Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 19912/318/2010
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 142
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. T.
Judecător V. N.
Grefier E. L. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți V. C., V. D. împotriva sentinței civile nr.1012/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanții reclamanți reprezentați de avocat M. P. și intimatul pârât F. G. reprezentat de avocat B. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat M. P. pentru apelanții reclamanți solicită stabilirea liniei de hotar conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert G. R. fără cheltuieli de judecată.
Avocat B. I. pentru intimatul pârât solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1012/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile lipsei interesului și a lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, ridicate de pârâtul F. G., cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud. Gorj cu privire la acțiunea formulată de reclamanții V. C., cu domiciliul în Tg-J., ., jud. Gorj și V. D., cu domiciliul în Tg-J., ., jud. Gorj.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în revendicare.
A fost respinsă ca prematură cererea pentru anulare înscriere în cartea funciară și a planului de amplasament cât și a încheierii de carte funciară.
A fost admisă acțiunea în grănițuire.
A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților conform variantei din anexa 1 la raportul de expertiză. Astfel pe latura de S, terenul lui V. C. se va învecina cu terenul pârâtului pe distanța de 37,97 m, între pct. 10, 11 și 12, iar pe latura de E pe distanța de 10,39 m între pct. 12,13 și 2. Terenul lui V. D. se învecinează pe latura de N cu terenul pârâtului pe distanța de 31,56 m, între pct. 9 și 8 iar pe latura de E cu pârâtul pe distanța de 7,2 m între punctele 8 și 7.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că terenurile cu privire la care fiecare dintre părți invocă un drept de proprietate au făcut parte dintr-un singur trup de teren situat în Tg-J., ., asupra căpruia reclamanții și sora lor S. M. au stabilit împărțirea prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.3341/17.06.1998 și că la momentul ieșirii din indiviziune părțile prezumând că între ei nu vor exista litigii au înscris în loturile lor suprafețele de teren fără dimensiuni și schiță continuând să dețină terenurile în formă de la momentul ieșirii din indiviziune. Din actul de partaj voluntar rezultă că pentru lotul lui S. M. a fost asigurat accesul la . a vecinătăților terenului atribuit acestei coindivizare.
Ulterior terenul revenit în lotul lui S. M. a fost adjudecat conform sentinței civile nr.4570/2010 a Judecătoriei Tg-J. de pârâtul F. G. care și-a extins proprietatea pe terenul Uzinei de Reparații Tg-J..
A mai reținut instanța că, întrucât după ieșirea din indiviziune părțile nu au îndeplinit acte clare în privința dimensiunilor și formei terenurilor primite în lot, dar au continuat să posede fără litigii terenurile până la momentul punerii în posesie de către executorul judecătoresc a actului de adjudecare se prezumă că intenția părților în a primi în loturi suprafețele din întregul trup aflat în indiviziune a presupus forma și dimensiunile terenurilor folosite până la momentul întocmirii actului de adjudecare, astfel că la stabilirea liniei de hotar trebuie luat în considerare acel mod de deținere a terenurilor acceptat tacit de cei trei coindivizari și față de această linie de hotar, rezultată din anexa 1 la raportul de expertiză să respingă acțiunea în revendicare, întrucât pârâtul nu exercită o ocupațiune abuzivă asupra terenului proprietatea reclamanților.
În privința capătului de cerere privind anularea înscrierii în cartea funciară și a panului de amplasament cât și a încheierii de carte funciară, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este prematur formulată, întrucât numai în urma prezentului litigiu, întinderea forma și dimensiunile terenurilor fiecăreia dintre părți vor rămâne stabilite cu certitudine, permițând ulterior oricăruia dintre părțile interesate să ceară radierea sau modificarea mențiunilor din cartea funciară.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probatoriului administrat, întemeindu-și motivarea sentinței pe u raport de expertiză neconcludent care a stabilit fără suport legal faptul că terenul deținut în plus de pârât ar fi proprietatea uzinei de reparații Tg-J. în condițiile în care aceasta nu se învecinează pe nici o latură cu terenul proprietatea pârâtului, iar delimitarea proprietăților lor față de fosta uzină de reparații este făcută printr-un gard cu o vechime de 40 de ani care nu a fost niciodată modificat. Totodată expertul a luat în considerare documentele cadastrale nr.1630 și nr.4379 care nu sunt întocmite conform legii, nefiind semnate de titular, ci numai de fostul proprietar S. M..
În privința capătului de cerere privind revendicarea, instanța nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă cu certitudine faptul că suprafața de 47 mp din proprietatea apelantului reclamant V. C. se regăsește în documentația cadastrală a intimatului F. G., fiind ocupată de acesta, iar în privința apelantului V. D. o suprafață de 19 mp din proprietatea lui se regăsește în documentația cadastrală a intimatului pârât și este ocupată de el.
Apelanții au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate care a fost încuviințată de tribunal, stabilindu-se ca obiective identificarea terenurilor reclamanților și a numitei S. M. conform actului de partaj voluntar, respectiv V. C., 450 mp, V. D. 726 mp, S. M. 1407 mp, verificarea împrejurării dacă terenul intabulat de soții S. în cartea funciară 3910 Tg-J. cu număr 1630 corespunde ca amplasament și vecinătăți lotului lui S. M. din actul de partaj voluntar, verificarea împrejurării dacă terenul intabulat de F. G. corespunde ca amplasament și vecinătăți celui dobândit de S. M. prin actul de partaj voluntar, urmând ca în contract să se stabilească pentru acest teren amplasamentul și vecinii corecți, în funcție de acest amplasament și vecini să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, iar în funcție de linia de hotar să se stabilească dacă pârâtul ocupă din terenul proprietatea reclamantului și în caz afirmativ să se individualizeze suprafața ocupată.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert L. I. care ulterior a răspuns și obiecțiunilor formulate.
Din raportul de expertiză întocmit în apel, rezultă că reclamantul V. C. deține o suprafață de 406 mp, mai mică cu 44 mp decât în actul de proprietate, reclamantul V. D. deține o suprafață de 733 mp mai mare cu 7 mp decât în actul de proprietate, iar pârâtul F. G. deține o suprafață de 1499 mp mai mare cu 92 mp decât în actul de proprietate ocupând în afara limitei din partea estică a terenului din documentația cadastrală suprafața de 131 mp în pus față de actul de adjudecare care aparține Uzinei de Reparații SA Tg-J..
Mai rezultă faptul că terenurile reclamanților și al numitei S. M. descrise în actul de partaj voluntar sunt identificate numai prin suprafață și vecinătăți, nu și prin formă și dimensiuni, sens în care experta pentru a putea determina formași dimensiunile a consultat arhiva OCPI Gorj și a analizat planul parcelar ce a stat la baza titlului de proprietate nr._/29.09.1993 ce a reprezentat actul primar al actului de partaj voluntar constatând din schița parcelelor, din procesul verbal de punere în posesie și din planul cadastral că forma și amplasamentul terenului numitei S. M. este ca cea din planul de amplasament și delimitare a imobilului înscris în cartea funciară de soții S..
Ulterior în urma adjudecării de către pârât a terenului proprietatea lui S. M., acesta a înscris în cartea funciară suprafața de 1407 mp astfel cum a dobândit-o deținând însă un plus față de actul de adjudecare S.3 de l31 mp din proprietatea Uzinei de reparații Tg-J..
Expertul a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind limita existentă între terenurile părților așa cum au fost deținute în urma actului de partaj voluntar, suprapunerea de terenuri fiind o suprapunere virtuală, cu mențiunea că stabilirea amplasamentului corect al terenului pârât se poate face numai comparând modul de deținere al terenurilor de către părți la momentul efectuării expertize cu limitele terenului din panul de amplasament și delimitare a imobilului înscris în cartea funciară de pârât prin eliminarea zonelor de suprapunere a terenurilor cu cei doi reclamanți și cu respectarea limitei estice a terenului intabulat în cartea funciară de pârât.
Se poate observa astfel că există identitate între concluziile raportului de expertiză întocmit în apel și cel întocmit la instanța de fond, ambii experți stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților în funcție de modul de deținere a terenurilor acceptat în mod tacit de către cei trei coindivizari, linie de hotar astfel stabilită fiind cea existentă în teren la data efectuării expertizei.
Concluziile celor două expertize sunt aceleași și în privința faptului că față de linia de hotar astfel stabilită, pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea reclamanților, suprafața de 131 mp deținută în plus de pârât fiind din proprietatea Uzinei de Reparații Tg-J. care îi este vecin astfel cum rezultă din anexele la rapoartele de expertiză.
De altfel linia de hotar stabilită de experți, astfel cum rezultă din anexa nr.2 la raportul de expertiză efectuat în apel, înlătură suprapunerile virtuale dintre terenurile pârâtului și terenurile reclamanților în favoarea acestora din urmă, iar în privința căii de acces la . fost asigurată pentru lotul lui S. M. prin actul de partaj voluntar, terenul ei învecinându-se la unul dintre capete cu . laturile de Nord și Sud cu terenurile celor doi reclamanți, terenul lui V. C. fiind învecinat la Nord și Vest cu terenul preluat de S. M., iar terenul lui V. D. fiind vecin la Sud și Est tot cu terenul preluat de S. M.. Din acest punct de vedere nu se dovedește susținerea reclamanților în sensul că respectiva cale de acces la . fost atribuită în lotul lor.
Față de această situație, tribunalul apreciază sentința instanței de fond ca temeinică și legală dată pe baza unui probatoriu complet și corect interpretat cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale privitoare la revendicare și grănițuire, respectiv 480 C.civ. și art.584 C.civ., astfel încât urmează ca în baza art.296 C.pr.civ. apelul să fie respins ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civ. să fie obligați apelanții aflați în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în apel către intimat în cuantum de 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți V. C., V. D. împotriva sentinței civile nr.1012/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la 2000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. F. T. | Judecător, V. N. | |
Grefier, E. L. B. |
Red.D.T.
Tehnored.L.M.
Jf.P.D.
Ex.5/12 aprilie 2013
| ← Evacuare. Sentința nr. 2682/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-03-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
