuinței, schița apartamentului, chitanța nr._/1993 emisă de Raflips Tg. J., declarația pârâtului I. V. D. din 09.04.1993.
Cererea a fost timbrată de reclamant cu suma de 357 lei conform chitanței de la fila 19 dosar și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâtul I. D. a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care a arătat că a dat suma de 30.000 lei reclamantului pentru a achita avansul la apartamentul în litigiu, bani pe care reclamantul i-a înapoiat peste 6 luni, iar restul sumei cu excepția avansului i-a plătit reclamantul rate pentru apartament de câte 1000 lei lunar.
Același pârât a arătat că în anul 2004 orașul Bumbești J. fiind debranșat de la centrala termică i-a cumpărat și instalat mamei sale un convector în valoare de 12.000 lei vechi pe care l-a instalat în apartament.
Pârâtul a precizat că a dat declarație că acceptă succesiunea defunctei I. V. și aceasta a fost autentificată sub nr. 6242/21.12.2010 la BNP S. B., iar valoarea apartamentului estimată la circa fiscală este de 97.000 Ron, apartamentul nu are îmbunătățiri dar este un apartament locuibil și bine întreținut.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri doveditoare, acestea fiind atașate la filele 22- 38 din dosar.
La termenul din 02.07.2012 reclamantul a depus la dosar încheierea notarială eliberată în baza legii 202/2010 de BNP Asociația A. M. din Tg. J. și a recunoscut că fratele său I. V. D. a plătit convectorul pe care l-a instalat în apartamentul aflat în litigiu, arătând că l-a rugat să vină să-l ridice din apartament.
Pârâtul a precizat în aceeași ședință de judecată că a încercat să facă o înțelegere cu reclamantul în sensul că i-a solicitat acestuia 25.000 lei reprezentând partea sa din apartamentul cumpărat de frate și autoare, dar reclamantul nu a fost de acord.
Același pârât a arătat că nu solicită atribuirea în natură a părții sale din apartament și solicită iun drept de sultă; nu are pretenții la bunurile mobile trecute în acțiune dar are pretenții la convectorul pe care l-a instalat în apartament.
În aceeași ședință de judecată reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu expertiza de specialitate pentru evaluarea apartamentului și a bunurilor comune, probă cu care a fost de acord și pârâtul și astfel cu acordul părților a fost desemnat ca expert A. M., fixându-se onorariul în sumă de 600 lei în sarcina reclamantului și următoarele obiective: evaluarea apartamentului trecut în acțiune la prețul de circulație actual precum și a bunurilor mobile tot la prețul de circulație actual.
Raportul de expertiză a fost depus de expert A. M. pentru termenul de judecată din 03.12.2012 și în urma acordării termenului de studiu la solicitarea reclamantului, acesta a arătat că nu are obiecțiuni și nu mai solicită alte probe dar este de acord să-i restituie convectorul pârâtului.
Prin sentința civilă nr._ din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă pentru partaj succesoral formulată de reclamantul I. V. N. împotriva pârâtului I. V. D. .
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei I. V. decedată la 16.10.2012 cu ultim domiciliu în oraș Bumbești-.J., județul Gorj.
S-a constatat că la succesiunea autoarei au calitatea de moștenitori legali reclamantul și pârâtul ca descendenți fiecare cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală, care se compune din: ½ din apartamentul cu 2 camere situat în Bumbești J. ., . Gorj, cu suprafața utilă de 43,63 mp, evaluat la suma de 47.000 lei, 1/1 din bunurile mobile evaluate mai puțin convectorul ce aparține pârâtului.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cotele stabilite.
Au fost atribuite bunurile în natură reclamantului, așa cum au fost evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expert A. M., mai puțin convectorul în valoare de 200 lei, fiind obligat reclamantul la sultă în sumă de_ lei către pârât, din valoarea apartamentului.
A fost obligat reclamantul să restituie pârâtului convectorul instalat în apartament.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 350 S/1993 încheiat cu Raflips Tg. J., reclamantul I. N. și mama sa I. V. au cumpărat apartamentul situat în Bumbești-J., ., . suprafața utilă de 43,63 mp și pentru acest apartament s-a plătit ca avans suma de_ lei conform chitanței depusă la dosar la fila 14, iar restul sumei de 60.000 lei până la prețul integral a fost achitată în rate lunare de câte 1000 lei pe salariul reclamantului, care era angajat la Uzina Mecanică Sadu.
Susținerea reclamantului în sensul că pârâtul a dat o declarație prin care a arătat că nu are pretenții la apartamentul menționat mai sus nu poate fi luată în considerare din moment ce la fila 27 dosar se află declarația autentificată sub nr. 6242/21.12.2010 de BNP S. B., prin care pârâtul declară că acceptă pur și simplu în mod expres și în termen legal succesiunea defunctei I. V..
Apartamentul în litigiu și rămas la decesul autoarei a fost evaluat de expertul A. M. la suma de 47.000 lei, dar din această valoare numai o cotă de ½ intră la succesiune deoarece aceasta aparține autoarei I. V., restul cotei de ½ aparținând reclamantului, și astfel pârâtul ca moștenitor legal este îndreptățit să primească o sumă de_ lei cu drept de sultă din valoarea de_ lei ce reprezintă ¼ din valoarea apartamentului.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 728 C. civ. a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, constatându-se deschisă succesiunea autoarei I. V. decedată la 16.10.2012 cu ultim domiciliu în oraș Bumbești-.J., județul Gorj, s-a constatat că la succesiunea autoarei au calitatea de moștenitori legali reclamantul și pârâtul ca descendenți fiecare cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală, care se compune din: ½ din apartamentul cu 2 camere situat în Bumbești J. ., . Gorj, cu suprafața utilă de 43,63 mp, evaluat la suma de 47.000 lei, 1/1 din bunurile mobile evaluate mai puțin convectorul ce aparține pârâtului.
Împotriva sentinței a formulat recurs recurentul reclamant I. N. criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a motivat că în mod greșit a fost inclusă la masa partajară cota de ½ din apartament, susținând recurentul că a achitat în exclusivitate prețul apartamentului astfel că în opinia sa i se cuvine cita de 1/1 din apartament.
A susținut recurentul că instanța nu a motivat în drept soluția în sensul că nu a arătat temeiul pentru care a reținut cota de ½ din apartament la masa partajară.
O altă critică a vizat cheltuielile de judecată, susținând că instanța trebuia să se pronunțe și cu privire la aceste cheltuieli.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se scoate de la masa partajară cota de ½ din apartamentul situat în Bumbești J. și de a obliga pârâtul la plata sumei de 1095,20 lei cheltuieli de judecată suportate de reclamant în fața instanței de fond.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține recursul ca fiind fondat, în cauză fiind incidente cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ. și în raport de disp.art.312 alin. 1, 3 și 5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul I. N. a învestit instanța cu o cerere de ieșire din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul autoarei I. V., succesiune ce a fost deschisă la data de 16.10.2010, data decesului autoarei.
Prin acțiune, reclamantul a arătat că la decesul autoarei a rămas un apartament situat în Bumbești J., . cotă cuprinsă între 0 și ½, urmând ca instanța să stabilească această cotă.
A mai arătat reclamantul că apartamentul a fost achiziționat de la RAFLIPS cu plata prețului în rate, sumă pe care reclamantul a achitat-o în exclusivitate, și în raport de contribuția la cumpărarea apartamentului a susținut că i se cuvine o cotă de 1/1 din apartament.
Față de modul în care acțiunea a fost formulată, instanța trebuia să stabilească cadrul procesual, punându-i în vedere reclamantului să își precizeze în concret obiectul cererii, respectiv ce cotă parte din apartament solicita să fie inclusă la masa partajară a autoarei I. V. și în raport de această precizare să se pronunțe în limita învestirii.
Instanța de fond nu a avut în vedere acțiunea reclamantului și a reținut la masa partajară o cotă de ½ din apartament, fără să argumenteze care au fost considerentele de fapt și de drept ce au condus la stabilirea acestei cote.
În raport de modul de soluționare al cauzei, tribunalul reține pe de o parte că instanța de fond a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, iar pe de altă parte că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca reclamantul să își stabilească în mod clar obiectul acțiunii în sensul de a preciza în concret cota parte din apartament cu privire la care apreciază că a rămas la decesul autoarei, de asemenea va preciza dacă pretinde o cotă de 1/1 din apartament sau solicită să i se majoreze lotul cu contravaloarea ratelor pe care le-a achitat și în contul cotei ce-i revenea autoarei.
În rezolvarea cauzei, instanța de fond urmează să aibă în vedere următoarele aspecte:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.356/17.06.1993 I. N. și I. V. au dobândit în coproprietate un apartament situat în Bumbești J., prețul total fiind de 85.369 lei ROL.
Având în vedere că cei doi cumpărători sunt mamă și fiu, aceștia au asupra apartamentului o proprietate pe cote părți și nu o proprietate în devălmășie, acest tip de proprietate fiind caracteristică doar bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Potrivit literaturii juridice proprietatea pe cote părți este caracterizată prin faptul că partea fiecărui copărtaș este cunoscută încă de la momentul dobândirii dreptului, ea fiind determinată sub forma unei fracții matematice.
În prezenta cauză în contractul de vânzare cumpărare părțile nu au prevăzut care este cota parte ce li se cuvine din apartament, astfel că urmează ca prin probele ce vor fi administrate în cauză să se stabilească care a fost voința părților contractante cu ocazia achiziționării apartamentului privitor la cota parte ce se cuvenea fiecărui cumpărător.
În lipsa poziției procesuale exprimată de părți, instanța nu poate ajunge la concluzia că cota parte cuvenită celor doi cumpărători a fost una egală, așa cum a presupus instanța de fond.
De asemenea trebuie să se aibă în vedere și împrejurarea că chiar dacă încă de la momentul încheierii contractului cumpărătorii au convenit ca prețul să fie achitat doar de unul dintre coproprietari, în speță reclamantul, nu înseamnă că s-a recunoscut un drept de proprietate exclusiv asupra apartamentului în favoarea acestuia câtă vreme contractul a fost încheiat cu amândoi cumpărătorii, aceștia din urmă asumându-și dobândirea bunului în coproprietate.
Raportat la cele expuse anterior în rejudecare instanța va aprecia dacă reclamantului i se poate recunoaște un drept de proprietate asupra întregului bun imobil sau un drept de creanță egal cu contravaloarea ratelor ce ar fi trebuit achitate de autoare proporțional cu cota parte ce i se cuvenea acesteia, rate pe care le-a achitat reclamantul.
Referitor la cheltuielile de judecată și această critică este fondată însă cuantumul acestora va fi apreciat cu ocazia rejudecării în raport de dispozițiile art.274, 275 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul reclamant I. N. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât I. D..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.03.2013 la Tribunalul Gorj Secția I Civilă
Președinte, G. D. | Judecător, M. G. | Judecător, N. U. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.G.D.
Tehnored.L.M.
Jf.D.I.
Ex.3/22 martie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2394/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 633/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
